373 matches
-
istoric reputat. A murit în închisoare, la Sighet. Brătianu Ioan I. C. (1821-1891) -participant la revoluția de 1848 din Țara Românească. A fondat Partidul Liberal, a fost ministru și prim ministru. Unul dintre fondatorii României moderne. bresle - asociații ale meșteșugarilor (breasla tăbăcarilor, a cojocarilor, a fierarilor etc.), dintr-un anumit oraș. Breasla era condusă de un staroste și de sfatul celor 12 bătrâni (meșteri). Prin regulamentele adoptate au protejat meșterii, calfele și profesia prin regulamente, au impus o anumită calitate, au contribuit
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
își deschide larg porțile fanteziei, lăsând să irumpă în versurile unui singur poem trei lănțari soioși, o fată dulce, splendidă, un plutonier, câteva babe șirete, o femeie trupeșă, deșteaptă, un japonez ceremonios, un băiețel blond și - nu în ultimul rând - tăbăcarul tocmai decedat (neica Marin). Similitudinea cu „Liliecii” sorescieni este frapantă. Numai că, la D., peisajul e preponderent citadin, astfel că periferia orașului, mahalaua pestriță iau locul unui sat, prin firea lucrurilor, mai închis, mai „structurat” și oarecum încremenit în ritualul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
de Jandarmi Fălciu, Poliția orașului Huși sau chiar a „...autorităților militare”. Deoarece colonelul Andrian uitase, probabil, și de alte locații destinate evreimii aflătoare în oraș, la punctul 6 mai adăugase că aceștia: „...vor fi cazați la Școala evreească depe strada Tăbăcari, precum și în casele comunității din Piața Mârza”. Pentru a fi mai sigur, CR Fălciu hotărâse asigurarea pazei acestor obiective cu militarii proprii. Faptul că în împrejurimile Hușului existau la acea dată lagăre evreiești cu oameni aduși din alte părți ale
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
domiciliu în orașul Kirovograd. Și Nechita semnase cu caractere rusești. Un altul care semnase asemenea, fusese Pipulea Dumitru, născut la data de 25 octombrie 1892 în comuna Heremanovka, jud. Harkov, unde voia să se și „repatrieze”. Acesta avea meseria de tăbăcar și venise peste Prut adus pe sus de către germani. Nu s-a dus mai departe cu ei ci a rămas la Zorleni unde se întreținea cu munca pe la diverși cetățeni. Șevțev Nicolae, născut la data de 6 decembrie 1900 în
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
munca pe la diverși cetățeni. Șevțev Nicolae, născut la data de 6 decembrie 1900 în localitatea Voșinskaia, jud. Rostov, voia să fie trimis la ultimul domiciliu pe care l-a avut în satul Berdiansk, Rusia. Probabil nemții avuseseră nevoie de mulți tăbăcari deoarece l-au „adus cu forța” în România și pe cetățeanul rus Buț Nechita (n.12 iunie 1910). Rusul stabilit tot la Zorleni, voia să plece la domiciliul său din Mariopol, jud. Zaporojie. Tractoristul rus Suvorov Alexei (20 mai 1914
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
însoțitor medicul evreu Aron Țudic, cel care în perioada octombrie 1941-august 1944 condusese destinele Oficiului județean Tutova al evreilor din România. Iată și numele câtorva cetățeni din cei 33, repatriați la această dată: „Hoidu Porfire (10 februarie 1895, Vișinscaia, Rostov, tăbăcar); Țurcanu Vasile (15 ianuarie 1924, Hrasilova, Tiraspol, muncitor); Smirnă Alexei (20 mai 1914, Samdilovca, Harkov, tractorist); Băcșăneanu Zaharia (5 septembrie 1885, Pârâta, Dubăsari, plugar); familia Martalog compusă din șapte membri: Nechita (tatăl, 1904), Vera (mama, 1906), Alexandru (1929, fiu), Grigore
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
drame, Un om din altă lume, inclusă în 1919 în repertoriul companiei Excelsior, și Ultimul capitol, care figura în cel al Teatrului Național din București în stagiunea 1926-1927, nu s-au jucat și nici nu au fost tipărite. Romanul Diplomatul, tăbăcarul și actrița (1926) îi aduce Premiul „I. Al. Brătescu-Voinești” al Societății Scriitorilor Români și îl impune atenției criticii literare; în 1931 cartea va fi tradusă în limba cehă. Cu oarecare regularitate, A. își publică între anii 1929 și 1943 romanele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
constituie substanța epică a scrierilor din volumul Pe străzile Iașului. Schițele și nuvelele din culegerile următoare, Rochia albă, În regatul nopții, par file desprinse dintr-un blocnotes al romancierului. Atenția pentru exactitate și veridic, prezentă în descrierea tăbăcăriei din Diplomatul, tăbăcarul și actrița sau a minei din Viermii pământului, se află și într-o nuvelă ca Uzina, unde intriga erotică este doar un pretext. Un personaj care stăruie în memorie, schițat în linii subtile, cu profunzime și înțelegere, este Nathan, croitorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
ieșire fie prin rezistență demnă și revoltă, fie prin violență. Întrebările grave, uneori legate de viață și de moarte, își găsesc răspunsul, dar nu și rezolvarea, în evenimente de ruptură. Fiecare roman devine, până la urmă, monografia unei obsesii. În Diplomatul, tăbăcarul și actrița, în O crimă... și în Viață de câine sunt urmărite trei ipostaze ale ratării. Am ucis pe Dumnezeu e o încercare de a clarifica raporturile dintre individ și dumnezeire. Nici Viermii pământului nu este doar romanul unui conflict
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
încercare de a clarifica raporturile dintre individ și dumnezeire. Nici Viermii pământului nu este doar romanul unui conflict de muncă, ci și o incizie în intimitatea unei colectivități aflate într-o situație dramatică, tentativă refăcută și în Pescarii. Romanul Diplomatul, tăbăcarul și actrița, scrierea care i-a adus lui A. o relativă consacrare, urmărește destinele a trei personaje: „consulul” Barbu Sălceanu, fiica lui, Agata, și cizmarul Alexandru Gangu. Cu Barbu Sălceanu, un posibil Sneghirev autohton, evident mai puțin complicat decât personajul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
mintea personajelor. Între descriere și creație, A. se oprește, așa cum îi dictează înzestrarea, la cea dintâi. SCRIERI: Rusia revoluționară, Iași, 1918; Pe străzile Iașului, București, 1920; Rochia albă, București, 1921; În regatul nopții, București, 1923; Casa vechiturilor, București, 1923; Diplomatul, tăbăcarul și actrița, București, 1926; ed. îngr. și pref. H. Zalis, București, 1972 ; Am ucis pe Dumnezeu, București, 1929; Casa cu fete, București, 1931; ed. îngr. și pref. Nicolae Rotund, Constanța, 1999; Viermii pământului, București, 1933; ed. 2, București, 1948 ; Pescarii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
Iliescu "Ignat" s-a înscris drept muncitor, desi atunci când a fugit în U.R.S.S. el avea o băcănie; așadar; un mic burghez, conform canoanelor staliniste ale muncii de cadre. SPECIALITATEA CELOR 18 MUNCITORI AUTODECLARAȚI: metalurgiști 10; ceferiști 2; constructori 1; tăbăcari 3; tâmplari 1; tipografi 1; muncitori la cartonaj 1. Printre cei 18 muncitori autodeclarați, nici unul nu lucra, în acel moment, în vreo întreprindere. Ultimii doi ceferiști fuseseră concediați în urmă arestărilor de la 1 august 1931. Din partea Komintern-ului, lucrările au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
din Iași trăiesc din munca mâinilor lor ca meseriași. Cei mai mulți sticlari, tâmplari, croitori, pantofari, giuvaergii sunt evrei” <endnote id="(535, p. 43)"/>. „Evreul [din Moldova] - nota la rândul lui francezul E. Desjardins (Les Juifs de Moldavie, Paris, 1867) - este croitor, tăbăcar, tinichigiu, cizmar, ceasornicar...” <endnote id=" (743, p. 48)"/>. Cam la aceeași concluzie ajungeau În 1839 doi misionari scoțieni călători prin Țările Române : „Majoritatea evreilor din Foxshany [= Focșani, Moldova] sunt meseriași ; foarte mulți sunt croitori și pantofari” <endnote id="(382, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
835. Claude Lanzmann, Shoah, prefață de Simone de Beauvoir, traducere de Mariana Arnold, Editura EST, București, 2002. 836. Câteodată, dimpotrivă, practicarea unei meserii „murdare” Îi face pe evrei urât mirositori : „[Evreii] nu erau frumoși. Și mai și puțeau. Pentru că erau tăbăcari și pieile put” (835, p. 114). 837. Șalom Alehem, Opere alese, traducere de I. Ludo, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, f.a. 838. Adrian Majuru, Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență, Editura Compania, București, 2003. 839
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din cauza greutăților, muncitorii au tins, în perioada 1922-1923, către mișcarea comunistă. În perioada următoare, în urma unor abuzuri ale conducătorilor sindicali, această atracție a încetat și muncitorii au revenit la afilierea inițială. La Brăila, sindicatele din port (muncitori manuali, căruțași, autocamioniști, tăbăcari, docheri) s-au unit în Uniunea Porturilor, având drept conducători pe Stoica Mihalcea, Lazăr Maglașa, Vasile Manoliu și Ene Voinea, mișcarea fiind afiliată Internaționalei a II-a din Amsterdam. Pe aceleași principii s-au organizat și sindicatele economice, care au
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
militarii; c) negustorii-bancheri. Din cadrul acestei caste făceau parte și „nobilii cu funcții de conducere în instituțiile statului”; d) sclaviI, oamenii de rând. Era numită și „casta oamenilor liberi”. Aici intrau și membrii unor grupuri sociale dezavuate, cum ar fi gunoierii, tăbăcarii, tâmplarii, zugraviI și alții. Erau stigmatizați ca impuri, în sensul că aveau o karmă grea, negativă, consecință directă a unor păcate săvârșite în existențele anterioare. Evident, mobilitatea socială în casta a patra, sudra, era cea mai limitată. căsătoriile aveau loc
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cincizeci de ceasornicari; pe primii săi cincizeci de bancheri, pe primii săi două sute de negustori, pe primii săi șase sute de cultivatori, pe primii săi cincizeci de fierari, pe primii săi cincizeci de fabricanți de arme, pe primii săi cincizeci de tăbăcari, pe primii săi cincizeci de boiangii, pe primii săi cincizeci de mineri, pe primii săi cincizeci de fabricanți de pânzeturi, pe primii săi cincizeci de textiliști, pe primii săi cincizeci de țesători de mătase, pe primii săi cincizeci de fabricanți
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Iar Noica, precum Blaga sau Motru, nu făcea altceva decît să capteze, prin filosofie, fenomenul românesc. Ne întrebam pe care din faliile limbii noastre și-a exersat Noica hermeneutica, pentru a decanta spiritul rostirii românești. Similar cu limba căruțașilor și tăbăcarilor la care Platon făcea apel în dialogurile sale, Noica pare să ne trimită, cum s-a observat 66, la lexicul primitivilor moderni, la cei care vorbeau în cătune, colibe și bordeie, personaje care i-au furnizat materia primă și lui
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
am extras câteva nume de păgubiți: „S. Candel (Șelescu) - str. Col. Neagu; Gr. Dobrea - Ștefan cel Mare; Beniamin Herșcovici - Ștefan cel Mare; Ecaterina I. Bălțatu - Schit; Preot D. Romila - Corni; Ecaterina Cehulescu - Eminescu, 2; Ing. C. Zota - străzile Stoianovici și Tăbăcari; Gh. Frenț - Ștefan cel Mare; Constantin Popov - Mihail Kogălniceanu; Dr. A. Carp - Ștefan cel Mare; Neculai Ilie Romilă - Șara; Lt. col. Casian - Ștefan cel Mare”, și ceilalți până la 50. v. Pâine și gaz pentru armată și măsuri contra speculei După cum scriam
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
o gamă variată a meseriilor, ei erau meseriași: ceasornicari, cizmari, blănari, croitori, cojocari, curelari, dogari, dulgheri, rotari, strungari, ceaprazari, cofetari, covrigari, tinichigii, tipografi, zidari, zugravi, măcelari. În schimb, din cei 38 de meseriași români, 10 erau dogari, 4 dulgheri; 1 tăbăcar, 4 tâmplari, 1 tipograf, 14 zidari/zugravi, 2 măcelari, 1 vulcanizator, 1 electrician, ceea ce înseamnă că, paleta meseriilor exercitate de români era mult mai restrânsă. Într-o situație privind „magaziile și depozitele aflate pe raza cercului de recrutare Dorohoi”, Cercul
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
unui deputat, care cerea bilete jumătate pentru soțiile parlamentarilor. "Puteam să vă dau și gratuite, dar am vrut să vă protejez împotriva cucoanelor dv." Se cunoaște: Ciobanul după glugă Stăpânul după slugă După voce cântărețul După pinteni călărețul, După mână tăbăcarul, După urechi măgarul. Vremea după vânt, Omul după cuvânt. Moș Tonea, care are ca studii o clasă și jumătate de gimnaziu, povestește cu multe amănunte, ce năcazuri și nostimade i s-au petrecut când a dat bacaloriatul. O ghitară care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
malul Timișului, casa În care ele au fost scrise a fost dărâmată, iar ele, aceste cărți, au fost primite acolo cu o certă indiferență. Lugojul este „orașul meseriașilor”, iar marele său „protector”, În prezent, este miliardarul italian Drăgan, fiul unui tăbăcar local, pe care Tatăl meu, tânăr preot refugiat cu familia În mândrul oraș, l-a cunoscut. El, orașul, este mai ales cunoscut prin corurile sale, compozitorii săi „populari”, un Ion Vidu mai ales, sau prin tânărul poet dialectal Delamarina, mort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca prim scop stabilirea de obligații înrobitoare: Preot: Mateiu Iobagi : Mihai Rovencia Coman Pușcaș Coman Porcar Todor Cânduletz Stanciul Bobeica Ion Boieraș Stanciul Boieraș Toma Benyese cizmar Lupul Benyese Stanciul Iacob Moisin Iacob Stanciul Blende Opre Blende Constantin Dan Sâlca Tăbăcar tăbăcar Dragul Mircior Adam Păduran jude («villicus») Bucur Porcar Oprea Porcar Iuon Mucia Iuon Tarcia Iuon Olar Comșa Tarcia Flore Tarcia Iuon Cânduletz Bucur Udriște Comșa Gravul Popa Bucur Barb Pandre Moisin Coțofan Mistodie Udriște Iuon Novac Coman Grosul Cânde
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
prim scop stabilirea de obligații înrobitoare: Preot: Mateiu Iobagi : Mihai Rovencia Coman Pușcaș Coman Porcar Todor Cânduletz Stanciul Bobeica Ion Boieraș Stanciul Boieraș Toma Benyese cizmar Lupul Benyese Stanciul Iacob Moisin Iacob Stanciul Blende Opre Blende Constantin Dan Sâlca Tăbăcar tăbăcar Dragul Mircior Adam Păduran jude («villicus») Bucur Porcar Oprea Porcar Iuon Mucia Iuon Tarcia Iuon Olar Comșa Tarcia Flore Tarcia Iuon Cânduletz Bucur Udriște Comșa Gravul Popa Bucur Barb Pandre Moisin Coțofan Mistodie Udriște Iuon Novac Coman Grosul Cânde Coțofan
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
împarte ciuta la diferiți meșteșugari, eroul păstrează „limba ș-un rărunchi” pentru a se dezvinovăți în fața boierilor. Gesturile au un caracter fast, sunt o împărțire mistică a manei: „Dete sânge locului/ Și mana pământului,/ Dete păr la trăistari,/ Pelea la tăbăcari,/ Carnea la măcelari,/ Oasăle la fluierari,/ Mațăle la strunari,/ Unghele la păhărari,/ Bălegar la grădinari./ El nimica nu-ș luară/ Luă limba ș-un rărunchi/ În basma lenvăluiară” (Costache-Negri - Galați). Diferența între cerb și ciută este cea dintre animalul ghid și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]