575 matches
-
18 octombrie 2016. „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt încântare.../ Îmi întețesc fiorul și respir mai rar,/ verde, albastrul, roșul, toate-s sărbătoare.// Cade caldă sfânta lumină pe frunze
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Citește mai mult „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt încântare.../ Îmi întețesc fiorul și respir mai rar,/ verde, albastrul, roșul, toate-s sărbătoare.// Cade caldă sfânta lumină pe frunze
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
strâng cu drag în brațe? de ce plâng, dacă te știu, întins pe o salteluță aruncată într-un colț, într-o cameră micuță de ce dragostea-i nedreaptă, cu lanțuri ne-a îngrădit sunt grele și ruginite, trupurile ne-au rănit? de ce susur printre lacrimi, doar cuvinte de iubire când știu că tu ești departe, nu poți să fii lângă mine de ce strig numele tău, când somnul îmi e adânc o fi că-n fiece noapte adorm cu tine în gând? în loc de petale
DE CE? de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381261_a_382590]
-
cerească, Harul cel sfânt! Un dor mă cuprinde, nespus de Isus. Mâini decopil obosit, se ridică în rugă, spre Dumnezeul cel Sfânt! Amar gând, străpunge al inimii cânt. Isuse, transformă al minții frământ, ce se zbate în lanțuri de plumb! Susure blând,al Duhului Sfânt, transformă al vieții tumult! Izvor nesecat de Cuvânt, șoapta Duhului Sfânt. Prezența Ta, Isuse, mă face să mă simt îmbrăcată cu brâul de argint, haine țesute prin pocăință, lacrimi și sfinți. Isus,veșnic mă salvează, mă
FRÂNTURI de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381263_a_382592]
-
de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016. Clasic țărm elen Se logodește marea cu uscatul, mărgeanul roș în maci a izbucnit, picură-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit. Val după val își susură chemarea prin spuma transparentă lângă mal, țin zeii sfat de taină lângă marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea, iar Afrodita-n val și-admiră chipul orbind cu albul trupului
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
strâns trupul lângă catarg, și ascultă-n voie cântecul de ... Citește mai mult Clasic țărm elenSe logodește marea cu uscatul,mărgeanul roș în maci a izbucnit,picură-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit.Val după val își susură chemareaprin spuma transparentă lângă mal,țin zeii sfat de taină lângă mareaschimbând culori, ca piatra de opal.Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul,săgeată pescăruși spărgând tăcerea,iar Afrodita-n val și-admiră chipulorbind cu albul trupului vederea.Nesățioși și
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
al unui colț de țară românească, mai iubitor ca nicăieri și mai înflăcărat de cântec decât cerul umplut cu stele. Cântecele oltenilor sunt izvoarele, Mariile oltence sunt fântânițele lor. Maria Ciobanu e cumpăna popasului de înnoire a puterii în care susură nu doar un glas ci și o taină din glas, o frumusețe din glas, o iubire din glas! Puține cântărețe au preschimbat cântecele în mărgăritare ce-au fost copiate de ciocârlii și duse la candelabrul cerului. Cine, oare, o mai
FIZIONOMIA CÂNTĂRILOR PE CARE SE ZIDESC INIMA ŞI DRAGOSTEA OLTENEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374372_a_375701]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > NOAPTE DE VIS Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ce noapte de vis! Sevă violetă îți susură-n trup și te înfioară. Miraj risipit întruna repetă: Ești tânăr iară! Profunzimi de dor se umplu cu-arpegii. Cioplești pe mister litere sonore. Stelele le-auzi descifrând solfegii din aurore. Ți-ai scos și-ai zvârlit ruginita-armură. Vechile tristeți
NOAPTE DE VIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373447_a_374776]
-
Patriotică, nr. 29, Ianuarie 2016, p. 5) Străbunicul, dulcele basarabean, care a punctat Istoria noastră, care a rămas imortalizat pe vecie în fotografia realizată de Samoil Mârza, la marele Eveniment, Străbunicul acela frumos, cioplit de Dumnezeu, drept ctitor de Neam, susură azi în lacrimile de bucurie ale strănepoatei Alexandra-Svetlana: „... Cum să nu plâng în hohote, de emoție, de mirare, de surpriză, de recunoștiință, de uimire...?! Când în fotografia care surprinde cel mai important moment din istoria acestui neam, în clipa cea
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Articolele Autorului NOSTALGIE AUTUMNALĂ de Nicolaie Tony DINCĂ Din nou perfida toamnă mi se strecoară-n suflet, Mă-nveșmântez în haina de frunză ruginită Și plânge iar în mine, sinistră ca un urlet, Toată durerea mută din inima rănită. Îmi susură prin ramuri, căznindu-se spre frunze, A dorului ei sevă de viață dătătoare, Care îmi ține vie tăcerea de sub buze Și-mi încălzește ochii cu licurici din soare. Încă plutesc în aer iubirea și căldura, Deși furtuni și vânturi sunt
NOSTALGIE AUTUMNALĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371574_a_372903]
-
e invitat în adâncurile mele și se rătăcește.... Cine suspină fals suspin (și o face bine, credibil).... Cine se satură de mine După ce a început să mănânce din mine...... Cine are sete și nu mă bea... Deși vede izvorul cum susură... Și aerul și marea, oceanul, cum freamătă toate... Cine e singur și nu vede... (Dar poate) Linia mea, culoarul - în paralel În stînga lui Sau chiar în dreapta (de ce nu ?)... Cine coboară negru în adâncurile mele... Și nu rămâne acolo ca
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]
-
e prins în noi ca un altoi, ca o corabie în vie, la care meșteșugește încă Noe. Stau într-un lan de cuvinte ales și secer snopii, îi așez în stavă, cu zăbavă, și aștept să simt boabele de grâu susurând în mâna mea, apoi dănțuind în inimă. Strecor și eu cuvinte din șuștar, prin sita deasă, așa cum făcea în noaptea cu lună plină zeița Iștar. Observăm în poezia lui Dumitru Ichim o ploaie în sus a cuvintelor, o înălțare nemiaîntâlnită
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
am plictisit de-atâta urâciune ce-a reușit într-însa speranța să-mi sugrume și-a râs sarcastic de-orice vis mereu. Sunt singur și e bine. Alerg prin codrii mei și-ascult tăcerea binefăcătoare. În loc de cânt de păsări sau susur de izvoare e un continuu foșnet de idei. Să nu cumva să credeți că stau ca-ntr-un mormânt. În jurul meu e însuși universul ce îmi inspiră gândul și-mi cizelează versul când fac din al meu suflet nai și
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374880_a_376209]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > POEZIA... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1663 din 21 iulie 2015 Toate Articolele Autorului 21 Iulie 2015 Tu poate nici nu ști că ești frumoasă, În ochii tăi lumina are casă Și gura susurând precum izvorul Mă tot îmbie să-mi astâmpăr dorul. Fecioară nenuntită, sfântă mamă, Nu te-ntreb, femeie, cum te cheamă, Nici eu nu știu uitându-mă la tine Această liniște de unde-mi unde vine... Când mâna mea te scrie în
POEZIA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374949_a_376278]
-
noi să curgă seva, Pe cea dintâi nu a chemat-o Eva? Celui dintâi, sub înfloritul ram I-a spus pe nume Dumnezeu-Adam! Tu poate nici nu ști că ești frumoasă, Cu tine pe pământ mă simt Acasă Și gura susurând precum izvorul Mă tot îmbie să-mi astâmpăr dorul... Referință Bibliografică: Poezia... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1663, Anul V, 21 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POEZIA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374949_a_376278]
-
praf auriu, În zâmbetu-ți pur înotăm liniștiți, Orele luminează până târziu Risipind ninsori de pomi înfloriți... Duci sărbători pe vânturi obosite, Arde firea-mpodobită-n după-amiezi, Clipele trec rar parcă-s rătăcite Și tu, mirare dulce, începi să visezi?!... Iubite, te aud susurând argint? O sfială-n clipe mă cuprinde-ncet, Răsuflarea-ți caldă, în ceafă, o simt! Fluturi speriați mi-au sărit pe suflet... Referință Bibliografică: CINE SE AUDE-N PRIMĂVARĂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1574, Anul V
CINE SE AUDE-N PRIMĂVARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374958_a_376287]
-
adâncă : - Ciutelor , pericol mare ! Moș Martin care în noapte mai cotrobăie-n pubele , a pornit la mure coapte sau să doarmă în vâlcele . Gâze iau în stăpânire totul , văi sau jnepeniș iar turiști își dau pornire urcând muntele pieptiș . Vesel susură pâraie alergând zglobii la vale. Sufletul ți se înmoaie când auzi cântând cavale . Iată cârdul de mioare , câinii care stau de pază. Un asin se-ntreabă , oare ce mai car pân-la amiază ?! Orășelul se trezește. Ziua-i pe deplin stăpână
MUNTELE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373986_a_375315]
-
sfâșie liniștea!” Zbura mătăsos acea „pasăre”, ca și cum ar fi fost adăpostită în inima cântărețului și-ar fi plecat să plutească în aer, fără zgomot, cu o lină vibrație a penelor! „Glasul lui Aurelian Andreescu”, spune în continuare maestrul Benone Sinulescu, „susura ușor, melodios, tulbura, se lipea de tine ca pieptul unui prieten! Producea o impresie puternică, intensă, intra adânc în suflet, mângâia și consola, mira, era pasional și inteligent, neînfrumusețat cu artificii, natural, liniștitor, neîncordat...”. Păcat că Aurelian Andreescu s-a
AURELIAN ANDREESCU. PRINŢUL UNEI GENERAŢII CU LUCEFERI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374037_a_375366]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RONDELUL POETULUI Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 2301 din 19 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ține-mă, Doamne, de mână! Se roagă poetul în gând. Iute izvor de fântână, Cuvântul s-aud susurând! Clipa o văd cum amână Un vers, ce se-așează în rând... Ține-mă, Doamne, de mână! Se roagă poetul în gând! Doar rima, marea stâpână, Îl ceartă amarnic, strigând: - Să-mi cauți surata, plângând! Cerul privind, el îngână: - Ține
RONDELUL POETULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375334_a_376663]
-
domenii pline de comori Peste care nopțile aprind Licuricii palizi, lămpile surori Valurile urme au lăsat pe grind Dulce melancolic cântă sicomori Unde ești iubire? Nu-ți aud venind Pașii pe poteca vechii noastre mori Picură înaltul muzică de Liszt Susurând acorduri parcă vinovat Am ajuns un Don Quijote trist De care Dulcineea a uitat C-o aștepta din secolul trecut, Semnându-se în sarea de pe scut Referință Bibliografică: Baladescă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04
BALADESCĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375353_a_376682]
-
Acasă > Poeme > Emoție > ASEARĂ TÂRZIU Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Aseară târziu Aseară târziu în violetul amurg când vântul susura în suspin de vioară iar sufletele se întorc -unul spre altul- cu iubire cu emoție cu speranță cu nostalgie... Mi-am amintid de tine -bărbatul ce am pierdut- tu,cel mai amintit cel mai dorit și cel mai iubit dintre
ASEARĂ TÂRZIU de NINA DRAGU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375428_a_376757]
-
miner își acoperi o clipă ochii de teama de a nu orbi. Părul lung, de culoarea celui mai curat aur, strălucea risipind întunericul, așa încât tatăl flăcăului se retrase în galeria prin care veniseră pentru a nu fi descoperit. - Iubitul meu, susură glasul cristalin al fetei, ai venit! Îl mângâie și îl iubi cât pofti, după care îi umplu punga cu aur, șoptindu-i tainic: - Nu uita, să nu spui nimănui despre mine! Dacă ai să faci asta, nu vom putea să
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
puiul cel de cuc: - De nu mai ești Tu, Iisuse, Încotro o să mă duc? Plânge teiul cel văratec, Plânge puiul de lalea, Fără Tine viață nu e, Lumea nu mai e a mea. Apele tot plâng și ele, Trist mai susură izvorul, Cerul s-a făcut de sânge, Cât de mare Ți-e Canonul? Numai omul cel zănatec Stă mereu nepăsător, Sufletul meschin nu-l doare, Nici cuvintele-i nu-l dor. Pentru cine rabzi, Iisuse, Pentru mine, un biet cuc
ÎNCOTRO O SĂ MĂ DUC? (PRICEASNĂ) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371801_a_373130]
-
neprielnic lumii lor?! Nu știuse și nu va ști niciodată ce-l hotărâse! Simțise de multe ori un cui rece împungându-l... Tot așa îl sfredeli și-acum, pân-o făcu și gata! Cum la rădăcina Copacului un izvoraș abia susura, își strecură palma-i micuță în firicelul viu ca și-alte dăți. Numai că acum, firava șoaptă venită dinspre apă se-nlănțui pe miezul său de stâncă-de-foc precum o spirală și o amorțeală dulce îi luă în stăpânire ființa. Se
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
culori, Mi-e primăvară uneori... Tu,viața ,m-ai învățat să zbor, M-ai învățat să culeg flori. Atunci în gândul meu m-alint, Îmi ești și pâine,si cuvânt, Și din culori îmi plămădesc Tablouri,unde regăsesc Izvorul vieții susurând Și cânt cu el,înțelegând Menirea mea pe-acest pământ. Dar uneori mi-e toamnă rece, Deșertăciunea mă petrece, Iar viața câtă să se joace În ochii mei,cu multe lacrimi, Iar inima îmi naște pătimi Și dorul,hoț,își
PRIN ANOTIMPURI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372517_a_373846]