377 matches
-
2), Manea (2), Dospinescu (2), Moskalenko (1), G. Bujor (1), Iancu (1), Sipos. Antrenor: Gabriel Armanu. CSM ORADEA: Leu (5 interv.), Ionescu (7 interv.) - Ferenț (7), Cântec (5), Al. Farcaș (4), Lela (4), Amihăesi (2), R. Farcaș (1), Nedelcu (1), Tașcă (1), Nemenco, Tudor, Maxin, Roauă. Antrenor: Antrenor: Sebastian Tudor. Sebastian Tudor: “Echipa e cu moralul la pământ” La finalul unui nou meci fără victorie pentru lanterna roșie a clasamentului Ligii Naționale la handbal masculin, antrenorul Sebastian Tudor a declarat: “Am
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
a trebuit să o privească bine până când și-a dat seama că e Într-adevăr fată. Ea a scos limba și l-a lovit cu un cocoloș de hârtie. Băieții s-au strâns În jurul lui să vadă ce avea În tașca lui nouă de pânză, un caiet cu coperți nisipii, un mic atlas de buzu nar și o cutie neîncepută de creioane colorate. I-au rupt cărțile și au făcut din ele avioane pe care le-au aruncat În aer ca
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tine albul ăla, e-un om bogat. Poate să-ți cumpere altă bicicletă. Asta-mi place mie! Adam a văzut doar niște picioare care se Învârteau În jurul lui și a auzit clinchetul lanțului de la bicicletă. Cineva a tras de chinga tăștii rămase pe umăr, care s-a desprins ca și cum nu mai ținea să fie a lui. — Gata! a țipat Neng. L-a apucat de subțiori și l-a pus În șezut. Nu-i drept! Ia mâna de pe bicicletă ori Îți ard
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Margaret a remarcat cu neplăcere că nailonul lor ieftin Începuse să-și piardă culorile. Din roșii, cum fuseseră, bujorii deveniseră de un roz palid, iar faldurile erau Însemnate de dungi urâte de murdărie. Adam Își scosese lucrurile din micuța lui tașcă de pânză și le aranjase ca o mică piramidă pe un scaun: un teanc de haine bine Împăturite, o hartă, o carte cu titlul Scufundarea În aventură, un caiet vechi, cam jerpelit, strâns cu o bandă elastică, și o punguță
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
simplu În State. El putea să aranjeze totul, măcar asta putea să facă pentru ei. Însă trebuia să o facă imediat, cât mai rapid. Nu era timp de pierdut. Stând calmă În Buick, Margaret Îl privea pe Adam. Își ținea tașca de pânză În brațe cum și ar fi ținut pântecul o femeie cu burta la gură. — N-am apucat să-mi iau rămas-bun de la Zubaidah. Am aștep tat-o o veșnicie, dar nu s-a Întors acasă. Îți place, nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
L-am găsit, Margaret, a zis Bill cu vocea scăzută, aproape În șoaptă. L-am găsit. Margaret a simțit o strângere de inimă și un val de sânge În tâmple. De fapt, fata l-a găsit, a zis Bill, purtând tașca lui Adam În casă. Hai acum, trebuie să ne grăbim! Adam a luat-o la fugă pe scări Înaintea lor. S-a grăbit să ajungă În hol și s-a oprit o clipă la poalele scării celei mari. Z ieșise
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cazul. Ca să aibă inima-mpăcată, medicul Îi Întinse două bacnote de câte un milion. Conductorul Întinse mâna și le Îndesă În buzunar. Ca să fie sigur că nu va avea probleme, medicul Îi ceru totuși bilet. Conductorul Începu să se scotocească În tașcă, scoțând În cele din urmă de acolo două frunze pe care, după ce le perforă cu grijă, le Întinse medicului. „Țineți-le, pentru orice eventualitate”, Îl preveni el. „În caz că vine supracontrolul ce fac?” se neliniști Noimann. Conductorul Îl bătu prietenește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ora unu și patruminute și paisprezece secunde care au și zburat, s-au dus, 15, 16, 17, 18, hipnotizatorul lansă finalul: „Asta-i tot,dulcissime“. Și se înclină, batjocoritor, în fața publicului: „Pa și n-am cuvinte“. Nici măcar nu-și luase tașca de vânătoare din cui. Nici că-i păsa de ziua de muncă de 8 ore, pentru care proletariatul mondial luptase atâta. Fâlfâi o ultimă dată brațele, mulțumind pentru ovații: „Pa, pa, bye, ciao, amantissime“. Erau obișnuiți deja, firește. Îi enerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că s-a ales praful de scoicile culese într-o după-amiază la Marea Nordului, în Norderney, insula lui Heine (asta o spun eu, bine’nțeles că ea n-avea de unde să știe de Heine), a găsit acasă numai cioburi galbene prin tașca ei... Mi-am revenit dintr-un început de picoteală, în zgomotul roților, amplificat de traversele unui pod. Nu mi-a trecut niciodată prin minte cum trenul comprima noaptea. Fata din compartiment, redevenită matură, se arunca icnind după sacul ei uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bombăne după o pauză, parcă ar fi vorbit despre altceva. E ca animalu’, dacă vrei să te deșchizi la minte n-o amesteci cu astea! Bate sonor în cărțile răsfirate pe masă, pe urmă le strânge cu mișcări brutale în tașca de la picioare, mai comandă un rom pe care-l bea în silă chiar la tejghea și pleacă crăcănat cu pas obosit spre oraș. El mă îndrumase pentru cazare la gară, unde am dat peste Sevgin sau ea a dat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pline cu mărturii olografe ale preoților din secolele XIX-XX, „Bârlad, istorie, cultură,amintiri (Editura PIM Iași 2011), „Strămoșii noștri din arhive”, (Editura PIM, Iași, 2011), „Cu capul pe umărul meu, Jurnalistică împreună cu cititorii (Editura TipoMoldova, Iași, 2005) sau „George Felix Tașcă și Neamul Tășculeștilor, Editura PIM, Iași, 2011) apoi în colaborarea cu Ion Costache Enache , în „Eroi au fost...Editura PIM, Iași, 2010 și în toate celelalte volume nenumite, ci doar numărate, ajungând la volumul enunțat mai sus, un volum format
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
a văzut, mi-a răspuns ca de obicei și a continuat să-și vadă de treabă. Pentru că nucul avea crengi care depășeau aria micii lui ogrăzi, o parte din nuci au căzut în șanțul din fața casei. Fără explicație, am agățat tașca de una din ostrețele gardului și m-am pus pe treabă; culegeam nucile și i le aruncam în ogradă, dar nu-l slăbeam din ochi. Nu știam cum va reacționa și atunci când strângeam nucile, priveam spre el pentru a-i
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu părinții și am zis. -Rămâi sănătos, moșule! am zis apăsând grăbit, clanța ușii. -Ei, dacă nu mai vrei să stai ... -Mă duc, moșule, că mă ceartă părinții dacă văd că am întârziat. -Dar atunci, mergi sănătos ... Stai, unde ție tașca? Să-ți dau niște nuci ... -Mulțumesc, moșule, avem acasă patru nuci bătrâni și fac multe nuci că dăm și la alții, crede-mă, am zis eu sincer. Nu s-a lăsat, își freca mâinile de zor, se uita în ochii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
După ce l-am vizitat de mai multe ori și mi-am putut da seama că este normal, am rămas în gândirea mea cu o sumă de contradicții. Am ieșit din cameră, am făcut câțiva pași până la poartă, mi-am luat tașca din gard, mi-am pus-o în bandulieră, în timp ce el mă urmărea cu multă atenție, ca atunci când ți se întâmplă să te desparți de ceva sau cineva drag, mă întreabă: -De ce îmi spui „moșule,” crezi că sunt așa de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
prăvălie și tot cu ele plăteai și unele servicii duhovnicești: spoveditul - două ouă, împărtășitul - alte două. Cerneala era purtată la școală într-o călimară care nu-i permitea să curgă. Dar ea curgea când ne zbenguiam, și mai ales când tașca devenea armă de luptă în încăierările dintre taberele de băieți, grupați după zonele de așezare a satului. Delenii - cei care locuiau în partea de sus și Vălenii - care locuiau în partea din vale. Pentru că în acele timpuri nu se foloseau
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
caldarâmului, ude încă de umezeala nopții. Fără să ridice capul din pământ, aplecat pe șa, ocolea șinele fostului tramvai, se ferea, sucind repede ghidonul din calea mașinilor ce veneau din urmă, iar, din când în când, mai sălta cu cotul tașca petrecută pe umăr, în care Fernande îi pusese masa de prânz. Și de fiecare dată se gândea cu amărăciune la mâncarea dinăuntru: între feliile de pâine neagră, în loc de omleta pregătită cum îi plăcea lui, sau de carnea de vacă prăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Ballester nu era acolo. Marcou spuse doar atât: - Vorbe goale, și se duse la locul lui. Esposito, care mușca din pâine, se opri și-i întrebă ce-i răspunseseră patronului. Yvars spuse că nu-i răspunseseră nimic. Apoi își aduse tașca și se așeză pe bancul la care lucra, începuse să mănânce, când îl zări în apropiere pe Saïd, culcat pe spate pe un morman de așchii, privind în gol către geamurile înalte albăstrite de cerul care începuse să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
al 169 Filantropiei. Sluga lui domn' Bică se oprea sub un salcâm, la umbră, lega hățurile de un cui bătut anume în capră, se dădea jos, își ștergea frumos fruntea de sudoare și se așeza pe trotuarul de pământ. Scotea tașca în care ținea banii, și-i număra. Căuta un creion bont și o hârtie în brâul gros ce-i lega strâns mijlocul. Alături, în praf, așternea paralele. Dacă bătea vântul, ținea hârtiile de cinci lei sub o piatră, mărunțeii fișic-fișic
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fericit. Oamenii se împrăștiaseră care încotro. Negustorul 1-a chemat mai aproape: - Mă, tu știi cât costă un camion d-ăsta cu pîine? - Știu. - Și cine-l plătește? -Eu. Cârciumarul nu credea. - Cu ce? - Uite bani, colea! Și-a scos tașca lui din brâu. Îi trecuse beția și-i ardea gâtul. A intrat în prăvălie și a chemat oamenii împrejur: - Ce vreți, fraților, să beți? Azi plătesc eu! Se mira Chirică, se mira Ilie. N-au zis nu. Afară rămăsese uitată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rost de pitaci... S-a-nvoit Gheorghe. - Haide. S-au vânturat ce s-au vânturat prin fața prăvăliilor și-au ochit un husăn de avea bani grubă pe el. Se vedea că e venit din provincie, după cumpărături. Codoșul a ginit unde ținea tașca și s-au luat după el. Se dichisiseră, că așa trebuia la ocazii d-astea. Paraschiv a pregătit la repezeală alt portofel, -la umplut cu jurnale îndoite și i -la dat lui Gheorghe. Negustorul, ce să știe, mergea liniștit înaintea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îl scotoci prin buzunarele pantalonilor, i le întoarse pe dos, trecu apoi la cele ale hainei. Mormăia: - Aicea nu-i, aicea nu-i... Cum ziceai dumneata că e portofelul? - De piele, spuse Paraschiv cu ochii-n patru. Când dădu de tașca omului, se miră: - Ia să vedem, n-o fi ăsta, să nu rămână vorbe... Se uită, îl desfăcu, văzu banii, citi actele cu voce tare și puse la loc portofelul lui pregătit, îndopat cu hârtii. -Nu-i! Negustorul râse mulțumit: - Vezi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șoferilor. Respiră și el aerul Bibliotecii, poartă și el cărți în mâini, este „respectat“, deschizându-i-se ușa! Ritualul venirii anunțate a Berbantului văzut mai de aproape. Șoferul intră în încăperea garderobei. Târăște un geamantan din plastic, negru. Pe umăr tașca galbenă. Merge încovoiat, împovărat și grav. Icnind, urcă geamantanul pe masă. Tașca a lăsat-o, dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
este „respectat“, deschizându-i-se ușa! Ritualul venirii anunțate a Berbantului văzut mai de aproape. Șoferul intră în încăperea garderobei. Târăște un geamantan din plastic, negru. Pe umăr tașca galbenă. Merge încovoiat, împovărat și grav. Icnind, urcă geamantanul pe masă. Tașca a lăsat-o, dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el, cu litere mari, negre, pe cotor n-a mai încăput și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca varul. Bătrânul poștaș observă, și ca să rupă tăcerea care căzuse între ei, ca un trăsnet, continuă. - Di az‟ dimineață, din zori, am tot împarțât „bucurii“ de‟aestea în toată comuna, da‟ mai am distuli, ioti aici! și-i arătă tașca plină. Dar Anton nu-l mai asculta... El se gândea, că întâlnirea cu lupul rapace, ori mistrețul feroce, o cunoștea... știa la ce să se aștepte, și, era prea sigur pe mâna și pe ochiul lui; dar, întâlnirea cu turcu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rar, liță Marghioală, că pînă n-oi închide ochii nu mă lasă pustia de slăbăciune. - Mai este, omule, pînă-i scăpa dumneta lingura. - Ba nici nu știi cînd vine cea urîtă, leliță, ofta moșneagul și se așeza pe laviță. Își aducea tașca în față și scotea tacticos o pungă creață. Eu mă uitam la fața lui rotundă care sclipea și mai ales la tașca cu copită de căprioară; nu eram curios să aflu ce-ar putea fi înăuntru: pesemne niciodată n-am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]