2,825 matches
-
veghea îmi lipsesc. Au plecat. Ce mă fac în lumea asta plină de vagabonzi sau ignoranți? Însă e bine că a plecat Acum nu îmi mai vede lacrima. Simți pericolul? Nu acel fior de gheață ce îți face trupul să suspine, ci acea avalanșă de lavă de ghiolbani? Respect. Se încălță și merse pe linoleumul rece, purtând încă geaca gri, lungă. Trebuia să mănânce ceva, dar nu-i era foame. Sau îi era o foame continuă, o foame ce o rodea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
disperat gestul, ea-i dădu în lături gulerul și rămase cu un strigăt în gât. -Nu, nu! Sst! Nu-ți fac nimic..., spuse Doru. Ochii lui albaștri sticleau în noapte, pe fața încadrată de un păr ca de smoală. A! suspină Amanda, apucându-1 de gât cu brațele. E O.K.... Vrei să vii la mine? Se înțeleseseră din priviri. Ceva lui nu-i mirosea a bine, dar orice suspiciune i se risipi când, ajunși acasă la el, o privi la lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu greu i-a oprit asistenta și medicii care s-au nimerit pe acolo. Silvia s-a apropiat de ea, a luat-o de mână. — Fata mea ce-ai pățit? Ce s-a întâmplat cu tine, îi săruta mâna și suspina. S-a apropiat și Leni punând mâna pe mâna Ceciliei. —Ceci, Ceci, te-aș pupa dar nu pot de aparatele ăstea. Știi cum ne drăgălim noi amândouă și cum ne strângem în brațe. Mi-e dor de îmbrățișările tale, îi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
încremenită cu totul în poziția ei. Ea înțelese numaidecât că Luiza își dăduse deja seama de intenția ei sinucigașă și, lăsând neașteptat totul baltă, biruită de situație, își plecă capul în piept, își acoperi fața cu mâinile și începu să suspine adânc. Se purta de parcă ar fi trădat un mare secret, unul neprețuit și intim, pe care acum nu știa cum să și-l mai ia înapoi. Nu putu, în acele clipe, să scoată vreun cuvânt măcar, ci înghiți cu greutate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vasele noastre muritoare. Aceasta pentru că, Mr. Moon îmi explicase cum altfel? zâmbind, că, spre sfârșitul săptămânii, se va arde lemn proaspăt de pin, a cărui cenușă, matsuhai, dacă avem noroc, va pluti, în rotiri de neprevăzut, în măruntaiele cuptorului (alchimic, suspinam cu nesfârșită langoare, cuvânt pe care el l-ar fi înțeles la fel de puțin ca și pe suspinul meu mâncat de blestemul ironiei și al autoironiei vechiului continent Mr. Moon, precum toți japonezii, nu știe ce înseamnă ironia) și, atunci când se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un pieptar din piele de bivol și câteva pistoale Încărcate. Álvaro de la Marca părea ferm decis să-și ferească invitații Întâmplători de alte riscuri. — În câteva ore se va afla de venirea acestor domni, și tot Madridul va Înnebuni subit, suspină contele. Ei Îmi cer pe cuvânt de gentilom să nu pomenim nimic de Înfruntarea cu tine și cu partenerul tău, nici de faptul că i-ai ajutat să se refugieze aici... Treaba e foarte delicată, Alatriste. Și În joc e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste Îi oferi un zâmbet strâmb, fără pic de umor. — M-am mulțumit să accept trebușoara pe care mi-ai recomandat-o. — Atunci blestemată fie ea și naiba să mă ia și pe mine! Saldaña scoase un lung și neplăcut suspin... Să moară mortu’ dacă cei ce te-au folosit par mulțumiți de rezultate. — Află că era prea murdară, Martín. — Murdară?... Și ce-i cu asta? Nu-mi amintesc să fi făcut o trebușoară curată În ultimii treizeci de ani. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rămaseră iar neclintiți un timp, observându-se atent. Până la urmă italianul schiță o mișcare, Alatriste răspunse cu alta, și Își mai ridicară o dată prudent spadele, atingându-le cu un ușor clinchet metalic, Înainte de a le coborî din nou. — Pe Belzebut, suspină În sfârșit, răgușit, italianul, nu există două ocazii fără o a treia. Și Începu să bată În retragere, mereu cu fața la căpitan, Îndepărtându-se foarte Încet, cu spada Între ei. Abia la capăt, aproape de colțul străzii, se hotărî să Întoarcă spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
doilea, În ropote de aplauze, pe când provocatorii Își Întețeau atacurile deocamdată verbale Împotriva căpitanului. Mulțimea Începea să-i sprijine fățiș: răsunară vorbe grele la adresa lui, spiritele se Încinseră. În sfârșit, prin vacarmul de vociferări, cineva rosti cuvântul nemernic. Atunci Diego Alatriste suspină foarte adânc În sineși. Nu mai exista cale de Întoarcere. Așa că, resemnat, duse mâna la spadă și scoase oțelul din teacă. Cel puțin, Își spuse În treacăt trăgând spada, doi-trei din feciorii ăștia de curvă tot mă vor Însoți bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
da. Vreau să spun că pesemne, Într-adevăr, fray Emilio se numără printre cei care nu văd cu ochi buni o alianță cu Anglia. Mă surprinde că nu ai venit să te consulți cu mine, dacă aveai asemenea bănuieli. Secretarul suspină, riscând un discret zâmbet Împăciuitor. Pe măsură ce discuția continua și el aflase la ce să se aștepte, părea tot mai șiret și mai sigur pe sine. Înălțimea Voastră știe cum merg lucrurile la Curte. E greu să supraviețuiești Între ahei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sau a altora... Ce vrei! Cu oameni dintr-o bucată se pot câștiga bătălii, dar nu guverna regate. Cel puțin nu acesta. Rămase cu ochii pe portretul marelui Filip al Doilea de deasupra șemineului și, după o pauză foarte lungă, suspină adânc și sincer. Abia atunci păru a-și aduce aminte de căpitan și se Întoarse către el. — Cât despre favoarea pe care poate ți-am făcut-o - continuă -, nu te grăbi să te bucuri: pe ușa aceea a ieșit cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
căpitanul Alatriste... Se poate? Eu continuam să-l privesc neîncrezător și n-am mai scos nici un cuvânt. El s-a mai uitat o dată În spatele meu, apoi Într-o parte și În cealaltă, și mi s-a părut că Îl aud suspinând ușor, ca pentru sine. Stând acolo, negru și neclintit sub ploaia care se Întețea, părea și el ostenit. Poate că ticăloșii obosesc și ei ca oamenii cumsecade, m-am gândit o clipă. La urma urmei, nimeni nu-și alege destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
străfundurile cele mai ascunse ale ființei lui virile, murmurând ca în transă și într-un ușor crescendo o, Doamne..., o, Doamne..., o, Doamne! ... Da, Bart, rosti Arm, cu ochii strălucind și cu un glas care pornea direct din inima ei. Suspinând ușor, ea se lipi foarte strâns de trupul bărbatului, cu o mână ținându-l pe după gât, iar cu cealaltă mângâindu-l încet pe creștet, ca pe un copil, care avea nevoie de ocrotire și de încurajare. Da, Bart, da, da
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
din luna lui Florar. Încet, cu multă tandrețe, Bart își apropie buzele de gura lui Arm și începu să o sărute cu sărutări fierbinți, pline de dor. Arm îi răspunse la fel, înlănțuindu-l pe bărbat cu amândouă brațele și suspinând ușor. Te iubesc, te iubesc, îngâna parcă un glas care venea nu se știe de unde - și eu la fel, și eu la fel, se auzea, ca un ecou, un alt glas răspunzându-i. Încet, femeia îl trăgea tot mai mult
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și a conflictului intern care ne macină. "Potopul" lăuntric nu mai poate fi ignorat, avem a-l conștientiza și a așeza noi temelii vieții noastre. Trăim așa cum suntem, iar ceea ce se întîmplă ne privește pe toți, căci "toată făptura împreună suspină și împreună are dureri"37. Există valori universale, chiar dacă există identități specifice. Dar a vorbi despre "rase superioare" și "indigeni" la trei secole de la abolirea universală a sclaviei, despre "culturi înalte" și "culturi primitive", despre "civilizați" și "sălbatici", ni se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
are cearcăne ușoare din pricina ochilor pironiți în monitor, are pielea fină și palidă, este mult mai puternică decît dă de înțeles trupul ei firav, aleargă la întîlniri, scrie, compune, cîntă, exersează, manipulează cifre și grafice, dă salarii, pictează, visează, iubește, suspină, plînge, face copii, disperă, speră și, mai ales, este. Fără ea, mecanismul lumii s-ar bloca, iar femeia de paradă, care doar anunță Apocalipsa, dar nu are nici un remediu la îndemînă, nici măcar pe acela al fertilității, n-ar fi decît
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
în fața mea, privind la ochii aceia mari împăienjeniți de moarte, simt cum se ridică în mine o undă de milă și de păreri de rău - din fund, de undeva, dintr-un colț ascuns al simțirii mele. Deasupra, într-o unduire suspinată de vînt, s-a cutremurat scurt pădurea cu fior mărit de picuri de apă. Trei boabe limpezi s-au prins tremurat de firele roșii de păr. Plîng oare copacii?" (C. Rosetti-Bălănescu, Din carnetul unui vînător). Dintre toate vietățile murinde, ochii
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
să fie scos din casă, așezat într-un jilț, ca să-și revadă calul și cîinii și să mai audă o dată glasul cornului de vînătoare: - "Cornul, Ródy, sună-l tare, Glasu-i munții l-or răsfrînge. Cornul meu putere n-are, Ci suspină doar și plînge." Stau în jurul lui hăitașii Pe durere nestăpîni. Chipul i-l privesc abrașii Cîini, și tineri și bătrîni. Doar un cîine orb, cuminte, Stînd pe iarbă, sur și blînd, Una cu stăpînul simte, Capul trist aridicînd. Scheaună, și
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
și cu cea de mahorcă alcătuiau odoarea inconfundabilă a noului regim." Unii cetățeni sînt expulzați din orașe și-și caută adăpost la țară. Printre ei, un anume Fiodor Egorîci, rusofil notoriu, "făcuse parte din anturajul bătrînilor văicăreți și nostalgici, care suspinau după împărăția rusească și începuseră să se iluzioneze cu gîndul că bolșevicii nu erau chiar așa de fioroși precum li se dusese vestea." Trezirea la realitate e cruntă: "I-am așteptat, ticăloșii! Ia ih jdal, merzasțî! ș...ț Și care
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
lui de corcitură de cîine de vînătoare, pe care i-l ochise dom Caludi. Ca să nu-și piardă slujbele la primărie, tătărașii s-au dus să-l aștepte noaptea cu lațurile lîngă casa Chelului și acolo l-au prins, în timp ce suspina după Neli. Leuțu nici măcar n-a încercat să se ferească de juvățurile lor, de parcă îi așteptase. De-abia după ce s-a simțit prins în laț, a început să mîrîie a rău, apoi să latre cu spume la gură. În loc să se
Leuțu lui Neli by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7443_a_8768]
-
din gard, mi-au săpat o cărare în păr, mi-au legat o cravată neagră și m-au transportat la biserică în Jeepul Gărzii, de-a lungul unui traseu de coșmar în care fulgerele înlănțuiau cedri și nuci, păsări migratoare suspinau pe șuvițe de nuiele, câini terorizați de tunete, cu mari guri păroase, alergau chelălăind pe poteci și prin bălți de noroi. Case de emigranți se iveau rotindu-se și se afundau în pământ. Nu m-am mai întors la Ericeira
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
să vibreze iar odaia se subțiază peste întunecimile lipsite de speranță, ajung la pat, cu picioare prudente, ca să nu mă lovesc de vreun colț de mobilă, și culcân-du-mă lângă tine spătarul își schimbă poziția, salteaua se înmoaie iar corpul tău suspină în gângurit de cedru. E momentul, Iolanda, cînd îmi permit să spun că te iubesc, când îndrăznesc să mângâi arcuirea unui umăr, când îmi întind gura cu scopul de a simți pe vârful limbii gustul de pană al părului tău
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
mai plat (La Iulia, Craniul lui Mihai). Poezia i-a rămas, structural, străină lui Hasdeu, iar mania lui de a explica, în final, metaforele utilizate, duce de obicei la anularea întregului efort (Frunzele, Muntele și valea, Dorul etc.): "Poporul ce suspină gios E singur valea roditoare, În care crește grîu și floare, Bun și frumos!..." Căutarea ostentativă a scabrosului și a detaliului repulsiv (Complotul bubei, Odă la ciocoi, După bătălie) se îmbină cu pamfletul politic liberal, foarte la modă atunci, dar
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
pe atunci legăturile speciale dintre muzică și poezie, scrisesem o carte pe această temă (Melopoetica). Am ajuns astfel în 1985 la festivalul de la Leuven, care avea drept temă chiar interferențele dintre cele două arte. Eram pentru prima oară în Occident, suspinam admirând curățenia drumului și perfectele marcaje (căci nu mai văzusem așa ceva), casele de cărămidă roșie cu geamuri albe, cerul foarte albastru, mestecenii și ulmii ușor îngălbeniți, gazonul ca un creștet de școlar. Leuven avea pe atunci peste 30.000 de
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
se aplecă spre mine cu o privire vrăjita în ochi. îmi spuneam în sinea mea: "O s-o facă, o să se reîntoarcă la film!" După o oră, cănd terminasem să-i povestesc scenariul, continuă să repete: "Minunat!" Și după aceea a suspinat și s-a lăsat pe speteaza canapelei: - Da, e minunat, dar nu pentru mine. Dă-i-l lui Joan Crawford. A doua oară când am văzut-o pe Garbo a fost cu cinci ani mai tarziu. Am fost invitat la
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]