6,564 matches
-
tapiseria unei canapele, tivită cu alb. Este roz, dar nu roz-crevete. Are mai degrabă culoarea pastei de crevete servite pe un cruton, cu o frunză de pătrunjel și o lingură de caviar. Sacoul e croit strâns pe talia zveltă și tăiat pătrat la umeri. Fusta e scurtă și mulată. Nasturii aurii - imenși. E îmbrăcată în haine de păpușă. Nu, zice. Domnul Streator e chiar aici. Ridică sprâncenele conturate cu creionul și se uită la mine. Dacă îi răpesc din timp? Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ciudat! Cred că vă simțiți îngrozitor, zice. Deasupra noastră atârnă candelabre de cristal, mai înalte ori mai joase, spuzite și cenușii ca niște peruci pudrate. Cablurile electrice destrămate se răsucesc în locul în care lanțurile sunt agățate de bârnele plafonului. Cabluri tăiate, becuri arse și pline de praf. Toate aceste candelabre arată ca niște capete de aristocrați de pe vremuri, tăiate și atârnate cu susul în jos. Deasupra tuturor acestora se arcuiește acoperișul depozitului, o grămadă de grinzi curbate care susțin fierăraia ruginită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
articulează fără glas: „Închide-l“. Zice în telefon: — Da. Mm, da, zice, știu cine este. Spuneți-mi unde este în momentul ăsta, cât de precis puteți. Închid radioul. Helen ascultă și zice: — Nu. Vreau un diamant de șaptezeci și cinci de carate, tăiat, cu tentă albăstruie. Sunați-l pe domnul Drescher, la Geneva, dumnealui știe exact diamantul pe care-l doresc. Mona își ridică rucsacul de pe jos și scoate din el un set de carioci și o carte groasă, legată în brocart verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: Nasol. Îi spun că, la drept vorbind, viața lui atârnă de găsirea cărții. Bibliotecarul apasă o tastă și spune că o să cheme poliția. — Stai, zice Helen, și își pune mâinile pe blatul biroului, fiecare deget sclipind încărcat de smaralde tăiate pătrat, de safire irizate șlefuite rotund și de diamante negre cu defect tăiate în hexagon. Zice: — Alege-ți ceva din astea, Symon. Iar bibliotecarul își ridică buza de sus și i se văd dinții. Clipește rar o dată, de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o cușcă de doar zece centimetri, atât de strâmtă, că nici nu-și poate deschide aripile, atât de înnebunitoare, că i se taie ciocul, ca să nu atace găinile din cuștile de alături. Cu penele jumulite de zăbrelele cuștii, cu ciocul tăiat, face ou după ou, până când oasele i se secătuiesc de calciu, iar la abator se fac praf pe loc. Ăsta e puiul din supa de pui - găinile ouătoare, gănile atât de pline de răni și de jupuite, că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în brocart verde, si începe să măzgălească cu creioane colorate. La telefon e o femeie. O clientă de-ai ei, îi spun lui Helen. Ținând telefonul apăsat pe piept, îi spun că femeia zice că a văzut azi-noapte un cap tăiat care se rostogolea pe scări. Uitându-se prin ceaslov, Helen zice: — Înseamnă că e vorba de casa cu cinci dormitoare în stil olandez de pe Feeney Drive. N-a dispărut înainte să aterizeze în hol? O întreb. Da, îi zic lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe piept și zic: E un tip, Helen. Zice că-i curge sânge din duș. Ținând în continuare ceaslovul în geam, Helen zice: — Casa cu șase dormitoare din Pender Court. Și Mona zice: — Pender Place! Pender Court e cu mâna tăiată care iese din tocătorul de gunoi și-ncepe să se târască. Întredeschide geamul mașinii și-ncepe să îndese prin fanta îngustă bărbatul și femeia rupți în bucăți. — Confunzi cu mâna tăiată din Palm Corners, zice Helen. Pender Place e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
geamantane precizează Mihai. Marie, gata geamantanele? întreabă bătrînul Vlădeanu, oprind căruța la colțul casei. Bătrîna mai inspectează o dată cu privirea cele două geamantane mari, așezate deschise pe cîte două scaune fiecare. Într-unul stau rînduite pachete cu carne proaspătă din porcul tăiat ieri, iar în celălalt, alături de cele două canistre din plastic a cîte 10 litri și încă două, de cîte 3 litri, stă un pachet cu o cămașă nouă, două cărți învelite în celofan și un buchet de crizanteme. Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vreo două de dulce, ori de mamă spune Ion cu ciudă, însă cum observă privirea mirată a prietenului, se explică: La maternitate, unde-i șefă, e un adevărat zbir. Și dogmatică pe deasupra. Cînd, în alte clinici, femeilor, mai ales celor tăiate, li se aduc copiii la pat, ea le trimite într-o sală mizerabilă, în niște halate nespălate, să alăpteze "din motive de igienă", că nevastă-mea, istovită cum era, a scăpat băiatul din brațe, noroc că l-a prins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gîndindu-se că sus, în camera de lîngă dormitor, are un borcan de vreo trei chile cu brînză de oi și niște gogoșari, care n-au mai încăput în mașina de zilele trecute, cînd și-au dus la Iași găinile, porcul tăiat, o parte din lucrurile necesare peste vară și altele. Lazăr mănîncă fără nici o poftă ouăle cu șuncă, lovind cînd și cînd cu colții furculiței în poza lui Mihai, aflată pe una din paginile programului de sală, peste care a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mă duc să mă întind și eu pe o saltea spune el, ridicîndu-se jenat, pornind aiurea, pe lîngă ferestre, dincolo de care, în întunericul lăsat, se aude vîntul învăluind zăpada. Țăranul mai aduce de afară un braț de lemne, din stejarul tăiat, așezîndu-1 peste celelalte, la gura sobei. În bucătărie, femeile au terminat de curățat farfuriile și se pregătesc de culcare. Ovidiu și Pavel umblă de ici-colo, așteptînd să li se spună ce mai au de făcut. Cînd cele două pasagere care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lîngă sticla pe jumătate; în rest, masa e liberă. În centrul ei, profesorul așază pachetul de cărți cu fața în jos. Cald. Să-mi las paltonul. Să nu lăsați chiar mai mult zice Lazăr încet, scotîndu-și scurta de fîș. Taie. Tăiat. Lazăr își aprinde o țigară, trage două-trei fumuri, apoi și-o lasă agățată în colțul stîng al gurii, astfel că dîra de fum, ridicată lent, scursă pe lîngă obraz, face să-și închidă ochiul, dînd întregii fețe o expresie nedefinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aruncată pe sub sprîncene, în vreme ce bagă banii în plic. Înseamnă că mai păstrezi despre mine o imagine falsă adaugă cîntărind plicul în palmă, lăsînd să-i scapere un zîmbet cînd vede că vorbele lui nasc în profesor plăcerea scontată, dar brusc, tăiat iarăși de junghiul din stomac, trîntește plicul pe masă, lovindu-l cu palma: O sută de mii în cap! Pentru banii ăștia chiar că-mi permit o părere: trebuie să fii nebun de legat ca să încerci o cacealma la treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și colanților, alcătuind un colaj senzual pe catifeaua din vitrină. Expoziția de alături era stabilă și virilă. Conținea și ea un picior de plastic lipsit de trup, numai că, în timp ce amputarea piciorului feminin atrăgea inexorabil ochiul spre locul unde membrul tăiat ar fi trebuit să se îmbine cu fofoloanca moale și parfumată, piciorul masculin era solid și impulsiv, lovind o minge de rugby invizibilă, înghețată, lipită exact de vârful ghetei lucioase. Lăsa impresia că fusese amputat tocmai când executa o lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sătulă de politică în general, dl Roman transmite că are legătura cu baza, așteptând probabil să îi răspundă nea Gicu Folositu de la bază: „Recepționat. Roger!”. Emil Constantinescu, alt zombi politic, fost coleg de poză cu Petre Roman, are legătura definitiv tăiată, dar nu bagă de seamă, toacă din buze ca un televizor fără sonor. Dl Constantinescu simte în continuare o nevoie acută să vorbească în numele cuiva. Trimite proteste la Bruxelles cu privire la libertatea presei, în numele ziariștilor care nu îl bagă în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
din senin o palmă, în laborator, când tocmai o mângâiam pe pulpe pe Nicoleta Neagoe. M-a nimerit cu inelul (un inel cu piatră verde) chiar în buza de sus și m-a umplut de sânge ca pe-un purceluș tăiat. Doamne, îmi visam, cum o s-o mai pedepsească tata! Iar tata a venit pus pe fapte mari, mi-a promis că rezolvă el totul, s-a oprit drept în fața cancelariei și s-a interesat unde e profesoara de fizică, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
imagini, de reprezentări În mintea lucrurilor despre care experiențele mele foarte limitate În așa-numita lume reală nu mă pregătiseră absolut deloc : zgîrie-nori, porturi, cai, canibali, un copac Înflorit, un pat nefăcut, o femeie Înecată, un băiat zburător, un cap tăiat, lucrători agricoli ridicînd privirea la auzul unui oligofren ce se tînguie, un șuierat de tren, un rîu, o plută, razele soarelui strecurîndu-se printr-o pădure de mesteceni, o mînă mîngîind o coapsă dezgolită, o cabană În junglă, un călugăr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
convingerea intimă că prin firul de telefon Îi va parveni un mesaj important, că va auzi glasul diabolic al aceluia care provocase moartea atîtor oameni - sărmanul Stone asfixiat În „Pavilionul special“, Forester și Poole Împușcați pe scară, Cost cu beregata tăiată, Johns... Era, totuși, puțin probabil ca o asemenea organizație să fie În stare să-și compromită scopurile, printr-un glas oarecare care-ar fi spus, bunăoară: „Aici Banca Westminster“... Își aminti, deodată, că domnul Cost nu rostise nici un nume: formase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
limite, de iubirea, tandrețea și erotismul lor. Monroe masturbându-se, sau Oswald, să spunem - cu dreapta sau cu stânga, tu ce zici? Și ce fel de tablou de bord? Ajungeau mai repede la orgasm dacă mașina avea carcasa consolei proeminentă sau tăiată? Contururile de vinilin colorate, sticla parbrizului, sunt factori determinanți. Garbo și Dietrich: are rostul ei și-o abordare gerontologică. Raportul special cu automobilul al cel puțin doi dintre Kennedy... Și întotdeauna, intenționat, aluneca în auto-parodiere. Chiar și așa, în cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cărțile lui, două cel mult, iar ea, fără ezitare, atacă operele sale complete, pe care s-ar spune că le cunoaște la perfecție, iar dacă are vreun dubiu, e și mai rău, pentru că te întreabă: - Și celebrul episod cu fotografia tăiată e în cartea asta sau în alta? Le încurc întotdeauna... - Tu încerci să ghicești, dat fiind că ea se-ncurcă. Iar ea: - Cum, ce spuneți? Nu se poate... - Ei, să spunem că v-ați încurcat amândoi. Mai bine repliază-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cel pe care-l citeai ieri. În afara localității Malbork Un iz de prăjeală plutește la începutul paginii, ceapă prăjită, puțin arsă, pentru că în ceapă există niște striații care devin violete, apoi maronii și mai ales marginea fiecărei bucățele de ceapă tăiată mărunt devine neagră, iar la urmă aurie; zeama de ceapă se carbonizează, trecând printr-o serie de nuanțe olfactive și cromatice, toate învăluite în mirosul de ulei, care prăjește încetișor. Ulei de rapiță, se spune în text, unde totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la fața subțire, acoperită de ochelari și vizieră, impasibilă și din cauza tampoanelor din urechi și a suportului care-i imobilizează bărbia. Care va fi soarta ei?“ Nu găsesc nici un răspuns la întrebarea aruncată de Marana aproape cu indiferență. Cu răsuflarea tăiată ai urmărit de la o scrisoare la alta transformările cititoarei, de parcă ar fi fost vorba de aceeași persoană... Dar și dacă ar fi fost mai multe tu le atribui tuturor aspectul Ludmilei... Nu susține ea că nu-i putem cere acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cât de limitată și superficială e munca lui în comparație cu ceea ce caută scriitorul chinuit. Pe terasa unei vile, în fundul văii, o tânără femeie face plajă citind o carte. Cei doi scriitori o privesc prin ochean. „Cât e de absorbită, cu răsuflarea tăiată! Cu ce gesturi febrile întoarce paginile!“ - se gândește scriitorul chinuit - „Sigur că citește un roman de mare efect, ca cele ale scriitorului productiv!“; „Cât e de absorbită, aproape transfigurată în meditație, de parcă ar vedea dezvăluindu-se un adevăr misterios!“ - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la fel de util la alungarea șerpilor din curte. În copilărie, la Molepolole, domnul J.L.B. Matekoni avusese un câine care-și câștigase reputația legendară de prinzător de șerpi. Era un animal maroniu, costeliv, cu una sau două pete albe și cu coada tăiată. Îl găsise la marginea satului, abandonat și mort de foame, și-l luase să stea cu el în casa bunicii. Ea fusese împotriva ideii de-a irosi mâncarea pe un animal care, aparent, nu le era de nici un folos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
întâmplat altceva. Se întoarse cu fața spre ea. — Ce anume? sări el. Ea dădu din umeri. Nu știu exact ce. Dar cum aș putea să știu? Eu nu am fost acolo. Făcu o pauză înainte de-a adăuga cu răsuflarea tăiată: — Dar dumneavoastră ați fost. Îi auzi respirația sacadată în timp ce se întorcea la fotoliu. Jos, în curte, unul dintre studenți strigă ceva, ceva în legătură cu o jachetă, iar ceilalți izbucniră în râs. — Spuneți că am fost acolo. Ce vreți să insinuați? Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]