7,229 matches
-
desen. Pentru majoritatea artiștilor plastici care au jucat un rol în producțiile lui Diaghilev, asocierea cu creația scenografică a fost ocazională și neesențială pentru reputația lor chiar dacă unele exponate, precum o uriașă draperie pictată de Natalia Goncearova pentru o variantă târzie a Păsării de foc sau costumele realizate tot de ea pentru baletul acvatic din Sadko sunt creații remarcabile. Pablo Picasso a compus decorurile pentru „Tricornul” (1919) și Pulcinella (1920), dar cea mai importantă contribuție a sa au fost costumele de
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
nu am uita cum se scrie fiecare literă în parte, arătând de fapt cum uitarea este suportul implicării noastre în fluxul vieții (ceea ce, cred, trebuie pus în legătură cu splendidele pasaje despre lipsa de conștiință a Unului). Un puternic curent al Antichității târzii și al evului mediu arab și latin vorbește despre puterea intelectului de a reveni complet asupra lui însuși, dar este amendat cu scepticism în câteva momente cheie ale sale de Alexandru din Afrodisia sau de Siger din Brabant. Augustin îi
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
numesc Efectele dosarului „dalmațian” și Tăblița și condeiul, remarcate de comentatori de talia Martei Petreu și G. Dimisianu. Și, mai nou, scrie scurte proze de ficțiune, alimentate subteran tot de talentul și bagajul „referențial” al memorialistului. Nu miră deloc aceste târzii făptuiri literare ale unui istoric literar, care în tot ce a scris - de la sinteze pe epoci și de la monografii la studii pe chestiuni particulare - și-a întovărășit, pentru cine a avut ochi de văzut, știința și disciplina pozitivă cu vocația
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
studiul vocabularului), mai puțin pentru gramatica propriu-zisă, care va intra peste puțini ani în zodia nefericită a generativității. Toponimie propriu-vorbind, n-am făcut. E foarte probabil ca interesul pentru studiul numelor de locuri să fie la noi mai recent, dovadă târzia apariție a atlaselor toponimice scoase de Academie. Ceea ce nu m-a împiedicat, de câte ori am umblat prin țară, să mă întreb despre originea unor toponimice. Interesul disciplinei ca atare vine și din faptul că numele de locuri (în primul rând, de
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]
-
Anei. La ea nici măcar natura nu vine cu leacuri și consolări (cum face la alte poete privilegiate), ci tot cu jale și dureri, cu chinuri și frustrări: „Tu soare de aur cu sclipiri fierbinți,/ De ce-mi pari răcoarea toamnelor tîrzii/ Și-mi stropești privirea cu razeleavide,/ Așternînd în cale ziua care-a plîns?” etc. (Nostalgie). Nici calendarul, nici desfășurătorul zilei nu aduc pozitive, ci numai și numai plînset, zi și noapte, vară-primăvară: „Vei plînge/ Mult de tot cînd ziua va
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
dar și de a privi de la distanță, fiind romantic, dar și eliberându-se, realist, de propriile păreri. Să fi făcut doar istorie, n-ar fi avut cum să se răsfețe descriind atmosfera ateniană, „căldura uscată, darnică, a zilei de vară târzie ... la fel de materială ca prezența bărbaților ieșiți la cafeneaua lor preferată, sub palmieri și salcâmi, să-și bea ceașca de cafea” cu paharele de apă alături, sclipind în aerul clar; sau evocând aromatele mese grecești, de a căror opulență rafinată Irving
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]
-
dezagreabil: e vorba de blamarea lui... Bacovia, socotit nu doar un poet supralicitat ca importanță, ci și un "celebrator" al... stalinismului în baza unică a versurilor din Cogito ("Mi-am realizat/ Toate profețiile/ Politice"), totuși, produs minimal al unor ani tîrzii, cînd personalitatea poetului era alterată, totuși putînd avea o conotație ironică. Cuvintele încriminatoare sună de astă-dată pîslos, total inacceptabil:"Bacovia o lua de-a dreptul pe scurtătură, fără meandrele unor nuanțări ori exprimări aluzive. Așadar, lui, marea satisfacție a înfăptuirii
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
putem distinge într-o primă instanță, între un Cantemir la răspîntia drumurilor, tensionat între Orient și Occident, între Nord și Sud; iar într-o a doua, între un Cantemir la răscrucea veacurilor, prins într-un cîmp de forțe intersectînd medievalitatea tîrzie, umanismul renascentist, spiritul baroc, dar și pe cel al Luminilor. Pe lîngă asta, cazul Cantemir interferează, în cîteva privințe, cu zone litigioase ale istoriei literare, implicînd pe autoarea cărții în cîte un contencios teoretic, cu reveniri periodice în destinul literaturii
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
1509-1588), care au schimbat modul de înțelegere a Lumii și au avut o atitudine fermă împotriva obscurantismului. Dacă fizicianul, astronomul și filozoful Galilei este cunoscut de toată lumea, pentru că figurează în manualele școlare, contemporanul său Bernardino Telesio (filozof independent aparținând Renașterii târzii) este mai puțin cunoscut, pentru că s-a retras din mediul universitar pentru a-și putea dezvolta în cărțile sale ideile filozofice și științifice în afara restricțiilor tradiției aristoteliene-scolastice, dominantă în universități. El a fost un critic înflăcărat al metafizicii și a
Româno-americanul Florentin Smarandache a primit Medalia de Aur pentru Știință!. In: Editura Destine Literare by Florentin Smarandache () [Corola-journal/Journalistic/85_a_470]
-
funcționar al unei companii de asigurări pe care unii îl cunoșteau din reprezentațiile sale ca violonist în Orchestra Simfonică Națională, apărea, după doisprezece ani de uitare prăfuită, în adevăratele lui dimensiuni". Autoarea pare să distingă o anumită evoluție în operele tîrzii ale scriitorului, punînd probabil la contribuție și alte texte oferite de familie, dar făcînd referință specială la acel apărut, în traducere spaniolă, cu cîțiva ani înainte: "Operele sale din acești ani sînt parcă pline de absurd, de o indecisă impresie
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
urmelor". Apoi, mutarea în incinta Teatrului Național Cluj, în spațiul Sălii Atelier cu ocazia Festivalului "Eugen Ionesco" - exact la un an după New York. Public entuziast. Aplauze frenetice. Cîțiva asistă la a doua/ a treia reprezentație. În fine, ultimul Act: intrarea tîrzie și binevenită în "legalitate": premiera pe scena mare a Naționalului clujean la 6 iulie 2000, unde spectacolul - se simte asta! - poate în sfîrșit "respira". Noul Director al Teatrului Național: Ion Vartic. (E nevoie să adaug: același Ion Vartic, profesorul universitar
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
sensul care ne interesează este definit în mod absolut identic în tratarea cuvintelor maică și măicuță: "călugăriță; termen cu care cineva se adresează unei călugărițe". În DLR, tomul VI, litera M (1965-1968), primele atestări pentru maică și măicuță sînt destul de tîrzii (pentru ambele, primul autor citat e Creangă); exemplificări mai vechi apar la monahie - termenul "tehnic" folosit de exemplu în Manualul de pravilă bisericească (1851): "Monahul sau monahia nu este slobodă a-și lăsa monăstirea și la alta a se strămuta
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
cel puțin meritul de a pune termenii într-un raport explicit. De fapt, în plan lingvistic e vorba în primul rînd de raportul dintre un termen vechi și popular (strigoi e derivat din strigă, moștenit din latină) și un împrumut tîrziu, modern: vampir intră în limba literară pe cale cultă, probabil din franceză. La Caragiale, sensul metaforic și uzul jurnalistic al termenului sînt bine cunoscute de Cațavencu sau de Tipătescu, nu și de polițaiul Pristanda ("Pardon, să iertați, coane Fănică, că întreb
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
pieri/ cu pălăria lui de pai cu tot.// Și eu pornind să-l urmez/ mă-mpiedic de mușuroaie/ în ruguri de mure/ și iarbă neagră// și Drumul Subțire cade la orizont/ de cealaltă parte/ - cealaltă parte...". În "casa cu ecouri tîrzii" (un vers repetat obsesiv în poemul de dragoste al lui Ștefan Bănulescu pentru Florența Albu: "Nu vreau, nu vreau să ard, nu vreau să mor!") a Vieții Românești nr. 3-4, cei doi scriitori dispăruți își și ne vorbesc din lumea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
pierde rigida însemnătate/ vorbim despre oameni ca și cum am vorbi/ despre cărți, despre fluturi sau despre haine uzate;/ vorbim despre ei ca și cum n'ar mai fi/ decît reproduceri pe cărți ilustrate,/ anemice còpii, decolorate,/ tot mai puține păreri - și tot mai tîrzii./ Vorbim ca și cum din păduri ne-ar veni/ miresme de ierburi și de frunze uscate,/ plante retrase în singurătate/ ca umbrele seara de prin case pustii./ Vorbim ca și cum nemaifiind și-au pierdut/ sub propria mască înfățișarea/ și graiul și harul și
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
de mult în colaps. Paginile culturale ale ziarelor dispar mai repede decât banii din conturile SAFI ori FNI, emisiunile de televiziune care ar putea deschide mintea cetățeanului turmentat de politic sunt exilate fie la ora somnoroasă a prânzului, fie în târziul neclar al nopții. Până și fondurile din străinătate (gen PHARE) pentru reviste culturale sunt reduse la mai nimic, iar cozile de topor naționale își dovedesc bravura tăind cu nădejde acolo unde europenii - nici ei mari iubitori de cultură - au lăsat
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
dat buzna într-o emisiune a TVR pentru a citi un protest electoralist în direct, pentru că așa au vrut pectoralii de șefist ai domniei sale - crezându-se la Star Trek. Meciul însă a venit ceva după aceea, cu pupături și regrete târzii.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
despre elita liberală, demonstrează că n-avea, în arborele său genealogic, nimic grecesc. Și nici nu cred în precizarea d-lui N. Georgescu că Eminescu a înlocuit, în iulie 1882, în teoria păturii superpuse criteriul străinismului cu cel al demagogiei. Tîrzie, oricum, modificare a unei teorii deplin elaborată. Negreșit, dl. N. Georgescu dovedește, în amîndouă cărțile sale, multă știință de carte despre viața lui Eminescu și a epocii. În loc să elaboreze o biografie a lui Eminescu, eliberată de scenarii, se pierde în
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
Gheorghe Grigurcu Voind să explice faptul că literatura subiectivă (memorialistica, jurnalul) și-ar fi făcut la noi "o apariție tîrzie", E. Lovinescu se referea la vicisitudinile istoriei, care au redus încrederea în durată, deoarece speța în chestiune e "rezemată pe convingerea robustă a eternității": "Abia acum, în ultimele decenii, prin consolidarea poporului nostru într-o expresie de stat viabilă, prin
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
de jumătatea vieții, rememorez și reînviu în imaginile pe care le-am ordonat, hexagoane și rame, în stupul memoriei. Lacrimi și rășini, sînge și sare, miere și sucuri vegetale par a se revărsa din arterele mele, crestate de melancolia maturității tîrzii. Greoi și morocănos sînt, ca un urs halucinînd poienile și rîpele tinereții sale." Deși nu se pot face despărțiri de ape în poezia lui Adrian Popescu și nici nu se poate spune că poetul a evoluat de la o formulă la
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
plouase cu grindină,/ și noi am fugit căutînd adăpost, iar, în Domus Lauretanus;/ cu palmele desfăcute simțisem cum se preling șuvițele/ la grota Reginei Rozariului, pe maroniul stîncii lustruite/ de atingerea mîinilor de culoarea tuturor raselor planetei." în poemele mai tîrzii, după ce Umbria a fost atinsă nu doar cu gîndul, lirismul are ceva din tandrețea lui Ion Pillat și e surprinzător să citești cum locuri atît de îndepărtate se transformă în amintire în peisaje pseudo-natale și sînt descrise cu un sentimentalism
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
semnată de Aniela Jaffé, care sînt �consemnările" ei și care paginile scrise de Jung. Cu siguranță, primele capitole, despre copilărie și anii de școală, care au savoarea unui roman bine scris, și ultimele, Despre viața de dincolo de moarte și Gînduri tîrzii. C.G. Jung - Amintiri, vise, reflecții , consemnate și editate de Aniela Jaffé; ediția a-II-a; traducere și notă de Daniela Ștefănescu; Humanitas - memorii/ jurnale/convorbiri; București; 2001 ; 416 p. Lumea văzută pe dos �Jung povestește că, fiind copil, umbla pe sub pămînt, prin
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
tiraje ce au coborît de la 3000 de exemplare la început la 1000 astăzi. Unica revistă de acest fel de la noi, Manuscriptum este o instituție față de care oficialitatea culturală trebuie să se arate mult mai interesată decît este. Redactori neplătiți, numere tîrzii și multiple, acestea nu sînt condiții firești de apariție. Aspectul grafic elegant, conservat printr-o minune, e rodul unui efort eroic. Dar cultura nu trebuie să fie rezultatul actelor de eroism, ci al unora cît se poate de obișnuite. Urînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
sută de personalități din lumea academică și din rîndul intelectualității recunoscute au ajuns la concluzia că trebuie scos din rîndurile Academiei Române institutul condus de profesorul Gh. Buzatu și profesorul Buzatu însuși după publicarea volumului "Naționalistul" girat de amintitul profesor. Chiar dacă tîrzie, această reacție scoate în evidență că șmecheriile de tip cu sau fără Academia Română la care s-a pretat senatorul PRM Gheorghe Buzatu au ajuns la capătul tuturor posibilităților.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
folosirile în alte limbi romanice ale echivalentelor formulelor românești care cuprind cuvîntul seară, de faptul că în Italia centrală formula "Buona sera" începe să se folosească imediat după prînz, de întrebuințarea în română a salutului "Bună seara" pînă la ore tîrzii ale nopții etc. Pentru a înțelege cît de complicat și relativ e conceptul de "seară" (din punctul său de pornire etimologic, în sensul latinesc "tîrziu", dar mai ales prin evoluțiile ulterioare), poate fi semnificativă confruntarea mai multor dicționare. în uz
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]