422 matches
-
comune. În 1514, logofătul Tăutu este trimis la Poartă să închine de bunăvoie Moldova, în condiții cvasi-identice cu cele ale Munteniei: autonomie sub toate aspectele,recunoașterea suzeranității otomane și plata unui peșcheș anual. În acest fel, Bogdan scapă de pericolul tătăresc și de alti dușmani, care astfel, deveneau dușmanii Porții. În 1513 Bogdan al III-lea s-a însurat cu prințesa Ruxandra, fiica lui Mihnea cel Rău din Muntenia, după ce mai înainte fusese însurat cu Doamna Stana și cu Nastasia. Bogdan
Bogdan al III-lea () [Corola-website/Science/299138_a_300467]
-
Lăpușneanu reușește să redobândească tronul Moldovei. Acest lucru îl costă mai mult de 200.000 de galbeni dați turcilor și un crâncen război civil, pe care a trebuit să-l poarte contra lui Ștefan Tomșa, candidatul boierilor. Armatele turcești și tătărești, care îl aduceau pe Lăpușneanu la domnie, au invadat țara, prădând și jefuind. Tomșa, neputând să se mențină pe tron, fuge la polonezi, dar este decapitat de aceștia la Liov. A doua domnie a lui Lăpușneanu, începută în sânge, avea
Alexandru Lăpușneanu () [Corola-website/Science/299210_a_300539]
-
de origini variate pentru copiii lor. Nu știu pe ce autoritate se baza Raszonyi, urmat de Neagu Djuvara, când scria ca „în niciun caz cnezii și voievozii slavo-români și creștini nu și-ar fi botezat copiii cu asemenea nume” turcești, tătărești etc. (De unde o fi știind el acest detaliu de care nu vorbește niciun document?). Este foarte adevărat că nu le dădeau aceste nume la botez, ci la naștere, deci înainte de a fi botezați când primeau un nume creștin. Acest obicei
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
în această perioadă a mai fost sprijinită și de alți istorici, între care Nicolae Iorga și P. P. Panaitescu. Acesta din urmă a remarcat faptul că în cursul unei bătălii dintre bizantini și bulgari petrecută în 1331, la auzul trâmbiței tătărești din tabăra adversă, împăratul bizantin a socotit (eronat în cele din urmă) că ar fi o manevră tactică a "„geților (românilor) de peste Dunăre, care se folosesc de aceleași arme ca tătarii; cei mai mulți sunt arcași”". "„Rezultă din această interesantă povestire că
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
se folosesc de aceleași arme ca tătarii; cei mai mulți sunt arcași”". "„Rezultă din această interesantă povestire că, de la depărtare, românii lui Basarab, călări probabil, puteau fi confundați cu tătarii și că adoptaseră armele lor de luptă, în special arcul și pavăza tătărească”", concluzionează istoricul. Ideea cooperării efective dintre Basarab și tătari a fost considerată de unii istorici ca rămânând la stadiul de ipoteză. Dar, după ce pe tronul Ungariei urcă Ludovic cel Mare, va lua naștere o ofensivă ungară împotriva tătarilor. Basarab, fiind
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
se folosesc de aceleași arme ca tătarii; cei mai mulți sunt arcași”". P. P. Panaitescu trage concluzia că "„de la depărtare românii lui Basarab, călări probabil, puteau fi confundați cu tătarii și că adoptaseră armele lor de luptă, în special arcul și pavăza tătărească”". Pe lângă arc și paveze, ei se mai foloseau de sulițe, pumnale, măciuci, praștii, arcane și unelte casnice transformate în arme. Cavaleria utiliza spada și lancea și era îmbrăcată în armura specifică. Un chip de cavaler este redat și într-o
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
și cel puțin restul lumii slave, Principatele Române, alte popoare și state situate în calea expansiunii lor. După terminarea războiului ruso-turc din anii 1789-1792, prin Tratatul de pace de la Iași, teritoriul situat între Bug, Nistru și Marea Neagră, care aparțineau statului tătăresc Edisan, este anexat de Rusia care ajunge prin cuceririle sale la hotarele răsăritene ale Moldovei. În 1806 Turcia declară război Rusiei. În timp de șase ani Moldova a fost teatrul de război care supunea populația la contribuții peste măsură de
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Mirza cu mercenarii săi. În septembrie 1615 răzvrătiții înconjoară Iașiul cerându-i domnitorului să părăsească tronul. Răscoală a fost înfrânta de domnitor în confruntarea de la Fântână lui Păcurar iar cei prinși au fost uciși. Domnitorul a salvat Transilvania de pârjol tătăresc, convingându-l pe Cantemir-bey să își trimită hoardele în Polonia pe care hanul tătar a devastat-o. În noiembrie 1615 polonii au intrat în Moldova, iar oastea lui Tomșa a fost înfrânta pe dealul Tătaranilor. Domnitorul fuge din țară, iar
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
Imperiul Otoman cedează partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina). Pe deasupra, intervenția în alegerea conducătorilor Moldovei a autorităților otomane a redus treptat independența voievodatului, care a trebuit să sufere și numeroase invazii turcești, tătărești și rusești. Dintre domnii care i-au urmat lui Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu, Vasile Lupu și Dimitrie Cantemir. După ce, în 1775, partea de nord-vest a Moldovei (ce avea sa fie cunoscută sub numele de Bucovina) a fost
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
Dunării, cu nemți veniți din Șvabia și din Würtemberg, cu Elvețieni din Valais (la Șaba), cu ruși și ucraineni desigur, în timp ce localități ca Frumoasa, Oblucița, Tighina, Ciubărciu, Zoreni, Cetatea Albă sau Codăești erau desemnate de preferință prin numirile lor turcești, tătărești sau rusești de Kagul, Izmail, Bender, Ciobruci, Staroselie, Akkerman sau Katorga. Mai la nord, colonizarea rusească, mai ales la orașe, nu a afectat prea mult satele, rămase compact moldovene, iar numirile au fost rusificate, dar nu schimbate (Orgheiov și Kișiniov
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
în casă, pentru perioada de vară fierbinte. De asemenea multe gospodării se completează cu fântâni proprii, unele chiar la mare adâncime. Gospodăriile situate în Transilvania secolelor XII-XVI, având în vedere preluarea apărării marginilor Regatului Ungariei de desele năvăliri turcești și tătărești, încep să dezvolte un caracter militar, prin popularea cu soldați ai imperiului, transformându-se în mici cetăți întărite, construite din piatră și cărămidă, împrejmuite cu ziduri puternice, crenelate. Gospodarii lor sunt fie localnici crescători de animale, agricultori sau cavaleri ai
Gospodăria românească () [Corola-website/Science/307341_a_308670]
-
1772 se numește "„Cu milă lui Dumnezeu mitropolitul Proilaviei, al Tomarovei, al întregului mal al Dunării și al toatei Basarabii și al Ucrainei”". Daniil ctitorește la 1765 (1763) biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Căușeni, centru administrativ al Hanatului Tătăresc din Bugeac la acea vreme. Tot pe timpul păstoririi sale s-au construit și s-au sfințit alte șase biserici, si anume: în 1761, biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din satul Molovata, în 1768 biserică cu hramul "Sfinților Arhangheli Mihail
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
compusă pe lângă oastea mică și din cetele de răzeși care nu erau la fel de bine înarmați, dar care putea ajunge pana la 40 - 50.000 de oameni. În primăvara anului 1476, la cererea sultanului Mehmed al II-lea "el-Fatih Cuceritorul", cetele tătărești au invadat Moldova, aproximativ 15.000 de tătari înaintând din estul Moldovei către sud-vest, pentru a urmări o joncțiune cu trupele turcești. Ștefan cel Mare a pornit în primul rând împotriva tătarilor, cu întreaga sa oaste, și i-a înfrânt
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
sa. Deși victoria lui Ștefan împotriva tătarilor este categorică, el este nevoit să elibereze din oastea sa mari cete de răzeși care cereau să fie lăsați să se întoarcă la vetrele lor pentru a vedea care au fost urmările invaziei tătărești asupra satelor lor. Astfel, lui Ștefan i-a rămas la dispoziție doar oastea mică, de aproximativ 12-15.000 de oameni, la care se adăugau cetele de răzeși din nordul Moldovei, ale căror gospodării rămăseseră neatinse de tătari. Cu aceasta oaste
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
Republicii Moldova. Este reședința tancului raionului . Localitatea își trage denumirea de la un tânăr boier cu numele Șoldan. Printr-un document din 22 septembrie 1411, Alexandru Voievod dăruiește lui Petru Șoldan, soției sale (fiica boierului Ghiulea Pântece) și fratelui său Miclăuș sălașele tătărești de la Tamârtășăuți pe Șomuz, după care numele de odinioară al localității a fost schimbat după numele proprietarului: Șoldănești. Neamul Șoldăneștilor este unul din cele mai vechi din Moldova, contemporan descălecării. În anul 1835 în Șoldănești locuiau 304 de suflete; multe
Șoldănești () [Corola-website/Science/303199_a_304528]
-
numeroase caravansaraiuri, hanuri și cartiere ale comercianților și meșteșugarilor. Tătarii sedentari erau comercianți, agricultori și artizani. Crimeea era un centru important al producției de vinuri, fructe și tutun. Carpetele orientale (kilim) fabricate în Bahcisarai erau exportate în Polonia, iar cuțitele tătărești erau foarte apreciate în rândul membrilor triburilor caucaziene. Tătarii erau apicultori și crescători vestiți de viermi de mătase. Una dintre cele mai importante surse de venit a nobililor tătari și nogai era prada de război și comerțul cu sclavi. Hanatul
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
asigurarea pazei granițelor în fortărețe și orașe întărite. În acest scop au fost fondate orașele Orel (1566) și Voronej (1586). Tinerii boieri și cazacii îndeplineau serviciul de pază și patrulare a stepelor pentru ținerea sub observație continuă a mișcărilor ceambulurilor tătărești. Declinul Hanatului Crimeii a fost strâns legat de declinul Imperiului Otoman și a schimbat echilibrul puterii în Europa Răsăriteană. S-a ajuns în situația ca tătarii care se reîntorceau din campaniile militare otomane să nu aibă pradă de război, iar
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
general aurit de reprezentant al marelui han, care trăia în mijlocului Marii Hoarde în valea Orhon pe Amur. De aici, Marele Han a controlat toată Rusia pentru aproape 300 de ani. Termenul care desemnează această exploatare, „jugul mongol” sau „jugul tătăresc”, dă senzația unei înspăimântătoare opresiuni, dar, de fapt, acești invadatori din Mongolia nu erau așa de cruzi și fără mila cum s-ar presupune. În primul rând, ei nu s-au stabilit cu adevărat în țară și au avut puține
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
o invazie. În conformitate cu aprecierile acestor istorici, cnejii ruși au stabilit o alianță defensivă cu Hoarda pentru a răspunde atacurilor fanatice ale Cavalerilor Teutoni, care amenințau mult mai direct și hotărât religia și cultura băștinașilor. Aceasta este partea luminoasă a domniei tătărești. Există și o parte întunecată a problemei. Atâta vreme cât hoardele erau încartiruite la granița cnezatelor, țara putea să fie oricând invadată de forțe copleșitoare ale jefuitorilor înarmați. Din fericire, aceste invazii nu apăreau prea des, dar atunci când se petreceau, produceau enorm
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
să poată profita de greutățile rușilor în luptele din Livonia, hanul Crimeii Devlet I Ghirai, în fruntea a 120.000 de călăreți, a devastat în mai multe rânduri regiunea Moscovei, până când, în 1572, bătălia de la Molodi a pus capăt incursiunilor tătărești în nord. Zonele de frontieră au mai fost jefuite de tătarii din Hoarda Nogai și Hanatul Crimeii pentru alte multe decenii. Zeci de mii de soldați au fost mobilizați pentru apărarea Marii centuri de palănci, ceea ce a fost o povară
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
Giurgiu de la Frătăuți, Ivașco, "„jumătate din satul Vicșineț, și partea fratelui său Petru”" (Manciul). Satul Vicșani reapare în urice abia în 15 martie 1488, când Ștefan cel Mare cumpăra de la Șteful, fiul Annei, fiica lui Coste Tătăraș, cu 200 zloți tătărești, "„a sa ocină și dedină, a bunicului său Ivașco (deci de la fiul lui Giurgiu de la Frătăuți), jumătate din satul Vicșineț, pe Suceavă”", iar de la Andriaș Hancovici, de la fratele său, Ivașco, de la surorile lor, Ana și Tața, cu copiii lor și
Vicșani, Suceava () [Corola-website/Science/302014_a_303343]
-
La sfârșitul secolului XIII și începutul secolului al XIV-lea evoluția internă și o serie de schimbări în situația internațională, au îngăduit căpeteniilor românești de la sud de Carpați să întemeieze un stat propriu, de sine stătător. Criza izbucnită în Imperiul tătăresc și tulburările care au izbucnit în Ungaria după stingerea dinastiei arpadiene au determinat pe stăpânii feudali de la sud de Carpați să se strângă în jurul voievodului Basarab. Teritoriul principatului Țara Românească (spusă și Vlăhia sau Muntenia în sensul larg al termenului
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
cu turcii, transferând în acest fel cea mai mare parte a poverii războiului pe umerii rușilor. La începutul primăverii anului 1689, 150.000 de soldați ruși au nceput marșul spre sud. Pe 15 mai, ruși au înfruntat cu succes armatele tătărești în apropierea satului Zelenaia Dolina, pentru ca pe 20 mai să asedieze fortăreața Perekop. După numai puțină vreme, rușii au ridicat însă asediul și s-au retras. din anii 1687 și 1689 au ușurat presiunile exercitate de turci și tătari asupra
Campaniile din Crimeea () [Corola-website/Science/303333_a_304662]
-
cu flori unisexuate, dispuse dioic și cu frunze compuse (imparipenat-compuse) este Acer negundo L. (arțar american), care la noi este cultivat mai ales în scop ornamental. Celelalte specii ale genului Acer cresc spontan pe teritoriul românesc: A. tataricum L. (arțar tătăresc), are frunze aproape întregi, cu nervație penată; A. platanoides L. (paltin de cîmp), A. pseudoplatanus L. (paltin de munte), A. campestre L. (jugastru). Sunt specii forestiere, întîlnite din silvostepă pînă în etajul montan inferior, avînd nervație palmată și diferind prin
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
dat lui Teodor Cantemir, înaintașul lui Dimitrie Cantemir din veacul al XV-lea, "publicat" în "Descrierea Moldovei" este de la prima vedere un fals, izvorât din pioase sentimente pentru strămoși. (Vezi referința 2 de la secțiunea Note) Conform istoricului Nicolae Stoicescu, originea tătărească a Cantemirilor este o ipoteză fantezistă. Tatăl lui a fost Teodor Cantemir, d. în anul 1627, în lupta cu tătarii. (Sever Zotta, "Neamul Cantemireștilor", ref.4 în secțiunea Note). Cariera militară i-a adus recunoașterea și respectul dușmanilor, boierilor locali
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]