605 matches
-
pustiitoare, ca o otravă tristă și dulce, iar ca să străbată după-amiezele uriașe dintre masa de prânz și cea de seară trebuia să recurgă la subterfugii pe care doar oamenii copleșiți de urât și nostalgie le cunosc. Întinsă pe patul cu tăblii de fier, cu ochii-nchiși, număra până la cinci mii în gând, apoi deschidea ochii și-ncerca să-și dea seama cât de mult a-naintat seara de iarnă după lumina cenușie, apoi roz-întunecată, apoi cafenie din fereastră, privea încă un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nemulțumită. Sora nu mi-a mai spus nici o vorbă. M-a dezbrăcat, mi-a tras pantalonii și bluza de pijama pe mine și mi-a arătat pătuțul meu, căci în cameră se aflau doar trei pătuțuri de fier alb, cu tăblii de jur-împrejur (una din ele se lăsa-n jos ca să te poți sui în pat), o masă și trei scaune, ca și două chiuvete cu oglindă și etajeră pe un perete. Pe peretele opus ușii erau ferestre imense dincolo de care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Eu stăteam mai mult pe hol sau la fereastră. Până-n ultima zi n-am avut jucăriile mele, iar cele două-ncepeau să urle numai dacă mă vedeau privind spre jegoasele lor păpuși. Îmi mai plăcea să ridic și să cobor tăblia de metal a pătatului meu, să umblu pe hol ca să-i privesc pe ceilalți copii din saloanele de lângă noi (deși nu aveam voie de fapt să ieșim pe hol) sau să privesc minute-n șir faianța cu flori bleumarin de sub
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
numai o lanternă magică ar fi putut-o face. Ligheanul era mai adevărat decât tot ce s-ar putea vedea vreodată cu ochii. Vasile se frecase la ochi, se ridicase-n genunchi în patul larg, cu înflorituri de alamă pe tăblii, se-nchinase la icoana din peretele de la răsărit și, în cămeșa sa lungă până peste genunchi, prinsese a levita, în picioarele goale, prin odaie. Soarele n-avea nimic de-a face cu transparența scânteietoare ce umplea încăperea. Icoana parcă nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pătrunseră în altă odaie cu tavanul nefiresc de înalt pentru dimensiunile ei. Aici era dormitorul celor două femei, cu aceleași obloane închise ermetic, același vernil uleios pe pereți, în plus cu un damf de mosc aproape irespirabil. Patul dublu, cu tăblii grele la capete, o masă de toaletă cu oglindă gălbuie, ușor vălurită și un mare șifonier erau întreaga mobilă. Taburetul din fața toaletei avea tapițeria roasă complet, ținîndu-se doar în câteva ațe. Pe măsuță, multiplicate de oglindă, o vază cu câțiva
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
speranța. Sonda pe care o aruncase neștiut de nimeni înspre Kyrall se părea că rodise. Sticluța de la piept îl ardea ca un bulgăre de Soare. *** Dincolo de un perete subțire dar impenetrabil, în camera unui quint, Kasser lovea repetat cu degetele tăblia unei mese. - E foarte important să aflați ce anume a văzut femeia asta în exterior. Ce poate fi atât de important încît să-i provoace un infarct bătrânului Abate? - Poate că tocmai asta e. Bătrînețea...încercă o explicație Attan Villerte
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de unde să știu. O civilizație poate evolua în multe feluri. Deocamdată însă, se pare că ei exclud folosirea violenței pentru a obține noi teritorii fiindcă așa le-a spus nu știu ce Dumnezeu de-al lor. Bella bătu ușor cu degetele în tăblia de metal translucid a biroului său. - Nu-nțeleg. Daca apreciază atât de mult echilibrul, de ce vor să se înmulțească? De ce să nu rămână câți sunt? - Bine zis! Asta l-am întrebat și eu pe Zuul. De ce simt ei nevoia să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
atmosferă apăsătoare și aproape paralizantă, pe care cu siguranță o răspândea descântătoarea. La un moment dat, toți se porniră să urmărească năuci mișcările unui gândac de bucătărie, care, după ce zăbovise o vreme îndelungată pe marginea mesei, părea hotărât să traverseze tăblia în diagonală. Nu avu, totuși, o călătorie prea lungă, căci Kayuk, ieșind din nemișcarea sa, se întinse iute peste tăblie și îl strivi cu mâna desfăcută. Imediat, cu palma întoarsă pentru a arăta ce mai rămăsese din insectă, ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urmărească năuci mișcările unui gândac de bucătărie, care, după ce zăbovise o vreme îndelungată pe marginea mesei, părea hotărât să traverseze tăblia în diagonală. Nu avu, totuși, o călătorie prea lungă, căci Kayuk, ieșind din nemișcarea sa, se întinse iute peste tăblie și îl strivi cu mâna desfăcută. Imediat, cu palma întoarsă pentru a arăta ce mai rămăsese din insectă, ridică privirea, căutând aprobarea tovarășilor, care, la acel zgomot sec, păreau a se fi trezit dintr-un somn și se priveau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca și cum ar fi vrut să-l îndepărteze: — Las-o baltă, vezi-ți de treburile tale, că e mai bine. După aceea, se apropie de masă, se așeză, cu picioarele desfăcute, chiar în fața lui Balamber și se aplecă puțin înainte peste tăblie, încrucișând brațele. Ochii îi râdeau acum, plini de lumina unei bucurii tinerești, într-un ciudat contrast cu părul sur. Și-i aținti din nou în cei ai hunului. — Păi? întrebă cu vocea sa răgușită. N-aveți de băut? Odolgan fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cuvinte, o încărcătură de energie gata să izbucnească în mod primejdios și de necontrolat. într-adevăr, îi stârnise curiozitatea. La un moment dat, în vreme ce râsetele lor se stingeau, el deveni serios, își lăsă cana pe masă și, încrucișând brațele pe tăblie, o întrebă: — Tu vorbești cu spiritele? Ea răspunse netulburată, liniștită, înălțând din sprânceană: — Câteodată. De ce? Ceva mai devreme spuneai că poți cunoaște viitorul. — Pot să-l cunosc, așa e. Vrei să-l cunoști pe-al tău? întrucât el întârzia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de a fi construit întregul palat. Aranjamentul sobru, dar elegant, era destul de puțin potrivit cu destinația pe care Etius i-o dăduse încăperii, aceea de sediu al Comandamentului. La dreapta sa, Sebastianus vedea tronând un birou masiv de abanos, a cărui tăblie era acoperită de hârtii de tot felul. Busturile unor personaje austere, între care, firește, se distingea, în apropierea biroului, cel care-l reprezenta pe împărat, îl priveau cu o fixitate neliniștitoare, iar de-a lungul pereților, fresce în culori vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai numeroasele căpetenii ale contingentelor barbare stăteau, practic, umăr lângă umăr. O mulțime de bărbați cu arme diferite și îmbrăcăminte diferită, aparținând diferitelor neamuri reprezentate în armată, se adunau în jurul lui Magister militum și al mesei mari de campanie cu tăblia aproape în întregime acoperită de o hartă militară, pe care un sfeșnic masiv pe trepied o lumina într-o lumină gălbuie. Sebastianus, care avea privilegiul de a se găsi în apropierea lui Etius, se bucura de o poziție avantajoasă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
insistența cu care ne privea și îndemna la negoț. De cum îi auzeam vocea pe stradă, lăsam orice provocare a jocului nostru stradal, intram în curte, trăgeam cheia în broasca porții de două ori și m-ascundeam sub pătuțul meu cu tăbliile metalice, trăgând bine cearceaful dantelat așezat cu mare grijă de mama. Stăteam acolo preț de câteva zeci de minute, timp în care socoteam eu c-a ieșit de pe strada noastră teleguța lui Păcurel. Un pic mai târziu am înțeles ușor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
insistența cu care ne privea și îndemna la negoț. De cum îi auzeam vocea pe stradă, lăsam orice provocare a jocului nostru stradal, intram în curte, trăgeam cheia în broasca porții de două ori și m-ascundeam sub pătuțul meu cu tăbliile metalice, trăgând bine cearceaful dantelat așezat cu mare grijă de mama. Stăteam acolo preț de câteva zeci de minute, timp în care socoteam eu c-a ieșit de pe strada noastră teleguța lui Păcurel. Un pic mai târziu am înțeles ușor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
luptei erau date de fluviu, adversarul constructorilor. Înălțimea totală la care ajunge barajul este de 60 de metri.280 Construcția ecluzelor era de asemenea o problemă de o mare complexitate tehnică. Această lucrare constă din construcția și asamblarea unor imense tăblii de metal, cinci la număr, fiecare având o lungime de 34 de metri și înălțimi variind între 12,75-33 metri.281 Aceste uși enorme au fost construite la Combinatul de la Galați. Toate dificultățile existente în trecut în calea navigației în
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
ditamai fabrica în formă de cub de la capătul satului. Mobilă de duzină pentru oameni lipsiți de gust. Noi, băieții, găseam totuși pupitrele cât se poate de practice, aveau sertare pe ambele părți și ni le puteam încuia. Atâta doar că tăbliile s-au curbat în scurtă vreme, sertarele se descleiau, cărțile și creioanele alunecau înspre mijlocul pupitrelor, ceea ce ne cam deranja. Mama se resemnă, după ce la început protestase vehement împotriva felului în care ne mobilaserăm camera, fără să fi devenit însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
onorat să le pomenească. Și noi trebuia să ne imaginăm că acești comercianți distinși, ale căror portrete atârnau, ordonate după vârstă și grad de rudenie, tocmai deasupra acelei comode - atinseseră lemnul nobil, lustruit cu mâinile lor, îi mângâiaseră cu degetele tăblia pe care puseseră o ceașcă, o scrisoare. Au tras de mânerele ornamentate ale sertarelor, poate ca să scoată, la fel ca mama, una din cuverturile brodate, care se mai aflau și azi acolo. Și abia după ce conștientizam această semnificație, trebuia sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o clipă pe preșul din fața ușii de la biroul fratelui său, se uită la resturile de zăpadă sticloasă și murdară care se topeau în fibrele de cocos și bătu. Tatăl lui ședea la masa destinată discuțiilor, cu bastonul rezemat de marginea tăbliei, sprijinindu-și fruntea în mâna stângă. În dreapta ținea o coală de hârtie. Îl fixă pe fiul cel mare care sta în cadrul ușii cu ochii lui reci, adânciți în orbite. Tipul ăla din ușă, bărbatul ăla înalt și subțire care purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să ne adune în întovărășală și cum să luptăm coantra esploatări - a reluat Chersân firul pierdut al vorbei. Tovarășul Tașmău - delegatul de la raion - s-a ridicat încet și important. După ce și-a încheiat nasturii de la tunică, sprijinindu-și degetele în tăblia mesei, a pornit să cuvânte: Tovarăși! Partidul nostru - călăuzit de învățătura marxit-leninistă - a hotărât să aducă belșugul și bunăstarea și în rândul țăranilor. În luarea acestei hotărâri au avut ca model luminos înaintata agricultură a marii Uniuni Sovietice, care sub
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Când incendiul are loc după moartea victimelor, Întotdeauna te Întrebi dacă nu există posibilitatea ca acesta să fie o Încercare de a distruge probele. E o procedură standard. Am găsit trei gloanțe În femeie, două În bărbat și trei În tăblia patului. Femeia era moartă Înainte să izbucnească incendiul. A fost Împușcată În cap și În gât. Nu și bărbatul. Am găsit urme de fum În căile respiratorii și monoxid de carbon În sânge. Țesuturile erau Încă roz. A fost Împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
zice că ucigașul se afla cam la 150 cm distanță de victime atunci când a tras. Rănile de intrare și de ieșire a glonțului sprijină ipoteza că ucigașul a stat la capătul de la picioare al patului. Și, bineînțeles, sunt gloanțe În tăblia de la cap a patului. — Crezi că a fost doar o singură armă? Illmann confirmă din cap. — Opt gloanțe, am adăugat. Asta Înseamnă o magazie Întreagă În cazul unui pistol de buzunar, nu-i așa? Cineva ori a vrut să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
hipnotică a transcendenței În ritualul domestic, năucirea fusese prea mare, mișcările abrupte și stinghere. Radu a atins, fără să vrea, chiar obiectul celest. Surprins de brutala dezordine, paharul s-a clătinat, o fracțiune, șocat, vulnerat, s-a desprins de podiumul tăbliei telurice, apoi s-a aruncat În gol și s-a prăbușit, țăndări, pe parchet. Palid, Radu n-a mai putut fi readus Între noi. Abia dacă mai avea putere să se scuze, deși o făcea, din nou și din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
porți sunt santinele. În cele din urmă, după ce a dormit în diverse camere, se mută într-un colțișor liniștit, mai puțin solemn și mai modest, numit Cabinetul cu Parfum de Crizantemă. Lui Mao îi place ușa. Dă exact spre sud. Tăbliile ușii sunt late, cu geamuri înalte până la tavan. Lumina naturală pătrunde din abundență în noua lui cameră, ceea ce îi face plăcere. Canapelele cu perne foarte moi, cadou de la ruși, au fost trimise de premierul Zhou En-lai. Mao nu a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
colorând înăuntrul conturului cu o mână în timp ce o ține pe ea cu cealaltă. Dacă nu mai e nimeni acolo, îl lasă să-și vâre degetele cam peste tot. Dar ilustratele nu vor să coopereze. Găurește una, iar vârful pixului zgârie tăblia mesei. Ce dracu’ se întâmplă cu chestiile astea? întreabă el. Arată ca un căcat. Ea tresare. Îi e frică de el. Dar îl înlănțuie cu brațul. Te descurci minunat, Marker. Incredibil de bine. Un timp, ai fost destul de terminat. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]