2,234 matches
-
ar fi fost greu să acopere într-o zi, două, ceea ce amânase să facă săptămâni la rând era de-a dreptul imposibil dar măcar așa,la suprafață, să fure ochiul, tot trebuia insistat. Percepea absența Carminei ca pe ceva neplăcut, tânjea cum tânjise cândva după Fana, ea mai făcea ordine prin casă, la bucătărie mai ales, dar se învățase și fără ea, o îndepărtase, o uitase... Prezența Carminei era încă vie, punct nevralgic, o persoană așa de ușor de manevrat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fost greu să acopere într-o zi, două, ceea ce amânase să facă săptămâni la rând era de-a dreptul imposibil dar măcar așa,la suprafață, să fure ochiul, tot trebuia insistat. Percepea absența Carminei ca pe ceva neplăcut, tânjea cum tânjise cândva după Fana, ea mai făcea ordine prin casă, la bucătărie mai ales, dar se învățase și fără ea, o îndepărtase, o uitase... Prezența Carminei era încă vie, punct nevralgic, o persoană așa de ușor de manevrat, o adevărată plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mult mai aproape de omul acesta străin decât se apropiase vreodată de Ovidiu în câțiva ani de conviețuire. Părea absurd dar știa că nu este, era pe cale să atingă a asemenea tandrețe ce leagă două firi identice, o tandrețe după care tânjea. NU. Totul fusese o plăsmuire a minții, o nouă încercare de a evada din moleșeală. Tânjea după o asemenea tandrețe. Atâta tot. Ajunse în fața blocului. Ridică ochii către fereastra bătrânei, sigur, era la postul de pază bătrâna, nemișcată, consternată, figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
conviețuire. Părea absurd dar știa că nu este, era pe cale să atingă a asemenea tandrețe ce leagă două firi identice, o tandrețe după care tânjea. NU. Totul fusese o plăsmuire a minții, o nouă încercare de a evada din moleșeală. Tânjea după o asemenea tandrețe. Atâta tot. Ajunse în fața blocului. Ridică ochii către fereastra bătrânei, sigur, era la postul de pază bătrâna, nemișcată, consternată, figura ei o făcu să întoarcă privirea înapoi. Mașina lui Ovidiu era acolo, parcată lângă bordură, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de-o plăcută împăcare cu sine... Ecoul pașilor lui ce se îndepărtau se stinsese demult. Se întorcea în pat și apăsa butonul veiozei cu sentimentul că pacea din suflet e o eternitate, o fărâmă de eternitate, de neegalat. Se cutremura, tânjea după tandrețe, își ațâța singură imaginația. Ce nebunie, ce nebunie, șoptea înainte de a lua perna în brațe. Se complăcea să tânjească, să-l poarte peste tot în minte, el exista pretutindeni, pe stradă, la serviciu, aiurea, exista și atunci când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
butonul veiozei cu sentimentul că pacea din suflet e o eternitate, o fărâmă de eternitate, de neegalat. Se cutremura, tânjea după tandrețe, își ațâța singură imaginația. Ce nebunie, ce nebunie, șoptea înainte de a lua perna în brațe. Se complăcea să tânjească, să-l poarte peste tot în minte, el exista pretutindeni, pe stradă, la serviciu, aiurea, exista și atunci când era trează, exista și atunci când dormea. Era greu să iasă de sub dominație și, totuși, de atâtea ori, i se întâmplase să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-mi amintesc. Aveam de gand să-ntemeiem o comună. Eleanor pufni într-un râs sarcastic. — Vai de capul ei. Ce comună ar mai fi ieșit cu doi scriitori în ea! — Dar Adrian a observat că tu, în sinea ta, tânjeai după vechile certitudini burgheze. Pun pariu c-a și îngenuncheat în fața ta, nu-i așa? — Șam, nu-mi face nici o plăcere să discut despre vremurile alea! i-o reteza Eleanor pe un ton vehement, părând aproape furioasă. — Bine, fie, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și porni Înainte cu mâinile În buzunarele adânci ale pantalonilor săi gri, pensați, din lână tip „Covasna”. Umbla descheiat la palton oricât de friguroasă ar fi fost vremea. Nu-i displăcea căldura, nici când era În exces. În general vorbind, tânjea după confort, dar miza pe faptul că extravaganța aceasta, ieftină ce-i drept, nu și Întru totul benignă Însă căci de multe ori Îl ducea la ligheanul cu apă fierbinte În care dizolva și două linguri de sare de bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era purtătorul unui mesaj. Ghidul acesta Îi eliberă ființa. Cu toate acestea, senzația pe care o Încerca nu era cea așteptată. Se trezi șovăitoare ca după o Îndelungată convalescență, obligată la mari eforturi pentru a-și păstra verticalitatea după care tânjise, fericită dar și dezamăgită de această Întâlnire. O simplificare până la limita dispariției: din lume nu mai rămânea decât mâna bărbatului pe care o strângea mai mult decât dorea și, Îndepărtat, ecoul inimii sale. Contrasta vădit cu fețele lătărețe care pluteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Sunt dispus să Îngrop tot orașul. La o adică și țara, dacă e nevoie. Ce-ți poți dori mai mult? Urcă În mașină binedispus și Își aprinse o țigară. Trase adânc În piept fumul acela cald și otrăvit după care tânjise o noapte Întreagă, apoi expiră prelung dând și celorlalți cu mărinimie ceva din căldura sufletului său, care moleși pe loc chelnerii Înghesuiți cuminți pe scaunele din spate. Brândușă vru să-i ofere o țigară și lui Marcovici, dar acesta ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bun de mîncat". Da, i-am răspuns, gustînd din carnea de leu. Da, cu Rusalin". De ce l-am mințit, nu știu. Efectul? Am avut parte de-o noapte neașteptată. La care nu m-am așteptat. Noapte întreagă, febrilă, furtunoasă, deplină. Tînjesc și acuma după mîngîierea de care am avut parte. Îngrijorat că mă pierde, că-și pierde poziția de soare personal, s-a descoperit, n-a mai alunecat printre cuvinte. Avea o pepită de aur în inimă. "Să faci dragoste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îți împărtășesc tot ceea ce știu din proprie experiență. A avea bani nu înseamnă doar libertate, ci și posibilitatea de a trăi mai independent. Imediat ce am avut această revelație, am simțit nevoia de a împărtăși din experiența mea și celor care tînjesc după libertate. Sînt convins că absolut fiecare dintre noi poate deveni bogat, așa după cum fiecare poate să învețe să piloteze un avion, să facă scufundări sau chiar să programeze un calculator personal. Există totuși niște noțiuni de bază pe care
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
la cremurile și odecolonurile sale scumpe, pentru că numai Viorița reușea, cu un dat al său, să o Înfrumusețeze, adesea Întinerind-o cu zece ani. Profesoara, devenită cea mai frumoasă fată din câte erau În cele opt sate din jurul Șerbeștilor, mereu tânjind după capitală, Își omora urâtul, onorând uneori invitații la petreceri decente, făcute numai de tineri Înstăriți care cereau, În grup, acordul Ochenoaiei și numai În zile de sărbătoare. Tânărul șef de post Victor Olaru și profesorul Țintea erau singurii tineri
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dar și puțin Înfricoșat de verde, nalt și Întuneric, copilul a cerut să fie coborât de pe căluț. Victor se comformă. L-a luat de mână, arătându-i și prezentându-i cu lux de amănunte toate minunile pădurii după care el tânjise atâți ani. Conștient că Va nu poate reține Încă mulțimea de informații și sfaturi, tatăl vorbea mai mult pentru el, arătându-i fagii Înalți cu frunze lucioase, stejarii cu coroane imense, carpenii, ulmii, jugaștrii, sângerii, sorbii, alunii, cornii și toate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu care să vorbească. Putea vorbi verzi și uscate cu tot felul de oameni, în general bărbați, dar nu era același lucru ca atunci cînd vorbești cu "ai tăi". Nu vreau să mă mărit, dar un copil tot aș face, tînjea biata femeie. Îi era ciudă că visa că face dragoste cu cîte un bărbat care făcuse un popas la fîntînă. Regreta a doua zi cînd constata că trupul său își făcuse de cap prin vis și se închina ca să alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca să nu plângă mititica după tatăl și după mama ei”. „Să mai așteptăm”, încuviință Ioachim. Când Maria împlini trei ani, Ioachim zise: „Chemați pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să țină în mână o făclie aprinsă, pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului”. Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o întâmpină pe Maria și, sărutând-o, o binecuvântă, zicând: „Domnul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
așadar „în regimul responsabilității” și al credinței. Cât privește chestiunea dualismului ridicată de alți exegeți, trebuie spus că, în textele noastre, Iahve este văzut ca unic Dumnezeu creator. Schisma unor creaturi orgolioase provoacă și mențin răul. * Apăsați de istorie, apocalipticii tânjesc să evadeze din ea. Încă o dată, asistăm la un soi de revoluție antiprofetică. Istoria lăsată de Iahve pe mâinile nelegiuiților a devenit receptaculul murdar al „antiepifaniilor”. Devalorizarea istoriei are ca efect compensatoriu o evaluare excesivă a supraistoriei. Din această perspectivă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și aceeași realitate” (16). Prin urmare, îngerii despre care vorbește Geneza 6,1-4 „uzurpă numele de îngeri, nu cunosc fiicele dreptei socotințe, științele și virtuțile, ci le caută pe muritoarele care se trag din oameni muritori” (17); ceilalți îngeri, care tânjesc după cunoaștere și virtute, reprezintă la rândul lor sufletele curate ale filozofilor. În sfârșit, schema exegetică a lui Philon reduce legăturile îngerilor cu fiicele oamenilor la relațiile intelectului divin cu patimile, după o schemă tipic platoniciană. Din această perspectivă, uriașii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trecut, lucru care justifică interpretarea alegorică propusă de Părinți. - Psalmul 118,131. Biblia românească: „Gura mea am deschis și am aflat (sic!) că de poruncile tale am dorit”. LXX: „Gura mea am deschis și am înghițit duh (pneuma), fiindcă am tânjit după poruncile tale”. Părinții n-au scăpat ocazia să fructifice acest pneuma din versiunea greacă, văzând în el harul, chiar Duhul Sfânt, precum Origen în Omilii la Isaia 6,1. - Isaia 6,2. Biblia românească: „Serafimii stăteau înaintea Lui, fiecare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în suferință. Mi-a fost milă de ea, dar nu am găsit căldura care ar fi putut să ne reapropie în prea puținul timp cât am vegheat-o. A plecat fără să fi regăsit iubirea fiicei ei la care, desigur, tânjea. Repetabila greșeală, ai dreptate... Repetabila și ireparabila greșeală între generații. Se vede deja de ziuă, să încercăm să adormim puțin fetița mea. Mâine la ora asta Atanasie va fi aici. Ziua și noaptea a șaptea și ultimele Pe Dora o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Măgura, Benea, Bobeica, Lucina și Sălaș cu desagii doldora de bunuri trebuincioase traiului de zi cu zi, încât nedespărțiții noștri cai numiți și ei huțuli abia mai pășesc sub povara lor. Uneori huțanul uită să revină la huțanca lui, care tânjește cu lunile, ici-colo și cu anii, dar nu-și pierde nădejdea că acesta odată și odată tot se va întoarce la culcușul lor, dacă nu s-a prăpădit cumva răpus de vreun trăsnet, de vreun fur ori de vreo fiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
i-o da pe fii-sa de nevastă. Că știți și Domniile Voastre câte belele s-au întâmplat... când sus era bun și jos nu valora nici trei parale și-atunci biata fată măritată, trebuia ori să rupă cununia, ori să tânjească o viață întreagă după ce-i mai mult pe lumea asta. Iar când oamenii nu se hotărau la un asemenea pas, atunci se apela la varianta fericirii de împrumut sau mai bine zis a ibovniciei care se înscrie în zona marilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mine, în cei douăzeci și doi de ani de căsnicie, tot timpul m-a plasat la periferia preocupărilor sale... Nu tu o floare, nu tu o atenție, nu tu un zâmbet, un teatru, un dans, o surpriză după care am tânjit o viață întreagă. Că el atâta doar a știut să-mi aducă salariul, ce-i drept, nu unul dintre cele mai mici, să mă scoată de la serviciu și să vină seara obosit acasă de la șantierele lui ca la restaurant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai rămân? Nu-ți sunt de ajuns peste douăzeci de ani de slugăreală? Ce zici, Paraschive? Douăzeci și doi de ani din tinerețea mea, nu tu bărbat, nu tu gospodar, nu tu amant pentru o dulce mângâiere după care am tânjit zile și nopți în șir! Ajunge, Paraschive! Că ardeam ca o văpaie, ca un cuptor încins, Paraschive! Și tu... nicăieri... Ori, dacă nu, dormeai lângă mine ca o bucată de lemn... Ca un pisoi castrat, Paraschive! Dar tu nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nici măcar un gest de regret, fie el și cât un bob de lacrimă. Ba mai mult, John aproape că s-a bucurat în sinea lui că, în sfârșit, va avea și el posibilitatea să meargă la școală după care a tânjit atâta vreme. * * * Cei doi frățiori cu părul cârlionțat se descurcau și singuri în jumătatea de zi în care John se afla la școală. Atâta doar că se certau adesea pentru porția de mazăre scăzută, lăsată de mama pe plita din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]