1,173 matches
-
docil comenzilor reci ale creierului. O, frumoaselor, desfrînatelor, nici cea mai mică tresărire În lumina de aur, nici o fisură În oglinda oarbă, prin care chiotul sîngelui vostru să mai răzbată pînă la mine. Și toate iluziile astea care-mi dau tîrcoale cu fețele lor scofîlcite, grețoase, cum le-aș suci gîtul În aceste dimineți de august În care scurm Într-un mal de nisip... totul se surpă, se Împrăștie În fața mea de parcă vînturi mari de scorțișoară mi-ar răvăși presimțirile amăgindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sediu unde se Împărțeau insigne rotunde, emailate, legate cu șnur de mătase ca niște mărțișoare verzi. Acolo se adunau mulți băieți. Erau liberi și veseli ca niște elevi În vacanță. Îmi plăceau. În fiecare zi cînd ieșeam de la școală dădeam tîrcoale sediului. Mi-au dat și mie un mărțișor verde și mi-au spus să mai trec pe la ei. N-am Înțeles de ce Mater Margaretha s-a supărat așa fără motiv pe mine și mi-a luat la ora de muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
uitare după Încetarea alarmei. Fără Îndoială că doamna Oprișan a scăpat. Vecinele s-au dovedit Încă o dată la Înălțime și eu nu eram firește atît de necesară cum mi-am Închipuit. M-a părăsit și frica. Aproape că-mi dă tîrcoale un drăcușor ironic, Îl simt cum Îmi gîdilă buzele... și totuși Îmi este rușine de ei toți și mai ales de mine - sentimentul acela anihilant că iar mi-am amînat examenul nu vrea să mă părăsească. Lașitatea mea se accentuează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unii sărută sub privirile plutonului de execuție picioarele condamnaților la moarte, rîvnind pînă În ultima secundă să le fure o fărîmă din nimbul lor de martiri. În vremuri tulburi cînd totul se clatină și pîrÎie din Încheieturi, Îi vezi dînd tîrcoale caselor păzite, dînd telefoane, trimițînd scrisori de solidarizare, iscălindu-se cu litere roșii, strigîndu-și cu glas tare numele În receptor, ca nu cumva să fie omiși de la Împărțirea decorațiilor, fie și post mortem. CÎtă fantezie incendiară, cîtă vocație eroico-poetică, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
operator, cel care dirijează totul, nu a apucat să apese pe buton, să-l arunce dintr-odată Între palete În massa amorfă care Înghite totul. Nu, mortul acela n-a ajuns pînă la malaxor. S-a apropiat doar, cum dau tîrcoale cîinii hămesiți bucătăriilor de cantină. El n-a făcut nici un gest eroic, poate doar imprudența de a privi, de a-și imagina acel lucru extraordinar, singurul spectacol adevărat din viața lui. Malaxorul era prea sus pentru el; nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
parcurgând kilometri fără să obosesc. Am ajuns la vilă către miezul nopții. M-am direct în baie ca să-l evit pe Nunu, dar el m-a auzit și a venit după mine: - Unde ai fost până la ora asta? - Am dat târcoale pe pământ și m-am plimbat în sus și în jos! Erau chiar cuvintele lui Satan din cartea lui Iov. - Ești beată? Iei viața prea în ușor. Ceea ce începe ca un joc sfârșește printr-o catastrofă. - Sânt la fel de beată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
întunericul cavernei, așteptând numai să facă o greșeală. De acum ceața se ridicase de-a binelea, era convins că jos în vale, activitatea era în toi. Oricând puteau să apară muncitorii la lucru și nu voia să fie găsit dând târcoale pe acolo. Trebuia să plece, întoarse spatele peșterii și se îndreptă spre podul de lemn. Nu se putea întoarce pe același drum, era prea riscant. Lăsă podul în stânga și porni pe lângă Râpa Dracului. Urma calea pe care mergea bestia când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l va mai găsi niciodată. Activitatea lor la Baia de Sus se dovedise a fi plină de evenimente care mai de care mai ciudate. Abia scăpase de cadavrul contabilului când, se trezise cu un alt personaj ce începuse să dea târcoale noului lor punct de lucru. În fiecare dimineață, Godunov îi aducea la muncă pe mineri. Îi urca pe platforma unui camion și pleca împreună cu ei la platou. Verifica stadiul lucrărilor din ziua precedentă și stabilea planul de lucru pentru cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pregătindu-se pentru noaptea care urma. Nu-i veni să-și creadă urechilor când Nikolai, unul dintre băieții lui pe care îi pusese să asigure perimetrul de pe Muntele Rău, îl chemase spunân du-i că prinseseră doi indivizi care dădeau târcoale pe acolo. Cu atât mai mare îi fusese surprinderea constatând că unul dintre acești intruși era chiar polițistul șef din Baia de Sus. Asta nu era bine deloc. Dacă poliția intrase pe fir, lucrurile nu mergeau așa cum i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-te la înalta demnitate a breslei pe care o servim, Va fi acolo, cu siguranță, bătrânul cu legătura neagră, și bătrânii, după cum am auzit de la oameni bine informați, sunt teribili, spuse inspectorul. Comisarul zâmbi, Mie, bătrânețea deja îmi cam dă târcoale, să vedem dacă îmi va da și mie timp să devin teribil. După aceea se uită la ceas, E deja zece și un sfert, sper să reușești să ajungi la timp la destinația ta, Dacă dumneavoastră și agentul respectați orarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Înaintat cu mare precizie, cu o iscusință extremă, ca să urce pe cursul râului și să ajungă până acolo. Cum ar fi putut face așa ceva cu un echipaj bolnav? Nu, cu siguranță, alta era cauza acelei hecatombe. Probabil că moartea dăduse târcoale la bord asemenea unui oaspete tăcut, trecându-și Îndelung ghearele pe deasupra prăzii, Înainte să lovească. Își ridică privirea, atras de scârțâitul steagului de pe vergă. Înainte ca drapelul să cadă moale la loc, apucă să zărească imaginea unui craniu, peste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi vrut să dea cărțile pe față. - Asta aș vrea să te Întreb eu pe dumneata. Francezul părea că vrea să câștige timp. - În călătoriile mele, am văzut lucruri poate și mai ciudate. Am văzut umbrele jinn-ilor, diavolii păgânilor, dând târcoale printre pietrele lor aprinse. Dar, cu siguranță, nici o bizarerie cum e asta. Doar mitica pasăre Phoenix, care renaște În chip de necrezut din propria-i cenușă, ar putea-o egala. - Dacă ar fi autentică, murmură Dante. - Dacă ar fi, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un bărbat, un bărbat care continua să meargă prin viață. Cât trăise procurorul, nu pusesem niciodată piciorul la Castel. Nu era de mine. Aș fi arătat ca o rufă oarecare printre batiste de mătase. M-am mulțumit să-i dau târcoale, să mă plimb prin preajma lui, să-l măsor de departe, să zăresc văpaia continuă de mare incendiu a acoperișului de ardezie și a frontoanelor de aramă. Iar apoi avusese loc moartea Lysiei Verhareine, Destinat așteptându-mă pe scări, la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de pogoane ale proprietății erau presărate case de vară noi și vechi, precum multe fântâi arteziene și bănci albe, ce se iveau brusc din ascunzișuri de frunziș. Mai exista și o mare, mereu crescândă familie de pisici albe, care dădeau târcoale prin straturile numeroase de flori, profilându-se brusc noaptea pe fundalul arborilor Întunecați. Pe una dintre potecile acelea umbroase Beatrice l-a sechestrat, În sfârșit, pe Amory, după ce domnul Blaine se retrăsese, cum Îi stătea În obicei, să-și petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
intestinale. Am ezitat Îndelung dacă să cumpăr revista sau nu și În cele din urmă am renunțat, deoarece Într-un orășel mic de provincie ca acela vestea că am cumpărat așa ceva s-ar fi răspândit În câteva clipe. Am dat târcoale de mai multe ori prin fața anticariatului, dar tot n-am avut curajul să cumpăr revista. Ei bine, am regretat asta vreo douăzeci de ani de atunci Încoace. La fel cum Îmi doresc acum să mănânc un bentō din acelea obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nu-i nimic, i-am zâmbit, așezându-mă pe un taburet în fața fotoliului în care stătea Sarah. — Vineri, când unul dintre oamenii mei a vorbit cu tine, Sarah, i-ai spus că îți amintești că ai văzut un bărbat dând târcoale pe lângă școală, cu vreo două luni în urmă. Așa este? Ea aprobă din cap. — Aș vrea să încerci să-mi povestești tot ce îți poți aminti despre el. Fata își roase o unghie o clipă și apoi se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sigur de asta. De unde știți? Pentru că știu cum lucrează detectivii particulari. Nu le place să meargă imediat după poliție și să pună aceleași întrebări. De obicei, le place să se îndrepte spre un lucru din cealaltă parte. Să îi dea târcoale un pic înainte de a vedea o portiță. — Așadar credeți că acest Rolf Vogelmann e suspect? — Da, cred. Destul încât să pun pe cineva să stea cu ochii pe el. Ea înjură din nou, mult mai tare decât prima dată. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spuse Aciobăniței. Mă obișnuisem. Dar, mă rog, dacă nu se poate... Nu vreți să luăm puțin loc pe aceeași bancă? Doar câteva clipe, răspunse tânăra. Se apropie ora când trebuie să dormim. Se așezară. Rămas în urmă, pilotul Amărășteanu dădea târcoale unui tractor cu șenile într-o rână. — Ciudată banca asta pe care stăm, nu? spuse Aciobăniței. N-am mai văzut nicăieri așa design. — Da, e o bancă ergonomică, răspunse tânăra. — Și trebuie toți să dormiți? întrebă comandantul. — Marea majoritate, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia zvârlind pe gârlă te asmute: "Ad-o, Miss". Tânără, ca altădată, coapsa ta în coardă vine: Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe Dunăre, într-un colțpoate ascuns ,,Cotul pisicii'' se adunau câteva bărci cu prieteni, iarlipovanul ne pregătea o ciorbă gustoasă pe care noi o stropeam cu o țuicăde prune.Tot arucându-ne privirile spre malurile încărcate cu foioase, păsările carene dădeau târcoale ascultam poveștile tânărului Nicodim. Cât despre,,două muzici -două''ale stomagului, nu le dădeam atenție.Iată-ne din nou pe puntea de unde plecasem ,,Sfântu Gheorghe''. Cam lavreo douăzeci de metri era întinsă o masă pe care se aflau bucăți de
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
ani decât mine. Costumația lui era foarte aiurită. Într-o iarnă a umblat cu un loden ponosit, fără nici un nasture, încins la brâu cu o cravată. Într-o zi l-am întâlnit la rond la Pache, pe unde locuiam, dând târcoale restaurantului „Izvorul Rece” în căutarea unor „amici de pahar”. Dârâia de frig. Mi-a fost milă de el și l-am dus la mine pentru a-i oferi o haină îmbănită care îmi era prea mare. De cum a intrat m-
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
delicate ; boabe de transpirație curgeau de pe frunțile lor.În momentele acelea erau două femei , ale căror suflete erau înghesuite unul într-altul cu teama unuia în brațele celuilalt... Natura încremenise, nu se simțea nici o adiere, tăcerea țipa înfundat, moartea dădea târcoale hohotind cenușiu pe lângă salcâmi...florile albe au început să ningă peste lume...Se scuturau salcâmii, deși nu era nici o boare să le miște... -Mami, mami, ninge cu flori de pomi! strigă cea mică , sărind în sus de bucurie. Da, ningea
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
pe Maria? - Ei, na, și cu tine. Deocamdată mă gândesc la altceva mai realizabil și anume dacă să-i răspund lui Alex la insistentele lui ocheade sau nu. - Ia auzi! Interesant! De când asta? - De vreo două săptămâni tot îmi dă târcoale, încercând să mă abordeze într-o discuție mai intimă. Îl citesc ca pe abecedar cum mă curtează. Privirile lui flămânde nu se dezlipesc de pe bustul meu, parcă vrea să mă dezbrace. - Are ce privi, nu contest asta. Ce mă nedumerește
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
ajung la sufletul cititorului dacă reușesc să se facă înțelese. A pătrunde mesajul, e ca și când tu, cititor, te lași mângâiat, de bună voie, de gândurile curate ale autorului. Dar când este vorba despre versuri pentru cei mici? Ludicul îți dă târcoale, dar constați cu ușurință că poezia e treabă serioasă și te scuturi repede. Citești, zâmbești și iar citești și zâmbești! De ce zâmbești? Fiindcă îl și vezi pe copilul tău, (în cazul meu, pe cel de la clasă) recitând cu drag și
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
douăzeci de ani: „Am douăzeci de ani și mă exprim. / Într-o odaie de hotel, spre seară / Stăm împreună cei ce ne iubim / Înfiorați de iarna de afară. De ce să mint, prietenii mei nu-s, / Dar vuiet la fereastră dă târcoale ... / Închipuirea-mi numai, v-a adus / Prieteni dragi, pe scaunele goale,/ Dau un ospăț, am douăzeci de ani”. Avea dreptate filozoful Kierkegaard când spunea că poetul este „o ființă nefericită a cărei inimă este sfâșiată de suferințe secrete, dar ale
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]