566 matches
-
cu El, ca o cunoaștere trăită, cum explică în Mistagogia sa Sfântul Maxim, iar Nicolae Cabasila în Despre viața în Hristos ambii inspirându-se din Ierarhia cerească și Ierarhia bisericească ale lui Dionisie (Pseudo-) Areopagitul<footnote Pr. Prof. Ene Braniște, Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii de Nicolae Cabasila, Bu-curești, 1948, p. 12. footnote>.Euharistia este și izvorul și punctul culminant al cunoașterii di vino-umane, cum subliniază Sfântul Irineu al Lyonului: „Învățăturanoastră consună cu Euharistia, iar Euharistia o confirmă”. La rândul său, Sfântul Maxim
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
oamenii nu avem aici, pe pământ, „cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ceva să fie” (Evrei 13, 14), ne pregătim pentru lumea și viața viitoare și veșnică. Suntem „străini vieții și călători prin ea”<footnote Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua. Tâlcuiri ale unor locuri cu multe și adânci înțelesuri din Sfinții Dionisie Areopagitul și Grigorie Teologul, traducere din greacă,introducere și note de Pr. prof. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, București, 1983,p. 157. footnote>. Viața însă și este o alergare în vederea dobândirii
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ne căi și mântui. Cugetarea sau meditarea la moarteși la cele ce veșnic îi vor urma, „ținerea minții în iad, fără a deznădăjdui” (Sfântul Siluan Athonitul)<footnote Vezi Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui! Spiritualitatea Sfântului Siluan Athonitul. Tâlcuiri teologice, ediție îngrijită și traducere: Maria-Cornelia și diac. Ioan I.Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2000. footnote>, moartea înainte de a muri, însensul detașării de plăcerile lumii și eliberarea de păcat, moarteade fiecare clipă și de fiecare ceas constituie ceea ce Sfinții
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cel Mare, arhiepiscopul Cezareei din Capadocia - acest ierarh, un nevoitor foarte aspru, era pe deplin neagonisitor, neagonisitor până la desăvârșita sărăcie; însă în timpul slujbelor bisericești el se înconjura cu o ordine neobișnuită și cu un fast neobișnuit”<footnote Sfântul Ignatie Briancianinov, Tâlcuiri la Patericul egiptean, 2, Traducere din limba rusă de preot Gheorghe Roșca, în col. Comorile pustiei, vol. 9, Editura Anastasia, București, 1996, p. 11. footnote>. Celălalt mare Capadocian, Sfântul Grigorie Teologul, făcând referire la frugalitatea meselor sale, totala neiubire de
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
geocentrist,[...]. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumești imaginare (s.n.), pe mărgini cu portretele lui Platon și Pitagora și cu sentințe grecești. [...] Constelațiuni zugrăvite cu roș, calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă (s.n.), în urmă multe tâlcuiri de visuri, coordonate alfabetic o carte care nu lasă nimic de dorit pentru a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană (Eminescu: 2011, II, 41). În secvența propusă ca hipotext pentru această serie intratextuală, erau câteva sute de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
trebuie urmărite aici: îndemnul la botez; viața organizată în jurul "frângerii pâinii", adică am zice noi, cei de azi în jurul Sfintei Liturghii și problema filantropiei, prin faptul că toate erau de obște. Aceste rânduri din Sfânta Scriptură, pentru teologi, atunci când fac tâlcuiri biblice, reprezintă o prefigurare a vieții din împărăția lui Dumnezeu. Simplu: așa se trăiește în veșnicie. Așadar, primii creștini au început să trăiască veșnic! 4 Sursa: Site-ul Episcopiei Caransebeșului: http://www.episcopiacaransebesului.ro/viewpage.php?page id=1 1 Asistența
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Cântarea Cântărilor; Despre fericiri; Despre rugăciunea domnească; Despre instituțiile creștine (1982); Maxim Mărturisitorul, Ambigua (1983); Atanasie cel Mare, Cuvânt Împotriva elinilor; Cuvânt despre Întruparea Cuvântului; Trei cuvinte Împotriva arienilor (1987); Epistole; Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie (1988); Chiril al Alexandriei, Tâlcuirea psalmilor (1989; 1990; 1991); Maxim Mărturisitorul, Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești (1990); Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești (1990); Chiril al Alexandriei, Închinarea și slujirea În duh și adevăr (1991); Chiril al Alexandriei, Glafire (1992); Paladie, Istoria lausiacă (Lavsaicon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
teologică de la Sibiu; al doilea și al treilea volum din Filocalie, consacrate În Întregime scrierilor Părintelui bizantin. Al doilea volum, apărut În 1947, conținea cinci scrieri : Cuvântul ascetic; Capete despre dragoste; Capete teologice (gnostice); Întrebări, nedumeriri și răspunsuri; În sfârșit, Tâlcuire la Tatăl nostru (Orationes dominicae breuis expositio). În volumul III, apărut În 1948, au fost traduse și comentate Întrebări către Thalasie (Quaestiones ad Thalassium). Aici, ca și pentru Pseudo-Dionisie, tânărul profesor din Sibiu folosește fără nici o ezitare și fără nici un parti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
cât de bună i-ar fi constituția ce-l guvernează: e o chestie deci de cultură și educație. *1 În 1840 s-a găsit în Africa, pe ruinele vechei Cartagine, o inscripție, căreia d. general Duvernier i-a dat următoarea tâlcuire: "Aici odihnește Amilcar, părintele lui Anibal, ca și acesta scump patriei și temut de dușmani." Un oarecare cărturar sârb, care a studiat dialectele semite, susține însă că inscripția ar avea altă tălmăcire și anume: "Preoteasa zânei Isis a ridicat acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
apare textul „Patru cuvinte chemătoare către călugăriță în ziua în care ea se îmbracă în chipul îngeresc”, compuse în 1766 de ieromonahul Nichifor Teotoki, traducere din limba greacă de Paisie Velicikovski. În 1849, se publică „Sulul despre rugăciunea minții și Tâlcuirea la Doamne miluiește”. Tot în 1849, Ambrozie și mentorul său Macarie editează cărțile „A cuviosului nostru Nil Sorski, predania ucenicilor săi despre trăirea în schit” și „Treptele extazului în hrana sufletului”. În 1852, apare prima traducere a „Leastviței lui Ion
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pe versiunea aparținând lui Paisie. În același an, 1852, apare traducerea paisiană la cartea „A cuvioșilor Părinți Varsanufie cel Mare și Ioan Profetul, manual către viața duhovnicească în răspunsuri la întrebările ucenicilor”. Acestora li se adaugă, la începutul anului 1853, „Tâlcuirea la Rugăciunea Tatăl Nostru și Cuvânt de Post, cu întrebări și răspuns al cuviosului părinte Maxim Mărturisitorul”. Ultimele traduceri ale Starețului Paisie au fost adunate și editate sub titlul „A cuviosului părintelui nostru Isaac Sirul, fostul episcop al orașului Ninevie
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
bărbat plăcut lui Dumnezeu era în vremea aceea neîntrecut și fără egal între toți în înțelegerea dumnezeeștilor Scripturi, a învățăturilor deDumnezeu-purtătorilor Părinți, în judecata duhovnicească și în știința atotdesăvârșită a sfintelor canoane ale sfintei Biserici și în înțelegerea dreptelor lor tâlcuiri ale lui Zonaras și Teodor Valsamon și Alții. Vestea despre învățătura lui și despre povățuirile lui plăcute lui Dumnezeu pe calea mântuirii se dusese pretutindeni.”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
operaționale”. Cu sau fără ele, dar mânuind o cheie de lectură cât mai puțin uzitată, eventual nefolosită încă, criticul se angajează de predilecție în explorări cu un grad ridicat de dificultate. Ușor polemice, disociative atât cât să limpezească un context, tâlcuirile lui evită abordarea de tip impresionist, se feresc de cochetăriile criticii infidele. Atent la iradierile peisajului social și spiritual, lărgind câteodată excesiv câmpul de referință, cercetătorul, în febrilă vânătoare de esențe, își face, s-ar zice, un punct de onoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
și care înțelege că dorința pentru iubire nestricăcioasă aduce întotdeauna o nouă dorință pentru transcendent, nu este niciodată astâmpărată de sațietate. Orice este măreț și minunat pare inferior în comparație cu ceea ce îi urmează, din moment ce ceea ce descoperă mirele<footnote Referire la opera Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. footnote> este mai minunat decât descoperirile ei de dinainte. Orice început deschide un drum spre un alt început. Fiecare treaptă atinsă permite urcușul la o altă treaptă. Iar fiecare treaptă e
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
a-și face lucrul și de a auzi cuvintele. Dat fiind deci că puterile acestea sunt susținute în rânduială de Dumnezeu și ordinea puterilor inteligibile supralumești rămâne netulburată în veci, nici o patimă nerăsturnând buna lor rânduială”<footnote Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, Omilia XV, traducere de Preot Stăniloae. footnote>. În alt loc, susținând această învățătură despre mișcarea creaturii spre Dumnezeu, împotriva teoriei platonic-origeniste, Sfântul Maxim precizează: „Tot ce se mișcă - scrie Sfântul Maxim - se mișcă, desigur, dintr-o
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
și Pitagora și cu sentințe grecești. Două triunghiuri crucișe încunjurate de sentința: "Director coeli vigilat noctesque {EminescuOpVII 99} diesque, qui sistit fixas horas terrigenae. " Constelațiuni zugrăvite cu roș, calcule geometrice zidite după o închipuită și mistică sistemă, în urmă multe tâlcuiri de visuri, coordonate alfabetic - o carte care nu lasa nimic de dorit pentru a aprinde niște creieri superstițioși, dispuși la o asemenea hrană. La sfârșitul cărții era zugrăvit Sf. Gheorghie în lupta cu balaurul - dragă doamne simbol ce înfățișa adevărul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
metoda sa era precalculată și de aceea nouă. Tâlcuind oamenilor în vârstă, spusele lui se compuneau totdeuna din doi dacă, unul afirma dorința, altul o nega, înainte de a tâlcui însă el se informa asupra dorințelor celor neîmplinite a persoanei. Astfel tâlcuirile lui, se-nțelege de sine, erau întotdeuna adevărate - nu trebuie să uităm un moment că avea o privire clară, cu care precalcula ușor mersul lucrurilor lumești. În fond, el nu da nimic pe visuri, și tâlcuirile le-ntrebuința numai ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
neîmplinite a persoanei. Astfel tâlcuirile lui, se-nțelege de sine, erau întotdeuna adevărate - nu trebuie să uităm un moment că avea o privire clară, cu care precalcula ușor mersul lucrurilor lumești. În fond, el nu da nimic pe visuri, și tâlcuirile le-ntrebuința numai ca un mijloc - ademenitor pentru ca supranatural - pentru mângâierea și liniștirea sufletelor omenești. Și totuși erau vise în cari {EminescuOpVII 309} el credea cu evlavie - visele copiilor. În naiva sa religiozitate el credea că, pe când visele oamenilor vrâstnici
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
le adună în volumul Cu aripile întinse. Amintiri din estompate vremuri (1932). După o încercare în dramaturgie - piesa Vâltoarea (sau Învingătorii) este acceptată în 1934 în repertoriul Teatrului Național din București, dar nu e reprezentată - mai dă tiparului „studiul psihico-social” Tâlcuirile bufniței albe sau Religia aristocrației intelectuale (1937), un volum memorialistic, Din volbura vremii. Însăilări (1939), și romanul Cântec în amurg (1942). Prezent cu niște amintiri în „Convorbiri literare” și cu însemnări de călătorie în „Jurnalul de dimineață”, după 1944 scriitorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
conservator, antimodernist și antidemocratic. Execrând, ca Lucrețiu, „aurul” care corupe totul, autorul propovăduiește o întoarcere la valorile cardinale (frumos, elegant și moral), singurele ce pot conduce la țelul dorit - „Țară mândră și oamenii destoinici și tari”. „Coloritul literar” al lucrării Tâlcuirile bufniței albe, ce ar fi fost cerut de C. Rădulescu-Motru, este destul de stângaci, pueril chiar pe alocuri, încât cititorul nu e convins în privința modalităților de atingere a obiectivelor, dar o anume vervă pamfletară nu-i lipsește autorului când descrie „decăderea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
înfățișează, totuși, credibil și cu finețe înfiriparea iubirii dintre cincagenarul Andrei Codru și studenta Irina Severeanu, în ciuda numeroaselor obstacole exterioare sau interioare, a căror înfrângere asigură tensiune și dinamism intrigii. SCRIERI: Cu aripile întinse. Amintiri din estompate vremuri, București, 1932; Tâlcuirile bufniței albe sau Religia aristocrației intelectuale, București, [1937]; Din volbura vremii. Însăilări, București, [1939]; Cântec în amurg, București, [1942]. Repere bibliografice: Radu Stănescu, Unul din cei mulți, „Neamul românesc”, 1912, 137-138; C. G.[C. Gerota], „Cu aripile întinse”, CL, 1932
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
București, [1939]; Cântec în amurg, București, [1942]. Repere bibliografice: Radu Stănescu, Unul din cei mulți, „Neamul românesc”, 1912, 137-138; C. G.[C. Gerota], „Cu aripile întinse”, CL, 1932, 8-10; D. I. Suchianu, Din amintirile unui bărbat de condiție, VR, 1933, 1-2; „Tâlcuirile bufniței albe”, LUT, 1937, 4847; C. Tomescu, „Tâlcuirile bufniței albe”, PRV, 1937, 961; Cronicar, „Tâlcuirile bufniței albe”, DMN, 1937, 11 142; S. T.-S. [Sandu Tzigara-Samurcaș], „Tâlcuirile bufniței albe”, CL, 1937, 11-12; Alex. Anestin, „Tâlcuirile bufniței albe”, „Ordinea”, 1938, 1752
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
bibliografice: Radu Stănescu, Unul din cei mulți, „Neamul românesc”, 1912, 137-138; C. G.[C. Gerota], „Cu aripile întinse”, CL, 1932, 8-10; D. I. Suchianu, Din amintirile unui bărbat de condiție, VR, 1933, 1-2; „Tâlcuirile bufniței albe”, LUT, 1937, 4847; C. Tomescu, „Tâlcuirile bufniței albe”, PRV, 1937, 961; Cronicar, „Tâlcuirile bufniței albe”, DMN, 1937, 11 142; S. T.-S. [Sandu Tzigara-Samurcaș], „Tâlcuirile bufniței albe”, CL, 1937, 11-12; Alex. Anestin, „Tâlcuirile bufniței albe”, „Ordinea”, 1938, 1752; C. Dan Pantazescu, „Din volbura vremii”, PRV, 1939
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
Neamul românesc”, 1912, 137-138; C. G.[C. Gerota], „Cu aripile întinse”, CL, 1932, 8-10; D. I. Suchianu, Din amintirile unui bărbat de condiție, VR, 1933, 1-2; „Tâlcuirile bufniței albe”, LUT, 1937, 4847; C. Tomescu, „Tâlcuirile bufniței albe”, PRV, 1937, 961; Cronicar, „Tâlcuirile bufniței albe”, DMN, 1937, 11 142; S. T.-S. [Sandu Tzigara-Samurcaș], „Tâlcuirile bufniței albe”, CL, 1937, 11-12; Alex. Anestin, „Tâlcuirile bufniței albe”, „Ordinea”, 1938, 1752; C. Dan Pantazescu, „Din volbura vremii”, PRV, 1939, 1464; Alex. Anestin, „Din volbura vremii”, „Ordinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
1932, 8-10; D. I. Suchianu, Din amintirile unui bărbat de condiție, VR, 1933, 1-2; „Tâlcuirile bufniței albe”, LUT, 1937, 4847; C. Tomescu, „Tâlcuirile bufniței albe”, PRV, 1937, 961; Cronicar, „Tâlcuirile bufniței albe”, DMN, 1937, 11 142; S. T.-S. [Sandu Tzigara-Samurcaș], „Tâlcuirile bufniței albe”, CL, 1937, 11-12; Alex. Anestin, „Tâlcuirile bufniței albe”, „Ordinea”, 1938, 1752; C. Dan Pantazescu, „Din volbura vremii”, PRV, 1939, 1464; Alex. Anestin, „Din volbura vremii”, „Ordinea”, 1939, 2267; Iosif E. Naghiu, „Din volbura vremii”, F, 1939, 10; a. m
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]