1,757 matches
-
păzitor. Familia Valdescu este un astfel de exemplu. Să sperăm că duhurile rele au părăsit pentru totdeauna această gospodărie. - Sunteți sigur părinte că nu se vor întoarce? - întrebă Elena. - Eu așa trag nădejde. Dar în caz că reapar, aprindeți la miezul nopții tămâie, stropiți cu agheasmă prin camere și lăsați o candelă aprinsă care să ardă zi și noapte. - Dormiți la noi, interveni o vecină. - Să las diavolii să se destrăbăleze în casa mea? - replică Pătru. Asta niciodată! - Așa-i! - îl încurajă preotul
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Popa Ștefan îi binecuvântă și plecă spre locuința sa, înălțând rugăciuni către puterile cerești pentru ocrotirea tinerei familii. Se făcuse deja târziu și ceasul din perete arăta ora douăsprezece. Elena, grijulie, puse câțiva tăciuni pe vătrai și câteva bobițe de tămâie și-i zise soțului: - E momentul să afumi cu tămâie fiindcă ești bărbat, apoi cu buchetul de busuioc și agheasmă să stropești camerele. Pătru îndeplini ritualul rostind în permanență Tatăl nostru, apoi unul lângă altul în genunchi în fața icoanei și cu
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
rugăciuni către puterile cerești pentru ocrotirea tinerei familii. Se făcuse deja târziu și ceasul din perete arăta ora douăsprezece. Elena, grijulie, puse câțiva tăciuni pe vătrai și câteva bobițe de tămâie și-i zise soțului: - E momentul să afumi cu tămâie fiindcă ești bărbat, apoi cu buchetul de busuioc și agheasmă să stropești camerele. Pătru îndeplini ritualul rostind în permanență Tatăl nostru, apoi unul lângă altul în genunchi în fața icoanei și cu cruciulițele de argint în palme, citiră din carte rugăciunile indicate
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
de afară răzbătu o bubuitură ciudată. - Ce-i zgomotul ăsta? Parcă s-a răsturnat o căruță în drum și cineva cere ajutor... - Stai locului și citește. Nu te pune cu ispitele vicleanului. Cei doi se închinară, făcură câteva mătănii, puseră tămâie pe jarul din sobă și-și continuară rugăciunile cu inimile înfricoșate. De afară răzbatu un vuiet, ferestrele plesniră în cioburi, ușa cea nouă se făcu țăndări, acoperișul se zgâlțâi puternic, iar țiglele săreau prin aer și pocneau în ogradă ca
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
capul unui șarpe cu limba scoasă. Îngroziți, cei doi se retraseră într-un colț. Afară trona o hărmălaie de nedescris. Vecinii auziră zarva și văzând iureșul necuraților își luară inima în dinți și înarmați cu cruci, icoane, lumânări, agheasmă și tămâie năvăliră în ajutorul tinerei familii. Ca la un semn pintenatul din coteț simți urgia de afară și încălcă legea orei la care trebuia să cânte. Din gâtlejul său ieși un „cucuriguuu” destul de răgușit de parcă cineva îl strângea de beregată. La
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
se strâng pe drumul principal bărbați și femei, tineri și bătrâni. În fruntea lor, preotul rostește rugăciuni către Domnul și stropește în dreapta și în stânga cu apă sfințită. Din urmă vin enoriașii cu cănile cu jăratic peste care presară smirnă și tămâie. Ajung în dreptul locuinței familiei Valdescu și rugile se întețesc. Pătrund pe poarta larg deschisă și părintele după câteva rugăciuni începe să cânte molitvele Sfântului Vasile urmate de dezlegări. Întreaga suflare îngenunchează și își face în continuu semnul sfintei cruci. Dintr-
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
adăugându-se redutabile obiecte de cult, într-o înșiruire demnă de măiestria surâzătoare a lui Leonid Dimov: Era de viață dătătoare Cruci acolo și-evanghelii sfinte, Moaște, metanii cu sărindare, Posturi cu rugăciune fierbinte, Miruri, paraclise, liturghii, Canoane, aghiazme și tămâi. Loviturile plouă asupra ordiei diavolești, apa sfințită abătându-se ca "focul grecesc" ( le feu gregeois) peste dușmanii Bizanțului: Atuncia și din artelerie Începură-a-împroșca sărindare, Sfeștanii, paraclise, tămâe, Moaște sfinte ș-altele de care Fug diavolii; iar apa sfințită Ca povoiu
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
de multe, dar nu plângeai nicicând, munceai din greu... Astăzi, când vin la casa părintească, mai fac un drum, mai greu, la cimitir. Mămica îți aprinde candela acasă; eu o aprind în cimitir, la capul tău. Lângă mormânt, mirosul de tămâie, față-n față cu eternitatea suspinând, Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
muguri cresc frunze renăscute-n ram cu rod. Gropari le sunt falnicii copaci, că le adună la rădăcini. De-a nu uita cât le-au fost de dragi, când erau părinți și prieteni. Iar în crematoriul frunzelor persistă fumul de tămâie. Să amintească oamenilor că, moartea este veșnicie. Dorințe mor îmbrățișate, când bate-n Toamna vieții mele, un vânt aducător de moarte. Să mi le ducă între stele. MIREASA CODRULUI Pe frunzele Toamnei plutind în curcubeu, scriu dorul ce se ascunde
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
cu taina lui la poarta veșniciei, sub sticla ce-l despărțea pentru totdeauna de ceilalți. Se ridică să plece. Urma să revină a doua zi la slujba de înmormântare. * * * Când a intrat în biserică, întâi a simțit mirosul plăcut de tămâie. Nu erau prea mulți oameni, dar buchetul de flori de la căpătâiul celui mort se mărise și lumânările pâlpâiau aprinse împrejurul sicriului. Din când în când, cineva venea să mai îndrepte câte o lumânare. În picioare, lângă sicriu, ca două plante
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
cu ele aprinse, până le puneau în fața icoanelor. Pe preot nu-l scăpam din ochi, numai că uneori se ascundea după niște uși și când apărea cu ceva în mână, o ulcică legată cu lanțuri, care fumega și mirosea a tămâie din are fumul se ridica spre bolta bisericii mie îmi era frică să nu o scape în cap la vreunul, deoarece se făcea că o arunca în toate părțile. În drum spre casă, am întrebat-o pe mama cum se
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
îmi era frică să nu o scape în cap la vreunul, deoarece se făcea că o arunca în toate părțile. În drum spre casă, am întrebat-o pe mama cum se numea ulcica aceea care scotea fum cu miros de tămâie și am aflat că se numea cădelniță, iar bucățica de pâine anafură. Asta a fost ușor de ținut minte, dar ca să nu uit m-am pus pe repetat când mai încet, când mai tare, când în mintea mea. Toată ziua
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
Acasa > Poezie > Credinta > INTEROGAȚIE XVII Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cum, nu vedeți rugăciunile sfinților plutind pe aripi de tămâie? Cum, nu auziți rugăciunile sfinților cutremurând timpane de arhangheli și cer? Cum, nu recunoașteți rugăciunile sfinților în para focului ce mistuie zei și păcat? Nici eu. Haideți să-l întrebăm pe Prometeu! Sau poate mai bine pe Dumnezeu! Referință Bibliografică
INTEROGAŢIE XVII de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383865_a_385194]
-
sau Vremea Ducăi-Vodă“, al lui Mihail Sadoveanu, în care autorul descrie atmosfera de pelerinaj de la Sfânta Parascheva. Imaginați-vă că acum câteva sute de ani, lucrurile nu erau foarte diferite față de ceea ce se întâmplă acum; aceeași emoție caldă, fumul de tămâie, oameni emoționați, momentele de corporalitate și amestecul de oameni din diferite categorii sociale. Revenind la perioada contemporană, pot spune că pelerinajele sunt vechi și noi în același timp. Vechi pentru că sunt o practică religioasă la fel de timpurie ca și creștinismul și
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
slujbe la biserică scăpară de povara mutilării. La îndemnul autorităților și al sătenilor preotul Popa Ștefan decise ca duminică după Sfânta Liturghie, împreună cu alaiul de la sfânta biserică, să descindă pe nepusă masă la cotoroanță acasă și să sfințească locul cu tămâie și agheasmă, citind în același timp rugăciuni către Domnul pentru alungarea necuratului și aducerea pe calea cea dreaptă a păcătoasei. De cum se apropiau pe ulițele satului, satana o înștiință și zgripțuroaica ieși în drum cu mătura în mână amenințând disperată
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
ulița satului, gardurile, casele și curțile oamenilor. Din când în când lasă buchetul de busuioc în găleată și din spate se apropie cu pași mărunți și repezi cântărețul care-i înmânează cădelnița cu tăciuni aprinși peste care presară din abundență tămâie, lăsând în urma lor o dâră uriașă de fum și miros îmbietor. - Fugiți, fugiți hoților și mincinoșilor de la poarta mea!... Pleacă prăpăditule din calea ortacilor mei... Pleacă Ștefane cu ceata ta!... Dispari Ștefane cu aghiotanții tăi din rai... Văleuuu, ăsta coboară
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
ta!... Dispari Ștefane cu aghiotanții tăi din rai... Văleuuu, ăsta coboară raiul pe pământ!... Credincioșii mei cu codiță din adâncul pământului, nu mă părăsiți!... Pleacă cu fumul ăsta înecăcios că-mi alungi puișorii... Văleu, parcă a erupt un vulcan de tămâie!... Pleacă cu ploaia ta din busuioc că-mi îneci cetele!... Aoleuuu, ce mă fac întunecimea ta?... S-a abătut potopul asupra noastră!... Nu mă părăsi!... Nerezistând torturii Dumnezeiești baba trântește poarta și alergă în pridvor. În curte se dă o
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
niște artificii. Ia buchetul de busuioc, îl înmoaie în vasul cu apă sfințită și stropește din abundență spre ușa întredeschisă. Urlete, țipete de groază, fulgere și flăcări izbucnesc prin ușă gata să-l pârjolească. Cântărețul aduce cădelnița cu jar și tămâie. Preotul cu mișcări înainte și înapoi face ca fumul să se îndrepte spre deschizătura pe care fugise Buha în locașul său. Deodată geamurile se fac țăndări și lighioane țâșnesc din cameră în pridvor. Credincioșii se retrag înspăimântați. Însuși părintele se
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
chinuiește un vis... - Dacă situația este serioasă, să mergem în sfânta biserică. Preotul îi ascultă cu atenție, le dădu câteva sfaturi, le citi câteva rugăciuni și-i binecuvântă. La cină schimbară doar câteva cuvinte. Înainte de culcare rostiră câteva rugăciuni, aprinseră tămâie și stropiră cu agheasmă ușile, ferestrele și pereții încăperilor, apoi cu mir făcură semnul sfintei cruci pe geamuri, uși, pereți și tavan. De fiecare dată bărbatul era pus pe ghidușii, iar femeia abia aștepta îmbrățișările sale. De data aceasta soțul
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
încerc să vă adun din ele mă găsesc doar pe mine sau poate eu sunt voi ceva mai mult decât nimic și atunci încep să mă împrăștii în cuvinte Cine ești tu ce-mi tulburi limpezimea oglinzilor cu miros de tămâie și flori ofilite Procust râde eu îmi cioplesc gândurile într-o formă doar de mine știută Auzi cum sună pământul lasciv am să învăț să fiu piatră fără nici o crăpătură prin care să visez răsunet doar când ploiele mușcă din
CEVA MAI MULT DECÂT NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383369_a_384698]
-
trebui să mă duc după aceea să-i pun jgheaburile, chiar dacă nu mă trage inima, că mă tot bate la cap să mă pricopsească și pe mine cu vreo doi din drăcușorii lui. De vrăjitorii se tem ca Dracu de tămâie Mardoii, însă de polițiști nu, că-i ține mă-sa la distanță cu vrăjitorii. Acum mă duc la ei și îi bag în sperieți. Pregătește-te, că dacă nu-mi dau antena înapoi, mâine mergem amândoi la Mefisto, la Săpata
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
TEOLOGUMENA - DESPRE DUHUL SFÂNT Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Dacă nu găsim harul Sfântului Duh, energiile divine, puterile care mișcă sorii, planetele, galaxiile și inimile noastre, cadelnițe cu fum de tămâie, clepsidre de pământ cu precizie de ceas atomic, dacă nu găsim acest duh și în noi înșine sunt puține șanse să găsim acest duh altundeva. Problema este nu că nu există evidență, ci că Sfântul Duh este prezent pretutindeni. Ne-
DESPRE DUHUL SFÂNT de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382899_a_384228]
-
-s nud și-au dezbrăcat blândețea și-n tunet se ascund noroi pe la genunchi, mireasmă de tăciune o pasăre de noapte un cânt la lume spune, stă agățată-n ramuri de brad și cu o gheară încearcă să mai stoarcă tămâia, scoarța zbiară, nu vrea să-și dea ofranda ce se-nălța la zei, mai bine chihlimbar pe trupuri de femei... Și cerul se răzbună și-aruncă cu săgeți de fulgere, de tunet, spălând cu ploaie vieți, și plouă, e furtună
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
pe lume... III. TEOLOGUMENA - DESPRE DUHUL SFÂNT, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017. Dacă nu găsim harul Sfântului Duh, energiile divine, puterile care mișcă sorii, planetele, galaxiile și inimile noastre, cadelnițe cu fum de tămâie, clepsidre de pământ cu precizie de ceas atomic, dacă nu găsim acest duh și în noi înșine sunt puține șanse să găsim acest duh altundeva. Problema este nu că nu există evidență, ci că Sfântul Duh este prezent pretutindeni. Ne-
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
orbească prin lumina revelației pe cei aflați pe drumul Damascului. Revelațiile sunt totuși excepțiile de la regulă. Citește mai mult • Dacă nu găsim harul Sfântului Duh, energiile divine, puterile care mișcă sorii, planetele, galaxiile și inimile noastre, cadelnițe cu fum de tămâie, clepsidre de pământ cu precizie de ceas atomic, dacă nu găsim acest duh și în noi înșine sunt puține șanse să găsim acest duh altundeva. Problema este nu că nu există evidență, ci că Sfântul Duh este prezent pretutindeni. Ne-
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]