1,250 matches
-
al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.
Banc () [Corola-website/Science/317166_a_318495]
-
Luchian, au fost florile și nepoții săi cărora le făcea portrete. Mai receptiv la nevoile și suferințele altora decât la propria-i boală, Luchian le-a înfățișat fără ostentație, cu discreție și foarte simplu. Înțelegea necazurile altora și chiar dacă unele tâlcuri ale nedreptăților îi scăpau, ochii săi deprinși cu observația ineditului, se opreau îndelung asupra durerilor concetățenilor săi umplându-l de revoltă. De aici încolo, opera sa a prins din ce în ce mai mult o traiectorie protestară. În toamna anului 1905, Luchian a fost
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
timp Abélard rămâne dezamăgit de nepotrivirea între faima și calitățile reale ale lui Anselm („dacă veneai la el mânat de îndoială asupra vreunui subiect, plecai și mai nelămurit” - constată Abélard în autobiografia sa, insistând malițios, poate și cu un anumit tâlc, că nu era în stare nici să aprindă o candelă: „reușea să umple casa de fum fără să obțină nici o iluminare”). Pentru a-l înfrunta, Abélard începe să scrie niște glose la Profețiile lui Ezechiel (unul din cele mai obscure
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
realizării datoriei. „Cartea se constituie, în fapt, dintr-o succesiune de divanuri (sfaturi) și mișcări în tăcere, până la un nou popas, unde „plăcerea de vorbă și aduceri-aminte” reînvie”, constată Eugen Simion. Personajele trăiesc din amintiri și realizează judecăți pline de tâlc cu privire la viață și istorie. Mai multe episoade literare au un ecou mitic atât datorită folosirii unei exprimări cronicărești, cât și a alunecării poetice între planul real și cel fabulos sau a declanșării sugestive unor asociații mitice. Pot fi aduse ca
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
islamul. Accentuând faptul că sufismul nu este static ci trebuie în permanență adaptat la timpul prezent, la oameni și la locuri, el și-a plasat învățăturile în cadrul sistemului psihologic occidental. Shah a folosit în lucrările sale parabole și povești cu tâlc din folclor, texte care au multiple niveluri de semnificație, create cu scopul de a îndemnna cititorul la reflecție și introspecție. Probabil este cel mai bine cunoscut pentru culegerile de povești umoristice cu "Mulla Nasrudin" (Nastratin Hogea). Shah a fost uneori
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
biruri! Și, iar o să fie! - s-a prins În vorbă bunicul Elenei după ce a tras cu urechea. * * * Elena m-a privit atent și a clipit. Era, oarecum, mândră de el. Ce-i drept, cuvintele bătrânului m-au Înduioșat. Erau cu tâlc și nu Întâmplător spuse. - E, vezi? Ți-am spus eu că tataie ăsta, al meu, e om Înțelept? A văzut lumea și cu ochii, și cu mintea, și cu sufletul. Tu ce zici? Din nou, am rămas mut și iarăși
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
alegorică, care aparține genului epic, de obicei în versuri, în care autorul, personificând animalele, plantele, fenomenele naturii și lucrurile, satirizează anumite năravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta. Ea are următoarea structură: povestirea propriu-zisă (istorioara cu tâlc) și morala (învățătura). Figura de stil folosită de obicei este personificarea.Fabula are 2 caractere: caracter satiric și caracter moralizator. Fabula era deja practicată în Mesopotamia cu 2000 de ani înaintea erei noastre. Tablete provenind din bibliotecile școlare ale epocii
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
dar, acestea odată depășite, se poate atinge acea nouă realitate, care, deși născocită, poate fi mai reală decât prima. Din această perspectivă, lectura devine o adevărată expediție, un proces de inițiere, în care probele de foc sunt chiar romanele, cu tâlcul lor ascuns. Tipul de scriitură practicat aici se aseamănă și uneori chiar trimite la scrierile lui Jorge Luis Borges și Hermann Hesse. Brezianu este, de asemenea, autorul a numeroase antologii și traduceri din literatura engleză și americană. În versiunea lui
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
a ne transporta în « interiorul glumei », Kafka ne revelează astfel trăsătura latentă a comicului și anume oroarea acestuia. Din acest motiv, de multe ori, situațiile comice sunt umbrite de dimensiunea lor terifiantă. În mod strict, doar povestiri foarte succinte, cu tâlc, precum "În fața legii", "O solie imperială", "Stema orașului", "Prometeu", "Poseidon" și "Vulturul" se înscriu în specia literară parabolă. Ele au și fost incluse într-un volum din 1961, editat de Schocken Books, "Parabole și paradoxuri" ("Parabeln und Paradoxe"). În sens
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
reușește să atragă atenția ca centru și iradiere de sine. Ion Lazu se mărturisește pre sine, prin ceilalți, în căutarea frumuseții ca generalitate inefabilă. Proză de nota 20 și frazare de mare scriitor. Scriitorul își descoperă sufletul pentru sine. E tâlcul adânc al sincerității lui totale. El dă la o parte orice conveniență și se repovestește. Ion Lazu va fi descoperit acest lucru de-a lungul unei bogate cariere de scriitor, subsumată, cu toate titlurile sale de glorie, dar și de
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
avea rostiri și sentințe clare. Poetul Emil Dreptate, în acest volum, ca și în celelalte anterioare este un poet clasic prin universul ideatic al creației sale și prin expresia concisă, dar încărcata de simboluri. În Netălmăcit așteptările... aștepți să dezlegi tâlcuri ale existenței, angoase ce se revarsă dinspre suflet înspre vers, permanenta prezență a obsesiei ireversibilei treceri a timpului și a întoarcerii într-un univers matrice al copilăriei sau într-unul al solitudinii contemplative. Blânda desfrunzire, o vânătoare la care îl
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
germane a Bucureștilor, iar servitoarea Arnica murise cu 15 ani în urmă. Plimbându-se buimac pe străzi, naratorul pretinde că "„numai după ce am rătăcit multă vreme pe străzi și mi-am venit în fire, mi s-a părut că înțeleg tâlcul acestei uluitoare întâmplări. Dar n-am îndrăznit să-l mărturisesc nimănui, și nici în această povestire nu îl voi destăinui. Viața mea și așa a fost îndestul de încercată, în urma tainelor pe care d-na Zerlendi m-a îndemnat să
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
ale lui Eliade. Filonul indic al celor două nuvele nu se referă însă la o entitate geografică, ci la o gândire mistică inspirată de credințele filozofico-religioase ale Indiei. Fantasticul oriental urmărește, potrivit lui Nicolae Steinhardt, descifrarea simbolurilor lumii înconjurătoare, având un tâlc ascuns. Bucureștiul, locul acțiunii din „Secretul doctorului Honigberger”, este centrul inițiatic al literaturii lui Mircea Eliade: „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
întinse (nefinite) dintre porți și sedii- se vede bine- cele vremelnice sau de suprafață pier; cu adevărat „Toți și toate ca o haină se vor învechi și ca un veșmânt se vor schimba”; și persistă, se decanteză numai întrebările cu tâlc, esențele, faptele în toată severitatea și goliciunea lor mărturisitoare adică matca, matrice. Liniei mondrianești a abstracției, în care cu evidență se integrează pictura lui actuală, Marin Gherasim caută să-i aducă o corectare, o completare esențială: „Sintagmei pure” i se
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
barbari ce inspirau teamă), a fost neinspirat în filmarea și montajul scenelor de bătălie dintre oștile lui Tiberius, alături de trupele conduse de Gerula, și invadatorii barbari. Profesoara Elena Saulea a considerat "Columna" drept o „sensibilă reformulare a unei întâmplări cu tâlc” în care sunt prezente mai multe motive epopeice: realizarea de către cuceritori a unor „fapte durabile” în teritoriul ocupat, călătoria eroului, alegerea locului potrivit pentru întemeierea unei cetăți, prezența trădătorului, iubirea înfiripată între bărbații învingători și femeile învinșilor, sacrificiul eroului în
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
ale lui Eliade. Filonul indic al celor două nuvele nu se referă însă la o entitate geografică, ci la o gândire mistică inspirată de credințele filozofico-religioase ale Indiei. Fantasticul oriental urmărește, potrivit lui Nicolae Steinhardt, descifrarea simbolurilor lumii înconjurătoare, având un tâlc ascuns. Acțiunea este narată la persoana I, ceea ce conferă textului o mai mare autenticitate cu atât mai mult cu cât există asemănări biografice importante între narator și Mircea Eliade: studiile efectuate în India, pasiunea pentru orientalism, personaje reale cunoscute mai
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Sf. Nicolae din Scheii Brașovului". Cei care au contribuit substanțial la îmbogățirea culturii românești strâns legați de Bistrița prin numeroasele copii și traduceri după manuscrise, sunt numeroși. Menționăm pe Teofil ("Evanghelie învățătoare" - 1644), Teofan ("Psaltire slavonă" - 1619), Ilarion ("Psaltire cu tâlc"), Ștefan ieromonahul ("Cazania"" - 1724), Ioachim din Bărbătești - gramatic ( "Istoria Troadei - 1766). De remarcat că Ștefan ieromonahul, cel care mai tâziu ajunge mitropolitul Țării Românești, este fiu al meleagurilor vâlcene născut la Râmești - Horezu, după ce mai întâi a fost pisar la
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
adâncul mesaj uman pe care l-a distilat dintr-o întâmplare, privită mult prea mult în datele ei regulamentare. „A, dacă viața s-ar petrece ca-n romane” exclamă la un moment dat Dalea, și-n registru acesta stă întreg tâlcul dramatic, toate frământările și toate emoțiile, defel convenționale, pe care le trăiesc eroii de prim plan ai piesei. Pentru că te-ai aplecat asupra sufletelor lor și ai meditat îndelung frământările conștiinței lor, și Bulz, atât de pitoresc în generozitatea lui
Întregiri la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4711_a_6036]
-
care emite multe „filozofii” ale vieții, în special în cârciuma lui Bobiță. Prietenul de băutură a lui Celentano. Un sătean oarecare, cel care „urmărește” poveștile și pe care le cântă. Resonneur-ul serialului, va încheia fiecare episod printr-o „cântare” cu tâlc în primele două sezoane. Este cunoscut ca fiind și hoțul satului,însă sătenii s-au obișnuit cu faptele acestuia. Este și prieten de băutură cu Celentano și Firicel. Este femeia ușoară din sat. Bărbații din sat merg la ea cu
Las Fierbinți () [Corola-website/Science/326383_a_327712]
-
de menținere a păcii. Pe lânga acest lucru, site-ul de internet oferă acces ușor cunoștințelor legate de menținerea păcii prin oferta următoarelor instrumente de cercetare: trusă de ustensile necesară celor ce lucrează pentru men ținerea păcii, lecții pline de tâlc, studii de caz, note operaționale de ghidare, esee și comentarii despre tratatele de pace și despre managementul proceselor de pace. Datorită experienței imense a ONU în menținerea păcii au derivat o serie de lecții și învățăminte despre operațiunile de pace
Sistemul Informațional al ONU pentru Menținerea Păcii () [Corola-website/Science/310242_a_311571]
-
plăcerea, fugea afară și lua calea, pe lângă bătrâna din colț ce da în bobi unei vădane, fie spre parcul Romaneștilor, fie spre lunca Jiului. Întâlnește, și se amestecă între ei, copii și copilițe, bucurându-se în jocuri de cuvinte, cu tâlcuri pierdute, și în neastâmpăr de picioare, ca și cei de la Teiu, unde rareori mergea. Cine dintre noi - va scrie, spre zenit, în textul Constantin Brâncuși și Ezra Pound - nu a practicat, în întâia tinerețe, impropriu numite "jocuri", care nu sunt
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
la București." <br><br>V. G. Paleolog s-a născut (aproape) de echinocțiu, când ziua și noaptea sunt în cumpănă, prima în scădere și ultima în creștere, simbolic pentru raportul forțelor în viața sa, dar de răsturnat în conștiință. Despre tâlcurile cu masa ursitoarelor, pe care mi le-a deslușit, vom vorbi ceva mai încolo, când întâmplările vieții sale le vor lumina și, poate, necesitatea o va solicita. Dar unde se află temeliile puiului de om? Orizonturi succesive se deschid spre
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
revelează și propriul sine. Procesul uimirii în cazul său își epuizează cele trei faze posibile: uimirea că lucrurile sunt cum sunt sau altfel decât crede că ar trebui să fie, uimirea că prin ceea ce apare se vede o țesătură de tâlcuri, și cea când descoperă că el este o parte, un fir de nisip și de gând, din cosmos, că în acest firav bob de rouă, străluminat de simțire și gând, se reflectă întregul cer. Aceasta este faza superioară în care
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
urme de săbii pe corp și cu o slujbă în brutăria lui Traicu; nimic nu avea consistență, nici cât jocurile din lunca Jiului. Cel puțin sub cimiliturile și "frământările de limbă" ale acestora, în limbajul acela ritmat, se ascundea un tâlc al iluminării angelice și solare din centrul ființei umane, mai pâlpâia ceva din limba paradisiacă, a "păsărilor", și presimțea fiorul enigmaticului. La fel, de câte ori aruncă zarurile. Ca bătrânele, bobii. Căci spiritul "suflă unde vrea" și când vrea. Acum i se
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
rase. Sfârșitul este impresionant, fiind urmat de o frumoasă portretizare a viitorului îndepărtat, care leagă laolaltă temele cărții.” Thomas M. Wagner îi dă romanului 4 stele și consideră că, prin focalizarea atenției asupra Turnului Orbital „Clarke [...] spune o poveste cu tâlc aproape la fel de monumentală ca și subiectul ales”, pe care o caracterizează astfel: „În ciuda faptului că include unu-două fire narative neplauzibile, câștigătoarea premiilor Hugo și Nebula este o poveste frumos scrisă despre nevoia omenirii de a atinge - ad literam - stelele
Fântânile Paradisului () [Corola-website/Science/324402_a_325731]