831 matches
-
Hai să rostuim belșugul, Să vedem ce ne rămâne... Hă(i)-hă(i)-(hă)i!, “Să trăiți bine!” (...De la anul care vine!) O sută de boabe-s toate, Mai multe nici că se poate. Vreo optzeci, calamitate, Patru boabe au tăciune (Boabele deci nu sunt bune), Șaisprezece , la impozit (La nea Blejner, în depozit), Restul, zero,-i pentru tine... Hă(i)-hă(i)-hă(i)! ”Să trăiți bine!” (...De la anul care vine!). Și dacă așa ni-i vorba, Ia să batem
UN PLUGUŞOR (DIN FOLCLORUL NOU) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359114_a_360443]
-
prezenta apei, de la umed la uscat - dezvoltarea și acțiunea distructivă a microorganismelor lemnul putrezește - lemn care stă permanent în apă - suferă un proces de mineralizare - lemn în atmosferă permanent uscată - își păstrează calitățile - temperaturi de peste 200°C foc - carbonizare, tăciuni, scrum, gudroane - acțiunea diverselor insecte - praf de lemn, canale circulare în masa lemnoasă - atac biocid - praf de lemn, ciuperci - uzură mecanică din frecare mers - denivelări pe suprafața frecată, dislocări de material - acțiuni mecanice cu corpuri dure - zgârieturi, ruperi de fibre
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 30 mai 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299190]
-
Albert Vom arde în focul iubirii Frumoasă năluca ce-mi ești De straja vom fi nemuririi Despre noi se vor scrie povești Prin flăcări amorul se-mparte Se propagă plăcut, visceral Iubirea este una din arte Selectata în timp, natural Tăciunii rămași nu s-or stinge Aprinși sunt de patos mereu Dorința perena învinge Când pe buze ai numele meu Din cenușă rămasă renaște Udata cu lacrimi, iubirea Se usucă, se-aprinde, ne paste Prin văpăi de amor, fericirea Iar din
ÎN FOCUL IUBIRII de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340262_a_341591]
-
Captiv în capcana viselor și iluziilor sale ( „sunt captiv în mine”- „Evadare”), poetul trece prin acele stări ciudate, halucinante, specifice vârstei, dorind „să danseze cu focul/valsul iubirii mocnite”. Dar, simte că focul „îl arde”. Când îl privește... „aude numai tăciunii”. Splendidă descriere a stărilor adolescentine! Obsesia zborului revine în mai multe poezii, pigmentându-i stările sufletești, conturată în dorința existențială ( „Schimb”), atras de iubita/iubirea neclară din depărtările astrale. Această iubire îl îndeamnă la manifestări pasionale/romantice, descrise atât de
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
de foc și’nchipuiri/ Să vă înalt o clipă, să vă doară./ Crepuscul de altare și zefiri/ Și vorba peste moarte să vă moară.// Nu închinați cu mine rugăciuni/ Ci treceți, ca barbarii, mai departe,/ Mă jefuiți de grâne și tăciuni./ Deschis îmi e pătulul că o carte.// Eu voi rămâne singur, vagabond,/ Un cerșetor de soare și de vise./ Voi ocoli destinul rubicond/ Cu porțile de marmură, închise. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion C. Pena Două scrieri premonitorii: „Moneda fantazienilor
Marin Scarlat: Ion Pena, scriitorul interzis () [Corola-blog/BlogPost/339379_a_340708]
-
V I E Ț I I M E L E În agenda viții mele răsfoiesc la întâmplare: Galbenă-i și prăfuită sub a timpului uitare... Numai gândul răscolit c-am iubit ca voi acum, Îmi arată ce-a rămas... cenușă, tăciuni și scrum. Dintre zile ce-au trecut, gânduri multe, risipite... Stați în filele-negrite și de vreme putrezite; Îmbrăcate-n slovă veche, că abia vă pot distinge! Când citesc la lumânarea, care pâlpâie, se stinge... Toate amintiri îmi lasă, ca raza
ÎN AGEDNDA VIEŢII MELE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340868_a_342197]
-
cerească, ăștia să pronunțe doar numele Lui și să arate în sus. Ei bine, de la o vreme, în sătucul așezat cu spatele către lume și cu fața către Olt, care, atunci când se înfoia, și se înfoia destul de des, lua și tăciunii din vatră și spăla toate ulițele, vreo trei la număr, care se propteau în gardul lui Gheorghe al lu Șolea, ca apoi să se prăvălească spre godovan - un petic de apă ce mai astâmpăra arșița verii de pe pieile înegrite ale
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
pisicuță, hrănește-o cu cel mai măreț șobolan ce l-a primit până acum. Te vreau și te doresc mereu, dar acum nu mai pot aștepta, așa că doresc să vii și tu în întâmpinarea mea pentru a stinge și ultimul tăciune ce mai mă arde. Mâinile fetei se înfipseră în umerii tânărului, corpul său se lipi de al iubitului, rămânând într-o nemișcare statuară. Doar zvâcnirile celor două corpuri, ce eliberau din chingi orice energie reținută în timpul cât nu s-au
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
și-o desfăcut cozile grόsă...Și cred eu că i-o dat baba ceva de împletit în păr , după ce și-l spală, că pre o vrut ie să să baje-n Strei ... Când am văzut-o așe', despletită, cu părul lung-lung tăciune și fața albă ca varul, cu ochii negri-negri, parcă-i ardeu în cap, nu alta, aș fi putut jura că-i știma apelor, ori una din ăli frumoase. Și frumόsă era, vede și ie bine în oglinda apii și-n
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
aproapelui într-o perfectă relativitate Einstein în formula E-ului maxim captează bigamia absolută ca ultimul mare romantic deplânge lacul și pădurea din satul colhozat Esenin simte mângâierea funiei cu săpunul de gât vântul alinând focul vânăt rătăcind în veșnicii tăciuni în șură iubita încă mai așteaptă răspunsul poemului comandat Referință Bibliografică: omorârea șarpelui / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1135, Anul IV, 08 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
OMORÂREA ŞARPELUI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341995_a_343324]
-
câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând sub clopote de ceară O urmă vagă de chemare-amară - Câtă
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
-i la o parte părul ud ce-i căzuse pe față, îi alintă cu buzele colțurile gurii, nasul, pleoapele și urechile, cu o pasiune crescândă. Corpul bărbatului lipit de curbele ei moi o mângâiau tandru, iar degetele sale ardeau ca tăciunii aprinși, căldura lor pătrunzând prin toți porii deschiși de apa caldă a dușului. - Ce-mi faci? întrebă fata pierdută, iar cu gura sa flămândă culegea de pe buzele lui picăturile de otravă dulce a sărutărilor. - Te doresc, continuă el tandru, nu
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
Crețu Publicat în: Ediția nr. 2058 din 19 august 2016 Toate Articolele Autorului Ca-ntr-o cădere, toamna, în tainică tăcere, Când vântul în pădure e o sălbăticiune, Se-așază-ncet pe frunze ,drept jertfă, o durere, Coroană-mpovărată de jar și de tăciune. Pământu’-și cere partea, altarul cu ofrande, Sufletul lor piere sub razele autumnale, Privesc fereastra vieții-mi și frunza care cade, Singurătatea zilei ascute iar pumnale. Referință Bibliografică: Ca-ntr-o cădere / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CA-NTR-O CĂDERE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342719_a_344048]
-
Stau florile pierdute între drumuri, Lumina stelelor nu mai coboară, Nici valurile nu te înfioară, Iar mării nu mai poți măcar să-i murmuri. Vedem că nu mai zboară nici lăstunii Prin aerul încremenit, de piatră Și nu mai pâlpâie deloc tăciunii, În anotimpul fără rost și vatră. Doar noi rămânem, tot mereu, nebunii Ce fac, din lună, zână idolatră. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: LĂSTUNI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2058, Anul VI, 19 august 2016
LĂSTUNI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342722_a_344051]
-
putem accepta faptul că este normal să nu putem transmite copiilor noștri ceea ce am primit noi mai bun și sănătos de la părinți. Devenim un popor fără trecut ori, cel mult, putem spune că din focul lui au mai rămas câțiva tăciuni care mai mocnesc plăpând pe ici pe colo. Dacă tot vorbim de vremuri care au fost și de cele care vor veni... atunci nu îmi rămâne altceva decât să vă doresc să vă tăiați mangalița în pace! Sper să vă
ŞI IARĂŞI OARZĂNE VOR PUTREZI-N LIVEZI (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341596_a_342925]
-
soldează cu nevoia de a se defini prin creație: „Cusută de piatra rîurilor,/mă-necam cu fiecare val,/ în ziua în care se duelau fulgii/ și toți ceilalți erau dezbrăcați de timpul / în care sîntem” [...] pîndeam cu ochii scăpătați/ pe tăciunii stinși de pe vatră.” Rigoarea lirismului, asprimea față de mirajul poemelor, dar și cenzura propriei expansibilități demonstrează și dovedește conștiența responsabilității a ceea ce scrie Maria Diana Popescu. Noutatea metaforicii și a virtuozității consacră volumului un simfonism poetic sublim, suprapus iluminării motivelor afective
POEME CU UNIVERSURI PARALELE IN SENS METAFORIC SI EXISTENTIA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341660_a_342989]
-
păreri... Într-o primăvară, că era tocmai la arat, până-n prânzișor, se ridicase cu ochii spre soare, stând răzemat de cormanele plugului. Aerul zilei mângâia firea, păsări și muște felurite zburau încolo și-ncoace, urmându-și drumurile lor neînsemnate cu tăciune ori cridă pe răbojul cerului. De l-ar fi privit oarecine, și-ar fi zis că omului aceluia tocmai i se întâmplase ceva și acel ceva îl necăjea, îl încurca. Cum?! Că tocmai arase! Oare, nu se-nșela?! Le auzise
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
apa din fântână și s-o aducă atunci când trebuie, cu sobrietatea unui ucenic vrăjitor, fără a lăsa să se vadă ce gândea despre toate acestea. Lemne pentru foc trebuiau aduse numai atât cât trebuie, iar dacă la sfârșit mai rămâneau tăciuni aprinși, îi stingea iute cu apă punându-i apoi la uscat pentru a-i folosi atunci când o altă mămică venea cu odrasla să i se descânte de sperietură ori de te miri de ce altceva. Pentru descântece Mama Leana avea la
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
lingură de fier, o cană de tablă și o bucată de cositor. Focul era aprins cu așchii mărunte care, pe cât de repede se aprindeau, pe atât de repede se transformau în cenușă. Cele mari sorbeau căldura, se aprindeau și deveneau tăciuni încinși, având puterea de a topi cositorul așezat în lingură. Peste cositor Mama Leana arunca puțină cenușă și amesteca cu o baghetă mișcându-și buzele mărunt. Din fântâna lângă care o salcie gârbovită își purta în tihnă bătrânețile, Albert aducea
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
capăt de țară; de ce ai fi rămas în apropierea mamei? - Of-of!...fiule, îmi dai voie să-ți spun așa? Întotdeauna inima de mamă rămâne cu dragoste pentru fiul ei, că o simțeam cum îmi sfârâie în piept ca arsă de tăciunii unei dorințe năvalnice și pătimașe. Doru, care avea acum un copil, era om în toată puterea cuvântului; cred că treizeci de ani sunt suficienți pentru un om ca să devină matur, așa cred, nu? L-am sunat, voiam să-i dau
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
azi îți sunt străin... Mai cerșesc un loc în Raiul cel râvnit de amândoi Doar dac-am întins o mână și prin Iadul cu noroi; Și sunt cel mai mare înger, te păzesc de cele rele Eu, de-am adunat tăciunii, diavolul căderii mele... Sunt iubitul ce-ți recită din poeme de demult Eu, ce nu știam cum cântă muza; doar știam s-ascult. Și-ți adun din universuri flori de colț pe lună plină Eu, care călcam pe frunze și-
LĂCRIMEAZĂ CINE RÂDE (PARADOXURI) de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341258_a_342587]
-
trădător, promisiunea din copilărie Că am să-ți dărui toată iubirea numai Ție Am încălcat-o! Am oferit-o celui apropiat Ce mi-a zdrobit inima, sufletul mi l-a ghimpat. Pentru că el, vicleanul, în straiele minciunii S-a-nveșmântat și aprinzând tăciunii urii A încolțit în mod misterios în mine neiertarea Mă bântuie! vuiește uneori în piept că marea. Simt atunci că-ncet de Tine mă îndepărtez Adâncurile tenebroase cu rațiunea iar scrutez Și le găsesc gemând prelung de animalitate Că omul
PAPA BEATIFICAT ŞI PREA FERICITUL PATRIARH de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344243_a_345572]
-
eu pe... (numele); Între gene Între sprâncene, De deochi, Între ochi.” Pentru a proteja copiii împotriva deochiului, românii din Moldova și din Muntenia făceau pe fruntea copiilor frumoși, între ochi, un semn, un simplu punct sau o cruce, cu un tăciune, cu țină, cu cenușă sau chiar cu cerneală numit benghi sau zbenghi. Benghiul se făcea astfel: se ridică piciorul drept cu călcâiul întors îndărăt în sus iar cu degetele se lua puțină țină de pe călcai, o frământai cu scuipat și
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
frumoși, parcă erau două păpuși de ciocolată. Pe fetiță o chema Getuța și pe băiețel Gigel, erau adorabili, destul de curatei și cu hăinuțe curate. Mămică lor, Violeta, era o țiganca tânără și voinica, destul de frumoasă, bruneta și cu ochii că tăciunele, nu albaștri că cerul, cum erau ai soru-sa Brândușa. Bărbatu-su, Giusepi, era și el un țigan chipeș cu mustața-n furculița, care lucra în construcții, el zicea că e zidar și câștigă binișor. Intrasem adânc în familia lui Pândele
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
confirma că era aproape trează, dar în același timp se simțea prinsă undeva departe de realitate ca într-o plăsmuire eterică. Dintr-o dată, se văzu într-un iatac străin, stând goală în fața unei oglinzi frumos sculptate. Ochii mari, negri ca tăciunele în pârg, priveau înmărmuriți umerii goi și sânii rotunzi, ca și cum dincolo de cristalin ar fi fost o altă persoană. Era atât de confuză... se întâmpla ceva ce nu-și putea explica. Pe de o parte, își simțea trupul pe salteaua tare
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]