18,686 matches
-
-mi închipuiam c-o să intre în grupurile de partizani. - Și-a suflat iar nasul. - Clar că știindu-l cum e... - A oftat din adâncul amintirii. - Miquel al meu putea muri doar dacă-l trăda cineva, ca eroii mei clasici. Au tăcut, o tăcere lungă. Până când Miquel, care nu plânsese, n-a mai putut. - Știi cine i-a trădat? - Da. - Cine? - Cineva care, eliminându-l pe Miquel al meu, omora un partizan și-ngropa un scandal de familie. 1) Federació Anarquista Ibčrica
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
a revistei ,Lettre Internationale", o publicație culturală europeană ce apare în numeroase țări, B. Elvin este o persoană foarte discretă. Detestă vedetismul, detestă ieșirea în prim-plan, detestă exhibiționismul, detestă afișarea zgomotoasă a personalității. Sau, poate, a vanităților de personalitate. Tace și face. Observă, analizează, disecă, atent la nuanțe și semitonuri, îndrăgostit de detalii. Are cultul eficienței și al reținerii. Autor în anii '50 al unor eseuri monografice despre Anatole France și Camil Petrescu, după un deceniu autor al unor studii
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
iulie 1958. Am fost convocat la Ministerul Culturii, unde subsecretarul de stat mi-a comunicat sec că mi se încredințează sarcina de a fi șeful secției scenarii din cinematografie, responsabilitate a cărei importanță nu se îndoiește că o apreciez. Cum tăceam uimit - multe îmi trecuseră prin cap, dar nu că voi fi avansat -, a adăugat amenințător: reflectează bine înainte de a răspunde. Am tăcut în continuare, bănuind substraturile straniei propuneri, iar peste câteva zile am fost scos de la ,Viața Românească". Și n-
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
a fi șeful secției scenarii din cinematografie, responsabilitate a cărei importanță nu se îndoiește că o apreciez. Cum tăceam uimit - multe îmi trecuseră prin cap, dar nu că voi fi avansat -, a adăugat amenințător: reflectează bine înainte de a răspunde. Am tăcut în continuare, bănuind substraturile straniei propuneri, iar peste câteva zile am fost scos de la ,Viața Românească". Și n-am mai avut dreptul să tipăresc nici un fel de carte. Așa încât în această perioadă cărțile mele au fost inițial contractate de alți
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
din faptul că orgoliul artistic nu-l asigură pe scriitor, nu-l face invulnerabil când e vorba de imaginea sa în conștiința celorlalți; în propria conștiință. O chestiune în care ar fi multe de spus, dar și mai multe de tăcut. M.I.: Și cum ați ajuns, domnule Elvin, la ,Lettre internationale"? Asta după 1989. Cum ați trăit anul 1989? Sfârșitul regimului comunist, sfârșitul anului 1989? B.E.: Crezând și necrezând în finalul norocos. Urmăream cum se petrec lucrurile și în momentul, de
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
iuțeală în servietă toate edițiile ,Lettre" pe care le expusese pe masă Antonin Liehm. În pauza care a urmat conferinței și înainte de a se deschide discuțiile, Liehm a constatat lipsa revistelor. A cerut să fie restituite. Aș fi putut să tac chitic. De ce să mă dau de gol? Totuși le-am scos din servietă. Cinste tardivă? Nevoia de a mă pedepsi? Se spune: după faptă și răsplată. Din experiență afirm că nu-i chiar așa. Pentru că, peste un ceas, Augustin Buzura
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
Alexandru Niculescu De mai multă vreme, Virgil Ierunca tace. Peste existența sa reală - și altădată, avară în vorbe - chiar aici, la Paris, s-a așternut un văl impenetrabil. Iar noi, ceilalți, ne-am obișnuit să uităm. Cu rare excepții, am uitat pe cei care și-au dăruit viața, cariera
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
sărbătoarea") nu au reușit să-i alunge dubiile, singurătatea, distanțele, melancolia. Virgil Ierunca - o recunoaște și el - și-a împlinit misiunea. La 85 de ani, Virgil Ierunca este al nostru. Al României, Al literaturii române. De aceea, poate, Virgil Ierunca tace.
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
Dumitrașcu în Voința de putere, un personaj complementar, ci unul antitetic. Să-l vedem mai de aproape. Aristide Bizoniu este numele omului care l-a intrigat pe Mârzea din clipa în care l-a văzut în redacția ziarului ,Ardealul", așteptând tăcut în anticamera directorială să fie primit în audiență, un individ ,în negru", rigid, neprivind la nimeni în jur deși era acolo multă lume, zidit parcă înăuntrul său, dând senzația ,de refuz obstinat al realității imediate". Informându-se, Mârzea află că
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
rock. Cântecul se intitula ,Criogenia salvează România". Și probabil că dacă dl Adrian Severin, după ce-a produs câteva paragrafe demne de pugilatele rasiste ale presei legionare, ar fi acceptat că și-a ieșit din pepeni, sau măcar ar fi tăcut, dându-și seama c-a dat cu bâta în baltă, aș fi tăcut și eu. Dar nu: dl Severin împinge fudulia avocățească atât de departe încât atinge cotele jalnicului. Dumnealui trebuie să aibă dreptate mereu, să dea fără oprire lecții
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
Severin, după ce-a produs câteva paragrafe demne de pugilatele rasiste ale presei legionare, ar fi acceptat că și-a ieșit din pepeni, sau măcar ar fi tăcut, dându-și seama c-a dat cu bâta în baltă, aș fi tăcut și eu. Dar nu: dl Severin împinge fudulia avocățească atât de departe încât atinge cotele jalnicului. Dumnealui trebuie să aibă dreptate mereu, să dea fără oprire lecții și să explice cât de proști sunt ceilalți și cât de deștept este
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
-mi e numai urma unor pași, la ora la care, jucăușă, aurora îmi prelungește,-n alburi, reveria. Înoți în lapții zărilor opace, iar nudul tău dizolvă-ntreg decorul; trecutului i-asculți, o vreme, corul ce zumzăie tot mai confuz și tace. Reproșurile-mi strică pledoaria; speranța mea e floare de otravă, n-am vrut pământul tot servit pe tavă, ci doar un pic dintr-însul... Baliverne rostite-n timp ce aurora-mi cerne,-n tăcere,-n sita-i deasă, reveria. Poza
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
Simona Vasilache Istoria nu-i o simfonie. Nici măcar o toccată. E, cel mai bine, melodia gîtuită, care se liniștește, și se repede, și tace, a unei caterinci, la colț de stradă. E bîzîitul marțial al muzicilor împușcate, de front. Oricum ar fi, în amestecul prin care ne strecurăm, urmăriți de șrapnel și-antrenați de cîte-un interludiu, ea urcă, aproape tot timpul, în fața vieții cu
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
fac și alții se miră. Cască ochii și bat mătănii sau zeflemisesc pre limba lor. Chiar și prin lumea noastră răsăriteană, presărată cu ienibahar și-nsiropată ca baclavaua, prima purtare nu mai e de bon ton. Că tot prostul vede și tace. Coțcar e cine poate să zică, așa fel cît să stîrnească fără să supere. Este socoteala pe care și-o fac Andrei Pleșu și Radu Paraschivescu (editor), strîngînd într-un catastif colorat - la propriu - articole ale celui dintîi, de prin
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
întotdeauna să se suprapună nu pe un moment a acestei curbe, ci pe totalitatea dinamică a desfășurării ei" (pag. 34-35). Atributul raționalist ne impune anume adevăruri pe care se cade să le spunem și altele ce se cer a fi tăcute. Cu alte cuvinte, există raporturi veritabile, legitime, în care ideile sunt imanențe ale limbajului și raporturi strîmbe, mistificate, cu limbaje sterile și idei inavuabile. Desigur, hazardul reprezintă uneori un cuvînt pe care l-a inventat ignoranța și care arată spiritelor
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
Marius Chivu Pe unde se tace... Mărturisesc că de cînd aceste două cărți au poposit pe noptiera mea, citesc cîteva pagini, nu mai multe, mă minunez de fiecare dată și mai departe nu prea știu ce să fac. Uzanța îmi cere să scriu despre ele, dar
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
-l va juca în toată această înfruntare Traian Băsescu. Până în clipa când scriu acest articol - dimineața lui 10 iulie 2005 - președintele s-a menținut într-o expectativă misterioasă. Ca principal artizan al ideii alegerilor anticipate, el nu va putea să tacă prea mult. E important ca atunci când va vorbi s-o facă pe înțelesul tuturor. Adică în direcția democratizării României
Tăcerea furtunii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11512_a_12837]
-
discursul critic al lui Ciuciu a fost întrerupt. Cu înțelepciune, Popa Mustrul, unul dintre cei mai rezonabili și mai culți participanți la critica textului, aplaudă întreruperea, căci altfel revoltatul ar fi spus mai multe contra preoților, încât ,mai bine să tăcem". Ceea ce încheie dialogul comentatorilor la acest cântec, e de-a dreptul bulversant. Se sugerează că, indirect, pofta de vorbărie a personajelor din poemă nu e cotnrazisă de aplecarea spre dispută a celor care judecă opera și poetul, în intervențiile semnate
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
stărilor și a gîndurilor din interior în exterior, fluidizînd granițele mentale și corporale. Imaginea ,comunității" gravidelor, din poemul Cotitură, așteptînd în anticamera cabinetului medical are forța stranie, absurdul și candoarea unui tablou suprarealist: , Afară așteaptă multe gravide... Subțiri sau rotunde, tăcînd sau cu pulpe umflate. Mă-nchipui toate deodată, îmi par aglomerația cea mare. În scaunele sălii sînt oftaturi și vorbe... În coșul pieptului, pilote din perne. Pe fețe se-ntind dureri de spinare. Gravidele așteaptă de parcă-ar fi nevoie să
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
sau cu pulpe umflate. Mă-nchipui toate deodată, îmi par aglomerația cea mare. În scaunele sălii sînt oftaturi și vorbe... În coșul pieptului, pilote din perne. Pe fețe se-ntind dureri de spinare. Gravidele așteaptă de parcă-ar fi nevoie să tacă. În timp ce joacă un rol din spectacol... Bărbații nu le mai sînt potriviți. Au haine de fîș și șepci colorate. Și-o pîrtie sub tălpi, și-un mers de schior... , Pe scaunele moderne așteaptă multe gravide. Tinere, plăpînde, ridate sau temătoare
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
nu am putința să cuprind apelul depărtat. E numele, al meu și-al orișicui, într-adevăr atâta de străin de-alcătuirea și ființa noastră, că poate-așa pe lângă noi să treacă, și poate-așa prin noi să treacă, părând să tacă? Atuncea numele e mai puțin decât chemarea ce-ar suna prin }ara Nimănui, și mai puțin decât o umbră. În poemul ,Ce îmbătrânește-n noi", Blaga pare a suferi un șoc aproape fizic cu timpul... Brusc, într-un amurg de
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
nu e grav, atunci când problemele noastre sunt grave, dar dacă dimpotrivă, e grav, de ce nu râde, înseamnă că nu are umor, dacă e calm, de ce nu țipă, înseamnă că nu îl mișcă ce se întâmplă, iar dacă țipă, de ce nu tace. E ca în povestea cu bătrânul, copilul și măgarul porniți la drum: orice ai face ești amendat de gura lumii cum că nu e bine. Când bătrânul e pe măgar nu e bine că lasă bietul copil să obosească, dacă
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
a recapitula, sesizabilă în mai toate cronicile lui Dumitru Chioaru din Euphorion, despre optzeciști, strînse, acum, într-o carte. Sînt, practic, cincisprezece ani de prinsoare cu libertatea, în care unii s-au schimbat, alții au rămas cam la fel, au tăcut în poezie, ca Liviu Antonesei sau au făcut dată (în termenii lui Bourdieu...), ca Mircea Cărtărescu. Începute în maniera articolelor de dicționar (bunăoară, "portretul" Magdei Cârneci: "Critic și istoric de artă (autoare, printre altele, a unei monografii Ion }uculescu), Magda
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
un moment dat, să slăbească efortul. Dezechilibrat de această mișcare greșită, emblema de orfrevrărie se îndesă pe capul miresei, ceea ce îi deranjă coafura și voalul. Cu toate acestea, ea avu prezența de spirit să nu manifeste nici o supărare. în timp ce asistența tăcea, împărțită între un amuzament păcătos și o admirație milostivă, preotul a rostit cuvintele sacre ale unirii, iar corul a intonat imnul marii bucurii. Acest incident i-a permis lui Vasia să aprecieze sângele rece al celei care era de acum
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
amuzat cât m-am amuzat, în timp ce domnul Sache, aflându-se lângă mine, pufnea în culmea indignării... Că nu trebuie să fii cine știe ce latinist, să știi că verbul habeo, fiind tranzitiv, cere acuzativul, ceea ce cunoaștem din anii liceului... Da' măcar să fi tăcut, naibii, acolo, și să fi ascultat, în cap cu ăi de la televiziune, vocea cardinalului Medina... Estevez, când a apărut în balcon și a strigat răspicat vestea cea mare în latină: Habemus papam... Cu m, domnule! Acuzativul! zbiera la mine domnul
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]