596 matches
-
de engleză de la vreo amărâtă de școală de limbi străine, undeva pe lângă strada Oxford. Localul era decorat În genul rustic și plăcut al anilor ’70, cu covoare orientale decolorate atârnate pe pereți, scaune de lemn greoaie și mese ale căror tăblii bătucite te făceau să te simți bine. Am ales o masă din colțul de lângă fereastră și ne-am instalat confortabil, ca să ne bârfim șefii și colegii Într-o atmoferă amiabilă, așa cum e tradiția printre muncitorii aflați În timpul liber. Lesley abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sau a unei toalete cu capac Încălzit și bideu asortat. Într-un colț al parterului se găsește spațiul bucătăriei, care cuprinde (a) o plită cu gaz și (b) un frigider, despărțită fiind de restul Încăperii printr-o masă hidoasă, cu tăblia din plastic laminat lucios. O scară de lemn duce către platforma-dormitor contruită la jumătatea peretelui, dedesubtul căreia se află camera de zi (cu o canapea de pe vremea potopului și un televizor) și baia - pasămite pentru că tavanul e mai jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
miniaturali păreau de o finețe sobră. Totuși, de Îndată ce am pășit În apartamentul lui Duggie Sutton, la primul etaj, mi-am dat seama că el n-avusese nici un amestec În alegerea copăceilor. Numai pe hol erau trei mese, pe ale căror tăblii se aflau din belșug bibelouri și alte objets d’art. În jurul meselor erau adunate scaune poleite cu aur, pe podele erau așezate straturi groase de covoare, iar tablourile se Înșirau până la jumătatea pereților, În straturi, așa cum atârnau odinioară În muzeele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
absolut nimic de spus. Mi-am Împins scaunul, care scârțâi oribil pe podea. În ultimele douăzeci de minute, mă concentrasem atât de puternic asupra mesei albastre, urâte și ciobite, și asupra acelei părți din Rachel pe care o vedeam deasupra tăbliei ei, Încât, atunci când gardiana a intrat În raza mea vizuală, am tresărit surprinsă. — Sunteți gata de plecare? Întrebă aceasta cu o voce Înțelegătoare. M-am ridicat În picioare. — Da, am răspuns. S-ar putea spune și așa. În romanele polițiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un nume pentru tot ce urmează după ele - îi zic libertate. Nu mă dumiresc eu pe de-a-ntregul, însă trebuie să fie o chestie strașnică oricum. Așa ca mândria. Libertatea începe la doi pași de noi, îndată ce treci bariera, de la tăblia galbenă cu un scris pe care nu-l pot citi: Iugoslavia. E timpul să se petreacă minunea a cincea. Tată, de ce întârzii? ROȘU Până azi dimineață, am trăit în micul nostru apartament cu două camere. La stânga și la dreapta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sală rece unde autoarea și semnatara scrisorii, așezată, Înfășurată În lințoliul melancolic care Îi este uniformă istorică, cu gluga dată peste cap, meditează la ceea ce s-a Întâmplat, În timp ce oasele degetelor sale, sau degetele sale de oase, bat darabana pe tăblia mesei. Se surprinde un pic dorind ca scrisoarea trimisă din nou să-i vină iar returnată, ca plicul să poarte, de exemplu, indicația de lipsă de la domiciliu fără adresă cunoscută, pentru că asta, da, ar fi o surpriză absolută pentru cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
întoarce apoi cu spatele la mine, pregătindu-se de culcare. Trag cearșaful peste noi; e un cearșaf alb, curat și apretat proaspăt, care ne mângâie plăcut pielea încinsă. Îmi mai pun o pernă sub cap, împingând-o până ce se sprijină bine pe tăblia patului. Acesta e capitonat cu o piele fină, la fel ca și fotoliile mari pe care zac aruncate hainele noastre. Pilota e albă, cu cusături fine, maro închis, la margini. Apartamentul lui Jake e decorat cu mult bun gust, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se depărta cu intensitate variabilă, de parcă cineva Încerca să-i smulgă telefonul. „Belbo! Ce se-ntâmplă?” „M-au găsit, parola...” Un pocnet sec, ca de armă. Trebuie să fi fost receptorul care căzuse și se izbise de perete sau de tăbliile acelea care se găsesc sub telefon. Un amalgam de voci. Apoi țăcănitul receptorului pus la loc În furcă. Desigur, nu de Belbo. M-am băgat imediat sub duș. Trebuia să mă trezesc. Nu Înțelegeam ce anume se petrecea. Planul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Petru i se urcă la cap, se ia În serios, Ioan amenință că va spune adevărul, Petru și Pavel pun să fie prins, Îl cetluiesc pe insula Patmos și bietul de el Începe să calce-n străchini, vede lăcuste pe tăblia patului, faceți trâmbițele acelea să tacă, de unde vine tot sângele acesta... Iar ăilalți Îl vorbesc că bea, că are arterioscleroză... Și dacă o fi fost chiar așa?” „Așa a fost. Citește-l pe Feuerbach, În loc de hârțoagele tale”. „Amparo, se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
gri. Un huruit rău pufnea în damfuri scurte din gurile știrbe ale metroului. Se încălziră apoi cu o bere fiartă la un local prizărit. O blondă grasă trecea servind printre clienți. Când fundul i se înroșea de pișcături sărea pe tăblia barului, iar glasul ei pătrat șfichiuia urechile mușteriilor: „De ce m-ai părăsit/hai vino înapoi/să fim numai noi doi/din nou ca altădatăăăăă!” Cu lacrimi în ochi, Leo spintecă bazarul de-a curmezișul. Dibuia drumul pocnind cu bastonul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
datorie. Adelina făcea mișcări haotice, de parcă ar fi avut cinci perechi de brațe. Fără o explicație anume, am izbucnit în râs. Ca să nu-i scape situația de sub control, s-a suit călare pe mine. Eu eram rezemat cu spatele de tăblia patului. Stăteam așadar la 90 de grade, iar ea mi se pusese în brațe. Încerca să-și potrivească în așa fel vaginul încât să o pot pătrunde. Nu știu de ce, nu reușea. Între timp, râzând din ce în ce mai tare, mă gândeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
te pomenești că dai la porci? Și pufnește arțăgos, printre perii deși ai mustăților și ai bărbii tutunii, recăzând ostenit și transpirat în scaun către Marele Sile. Acela zace complet abandonat, stupid, nepăsător, pe scaunul opus, rezimând fericit cu fruntea tăblia tare de PFL, acoperită cu o mușama pe vremuri albă (probabil, cam prin zilele când armatele lui Hannibal traversaseră Alpii, spre însorita Italie), în prezent suficient de infectă și de îngălată, însă, pentru a nu mai trezi, cuiva, te miri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fiecare, feroce, în edenul absorbant al covorului, prin terminații de forma unor labe de tigru sau de leu; în jur, patru scaune princiare, tapisate cu mătase, în dungi orizontale, negru și ciclamen, cu spătarele în curbe de liră; iar la mijlocul tăbliei, de grosimea unui braț bărbătesc, a mesei, trona o bombonieră cochetă bleu-ciel, din porțelan de Sèvres, cu capacul supraînălțat protector într-un bumb, pe rotunjimea căruia era pictată în email, o acvilă de munte, cu ambele aripi desfășurate. Lingușitorule... Pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
crucea simplă, din paltin rindeluit, scrisă școlărește, de mână, cu o carioca violetă. Pe interiorul rugos al capacului de brad, era pirogravat cu înflorituri, numele meșterului-confecționer: " Casa de Pompe Funebre Tavifta A. Ion ". Aproape de peretele celălalt, în jurul altei mescioare, pe tăblia căreia se amestecau restul de lumânări nearse, cu un teanc de batiste noi-nouțe și cu mărunțișul mortului, se aciuaseră, care cum putuseră, pe niște sperietori de scăunele șandalii și pe niște căldări de inox, întoarse cu fundul în sus, priveghetorii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și amicilor săi, când, întorcându-se de la pisoar, la masa de pe prispa birtului, observase cum lovise dezastrul! Uraganul Katrina era nimic, un moft, un vânticel... Șobolanul se-mplântase, în picioare, lângă masa pe care dormita inofensiv, cu capul pologit pe tăblie, răzbit de aburii cei nărăvași ai tequilei, șmecherul roșcat de Mariusache. Șobo avea o mână vârâtă adânc sub cureaua de la pantaloni, iar schimonoseala lascivă a feței lui de babuin și gâfâitul porcesc, semnalizau iminent, că ipochimenul se pregătea să juiseze
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cearșafului și să-și distrugă pe vecie chipul pe care l-a iubit și care i-a dăruit toate suferințele și bucuriile iubirii. Se așeză în strana de la căpătâiul catafalcului, cu fruntea în mâini, și rămase acolo, singur, îndelung. Pe tăblia stranei erau câteva cărți liturgice, vechi, cu scoarțe de lemn și filele murdare. Mirosul greu de mort îl îneca și totuși nu-l supăra. Gândurile îi rătăceau leneșe. Aci își zicea că singur el are dreptul și obligația să se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se suspicionează interesarea acestuia de către procesul tumoral. Computer-tomografia furnizează informații de mare acuratețe în astfel de cazuri, care pot avantaja cura chirurgicală completă a tumorii. În localizările din aceste regiuni, ca și cele din regiunea frontală, temporală sau scalp, rezecția tăbliei osoase toată grosimea trebuie inclusă obligatoriu în planul oricărei operații, limitarea rezecției osoase fiind dictată de imagistică. În absența unei interesări a grupelor ganglionare regionale, disecția acestora concomitentă cu excizia tumorală nu este necesară, dar pacientul trebuie urmărit periodic, la
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
său și rămase o vreme așa, cu privirea în gol. Până nu s-a întins pe pat și nu am fost siguri că doarme, nu am îndrăznit să mergem și noi în paturile noastre. Fiecare avea așezată o pătură pe tăblia de țeava de la capătîiul patului, ca să ne apere de lună. Bineînțeles că n-am mai dormit în noaptea aceea. Și nopțile următoare am vegheat cu schimbul, ca să vedem ce mai are de gând Traian, dar nu s-a mai întîmplat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
roz și furou de chembrică albă, era ireproșabilă. Ieșeam repede în balcon, în răcoarea galbenă a dimineții, și mă uitam la tramvaiele și mașinile care huruiau pe dedesubt. Uneori, printre ele, trecea și câte un camion tras de cai, cu tăbliile vopsite frumos în albastru sau verde, cu flori pictate, sirene sau cerbi; în urma lor, caii lăsau din când în când globuri gălbui de balegă aburindă. Mirosea a fum și a cal, deloc respingător. Până era și mama gata, până mâncam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-și dormea veșnicul somn pe capota camionului, în soarele tropical, se zbârli toată și începu să tremure. Ne-am suit în remorcă, am tras-o cu chiu, cu vai și pe Balena și ne-am așezat pe marginile scorojite ale tăbliilor laterale. Priveam cerul în care se reflecta verdele grădinii și așteptam poruncile reginei. Regina Verde tăcea, cu pixul între degete. Se uita țintă înainte, fără să ne audă șușotelile, căci noi începuserăm să jucăm telefonul fără fir. Puia deșurubase capacul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
roșu ca sângele, cu doi ochi cu gene lungi în vârful cornițelor laterale. Sub ochi, mandibulele și maxilele, căngi și cleștișori minusculi, se tot mișcau cu foame. Cleștii cei mari articulați forfecau greoi în aer. Se trânti cu greu peste tăblia camionului și-o luă la goană, lateral, pe picioarele subțiri, dispărând după lobodele din fundul grădinii. Din oul lui Ester ieși vedenia cea mai hâdă. Era scheletul unui cal călărit de scheletul unui călăreț. Bucăți de carne putredă, fâșii de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scârțâind, o podea de lemn. După câțiva pași m-am împiedicat de ceva și-am căzut. Când ochii mi s-au obișnuit cu întunericul, am văzut că mă aflam pe un coridor întortocheat, de pereții căruia erau sprijinite mobile vechi, tăblii metalice de pat, vaze uriașe de ceramică, spâne și dogite, pianine cu claviatura știrbă. De peste tot, cum mergeam din ce în ce mai sigură și mai grăbită, se ridicau în jurul meu fluturași bej și cenușii, care pâlpâiau în cîte-o rază de lumină. Am coborât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în trecere printre stinghiile prăfuite ale gardurilor, de-a lungul zidului gălbui și în timp ce urcaseră scările până în fața ușii scorojite, unde el bâjbâise îndelung, învârtind, din ce în ce mai neliniștit, cheia în broasca înnegrită. Studioul scârțâia necontenit și el își ferise fruntea de tăblie, din ce în ce mai copleșit de nemișcarea corpului țeapăn care nu-i răspundea, mergând totuși mai departe, văzându-și din afară, aproape cu spaimă, gesturile. Ca și când tot ce făcea de-acum înainte era doar un lucru ce trebuia, cu orice preț, dus până la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai spera, și aprindea lumânări mari, și se ruga câte o oră la Sainte-Vierge, patroana Notre-Dame-lui. Trecuse atâta timp, dar ea încă îl mai visa, noapte de noapte : visa dormitorul masiv, de lemn de nuc și pe el, pierdut dincolo de tăbliile înalte ale patului, între perne cu dantele groase, înfoiate. Răsufla șuierător. Câteodată, avea la gât o rană deschisă, alteori suspecte pete verzui pe obraz. De la cavoul în care stă de-atâta timp, se gândea ea ; dar niciodată nu i-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Centrală, și duminicile și vacanțele le petrecea la noi... Pe urmă, cum dumneata chiar îți mai amintești - eu nu -, a venit războiul... Lambriuri lucioase, noi, din lemn de nuc. În dreapta, două uși : între ele, o măsuță cu picioare înalte, cu tăblia în formă de inimioară. Deasupra, pe o placă de marmură, o pendulă de masă obișnuită : un cadran rotund, mare și alb, pe care literele romane se disting de departe. Cinci și un sfert, după-amiaza. Pe peretele din stânga, sub oglindă, o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]