702 matches
-
din 08 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului BALCIC Coboară muntele prin chiparoși Împiedicând cu grohotișul zarea Se-nclină trandafirii să-i miroși: La Balcic, muntele sărută marea. Coloanele își răsucesc volute, Un pescăruș înalță zbor cochet Se-odihnesc valurile, pe tăcute, În umbra unui turn de minaret. Pietrele vechi strecoară o cascadă Pe trepte tăinuind povești de mult, Despre-o regină ce-a lăsat dovadă În sipet, tot al inimii tumult. Mai jos, tătarce smeade cu șalvari În vii culori, cu
BALCIC de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381257_a_382586]
-
Ediția nr. 1925 din 08 aprilie 2016. BALCIC Coboară muntele prin chiparoși Împiedicând cu grohotișul zarea Se-nclină trandafirii să-i miroși: La Balcic, muntele sărută marea. Coloanele își răsucesc volute, Un pescăruș înalță zbor cochet Se-odihnesc valurile, pe tăcute, În umbra unui turn de minaret. Pietrele vechi strecoară o cascadă Pe trepte tăinuind povești de mult, Despre-o regină ce-a lăsat dovadă În sipet, tot al inimii tumult. Mai jos, tătarce smeade cu șalvari În vii culori, cu
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
În noi, ca-ntr-o pânză de Șirato. Citește mai mult BALCICCoboară muntele prin chiparoși împiedicând cu grohotișul zareaSe-nclină trandafirii să-i miroși:La Balcic, muntele sărută marea.Coloanele își răsucesc volute,Un pescăruș înalță zbor cochetSe-odihnesc valurile, pe tăcute,În umbra unui turn de minaret.Pietrele vechi strecoară o cascadăPe trepte tăinuind povești de mult,Despre-o regină ce-a lăsat dovadăîn sipet, tot al inimii tumult.Mai jos, tătarce smeade cu șalvariîn vii culori, cu salbe de mărgean
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
apus Puntea spre tine, țesuta de ... Citește mai mult Puntea spre tine...Îmi caut apatic, identitatea pierdutăCa pe- o frunză de castan, desprinsăDupă ce ploaia, din senin, apărutăA făcut ravagii în corola ruginie, aprinsă.Urmele pașilor tăi, pierdute în noapte,Tăcute, adumbresc secrete uitateîn parcuri, pe- ălei, în duioasele șoapteRostite sub picurii ploii de mai, pe- nserate. S- a scurs o viață de- atunci și- ncă una.Neștiută, povestea s-a păstrat în eter,Așteptând aprobare din cer, nu- i totunaDe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
al eroilor glas. Cluj Napoca 18 august 2015 Am strâns Am strâns în pălmi splendori de vise Și-am împletit înlăcrimat speranțele cu dor Cu un mânunchi de stele în pupile prinse Am vrut să-mpart iubire tuturor. În cântul cel tăcut al dimineții În care sufletul mi se înalță lin spre cer Călătoresc pe aripile vieții Plutind în nemurire cu al ei mister. Cuprins-am cu brațele de rouă și ploi Un întreg univers de astre și îngeri... Pictat-am în
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
trăind netrăind să-i simt căldura uterului a sânilor care m-au hrănit și zâmbetul zâmbetul acela infinit în care și tu tată te pierdeai iubind-o iubindu-ne ca un zeu al cuvântului dintâi scut micimii omenești apărându-ne tăcut cu sărutul tău în crucea tuturor tainelor care-ți învăluiau ființa tată... mi-e atât de dor încât acum îți aud glasul ți-l aud... Anne Marie Bejliu, 9 septembrie 2016 Referință Bibliografică: sărutul tău tată / Anne Marie Bejliu : Confluențe
SĂRUTUL TĂU TATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371391_a_372720]
-
a plâns cu-adevărat, Care în noapte-a suspinat Poate-nțelege ce-i durerea... Dar el nu îți va spune-n veci Că te-nțelege, că îl doare, Doar înainte de culcare Va lacrima la rugăciune, Va face asta pentru tine, Tăcut, cu lacrimi, cu suspine, Știind durerea ce-a durut.... Cu vorbe multe nu se-alină Sufletul trist ce-adesea plânge! Deci pentru-un suflet ce se frânge, Mai bine spune-o rugăciune! Referință Bibliografică: N-AI CUM SĂ ÎNȚELEGI... / Gabriela
N-AI CUM SĂ ÎNȚELEGI... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371618_a_372947]
-
se revarsă zoaiele mediatice, mă sufoc și îmi vine să alerg de zănatic în Poiana Amintirilor. Și să fuug, să fuug, să fuuug...până în Pădurea Umbrelor Tăcute. Să mă rătăcesc acolo și să stau de vorbă cu ele. Dar...sunt tăcute. Și mă întorc resemnat în mâlul cotidianului. Totuși, odată, am întâlnit prin hățișurile acelei păduri și umbra mutului. Am rămas mirat. Aici...mutul vorbea. Numai în lumea noastră era...mut. Cât m-am bucurat!... -Ce mai faci, mutule? Mi-a
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului La poarta sufletelor bat amintiri Grădini de sentimente înfloresc Cu flori de vise sau cu amăgiri Din clipele de viață ce se risipesc. Iar în oglinda sufletului omenesc Tăcute umbre se răsfrâng Doar picături de lacrimi le stropesc Stingând văpaia-n inimi care plâng. Când vise și gânduri se contopesc Se aud acorduri de suflete vibrând Pierzându-se în corul îngeresc În tainice ecouri murmurând. Pe-al vieții ocean
UMBRE ÎN OGLINDA SUFLETULUI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375010_a_376339]
-
până-n depărtare, Pește dunga, norii, ca o mângâiere, Unduiesc sub ceruri, blândă adiere. Foșnetul de frunze murmura un cântec, Se pornește vântul, iar, ca un descântec, Sub aripa serii, liniștea se lasă Dealurile mele n-au plecat de-acasă. Străjuiesc, tăcute, cerul și pământul, De o veșnicie tac și-și țin cuvântul, Mereu neclintite, sub sub aceeași lună, Dealurile mele, toate, împreuna. Pe cărări umbrițe, se aud sătenii, Măi străbat prin vreme, încă, idicenii, Turmele lor urca până-n coama rară, Ciurdele
DEALURILE MELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375418_a_376747]
-
al sufletului meu, Necunoscut de nimeni niciodată Poate nu-l știa nici bunul Dumnezeu, Tu ai intrat,fără să bați la poată. Prin căile de tine cunoscute, Ai reușit inima-mi s-o cucerești. Iar în scurtă vreme și pe tăcute, Să locuiești în ea, s o stăpânești. În ochii tăi privesc cu bucurie, Când tu îmi vorbești de dragoste și dor, Cu tine simt a nopților feerie, La piept când mă strângi și mă săruți ușor. Cu tine îmi e
MĂRTURISIRE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375530_a_376859]
-
putregaiul, Își ducea în sărăcie, De pe-o zi pe alta, traiul. În căsuța bătrânească, Dar curată ca o floare, Fata noastră-avea să crească Tare mândră-ntre fecioare. Vezi pe ia ei cusute Negre și albastre fire, Pletele-i ascund, tăcute, Mijlocelu-n brâu, subțire. Când duminica la horă Se-ndrepta unduitoare, Și-o doreau cu toții noră Fiii-ndată să-și însoare. Fata ochii și-e ferește, Ura lor să nu atragă, Pe ascuns unul iubește Și ea lui îi este dragă
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
caută prin lumină risipirea întoarce-te apoi cu-nțelepciune la casa aceea nelocuită de ceva vreme să nu plângi când foșnetul singurătății va ajunge la os îngenunchează pe pragul tocit de durere și strigă-mă tăcut Referință Bibliografică: strigă-mă, tăcut / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2290, Anul VII, 08 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Teodor Dume : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
STRIGĂ-MĂ, TĂCUT de TEODOR DUME în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372411_a_373740]
-
la prima vedere. Dar există și un aspect mai puțin luat în considerare (sau deloc) de către oamenii de știință: modul în care tehnologia avansată ne omoară, pas cu pas, precum picătura chinezească. Și o face atât de eficient și de tăcut, încât atunci când ne vom da seama, va fi prea târziu pentru cei mai mulți. Din păcate, exact modul în care această tehnologie ne va afecta pe toți (și deja o face de mult timp), nu este studiat de către oamenii de știință. La
CÂND TEHNOLOGIA NE AMENINȚĂ SĂNĂTATEA ȘI VIITORUL de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372993_a_374322]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > UNEORI MAI COPIL... ALTEORI MAI ADULT Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Când în noi odihnesc... liniștit, nepăsări... Vine-o vreme când tot se preschimbă-n nimic, Frunți tăcute-ncrețim, generând întrebări Spre nimicul din noi, ce din mic... e mai mic. Neputința a pus, peste noi, resemnări, Și plimbăm așteptări... răstignite de cer. Printre umbre de gând, rătăcim pe cărări, Șerpuind fără rost prin destine ce pier. Desnădejdi
UNEORI MAI COPIL... ALTEORI MAI ADULT de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371064_a_372393]
-
a școlii părea proaspăt văruită, anume pentru el. Copacii de pe marginea aleii, cu frunzele stând să ruginească sub bruma toamnei, fremătau odihnitor. Își lăsă bagajele pe pat și fugi în livadă. Nevăzut de nimeni, mângâie cu privirea crengile nucilor tineri. Tăcut se așeză sub pomul lui, copacul cu crengile torsionate la fel ca ale unui măr de acasă, sub care se refugia duminica c-o carte în mână, când era cald afară și soarele îl făcea să iasă din monotonia sălii
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
mai aștepte? Lui Marin, ocnașul, începu să-i curgă lacrimile peste obraji, tăcu, nu răspunse la această întrebare și nici ceilalți nu mai insistară. -Gata, flăcăi, la culcare!- îi zburătăci Pensionarul cu vocea lui răgușită și toți se împrăștiară pe tăcute ca potârnichiile la paturile lor. Marin rămase singur în noapte, privind peste gratii luna care se ridica maiestoasă pe cerul senin. Toaman își intrase în drepturi, bătea vântul, zburătăcind frunzele uscate din niște plopi înalți care sunau trist. Marin adormi
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
-nfăptuim, Că El, Artistul, chiar El, ne-a zămislit. PE UMĂRUL LUI Te-ai așezat pe prispă lângă mine Și m-ai îmbrățișat cu mâna-Ți sfântă. Simțeam cum mă asculți, deși niciun cuvânt Nu am rostit cu buzele-mi tăcute tremurânde. Și mi-ai răspuns cu-aceeași suavă mângăiere Pe care doar iubirea ți-o poate dărui, Strângându-mi lacrimile în palma Ta străpunsă Am învățat ce-nseamnă a fi iubit, iubind. Și m-ai luat de mână și ne-
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346038_a_347367]
-
-nfăptuim, Că El, Artistul, chiar El, ne-a zămislit. PE UMĂRUL LUI Te-ai așezat pe prispă lângă mine Și m-ai îmbrățișat cu mâna-Ți sfântă. Simțeam cum mă asculți, deși niciun cuvânt Nu am rostit cu buzele-mi tăcute tremurânde. Și mi-ai răspuns cu-aceeași suavă mângăiere Pe care doar iubirea ți-o poate dărui, Strângându-mi lacrimile în palma Ta străpunsă Am învățat ce-nseamnă a fi iubit, iubind. Și m-ai luat de mână și ne-
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346041_a_347370]
-
Carnavalul e o artă nescrisa, e sufletul despuiat, etalat în stradă cu toate rănile înflorite... că o nefirească primăvară! Nimeni nu înțelege această parada, necunoscuții aclamă și râd; doar cuvintele se închid într-o nevăzuta și nebănuita tornadă, și-așteaptă tăcute nașterea unui taifun... Veniți la sărbătoarea cetății! Nu lăsați cuvintele să vă întunece mintea și ochii; regina să fie cea mai frumoasă frază ce sângerează în voi, de când “Paharnicul” și-a umplut ulcelele cu hohote de râs, cu vin și
CARNAVALUL CETATII de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347275_a_348604]
-
probabil - într-un viitor nu prea îndepărtat - va dispărea definitiv din peisajul parcului, locul său fiind luat în cele din urmă de cine știe ce nouă apariție, ridicată de vreun „dezvoltator imobiliar”, cu „trecere” la „păstorii” orașului. Dar până atunci, ruinele vorbesc tăcut, celor care știu să asculte, despre vremuri de mult apuse, când ștrandul se bucura de prețuirea clujenilor. Sala Polivalentă Revin la aleea principală și mă îndrept din nou spre vest, pentru a trece în revistă ultimul obiectiv aflat pe partea
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
gura, ca să-ți...”iasă vorbe”. Își iau zborul doar vorbele ușoare; vorbele cu greutate rămân la sol. * Dacă s-ar cerne, vorbele ar da multă tărâță. * Tăcerea înseamnă vorbe nenăscute și vorbe nerostite. Tăcerea e adesea lașă și rareori glorioasă. * Tăcutul are vorbele în stoc, iar limbutul - pe tarabă... Referință Bibliografică: GÂNDURI DE NOAPTE (SAU) CUM SE ÎMBLÂNZESC INSOMNIILE (IV) / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 760, Anul III, 29 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Pârlea
GÂNDURI DE NOAPTE (SAU) CUM SE ÎMBLÂNZESC INSOMNIILE (IV) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348898_a_350227]
-
o lege, să o sape, vara să o prășească, să o stropească de două-trei ori, toamna când strugurii dolofani de conderă, nohan, țârțără, 1001, 100... și nu mai ce soiuri se coceau apăreau graurii. Sute de grauri se instalau pe tăcute pe firele electrice de la stradă. Apăreau cercetașii, care dădeau două-trei roate pe deasupra și apoi raportau șefului. Se instala o linișite de-ți țiuiau urechile! Și brusc se declanșa un vacarm de nedescris. În câteva minute, tata rămânea fără struguri. Fără
TABLETA DE WEEKEND (112): MIGRATORII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348945_a_350274]
-
mine: „Era în pragul serii de 4 aprilie 1993 când am fost anunțată prin telefon despre moartea tatălui meu, veste care m-a lăsat fără grai... Am început să-mi pregătesc bagajele de plecare către satul natal. Făceam totul pe tăcute, cu migală, în liniște, ca și când aș fi pregătit ceva în taină. Mi se încleștase gura și cu greu puteam să scot o vorbă. Bărbatu-meu îmi vorbea în șoaptă și încerca să mă încurajeze. În momentele acelea nu puteam să
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
de claritate, de bucurie, de înțelegere), la sensurile complexe, figurate. Lumina acoperă, opunându-i-se, marele gol, rămas în urma lucrării distrugătoare a timpului, anulează nimicul, vacuumul, vidul universal: “ERA un cimitir/ lângă mare. Devastate,/ pietrele dăinuiau/ în aerul cald.// Dăinuiau, tăcute,/ șterse. Au naufragiat/ în lumină. Le-ai văzut/ rezistând, încă, asemenea astrelor”. Sau: ” Și nimic nu moare în tine,/ nimic în afară de tine însăți,/ în pietrele tale nu rămân decât semne/ ale nimicului și ale nimănui. Rămâne/ numai lumina”. Luminozitatea marchează
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]