3,370 matches
-
stea face natura să renască: Pe a lumei orizontul a mea zină cînd s-arată, Cerul tot se-nseninează, suflă aerul mai lin, Unda curge mai voioasă, limpede și mai curată în acel rîu ce-ntre petre se repede c-un suspin" (Răsăritul de Lefca). în schimb, la moartea Biancăi, sufletul acesteia s-a înălțat la cer, unde va lumina tot sub formă de stea: "Acea rază nemurindă, pentru glorie creată, Ce lucit-au preste mine încă-n timpul de giunie, Aleu
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
id est cel mai eficace sub unghiul poeziei, la această "sarabandă" a abuzurilor generalizate? Ripostînd în felul său ultragiilor, pana poetului cultivă o caligrafie paradiziacă, de-o mișcătoare candoare: "Oameni buni, frații mei,/ Veac trist,/ Nu ucideți metafora, zborul lăuntric,/ Suspinul crinului, cugetul stîncii.// Cu o singură corolă, jur,/ Primăvara poate porni" (Impuls). Ori: "Privighetoarea încearcă/ Să întemeieze clipa/ încă o dată,/ Tu stai rezemat de un paltin/ Și taci" (Imagine). Ori: " Mi se părea că ești soră/ Cu o mimoză știută
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
un val de violențe și derapaje, de rupturi la nivel ontologic, ce au loc în lucrarea Mozaic, unde ființa e obligată să "abdice" din nou de la condiția sa uman-spirituală. Surprinzătoare prin modificarea imprevizibilă a stărilor de spirit - de la vaiete și suspine, la expresia stridentă a durerii și de aici la durerea reprimată, transmutată în lamento - lucrarea evidențiază cu subtilitate discrepanța dintre ura nestăvilită a torționarilor istoriei și inocența victimelor, incapabile să înțeleagă rațiunea (sic!) de a fi a terorii! O atare
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
Un plic mare pe care îl pusesem jos ca să eliberez masa.) Era la amiază, soarele curgea printre arbori, totul se odihnea. M-am dus să scotocesc cu o mână tremurândă pubela din bucătărie, am traversat magazia în care se înălțau suspine și sforăituri și l-am găsit pe groom adormit sub o față de masă murdară. Da, își amintea, dar crezuse... Frecându-și ochii cu mâinile, m-a dus până la groapa în care arunca gunoiul, la marginea șoselei. Era goală; camionul și
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
ocol creației, de aerul poetic tulbărător, de danteluri și tonuri în sepia, de fumul țigărilor de foi și al chioșcului magic ca centru al scenei și al poveștilor, de atmosfera de căutare a identităților, a iubirilor înecate în ape și suspinuri, a fabulosului de anvergură, spectacolul a avut și o altă miză. Pe care am înțeles-o mai tîrziu. Redeșteptarea urbei. A fost un clopot care a trezit conștințe și gusturi adormite. Interesant este că pe urmă, acolo au poposit, cu
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
Rică, fecioru-său, nepoată sa și cu o prietenă a ei. Casa mică și scundă se dovedi a fi neîncăpătoare pentru revărsarea de bucurie, de surpriză și de iubire care a avut loc Împreună cu momente de profundă omenie, de plâns și suspin firesc, de emoții care răvășesc sufletul unor oameni ce nu s-au văzut de trei ani și care pierduseră orice speranță de a se revedea vreodată. Sorina a plâns tot timpul Îmbrățișându-și tatăl, Întrebări Întretăiate de suspine și răspunsuri
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
plâns și suspin firesc, de emoții care răvășesc sufletul unor oameni ce nu s-au văzut de trei ani și care pierduseră orice speranță de a se revedea vreodată. Sorina a plâns tot timpul Îmbrățișându-și tatăl, Întrebări Întretăiate de suspine și răspunsuri calde, lapidare și care nu doresc să amplifice sau să rănească. Rică l-a Îmbrățișat, a rostit un „mizerabilii” și un „nerecunoscătorii” finalizând cu o reflecție normală: „muncești până la epuizare, Îți neglijezi familia, Îți storci creierii zi și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Să-i mulțumim și lui Gabriel Liiceanu că ne scapă cumva de rușinea uitării totale și că ne trezește din nepăsare. Să le mulțumim și televiziunilor că ne-au scutit de triviala expunere a morții cu bocete în direct și suspine stoarse „la cald“. Deși televiziunile au pus cruce subiectului din alte motive: Monica Lovinescu „nu se vinde“ ca un Paler, ca un Teoctist sau ca un Pruteanu. și un Bălașa s-ar fi vândut bine, dar l-a îngropat summit
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
prinde noaptea călător pe drum. F3: Ca-ntr-o presimțire sufletul ți-e-nchis. Unde ești? Îți pare că trăiești un vis... F2: Treci, lăsând în urmă, la răspântii mute, umbre solitare și necunoscute; treci, ducând o parte din tristețea lor un suspin, o rugă, un zadarnic dor... F1: Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă și-ți strecoară-n suflet un fior de teamă, singur cu povara cugetului tău, te cuprind deodată lungi păreri de rău dup-o fericire care întârzie, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Bulgăraș topit în foc... Dacă n-am avut noroc... Dacă n-am avut noroc... * B1: O, vis al iubirii trecute! Sunt singur... B3: Omătul târziu pătează aleile mute, și parcul e, încă, pustiu. Văd iarăși castanii și plopii; prin ramuri, suspine străbat. Acum cu sfială m-apropii de banca pe care am stat. Și pieptul începe să-mi bată. De sus, fluturând, a căzut pe bancă o foaie uscată; o frunză din anul trecut... * B1: Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
apariția printre îndoliații ce formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru(Lucrare muzicală scrisă de către compozitor între anii 1837 și 1839 la Nohant-Vic, în Franța. ) al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-se precum o face mielul fără vină în clipele dinaintea jertfei, în puterea unei crize cumplite, muri. Se sfârși cu buzele supte și vinete, deschise pentru a șopti numele lui Victor, care, împreună cu cel al lui Dumnezeu, precedase ultimul ei suspin... Îndelungă vreme după aceea, bărbatul și-a plâns pierderea, se-nțelege. Nu este nevoie, însă, a ilustra prea în amănunt asta, căci astfel de lucruri trebuie să rămână sub tăcere, nu pentru că sunt secrete, ci doar pentru că sunt prea intime
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
când stăm umăr lângă umăr, Încât e bine să ai barda cu tine când tembrățișezi”... ( Fănuș Neagu) ( interviu realizat de Viorel Dinescu). Acest aspect al existenței ajunsă În faza de autodistrugere ar trebui să ne dea de gândit. Articolul „Ultimul suspin al lui Eminescu” este cutremurător pentru cei care l-au iubit și-l iubesc pe marele poet. Semnatarul articolului, Dumitru Manolache, readuce În memoria publicului cititor momentele de groază trăite de poetul Mihai Eminescu care a fost internat cu forța
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În ospiciul de la Mărcuța de către „măcelarii” culturii din vremea respectivă. Cum a fost posibil? „ O, Doamne, Doamne!”, Întocmai cum o făcuse poetul, Într-un moment de fulgerare conștientă, În fața lui Vlahuță, Înainte de a deveni cetățean al tainei, adunând În acest suspin, el - sinteza Întregii lui vieți, noi - durerea unui plâns și-un număr infinit de chinuitoare Întrebări.” La rubrica “Poesis”, Vasile Sevastre Ghican apare cu un ciclu de poeme din volumul “Vaccin Împotriva morții”. Același Dan Movileanu publică articolul: “Ștefan Zeletin
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să rămân. Vă implor să mă ascultați un minut. Nu sunt un robot! Sunt doar o biată ființă care face față cu greu acestui program... M-am trezit vorbind cu patos, apărându-mi cauza și, În clipa următoare, plângeam cu suspine. Profesoara se uita pe sub ochelari la mine, vădit afectată, și cu un ton mai aproape de omenesc, pe care șil dresese tușind ușor, mă invită În bancă. Treci la loc! Și te rog să Încerci să nu mai Întârzii! Oricât de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mea. I-am spus că are optzecișidoi de ani și de vreo trei ani este bolnavă și stă la pat. Eu nu mai am mamă! Eu nu mai am mamă! A Început să plângă, Încercând să-și sugrume lacrimile și suspinele pentru a nu fi auzită. A fugit În bucătărie și, după ce s-a mai liniștit puțin, a revenit, cerându-și scuze. Vă rog să mă scuzați! eu am iubit-o mult pe mama mea. Îmi lipsește tare, tare, mult. De când
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că ne va fi de folos. Ne spuse zâmbind că și hoții când se pornesc la furat spun: „Doamne, ajută!”, dar aceasta nu înseamnă că Dumnezeu îi ajută, în schimb, atunci când cerem ceva de folos, fie chiar și numai un suspin, gândindu-ne la cele de trebuință, El ne va trimite ajutorul Său. Întâlnirea cu aceste cunoscute ale mele fu o lecție de credință pentru mine, pentru tot restul vieții. Cana cu apă De multe ori, mi se îmtâmplă ca, atunci când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în curte în așa hal? Nu înțelegea pentru ce procedase vecina în așa mod cu ea? Oare chiar atât de mult o urăsc? Ea, doar, nu le-a făcut niciun rău lor. Intră așa în curte. Maică-sa îi auzi suspinele și, când o văzu în prag cu rochița toată murdară de nămol, îi zise: - Ce-ai mai făcut? Ai căzut în pârâu, așa-i? Cât de mult i-ar fi plăcut ei în acel moment să fi căzut singură în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
felul în care fusese tratată de vecinele ei. O durea nu numai pentru rochiță, o durea pentru ea, o durea pentru mama ei, care muncise o săptămână întreagă la cusut. Cu greu putu să-i explice mamei, printre lacrimi și suspine, ce se petrecu în acele câteva clipe în drum, nu departe de poarta lor. Maică-sa o ajută să se dezbrace și Ioana văzu cum plângea și ea. În acel moment, simți că durerea era nu numai a ei, ci
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se uită la mine, sunt și ceilalți copii de față, trage cearceaful de pânză peste fața ei, țip ca un animal, nuuuuuuuu, pe masă carafa de apă a devenit uriașă, ia cana și aruncă peste femeie, aceasta tresare într-un suspin, mă uit înlemnită la ea, ar trebui să fac ceva, totul a înțepenit, suntem statui de piatră, statui de nisip, o gălăgie cumplită umple casa, au venit vecinii, când au venit vecinii, și de ce, cine i-a chemat, copila se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în văzduh, siluete haotice, planând peste dealuri, cântând ca îngerii în bezna lumii, și-a înfipt picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, aceasta tresare într-un suspin, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, sunetele răsună în corpul ei ca într-o peșteră, corpul viorii și corpul ei, corpuri gemene, se odihnește o vreme pe arcuș cum se odihneau strămoșii ei țigani pe coama
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și care va fi cel mai bun prieten al meu. MOTTO: „Ci tu pe-aici de ce te-mbii-n pierzare? De ce nu urci pe piscu-n zări durat, Ce-i pururi vechi izvor de desfătare? Acolo jos vei auzi cum crește Suspinul gloatei ce-n tumult pestriț A doua moarte hohotind cerșește. Și-ai să mai vezi pe cei ce-s mulțumiți Să ardă-n foc, căci și de-au fost mișei, Nădejde trag s-ajungă fericiți. Pe urma mea, spre-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Peste munți cu codri, peste deal și vale Mână al ei dor. Mână doru-i tainic colo, înspre tine, Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline, Inima mi-e grea; Astfel, totdeauna când gândesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, Bucovina mea!” Mihai Eminescu - La Bucovina, „Dulce Bucovină Veselă grădină Ah! Cine te vede Chiar în rai se crede”. Vasile Alecsandri - Bucovina. N-am pregetat să închin și eu acestui „rai” pământesc un poem intitulat, Vrajă natală: Ținutu-n care m-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
într-o delăsare, Cu greu avântul firav mai răsare De n-ai acea încredere de sine. În starea asta cam nedefinită Mă mai îndeamnă câte o dorință Să vindec rana-adâncă, nedorită. Că-n mine este totul cu putință Și fără de suspine ori regrete Voi sparge-al scepticismului perete! Ca bun român bucovinean, port cu mândrie în inimă, înainte de toate, înălțătoarele crezuri: cultivarea limbii neamului, cinstirea cu sfințenie a simbolului național, dăinuirea bisericii strămoșești, păstrarea portului tradițional moștenit, cultivarea melosului și dansului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
lucrul acesta, să ne adune În curtea școlii și să ne anunțe câte ceva, plin de impozanță) și ne-a comunicat faptul că ieri seară, colega noastră, Otilia, a fost accidentată mortal de un bolid care... Sau auzit țipete scurte și suspine prelungi și izbucniri În plâns și cuvinte rostogolite precipitat. Și toți copacii s-au Întors atunci cu rădăcinile În sus și am Început să calc pe cer, pe când ploua negru și violent, de jos În sus. Și a Început să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]