1,606 matches
-
mai prind cu fițe de astea”! De atunci femeia nu le-a mai dat lecții. Acum i-ar fi prins bine. -Florin, dacă îți este mai ușor, mănâncă cum ești obișnuit, totuși, ar fi bine dacă ai încerca să folosești tacâmurile, mai târziu îți va fi de folos. Citește mai mult Au mâncat în tăcere, erau stânjeniți, pentru prima oară se aflau împreună; Florin era stângaci în folosirea tacâmurilor, pe furiș se uita la profesoară, o vedea cu câtă ușurință folosea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
cum ești obișnuit, totuși, ar fi bine dacă ai încerca să folosești tacâmurile, mai târziu îți va fi de folos. Citește mai mult Au mâncat în tăcere, erau stânjeniți, pentru prima oară se aflau împreună; Florin era stângaci în folosirea tacâmurilor, pe furiș se uita la profesoară, o vedea cu câtă ușurință folosea cuțitul și furculița, încerca să o imite, totul îi ieșea pe dos. La cămin a fost o supraveghetoare, care încercase să-i învețe să folosească tacâmurile, a fost
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
în folosirea tacâmurilor, pe furiș se uita la profesoară, o vedea cu câtă ușurință folosea cuțitul și furculița, încerca să o imite, totul îi ieșea pe dos. La cămin a fost o supraveghetoare, care încercase să-i învețe să folosească tacâmurile, a fost văzută de Mareșal în timp ce le explica, acolo, în sala de mese a apostrofat-o : ”sunt niște lepădături, crezi că ai să faci tu domni din ei? Să nu te mai prind cu fițe de astea”! De atunci femeia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
mai prind cu fițe de astea”! De atunci femeia nu le-a mai dat lecții. Acum i-ar fi prins bine.-Florin , dacă îți este mai ușor, mănâncă cum ești obișnuit, totuși, ar fi bine dacă ai încerca să folosești tacâmurile, mai târziu îți va fi de folos.... XIV. DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017. Trecuseră trei zile de când Mihai îl căuta pe Gilă prin locurile pe unde știa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
despărțit recent de cineva drag. Dacă vor să se împace, atârnă într-un copac, aflat în fața restaurantului, furculița sau lingură de acasă, după premisa că despărțirile se fac în grabă și cel care pleacă nu mai apucă să-și ia tacâmurile o dată cu pijamalele. Restaurantul are o tradiție încă din perioada lui Napoleon și se află undeva pe cheiul Dunării, pe lângă templul Uraniei, unde se întocmește zodiacul universal.» «Îți place genul acesta de turism romantic?» - îl întreb pe Mihai. «Cu siguranta! Atunci cand
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
comandă pe shop on-line de pe site-ul nostru. Pachetul a plecat astăzi, prin Fan Curier. Cu stima, Director Producție” Nu mai știam...e o poveste sau un adevăr? Sunt în concediu medical...de câteva zile...la pat...febră, frisoane...tot tacâmul... -Alo, de la Fan Curier va sunam...sunteți acasă? În 5 minute ajungem. Aveți un plic. Cum tremura de emoții și fericire un copil, pândindu-l pe Moș Crăciun, e nimic! Să vedeți un adult febril, care și-ar putea cumpăra
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
apropie. În ciuda aglomerației, Într-adevăr, locurile cele mai apropiate erau, În mod ciudat, neocupate, iar puținii mușterii care se așezaseră În preajma lor păreau mai tăcuți și mai dichisiți decât ceilalți. În afara veșmintelor pe care le purtau, de o croială excelentă, tacâmurile Însele depuneau mărturie pentru condiția lor superioară: le fusese Întinsă o față de masă largă, din pânză curată, iar limbile de foc din vasul de jeratic se oglindeau În farfuriile și În paharele din cositor, rânduite cum se cuvine. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În Franța, unde istoria adevăratului abate Saunière - sau, dacă preferați, adevărata istorie a abatelui Saunière - era destul de cunoscută, au apărut numeroase cărți pe tema asta sau pe altele adiacente, s-a scris În ziare, au fost emisiuni de televiziune - tot tacâmul. Probabil că sunteți În cunoștință de cauză cu Întreg tămbălăul... Eram, sigur că eram, deși interesul meu nu se datora subiectului În sine, ci unui detaliu colateral, survenit la un moment dat În desfășurarea, Într-adevăr halucinantă, a evenimentelor. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Nicolae Corbu s-a dedicat cu multă aplicație vieții zbuciumate din capitala Franței și din restul geografiei sale, devenind un client serios al cazinourilor din sud, pentru că, Între timp, se pricopsise și cu pasiunea jocurilor de noroc. Așa, ca să fie tacâmul complet. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, În aceeași perioadă, berbantul nostru rentier contractează și o a doua pasiune, În persoana unei ingenue de la Comedia Franceză, de care se Îndrăgostește ca un adolescent. Pocherul și curtezana - combinația perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dar mai știu ceva: asasinul se numește Adam Adam, iar arma crimei este pistolul acestui trădător ordinar. Este adevărat, domnule academician de nimic? În sala Consiliului, perplexitatea s-a preschimbat vertiginos În degringoladă. Exclamații, strigăte, Întrebări retorice, acuzații reciproce - tot tacâmul. Număram În gând secundele și nu-l pierdeam o clipă din ochi pe Zoran. În toiul vacarmului, mă apropiasem destul de mult de el. L-am văzut cum a scos din buzunar un obiect și l-a dus la ureche. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vinovată poftă doar zeama. La felul doi s-a adus un sos. — Din ce faceți acest sos? - se interesă amabil Barzovie-Vodă. — Din bujbei! - răspunse Huruzuma. Barzovie dădu mulțumit din cap și purcese spre blid. Când însă cercă sosul cu un tacâm, scoase un strigăt de mirare: sub sos stătea frumușel, cu aripile desfăcute, un pui de dropie, atât de veridic fript, că parcă una-două zbârrr! pe-o dugheană. Cu o mișcare delicată, de domn, Barzovie răsturnă puiul în sos, făcând apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dacă ați servi alături de noi această îndestulătoare mâncare. — Fie! - răspunse viziriul. Cum vreți. — Atunci, patru șnițele mari, otomane! - comandă spătarul. Episodul 52 TĂCUTUL BROANTEȘ N-apucă spătarul Vulture să-și termine vorba, că în dreapta lui răsări ca din pământ cu tacâmuri, șterguri, pahare, țigăncușa Cosette. Nescrise-s legile-omenești! Cunoști câte-un om de ani de zile, îl știi blând, ascultător, la locul lui, un exemplu pentru toți ceilalți și dintr-o dată auzi că l-a călcat tramvaiul. Sau chiar tu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
creștin: „La masă!” Cât ai zice pește, sumedenia de Agarici și micuța Știucî năvăliră în jurul unei mese lungi de brad încălecând lavițele fixate pe stâlpi groși în pământ, înșfăcând lingurile scurte într-o copilărească gălăgie și pofticios freamăt. Slavă domnului, tacâmuri erau destule, așa că mica busculadă sfârși în veselie: copiii apucară lingurile și cu o dexteritate uluitoare, începură să le învârtă în jurul degetului arătător, ca pe niște elice, exercițiu ce vădea o îndelungată practică în așteptarea mâncării. Micuța Știucî învârtea lingura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lungan cu mustață rară ce ședea exact vizavi de Metodiu și vorbele lui căzură greu, ca o amenințare. Femeile își făcură repede cruce. — Sau spanac - continuă sumbru lunganul. Vedeți că nu ne-a pus cuțite. Instinctiv, cu toții, se uitară la tacâmuri: într-adevăr cuțitele lipseau, erau numai furculițele. Dacă nu ne-a pus cuțite, înseamnă că iar n-o să avem ce tăia? - întrebă cu glas temător un bătrânel numai pielea și osu’. Lunganul păru că se gândește o clipă. — Altă explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ai dovedit că nu știi. Cine spune asta? — Eu! Fac meseria asta de mai bine de douăzeci de ani. Multe binocluri de noapte, multe arme automate, multe parapante negre, multe transmițătoare de lungă distanță, multe planuri de luptă și tot tacâmul absurd, dar ai uitat ceva de care într-adevăr trebuia să ții seamă: că ne înfruntam cu deșertul și că cel mai important lucru era apa. — N-am uitat de ea. — Ah, nu? Atunci cum se face că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vechi caroserii auto, uși de frigidere și alte vestigii de civilizație modernă, că doar oameni sîntem și nu pisici. În această grădină de vară improvizată deci, unde nu există nici mese, nici scaune, necum fețe de masă colorate, farfurii sau tacîmuri, nuntașii se așază direct pe iarba apretată de cimentul uscat după ploaie sau pe pămîntul bătătorit, Își ia fiecare În brațe domnișoara de onoare Îmbrăcată În ținută de gală și cu vreo zece halbe de bere alături simte că nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
au plecat mai departe, peste ocean. Maria mi-a spus să mă duc după ei, dar eu am mințit-o că nici nu se punea problema, pentru că țelul meu era afirmarea vieții. Din clipa aceea, am început să scăpăm uneori tacâmurile din mână, de nervi, dar ne întorceam din respect acasă în fiecare seară. La câteva zile după ce Eberhart a orbit, orașul a fost ciuruit de gloanțe. Forțele interne și externe făceau cu schimbul: când un maior, când doar un plutonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mai nou Irimescu, nici măcar o sută de mii de lei. Moment în care pe tânărul arab captiv într-o viață de român îl cuprinse o disperare vecină cu sinuciderea. În ziua aceea privi cu jind cuțitele mai multor magazine de tacâmuri, apoi câțiva cerșetori, cărora încercă să li se alăture din dorința de a produce ceva, oricât de mic. Numai că, evident, aceștia îl bătură de se căcă pe el, dând cu el de pământ. Sălbăticia era atât de mare oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aș fi întors la lucru de mult, dar medicii au insistat pentru încă două săptămâni de repaus. Foarte bună și friptura! lăudă Cristian bucatele, întorcându-se spre Ileana. Preț de câteva clipe la masă nu se mai auzi decât zgomotul tacâmurilor în farfurii. Toată lumea se bucura de gustul plăcut al mâncării. Nu te abate de la sfatul doctorilor! reveni Pop sfătos în discuție. Dacă ei te sfătuiesc să te odihnești, știu ei ce spun, trebuie să-i asculți. Păi, asta și fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noroc. Cine știe? Celelalte două nu aveau decât prenume, Aline și Rose, și celei mici toată lumea îi spunea Belle, iar unii care se voiau poeți adăugau chiar Belle de jour. Când erau toate trei în local, ducând carafele, paharele și tacâmurile, în mijlocul a zeci de bărbați care vorbeau tare și beau prea mult, mi se părea că sunt niște flori rătăcite într-o tavernă a viciilor. Și îndeosebi mezina îmi părea atât de pură, încât am văzut-o întotdeauna foarte departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
exclamație. Nu cu o înjurătură, nu, cu o expresie de mulțumire, și apoi, dar ea nu-și mai aducea aminte exact, o dulcegărie a colonelui la adresa ei, care-l făcu să râdă pe judecător. Ea așeză farfuriile, șervetele, paharele și tacâmurile pe o masă rotundă și-i servi. Colonelul își aruncă trabucul în șemineu și se așeză primul, după ce o-ntrebase cum o cheamă. „Louisette“, răspunse ea. Atunci colonelul îi spusese: „Un prenume tare frumos pentru o fată frumoasă“. Iar Louisette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ureche și avea o voce splendidă, știi că femeile iubesc cu urechile, iar bărbații cu ochii. Din nefericire, a fost un amor grăbit, îmi venea să strig: mă-mbrac și plec!, e prea rece cafeaua!, eu aș fi vrut tot tacâmul, precum la Cristi, dar băiatul a fost grăbit și a terminat repede, nu mi-a zis niciodată că fericirea lui depinde de mine, era tânăr și neliniștit, multe mai au de învățat bărbații tineri... ce-a fost asta?, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că stătea toată puterea ocultă a teatrului, putere cu care nu e bine să te pui dacă nu ești pregătit. Mai era un loc care mi-a plăcut la nebunie, magazia recuzitei. Incredibil! Tot felul de scule, aparate, bastoane, farfurii, tacâmuri, flori de plastic. Am găsit însă și ceva care m-a lăsat cu gura căscată: aparatul de imitat galopul cailor. Un sistem ciudat de pârghii care se terminau cu două emisfere de lemn; acestea, când se loveau una de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în clasă întâmplarea și râdea de parcă i se petrecuse altuia. Îmi aduc aminte extraordinar de clar prima zi de școală. Ne-a plasat pe toți în bănci, apoi ne-a luat la descusut, cine suntem, ce vrem, mă rog, tot tacâmul zilei ca să ne cunoaștem între noi. La sfârșit îl aud graseind inconfundabil: ― Zoe dragă, avem prea mulți urâți în clasă, ce ne facem? ― Maestre, spune Zoe, or fi urâți, dar sunt talentați. ― Tu chiar crezi? Adică să fie așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cartofi și fasole. A doua serie de copii pălmuiți zbiară de se aude în toată casa. Tati e obosit și stă prost cu nervii. Pst, liniște, sau îi plesnește de tot izolația nervilor. Hans are o viziune cu porțelanuri strălucitoare, tacâmuri de argint și o moderație generală în cuvinte și gesturi. În ton și în atitudine, unde nu te încurci niciodată, fiindcă e preferabil să bagi mâna în gențile altora. Hans are un ideal, pentru că e încă în creștere. Adolescentul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]