807 matches
-
gândul-șarpe încolăcit la sân, Azi se întreabă sufletul din mine- El, peste care vânturi e stăpân? Din Rama se aude glas de jale, Cu ochii-n lacrimi, Doamne, Tu asculți, Un Prunc dormind la pieptul Maicii Sale Și soarele se tânguie pe Munți... Referință Bibliografică: Un Prunc plângând... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 360, Anul I, 26 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
UN PRUNC PLÂNGÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341477_a_342806]
-
nr. 807 din 17 martie 2013 Toate Articolele Autorului Din ochii care plâng se scutură iubire, Dureri tăcute cad... în bob de diamant, În cristaline lacrimi... prinos de fericire, Secătuite doruri, se scurg înspre neant. În ochii care plâng se tânguie tăcerea, Un fir de suflet viu trezește neuitarea. Prin lacrima din ei ne oblojim durerea, Din suferința lor s-a zămislit iertarea. Prin ochii care plâng, nădăjduim speranță Și dăm tribut de suflet puterii demiurge; O cale spre destin... indemn
PRIN OCHII CARE PLÂNG... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342191_a_343520]
-
politică nu ne poate văduvi de ceea ce avem mai de preț: AMINTIRILE! Nu, nu confund România cu nimic în lume, e doar așa, o transhumanță a dorului de casă pe care numai brazii singuratici din Prescott știu să mi-l tânguie, rostogolindu-mi visător chemările spre alte chemări ... îmbinând totul într-o coloană a dorului infinit, precum o efigie a iubirii dăinuind peste vremi cu chemări de pâine caldă și mere coapte pe teracota bunicii, dinspre copilul cu nasul julit înspre
PRESCOTT, O SCENĂ MIRIFICĂ PE HARTA ARIZONEI! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341731_a_343060]
-
îmbrâncit nebună, continuă Brassus, iar soldații abia au făcut față îmbrâncelilor, și mulțimea părea împărțită în două. Unii, care erau și cei mai mulți, îl huleau și-l batjocoreau pe condamnat, ba chiar aruncau cu ce apucau către el. Alții însă se tânguiau și plângeau încercând să-l ajute fie și cu o cană de apă fiindcă condamnatului îi era foarte sete. În acest moment discuția celor doi fu întreruptă de sclavul nubian care intrând anunță pe cineva. Era un centurion care aducea
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
făptură, De veacuri, poeții Îți închină iubire, Iar pictorul, maestrul cu penelul, Dintr-o privire,conferă mlădiosului trup Nemurire... Inima lui, pasăre sihastră-n pribegie, Cerul a găsit în albastrul infinit. „Luceafăr singuratic mă avânt Între Cer și Pământ", Se tânguie El... La margine de cer. O, tu, femeie, Frumoasă făptură... Referință Bibliografică: O, tu, femeie / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 750, Anul III, 19 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
O, TU, FEMEIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342414_a_343743]
-
zbuciumul lăuntric al primului născut. Se depărta încet, încet, de părinți și bunici, cu durere și disperare în suflet. Îi venea să plângă adeseori, din nimic, numai la gândul că este mai puțin iubit decât fratele său. Nu s‑a tânguit la nimeni. Era mândru și orgolios. Suferea și se retrăgea în sine tot mai mult. Devenea tot mai posac și mai puțin interesat de ce se petrece în familie. Căuta tovărășia animalelor din curte. Stătea de vorbă cu ele în timp ce le
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1506 din 14 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Am ales să stau de veghe după datină și lege, să alin durerea lumii cum m-au învățat străbunii. Aud noaptea cum pământul, se tot tânguie mereu și-ntr-o sfântă rugăciune îl strigă pe Dumnezeu. Aud șoaptele pădurii și-nchinarea brazilor, trilul de viori -orchestra, glasul lin al mierlelor. Aud valul cum se zbate la un țărm uitat de lume el își știe plânsul âsta, dar
AM ALES de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341624_a_342953]
-
este greu așa, de atâtea vremuri trecute peste ele, că nimerit ar fi să fie desțelenit pământul, să fie cătate și ridicate la lumină! Și se plângeau vocile de dureri în oasele sfărâmate, de sângele curs în râușoare închegate... Se tânguiau că ar fi vrut să mai vadă o dată cerul albastru și să mai amurgească o dată cu lumina arămie a soarelui plecat spre culcare... Și mai cereau și dreptate! Iar el era singurul care putea să le ridice chemarea din tină spre
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
altă dată. După scurt timp și romanii băgaseră de seamă că acesta nu mai era același om pe care îl știau ei. Se ducea mereu la Templu și prin sinagogi și de cum intra se retrăgea într-un colț și se tânguia acolo pe tăcute, de multe ori fiind dat afară cu bruschețe de slujitorii care vroiau să închidă ușile. Apoi, romanii îl dădură afară din dregătoria sa pentru că nu mai aducea foloasele de dinainte. Pentru omul nostru sosiră vremuri grele. Dacă
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341129_a_342458]
-
aluneca lent și melodios peste corzile întinse la maxim de emoția tulburătoare. Liniștea fu spartă. Ecoul plângerii sale se auzea tot mai puternic. Dar ... înfuriată, vioara de plastic trânti capacul cutiei viorii de lemn. Se auzea glasul viorii de lemn, tânguindu-și măiestria. Se auzea din ce în ce mai stins. Se sfârșea o lume ... se sfârșea un cântec. Murea o pasăre măiastră. Dar ... se năștea o altă lume ... o lume ... lipsită de vibrații, o lume ... Tresărind brusc, prin toate corzile, vioara de trezi din
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
spre lume privesc Ce mulți stau la coadă...la vise în drum În vremuri atât de perfide ... zâmbesc Căci visele-s vise...dispar ca un fum... ÎNROBIȚI DE VISE Trăim sub zăpezi ce-s de doruri ucise Și stânci care tânguie doine în noapte Cu suflete triste ce murmură șoapte Suntem înrobiții acelorași vise. Așteptăm primăveri să renască în noi Iar viața să zburde-n crâmpeie de gând Ghiocei să ne scalde în albul flămând Și liniști adânci să coboare din
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ROMANȚĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1700 din 27 august 2015 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343968_a_345297]
-
se simt pustiite; Își poartă, umile, gălbuia maramă, Pe umărul nopții plângând, despletite. Își leapădă straiele arse în toamnă Și goale rămân sub a vântului strună; Privesc, cu durere, spre-a cerului Doamnă: Suava, măreața și palida Lună. Furtuna se tânguie-n brațele mele, Dorind să-și arunce mantaua departe; Prin râpe se-ascunde, privind către stele, Că tare ar vrea de noroc s-aibă parte. Se-ntunecă totul în jur și în suflet, Iar toamna de aur dansează pe creste
SE SCURGE RUGINA PE FILELE VIEŢII... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342816_a_344145]
-
BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) Autor: Adina Rosenkranz Herscovici Publicat în: Ediția nr. 1936 din 19 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului AUTOPORTRET Buzele astea, " rose prune" sunt fruct al Creațiunii. Natură, nu culoare. Se mișcă când rostesc un monolog, o poezie. Surâd, se tânguie. Trăiesc. Mărgelele astea,- " ochi căprui,- fură inima oricui". (vorba vechii zicale) Și e adevărat, în parte: Prietenii mi-am câștigat, dar nu și Dragostea. "Frunte înaltă, Om deștept", Așa spunea mama. Un om deștept ,da, Alege corect. Și eu? Am
AUTOPORTRET/דיוקן עצמי(VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342930_a_344259]
-
i-a făcut parte ; aceștia mult îl urau Făcându-i multe supărări...pe Eftimie-l ponegreau... La Vecernia de Crăciun când Împăratul a venit Pe Roman "de la lumânări", Clerul, să cânte l-a silit ! La Maica DOMNULUI a plâns ; s-a tânguit de-așa rușine... I-a dat o filă de Carte, într-o Cerească Viziune : -Deschideți gura și mănânc-o !" Roman hârtia a mâncat Și înghițind-o s-a trezit...iar Maica-n Ceruri a plecat, Lăsându-i inima plină de
SF.AP.ANANIA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343030_a_344359]
-
N omienouăsutecin´ș´doi, săteni, În ziua de Răpciune, din bordei, Dădură buzna-n gară peste chei Să-i vadă pe sovieticii - arieni. Vagoanele s-au descărcat deîndată Cu ajutorul celor de pe aici, Și-o balalaică aprinsă de o fată Se tângui în tril de rândunici... Va-ncepe alt război cu o armată De oameni preschimbați chiar în furnici. NOVÎI BERLIN Munții lui Iancu - verdea cazemată: Un fel de nou Berlin cu porți de fag Unde se-nalță al Bihării steag Spre
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
Poeme > Constiinta > ZBUCIUM Autor: Antonella Mocanu Publicat în: Ediția nr. 1219 din 03 mai 2014 Toate Articolele Autorului Dâre de fum pe margini de ceruri înalte. În verde de frunză am așternut o fărâmă din miezul de suflet, ce se tânguie în miez de noapte își plânge amarul destin, iar flăcările întunericului îl ard pe al dorului jar. Se pierde-n neant trecutul îndepărtăt de ale sale rădăcini aripa visului poposește pe crestele muntelui. Alergăm prin noaptea uitării, călcând peste ciulinii
ZBUCIUM de ANTONELLA MOCANU în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/343217_a_344546]
-
Giurea Publicat în: Ediția nr. 1741 din 07 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Își spun adio frunzele pe ramuri Si peste sate se astern , covor . Coboară turme la iernat , in vale . Cu toamna-n suflet , azi , si eu cobor ... Se tânguiesc izvoarele la munte , Iar cerul peste brazi apasă greu . Se văd pustii potecile cărunte , Si printre nori se vede Dumnezeu . Căsuța cu zorele azi e trista Si melancolic suna vantu- n geam . Se- aude plânsul toamnei in batista , Când păsări
ÎȘI SPUN ADIO FRUNZELE PE RAMURI de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343226_a_344555]
-
vadă ce taine se ascund prin gospodăria bunicilor. Păși un pic în ușa grajdului, să vadă cum îngrijea bunica văcuțele, una bălțată, cu coarne mari, și alta mai tânără, roșie, pe care le pregătea de muls. Într-un țarc se tânguia un vițel mic, de la vaca cea bălțată, așteptând să i se dea porția de lapte și covățica cu tărâțe. În spatele grajdului, era un mic țarc îngrădit pentru mieii de astă primăvară. Erau frumoși mieii, lânoși, albi, jucăuși. De bună seamă
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi și vaci, am dat la o parte păienjenii de la ușa beciului care a început să se tânguie scârțâietor la deschidere, pustiu, și pustiul îmbrăcase haină de vânt ce a început să mă vânture în gârliciul pivniței, butoaiele se dezmembraseră demult ... Citește mai mult am ieșit din nou din casă,m-am scuturat zgribulit de frig,ninsese, totul
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi și vaci, am dat la o parte păienjenii de la ușa beciului care a început să se tânguie scârțâietor la deschidere, pustiu, și pustiul îmbrăcase haină de vânt ce a început să mă vânture în gârliciul pivniței, butoaiele se dezmembraseră demult ... Citește mai mult am ieșit din nou din casă,m-am scuturat zgribulit de frig,ninsese, totul
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
împrăștie zarea când noaptea, pe furiș își trimite chemarea, și-mbracă totul într-o negură deasă înfricoșătoare, rece și alunecoasă. Din turnul părăsit un oblon cere îndurare la vântul care bate din ce în ce mai tare, agățat într-o veche balama ruginită se tânguie la ferestra de mult părăsită. Luna s-a ascuns printre norii de vată nici un felinar lumina nu-și mai arată, un sentiment de frică totul înconjoară și transformă noaptea într-o taină bizară . Într-un ungher ascuns pe o stradă
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Eșarfe de-ntuneric împrăștie zareacând noaptea, pe furiș își trimite chemarea,și-mbracă totul într-o negură deasă înfricoșătoare, rece și alunecoasă.Din turnul părăsit un oblon cere îndurarela vântul care bate din ce în ce mai tare,agățat într-o veche balama ruginităse tânguie la ferestra de mult părăsită.Luna s-a ascuns printre norii de vatănici un felinar lumina nu-și mai arată,un sentiment de frică totul înconjoarăși transformă noaptea într-o taină bizară .Într-un ungher ascuns pe o stradă mărginașăun
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
SUPORTĂ! Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Tu faci pomii, florile și ghioceii, Compui aromele viața și teii, Tu susții dragostea și-o mângâi, De ce-o poate răpune, n-o tângui Tuturor vieților dai echilibru Lucrurilor ce contează -calibru, Îi suporți pe toți deși-i îndrumi, Scopurile vieții nu le scurmi.. De-am ști pe câți atâția ani, De-am fi știut și câți golani Pe cât o mai avea pământul Ce
EA..SUPORTĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378469_a_379798]
-
unde? Apoi să te găsesc, primăveri cu aripi iarbă de cântec, darnic și o dimineață venită, greșesc în spațiul ce curge, te iubesc! Somnul se apropie, mângâie dorul horește în apa ce plânge aproape, departe ajunge apoi se alungă și tânguie. Adevărul, marea, soarele, codrul ce îl privim în oglindă, pildă? Ce să găsim în dorul pribeag, un oaspete peste întinderi de adevăr, dragoste. Referință Bibliografică: Un munte de întrebări / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842, Anul VI
UN MUNTE DE ÎNTREBĂRI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378586_a_379915]