347 matches
-
nestrămutată hotărâre: folosire bazată pe memorie, având valoare generalizatoare, cu efect de complicitate; acelei câmpii întinse și albe: folosire bazată pe memorie, marcând empatia naratorului față de personajul său care îi întruchipează sinele; această scrisoare dureroasă pe care o scrie în mijlocul tărăboiului și al copiilor îndârjiți: este o folosire aparte; ne-am fi așteptat la o folosire bazată pe memorie, însă construind ficțiunea celui care citește peste umărul naratorului homodiegetic, ne confruntăm cu o folosire deictică; fără îndoială, cititorul nu percepe referentul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
construind ficțiunea celui care citește peste umărul naratorului homodiegetic, ne confruntăm cu o folosire deictică; fără îndoială, cititorul nu percepe referentul vizat, ci naratorul este cel care îl descrie printre rânduri modificându-i numele ("dureroasă pe care o scrie în mijlocul tărăboiului și al copiilor îndârjiți"). Folosirea demonstrativului empatic nu are nimic surprinzător într-un roman care face, în mod sistematic, trimitere la compasiunea cititorului și în care până și naratorul își compătimește personajul; această scrisoare: ca element inclus în scrisoarea Piciului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se tăvălește cu sârg, colectând tot felul de resturi de vegetație uscată. Numai că, în timp ce se tăvălește, ea se și scarpină. Altfel, o scarpină Adina, cu peria. Spre deosebire de Garçon, care, când se apropia ora plim- bării de seară, făcea un tărăboi de se auzea în tot cartierul, de zi- ceai că-i Dan Negru, Nana e ceva - nu mult de tot - mai reținută în manifestarea bucuriei. Ea doar ți se uită în ochi și țopăie, ca și cum ți-ar spune
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
pumni unii altora până ce nu mai știu ce-i cu ei. Așa numesc ei crima: sport. Iar lumea o acceptă. Ba o și încurajează, oferind premii pentru trofee. Dacă s-ar inversa lu- crurile, rolurile vreau să spun, mamă ce tărăboi ar ieși. Precis acești domni sportivi ar solicita legi care să-i protejeze. Așa, însă... Dacă nu ar fi din neamul felinelor, despre Bubu s-ar putea spu- ne orice altceva. De pildă, că e un fel de pasăre de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
politicaly corecteness"-ului e zgâlțâit din toate încheieturile. Dacă mai oferim și câteva pasaje prin care Steinhardt conturează imaginea țiganului, atunci deja putem cataloga discursul ca fiind rasist: "Sunt mai ales certăreți, rostul vieții lor e gâlceava... fără de larmă și tărăboi se asfixiază și pier... au un dar neîntrecut de a terfeli totul: mincinoși... Leneși, urăsc pe cine le cere un efort... Spurcăciunea. Dracul sordid... Cărora Coșbuc le-a găsit nume atât de potrivite și care-n infern își fac din
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
continuat așa până la ziuă (că totul se petrece în noaptea dinaintea unei nunți). Mi-au trebuit câteva luni până am dibuit continuarea. Dacă în prima parte e multă gălăgie (cinci femei, chiar dacă una dintre ele e moartă, pot face destul tărăboi), în partea a doua e foarte multă tăcere. I-am dat jos șosetele miresei și am lăsat-o singură. Mult a fost până i-am prins vocea diurnă, cum îmi place mie să zic. Acum am ajuns să știu perfect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
colegii și invitații noștri la ceas de sărbătoare. Deschid o paranteză. Pentru cine a uitat, pe când eram școlari, la întrebarea ce este propoziția trebuia să răspundem o gândire spusă sau scrisă. Deși în asemenea momente se cade să faci mare tărăboi, să dai șfară în țară, să aștepți urări, felicitări, imbolduri, noi am stat cuminți în căsuța noastră. Singurul care a aflat ce punem la cale a fost „Suplimentul“1 și bineînțeles scriitorii aflați mereu aproape la propriu și la figurat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
surâzător oferea colaboratorilor săi cafele și ”ciocolăți”. Tot astfel erau tratați colaboratorii și cu alte ocazii la care Magistrul mai adăuga cuvintele: ”bravo, ești mare” ! Aceasta era atmosfera când treaba mergea bine. Dacă lucrurile nu ieșeau cum trebuie, era mare tărăboi, colaboratorii și laboranții neștiind unde să se ascundă mai bine. La sfârșitul celui de-al II-lea an universitar (1959-1960), examenul (scris și oral) s-a desfășurat în prezența Profesorului Procopiu, a profesorului Bursuc și a doi asistenți. Înainte de a
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
de ani în SUA, dar s-a întors acasă în timpul marii crize. Ne-a dat câte 5 kg de căpșune la fiecare. Seara am fost nevoiți să aruncăm fructele; nu rezistaseră să stea toată ziua în mașină. 12 iulie Mare tărăboi azi-dimineață. Johan nu obișnuiește să se scoale înainte de unsprezece. Fără știrea noastră Malin și Petter luaseră un fier de frizat și îi făcuseră cârlionți lui Johan, dar numai pe partea la care putuseră ajunge. J. arăta extraordinar, plin de bucle
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
natură, acest impas a devenit chiar natura dlui Breban. Și, cum bine știm, împotriva naturii nu se poate face nimic; aproape nimic. Megalomanul Nicolae Breban bate cu o furie, de-acum indecentă, la porțile disidenței. Dacă, în loc să facă un asemenea tărăboi asurzitor, acest haiduc de salon ar citi ceea ce scrie deasupra porții la care bubuie zi și noapte, ar realiza că este vorba despre IEȘIRE și nu despre INTRARE. Disidența a trecut de mult. Pentru dl Breban, chiar ca un vis
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
sau care aparțin grupurilor mici cum ar fi eventualii aleși români aflați pe listele partidelor mici nu ar avea nicio putere, ar fi simpli turiști la Bruxelles. S-a mai ivit o problemă. Unele organizații județene ale partidelor fac mare tărăboi când pe listă s-a nimerit să fie un candidat din județul respectiv și, bineînțeles, arată cu degetul spre partidele concurente care n-au reușit o asemenea "performanță". În consecință, acei candidați se laudă pe toate căile și canalele de
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
657). Și Dida se gândește că rivala ei s-ar putea omorî, fără a fi sigură dacă aceasta chiar ar pune în practică o astfel de lecție de modestie : Poate vrea să se sinucidă ? ! N-aș crede ! [...] s ar face tărăboi și ne-ar face de râs [...] ți-ar da ție acea, cum să-i spun, detașare suverană... care ar transforma, exact, ar transforma mizeriile vieții tale mărunte, mediocritatea vieții tale în eroism (IV, p. 662-663). Moartea Marghioalei de propria mână
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Da, tu!" Gabriela ridică din umeri. "Nu te interesează să dansezi cu o fată?" "Mă prostdispune." "Asta, oricum, în după-amiezele de duminică!... Unele se ascund ca să plângă. Mai bine să dansezi." Fata trase un scaun și se așeză alături de Gabriela. Tărăboiul puștoaicelor, care sfârșiseră prin a răsturna o masă, o făcu să se întoarcă: "Hei, mai încet, domnișoarelor! E ultimul salon în care putem sta de vorbă aici!" Și apropiindu-și mai mult scaunul de al Gabrielei: "Chiar așa, să stăm
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să plec acasă mai bolnav decât am venit ci vreau să mă fac bine. Afară e zăpadă și ger, așa că nu pot...! Dacă vrei, vino tu așa...!’’ Un topor în capul aproape chel al directorului s-a înfipt adânc. Mare tărăboi... Trăiesc cu sufletul la gură momentul acesta, când Florin l-a înfruntat deschis și fără rețineri de exprimare pe director. Nici acesta nu s-a lăsat mai prejos și a insinuat ceva despre soția pacientului. Conducătorul unității medicale, a fost
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Miron Cristea s-a dus, la îndemnul Reginei Maria, la Castelul Foișor, ca „să mângâiem pe principesa Elena, soția prințului Carol”. „Când m-am suit la principesă pe scări, prințișorul Mihai era vesel, zbiera, alerga prin odaia sa, făcând un tărăboi. Sărmanul nu știa ce se petrece cu tatăl său și familia”. 3 ianuarie 1926. La Sinaia se desfășoară un consiliu intim. Participă: regele Ferdinand, I. I. C. Brătianu, G. Mârzescu, Al. Constantinescu, Miron Cristea, Regina Maria, Principesa Elena. Au fost aprobate
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
s-a transformat Într-un pilduitor editor. Vorbind la rândul meu, m-am arătat puțin intrigat de această „diagonalitate destinală”, mărturisind că, În ce mă privește, indiferent de cele ce se Întâmplă „afară”, În lumea socială, nestingherit de vuietul și tărăboiul schimbărilor, eu, autorul care sunt, Înțelegeam să-mi urmez calea și obsesiile. - Se pare, am spus, cu „aroganța” mea cunoscută, se pare că nu scriam rău Înainte, cel puțin așa m-au lăsat să cred cei mai importanți critici și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unde e centrala termică și fumează două fâțe de treișpe-paișpe ani, ar trebui să fie o poieniță unde să joace copiii din bloc alergatelea, pititelea. Să se joace și ei. Și o grădiniță cu petunii aș face aici. Să facă tărăboi cât vor. Așadar, în jur de patru, când am ajuns io, ei munceau. Sau doar el. Rodica tocmai fusese brusc atinsă de un virus bizar. O durere de cap care se vindeca doar dacă privea telenovelele. Nea Titi, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aceasta a adulților, nu pot s-o sufăr, sper, Doamne ajută, să nu mă transform niciodată într-un adult, m-aș simți îngrozitor!... Nea Tomiță nu se dumirește cine suntem și ce vrem la ora asta târzie, de ce facem atâta tărăboi. Intimidat de înfățișarea lui complet diferită de mutrele cel mai adesea banale ale locuitorilor orășelului nostru, Mircea caută să explice cu glas pierdut: Nea Tomiță, sunt io, Mircea, băiatu lu dom Popescu... Aaa, zice nea Tomiță. Și ce doriți la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
servea și mâncare de regim, ceea ce la cantina noastră, a ministerului, nu exista, l-am rugat pe un coleg, fost tipograf, care nu mânca la cantină, să-mi scoată o cartelă pe numele lui. Nu pot să vă spun ce tărăboi a ieșit. Am urât comunismul. Mama, săraca, spunea că un singur chiuretaj ar fi putut salva omenirea. Ehe, dacă mama lui Lenin și-ar fi făcut raclaj... Cât despre lucrurile clădite pe emoții negative, cred că pot fi la fel de precare
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
așa, să aruncăm cu noroi în rufele întinse ale unui vecin; atunci am încasat-o pe merit. Altă dată a oprit un camion chiar în fața casei, eu curios m-am dus lângă mașină, m-a văzut șoferul și a făcut tărăboi; ce căutam eu, un copil, la mașina lui? Bineînțeles că am încasat-o rău, dar nu cred că meritam să fiu pedepsit. Când eram bătuți amândoi, fratele mai mic, Costel își revenea repede și pleca din nou la joacă, dar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
să nu îl fi scăpat careva pe jos și au găsit motivul ăsta. - Trebuia sa îmi dai un telefon, să fi știut și eu. Te-ai gândit că puteau chema poliția? - Pentru ce? Că le-am refuzat serviciile? - Dar ieșea tărăboi ! - De asta îmi pasă mie? Dar la mine nu te gândești, cum poate o lehuză să stea fără să se primească și să nu aibă un pat unde să poată să se odihnească după naștere? Carlina se simțea slăbită și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
e familia Chirilă și-am pornit asaltul doamnei Chirilă... Vlad tace și privește în gol. Surîde încet, clătinînd îndelung din cap, apoi continuă: Cred că ea îl avea la mînă pe Chirilă cu niște chestii... Și ca să nu se-ntindă tărăboiul, s-au despărțit și-au apucat-o: unul la dracu', altul la tat-su... Spune-mi, îl întreb, ce-ai simțit cînd planul tău a reușit? Nimic. Dar absolut nimic. Se întoarce mai bine spre mine și face un gest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sabotez“ partidul fiindcă am fost exclusă. Motiv de a fi cu ochii în patru, încă și mai mult decât până acum. Ieri-noapte, locatarul din apartamentul de deasupra noastră, un evreu burghez, a plecat la ora trei la via lui, cu tărăboi, și m-am trezit brusc, cu inima zvâcnind, fiindcă mi se păruse că la ușa noastră se bate. Cât despre rochii, n am să uit niciodată pasajul din scrisoare în care îmi descrii bucuria ta când le-ai găsit, cum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-i ispiti erotic : „femeile [...] să feresc de vederea streinilor și să dau În lături, așa să nu treacă femeia pe dinaintea bărbatului pe drum sau cărare” (Miron Costin, De neamul moldovenilor). În romanul Calpuzanii de Silviu Angelescu se iscă un Întreg tărăboi interetnic atunci când un boiernaș român din vremea domnitorului Nicolae Mavrogheni (1786-1790) este „prins În fapt” (adică În flagrant delict), „fiindu cu șalvarii lăsați”, iubindu-se cu Rașelica, fiica jupânului cârciumar Moișă sin Bercului și a jupânesei Malca. Crezându- se că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o paranteză am spus (Unele informații căpătate, în toamna lui 1973, de la ing. Henri Aslan...). - La p. 14, trebuie scris astfel, pentru ca totul să fie mai clar, reproducînd cele spuse de Ibrăileanu: „în țară - eram cu «Opoziția unită», care făcea tărăboi teribil în contra lui Ion Brăteanu. Dar în curînd am aflat că «Opoziția unită» era conservatoare! Atunci m-am sfîrșit! Eu conservator?! Și n-am mai fost cu «Opoziția unită». și am rămas revoluționar înflăcărat, dar fără să știu unde să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]