1,062 matches
-
În marile grote ale universului sunt găuri negre cu treceri dintr-o galaxie în alta, tunel de lumină în goluri de timp făcând totul flexibil în drumul spre stele. Pulsează prin spații sferele galbene, vânătoare cerească de zei îndumnezeind ființe. Tăișul gândului sclipind cu idei care fulgeră vidul răscolind focul din soare. Referință Bibliografică: În marile grote / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2271, Anul VII, 20 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate
ÎN MARILE GROTE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362666_a_363995]
-
27 martie 2014 Toate Articolele Autorului Duc iar pe umeri stele fără vlagă Pășind pe nori de zâmbet resemnat. Numai tăcerea mi-a rămas întreagă. Un singur gest păduri a retezat, A adus ploi și vânt de-amărăciune, A ascuțit tăișuri de cuvânt Și-a mărunțit povestea. O genune A înghițit tot zidul de pământ Pe care iedera iubirii noastre În fiecare vis se cățăra. S-au deșirat eșarfele albastre De cer senin. Când zborul aiura Mi s-au oprit cascadele
ÎNSPRE „FĂRĂ NOI” de AURA POPA în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370200_a_371529]
-
mai deștept decât toate și dacă focul arde și pietre și a zis, poate arde orice și a luat focul să-și facă cu el unelte de moarte. La început și-a făcut un pumnal, apoi o sabie cu două tăișuri, apoi praștia din care zvârlea pietre a răsucit-o într-o pușcă, în pușcă a pus o piatră topită ce putea să arunce moartea spre oricine într-o clipă. Cu cât punea laolată mai multe pietre topite cu atăt moartea
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
o regulă de viață (Ovidiu Bojor). Toți au dreptate, dar fiecare altfel. Cine nu știe să râdă de el însuși, lasă treaba asta pentru alții. • O clipă de celebritate durează tot numai o clipă. • Cuvântul e o armă cu două tăișuri... • Interesant e că faptul nu interesează pe nimeni (Miriam Cojocaru). • Pentru un Festival al Luminii e nevoie de întuneric. • Cum e posibil ca prietenul meu să nu aibă nici un prieten? • Primii zece ani sunt grei, până ajungi în anul trei
FOTBAL & ADEVĂRATA VALOARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352881_a_354210]
-
șoaptă aud inima urlând ca lupul tainelor zărilor la miezul lunii fără adăpost, sufletul cântă și acum legănarea legănării umbrelor lor din palmă se înalță coloana versurilor tăcute unele strigă, altele rămân aninate de câte un colț de stâncă din tăișul căreia zborul vulturului acoperă cu deschiderea aripilor lui pământul cel în care-am rămas să înțeleg de ce dacă mai sunt încă ram pe care rodul se anină cu încrede bucurie de viață în deplina sa lumină ovală mă ascund în
ÎN PLINĂ LEGĂNARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353083_a_354412]
-
Acasa > Cultural > Accente > ADOLESCENȚA, ALTFEL... Autor: Sorin Petrache Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului LIMBA Bucată de carne cu tăișul din vene, Muncită de gânduri în vorbele rele, Călită-n licori și-n strigări de blesteme, Tu - limbă de șarpe - mi-aduci doar durere... Bucată de carne lăsată în toacă, Ce mișcă-n păcat și-n păcate mă poartă, Muiată
ADOLESCENȚA, ALTFEL... de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352740_a_354069]
-
toacă, Ce mișcă-n păcat și-n păcate mă poartă, Muiată-n venin, în oțet sau în miere, Tu - limbă spurcată - mi-aduci numai rele... Bucată de carne - te bucuri în ceartă, Săgeată-otrăvită - a firii răsplată Și sabie crudă, cu tăișul în sfadă, Tu - limbă de fală - stai, dară, domoală! Cuvântul Scripturii azi, mintea-mi zidește, Ochi limpezi, în lacrimi, pe Domnul zărește... Salvat din ispite, ISUS mă-ntărește, Bucata de carne-n pocăință-mblânzește! Și limba-mi devine iar prieten
ADOLESCENȚA, ALTFEL... de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352740_a_354069]
-
legate împreună cu o secure și care erau purtate de signofori împreună cu stindardele la orice marș, și întotdeauna în luptă, simbolizând pedeapsa care îi aștepta pe dușmanii Romei. La loc de cinste în această panoplie, între două topoare germane cu dublu tăiș, se afla o suliță romană, așa numita ,,pillum” care fusese dăruită lui Ponțiu Pilat de către Lucius Aelius Seiano, care fusese favoritul lui Tiberius la acea vreme. Ponțiu Pilat fusese și el la rândul său unul dintre favorții lui Lucius Aelius
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
și nici normal atât cât noi să înțelegem. Pitim omul din noi prin cuvânt. Pitim iubirea crezând că o alta e mult mai bună, pitim ochii în pietre considerând, mai presus de orice adevăr, binele din descătușare, fum și haos, tăișul libertății de a tace iluzia de om. Am revenit la nevoia de sine, departe de golul care ne macină pașii, departe de cenușa care așteaptă la rândul vieții, departe de acest prea devreme nelămurit din noi cu prea multe calcule
TRATAT DE SINGURĂTATE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354672_a_356001]
-
Cel mai mare dușman al istoriei este uitarea". Din păcate, acest dușman al Istoriei Românilor și-a cam împlinit uneltirea asupra victimei, căci din lucrare transpare îngrijorarea autorului pentru "...sângele (...) acestor uitați de neam [nord-bucovinenii], prefăcut în apă". Simte autorul tăișul lamei de cuțit, atunci când află (edific cu două exemple) că în satul bucovinean Pancevo (atenție și la toponimul localității) mai știau a vorbi românește doar două babe, iar într-un alt sat, cei ce primiseră la botez prenumele Ioan deveniseră
O CARTE CARE CINSTEŞTE NEAMUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354747_a_356076]
-
dimineți și-amiezi Când porțile spre iad cât iadul larg se cască... Sunt clipe-n care omul pe care om îl crezi E doar o mască-a măștii peste mască... Sunt lungi amurguri și nesfârșite seri În care țipă cu tăișul împlântat în spate Pumnalul ucigaș și trădător, când speri Ca ucigașu-ți fața să-și arate... Sunt zile negre și albe nopți de-abis Când îți privești în față ucigașul...Vezi Dar nu-i vezi chipul și visezi că-i vis
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
muncă, drepturi consfințite de Constituții”, dar încălcate în mod premeditat de guvernanți. Sloganul revoluționar a fost unic în toate țările arabe,”Islam este calea”. Este un început nou pentru ei, dar care se poate schimba într-un cuțit cu două tăișuri . Astăzi extremiștii stau mai mult sau mai puțin în umbră,si exista temerea că aceștia ar putea ascunde proiectul de a re-islaminiza și radicaliză socitatea arabă, de a le pune la o confruntare directă cu occidentul. Răsturnând dictaturile, tinerii au
PRIMAVARA ARABA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357072_a_358401]
-
de Sus, când mergea la coasă alături de ai săi, Nea Mitică s-a apropiat de francez, cerându-i voie să-i ascută coasa. Cu o precizie de invidiat și o plăcere cum nu mai simțise demult, el unduie cutea pe tăișul ce va curma suspinul ierbii, continuând să să discute cufrancezul rămas mut de uimire: nu mai văzuse pe cineva care să ascută coasa fără să arunce măcar o privire spre lama oțelită. Apoi i-a cerut voie să cosească și
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
otrăvit apa din cele șapte care de înțelepciune, cu eticheta mereu la vedere, pe care scria clar: exiști! Mai întâi s-a uscat nisipul plâns în culori. Pasul doi a început cu briza timpului. Pe scări au apărut săbii cu tăișuri jucăușe, teleghidate de mister. În dreapta s-a conturat pânza mea de paianjen. Șase fecioare alunecau alungate din povești dantelate în tăceri. Le fusesem gazdă de o vreme și ceva. Floarea-de-colț apăruse, suavă, în stânca cea mai aproape de cer. Pe ea
LINIŞTE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357899_a_359228]
-
continuată de Nicolae Steinhardt: „Nae Ionescu te certa, te înșfăca, te cucerea, îți punea cultura la îndemână ca pe o prăjitură minunată, ca pe un venin, ca pe un filtru al lui Merlin vrăjitorul, ca pe o spadă cu două tăișuri, ca pe un vârtej. Un lucru este sigur și de aceea a fost Nae Ionescu un profesor-unicat: nu te lăsa apatic și indiferent"(24). În același mod acționează scrierile și expresia autorului unui volum precum Între viață și cărți, volum
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
brațe și o strîngea la pieptul lui cu disperarea sacră, originară, a ordinii din Univers, ea era supusă, încă tremurătoare de dorință, i s-ar fi dat iar, cu sfioșenie, cu supunere, cu blîndețe, încă se mai simțea pătrunsă de tăișul lui de zeu, care o despicase în două și o umpluse de fericire, dar încet încet își revenea din plăcerea orgasmică asemenea unei flori fecundate de bîzîitul tandru al unui bondar vagabond, bărbatul o mai strîngea încă la pieptul lui
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
rădăcind printre părți de vorbire”, Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 1994 • Premiul Asociatei Scriitorilor din Cluj, 1996, pentru volumul „Intreptățit la cădere în gol”, Editura Helicon, Colecția Poesis, format Liliput, 1995 • Premiul Revistei Convorbiri Literare, Iași, 1999, pentru volumul „Exilat pe tăișul de sabie”, Editura Junimea, Iași, 1998 Amintiri... de la congresul ARA În octombrie 2001, Academia Româno-Americană de Științe și Arte (ARA) l-a numit director pentru România a acesteia. În această calitate, a fost desemnat și ca președinte a comitetului de
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CU TINE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 597 din 19 august 2012 Toate Articolele Autorului cu tine Iubito, simt durerea ta suind în mine ca un tăiș de margine de stei și tu mă dori cum eu te dor pe tine și rănile-s luciri din ochii tăi. Și prin păduri ne-așternem în cuvinte și-n rădăcini de versuri locuim și, chiar de-s rădăcinile albite
CU TINE de LEONID IACOB în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358088_a_359417]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > DUELUL CU MOARTEA Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1575 din 24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Sabia timpului Mușcă necruțătoare Din anii vieții mele. Nu curge sânge, ci amintiri. Tăișul ei Lasă urme adânci Pe fiecare clipă. Scrâșnește lama oțelului, Ca un vaiet ascuțit în noapte. Mă doare fiecare urmă, Ca și când ar fi prima. Mânerul sabiei Îl ține moartea. Negociez cu ea Cât să mă mai lase Să fac umbră
DUELUL CU MOARTEA de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357757_a_359086]
-
la soare, Dar soarele-i departe și el e încă mic. Dar tocmai când se-înalță mai mândru ca oricând Și din tulpina-i groasă nasc alte ramuri dure Sporind în greutate, tinzând înspre pământ, Atunci el simte-n oase tăișul de secure Care-i pătrunde-n suflet treptat, tot mai profund Și cade jos și moare pe iarba din pădure. 21 august 1985 Referință Bibliografică: Sonetul copacului semeț / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2061, Anul VI
SONETUL COPACULUI SEMEŢ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/358935_a_360264]
-
iarba din poieniță. Ea îi zâmbi însă șăgalnic și-l așteptă cu coapsele dezvelite. - Am să te ucid, nălucă a nopții!- tună el prinzând mânerul paloșului. - N-ai s-o faci, iubitule! Îmi ești ursit! Bărbatul ridică paloșul, dar strălucirea tăișului îl orbi și-l scăpă în iarbă. - Vino, iubitule! - își sfâșie femeia voalul dezvelindu-și trupul. Urmașul prințului va prinde viață în această noapte! Eu sunt Prințesa vampirilor! La auzul acestor cuvinte tresări, dar totuși o forță nevăzută îl împinse
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
Doar razele reci ascuțite-n unghere,/ cu sulița lor m-au împuns./ -Unde ești, Doamne? - am urlar la zăbrele./ Din lună veneau fum de cățui./ M-am pipăit, și pe mâinile mele/ am găsit urmele cuielor Lui...(As`noapte, Iisus...) Tăiș de fulger scapără-n ochiul conștiinței, la jalea țării sfâșiate și viforâtele gânduri beau cupa amară oferită de hămesitelor haite. Neamul sângeră, țara oftează, iar moartea hâdă pândește orice ușă, orice portiță. Foamea s-a cuibărit printre lanțuri, iar setea
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
prin lucrul mâinilor lor au îmbrăcat omenirea de-a lungul mileniilor, închei cu poemul dedicat femeilor din Carpați: (Elenă Armenescu - Poeme din volumul Memoria Statuillor) Hărăzita de zeu Îți mulțumesc taranca română Ce te-ai păzit de „înnoiri” Că de tăișul straniului Tu nu ești preamărita, ca în mărețe fapte Dar tu ai în grija viața zi și noapte. Tu, care nu ai dat pradă flacărilor Războiul de țesut și prietena ai rămas Cu vegherea mirosului de pâine, a icoanei Ce
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
MĂNĂSTIRE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1339 din 31 august 2014 Toate Articolele Autorului Luna își odihnește obrazul pe Limba Română. Ea își unduie sunetele ca niște pene de egretă. Limba târâtă la Roma odată cu Decebal, aspră ca tăișul sabiei ascuțit printre pietre tăcute , și-a întors fața mandră către schitul lui Dumnezeu, munții Carpați. Soarele se răsfrânge în inima ei pulsând veșnicii. Picioarele cuvintelor romanești caută harul în somnul gliei încălțate în sandale romane. Serenitatea vocalelor are timbru
LIMBA ROMÂNĂ, ULTIMA MĂNĂSTIRE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360122_a_361451]
-
nr. 1678 din 05 august 2015. la capătul fiecărei nopți te așteaptă o dimineață sticloasă ca o cobra în așteptare își ascute veninul pe sabia sângelui tău nu nu poți muri liniștit viața își repetă delirantele greșeli desigur pielea știe tăișul ochii au văzut durerea în carne și oase nu ești zâna intangibilă nu ești la femme fatale deși la sânul tău de bella donna s-au încălzit cândva șerpii trage-ți pătura peste cap cuprinde-ți noaptea în brațe și
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]