642 matches
-
fericită pentru el, nu sunt eu chiar așa de crudă, dar chiar și când încerc să-i împărtășesc entuziasmul, simt cum mi se oprește inima în loc. ― Vezi, îi mai spun eu radiind, încercând să-mi ascund acest sentiment în timp ce-l tachinez, vezi, ți-am zis eu că aveau să-și dea seama că ești prea bun ca să te treacă cu vederea. ― Știu, suspină Ben. Dar chiar nu credeam că-mi vor acorda o șansă. Se întristează iar și spune: poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ai venit cu Diana? întreabă Geraldine, ridicând o sprânceană. Asta înseamnă că tu ești... cealaltă jumătate a ei? întreabă ea pe un ton șmecheresc. ― Nu prea, râde Nick. Mai degrabă sunt partenerul de ocazie. ― Și aici te aduce? Geraldine îl tachinează, dar nici lui Nick, și nici mie nu ne scapă nuanța de flirt din vocea ei. ― Da, dar am promis s-o scot la cină mai târziu. ― Tu, ăăă, tu lucrezi în televiziune? mă bag eu, încercând să fiu politicoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sărut, după care se avântă să mă prindă din urmă. Jemima și Brad sunt cuplul perfect, arată de parcă tocmai ar fi ieșit dintr-o romantică poveste de iubire, și cu toate că nu prea vorbesc unul cu altul, chicotesc împreună și se tachinează într-un fel care pare din ce în ce mai mult să aparțină unor oameni care se îndrăgostesc unul de altul. Sau poate că sunt doi oameni care se îndrăgostesc de iubire în sine? Două ore de mers cu rolele m-au extenuat complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fost alături de ani de zile, e, cum ar veni, mâna mea dreaptă. Sincer să fiu, cred că e singurul motiv pentru care a rămas aici, adică din loialitate pentru mine. ― Ești sigur că nu are vreo fantezie cu tine? Îl tachinez, prea fermecată de Brad ca să-mi mai amintesc că nu e amuzant să fii cea mai grasă fată de la birou și să fii îndrăgostită de cel mai frumos bărbat din clădire. ― Jenny? Brad pufnește batjocoritor. Nu, ea mi-e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un loc ca ăsta. Iată deci patru bărbați care stau și vorbesc despre Alexia Aldridge, după care își omoară timpul cu bârfe din televiziune. Vorbesc despre coprezentatorul lui Ben, despre documentariști, producători, chiar și despre Diana Macpherson și, deși-l tachinează pe Ben apropo de zvonurile care circulă prin televiziune, el nu face nici un comentariu. La fiecare aproximativ douăzeci de minute sau așa ceva, unul dintre ei se ridică, se duce la bar și mai ia un rând pentru toți. La zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
așa, în vreme ce eu mă aplec și-i dau un sărut nepotrivit pe obraz, după care îmi trag un scaun și mă așez. ― Ce faci tu aici? spune el, confuz. ― Ce vrei să spui, Ben? Am aranjat să ne vedem, îl tachinez eu cu un accent american, pentru că știu despre ce e vorba și în cele din urmă chiar începe să-mi placă. Ben se uită la mine și-mi spune încet: ― De unde știi tu cum mă cheamă? ― Ben! izbucnesc eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ce-ai vrut să spui și-ți mulțumesc. Și tu arăți minunat. Te-am văzut la televizor. E clar, ți se potrivește să fii vedetă. ― Nu sunt eu chiar o vedetă, spune Ben. Sunt doar un prezentator. ― Pe naiba, îl tachinez eu. Geraldine mi-a trimis o pagină dublă de ziar, numai cu tine. Ești o vedetă, Ben. Îți spun eu. ― Nu-mi vine să cred că a făcut asta, e atât de jenant, spune Ben. Acum știi totul despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bine îi face ea loc Jemimei Jones. Asta pentru că Ben se uită dincolo de picioare, de rochie, de păr, și-și vede vechea prietenă, o prietenă pe care-și dă brusc seama că nu vrea s-o mai părăsească niciodată Îl tachinez pe Ben cu privire la meseria lui și râdem când îmi povestește despre Diana Macpherson, în silă, ce-i drept. Cu toate că simt un fior de gelozie când îmi spune de greșeala făcută la beție, nu prea mă deranjează, pentru că el e îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spuse Frank. Prudence Mitchell e iubita lui. — Ba nu e. — Se duce s-o vadă-n fiecare zi. — Ba nu mă duc. Stând Între cei doi băieți, În Întuneric, Nick se simțea deopotrivă gol pe dinăuntru și fericit să fie tachinat În privința lui Prudence Mitchell. — Nu-i iubita mea, spuse el. — I-auzi, spuse Carl. În fiecare zi Îi văd Împreună. — Carl nu e-n stare să-și facă o iubită, spuse maică-sa. Nici măcar o indiancă. Carl tăcu dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe seară, pentru asta fiind nevoit să sară dintr-o mașină cu geamuri fumurii, să-și facă apariția oprind toate conversațiile timp de douăzeci de minute și apoi să treacă la următoarea petrecere... Când eram Împreună ne plăcea să ne tachinăm verbal. Dar nu eram tandri. Nici unul nu a arătat nici un fel de sentimente bombastice, din cele care se pot regreta mai târziu. Și astfel, anotimpurile au trecut, florile s-au ofilit, iar natura și-a urmat cursul către descompunerea inevitabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pahar. Pe Marlena o cam deranjă sugestia. Știe că nu beau. Nu prea sunt genul care umblă prin baruri să agațe bărbați. Observase deja că Harry bea foarte mult uneori. Spera să nu fie alcoolic. Nu o să agăți bărbați, o tachină Harry. Pentru că m-ai agățat deja pe mine. Marlenei nu i se păru deloc romantic răspunsul. Chiar credea despre ea că e atât de ușuratică? Încerca să sugereze că nu era vorba decât de sex ocazional, o aventură de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aceea de a vedea toate continentele lumii. Le Întreba exact: ce-ai prefera, un bebeluș care face pe el sau o călătorie În Antarctica? Toate alegeau banchiza. Dar după aproximativ trei luni de relație, maximum patru, ea Începea să-l tachineze spunându-i că i-ar face „un Harry mic“. Toate foloseau exact aceeași imagine. Ciudat, nu? Îl iubeau atât de mult Încât voiau să-l miniaturizeze, apoi să-l vadă crescând de când era doar un boț până când devenea un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era o persoană complicată. Dacă i se putea reproșa ceva, atunci era faptul că se entuziasma prea ușor. Dezamăgirile Îl afectaseră profund, dar se ridicase de fiecare dată. Spera ca Marlena să nu se dovedească asemenea celorlalte. Și-o imagină tachinându-l despre fiascoul de noaptea trecută, chicotind ca o școlăriță, spunându-i că va fi o amintire dragă pe care s-o păstreze peste ani. Oftă fericit. Dar apoi Își aminti cum l-a certat pentru bietele lui Încercări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să pară umflate, gata să pocnească. Se Întoarse, căutând repede alte plante comestibile. Însă Moff Încă mai cerceta planta. —Douăzeci de centimetri lungime, aproximă el. Ce coincidență! Îi făcu cu ochiul, iar ea râse timid. Se gândi să o mai tachineze puțin, dar se opri, realizând atunci nu numai că era atras, ci se atașase de ea, Îi plăceau chiar și micile ciudățenii, mai nou Îndrăzneala ei, În ciuda fobiilor sale. Se Întreba dacă și ea simte același lucru pentru el. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că i se spunea de fiecare dată ce să zică. Bărbatul Îi mai atrăsese atenția să spună „Myanmar“ și nu „Birmania“, „Bagan“ și nu „Pagan“, „Yangon“, nu „Rangoon“. —N-ați vrea să-mi spun și mie pe alt nume? Îl tachină Harry pe reporter. La care acesta Îi răspunse sec „nu“. Acum Îi dădea indicații lui Harry să se Întoarcă la intrarea din hol și să se Îndrepte către statuie ca și cum atunci ar fi văzut-o pentru prima dată. În următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să râdă așa. Probabil pentru că nu-și poate controla mușchii faciali. Vreau să-mi imaginez că Shizuko a râs mereu așa, i se potrivește atât de bine cu fața. Cred că, cu mult înainte, încă de când erau copii, Tatsuo o tachina astfel și ea râdea, cum o face și acum. - În cele din urmă ai înțeles? Ce a spus Shizuko? îl întreb pe Tatsuo. - Nu, nu am înțeles până la capăt, râde el amuzat. Și el râde adesea, dar mai liniștit. - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
înjosi, de a l umili și chiar de a-l omorî." " Se scula o dată cu mine, se culca o dată cu mine, mă însoțea peste tot, chiar și la closetul din fundul curții... Ca doi frați siamezi nevoiți să se suporte toată viața tachinându-se, certându-se, urându-se, dar și purtându-și de grijă unul altuia ca să poată supraviețui, căci o parte din organele vitale sunt în trupul celuilalt... Îmi vine acum în minte o fotografie dintr-un almanah, pe care o priveam
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
înjosi, de a l umili și chiar de a-l omorî." " Se scula o dată cu mine, se culca o dată cu mine, mă însoțea peste tot, chiar și la closetul din fundul curții... Ca doi frați siamezi nevoiți să se suporte toată viața tachinându-se, certându-se, urându-se, dar și purtându-și de grijă unul altuia ca să poată supraviețui, căci o parte din organele vitale sunt în trupul celuilalt... Îmi vine acum în minte o fotografie dintr-un almanah, pe care o priveam
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
copii de 10 ani le pricep greu. Am fost și amorezat înainte de 5 ani: de o fată de vreo 7-8 ani, care trecea pe la geamul nostru. Nu-i vorbă, era și un caz de sugestie, căci cei din casă mă tachinau cu ea. Dar știu că mă înroșeam când trecea pe la geam. Tot de la acel geam, vedeam și Ceahlăul, care era pentru mine ceva ca din altă lume, ca dintr-o legendă frumoasă. Nu știam pozitiv ce e acel Ceahlău, nici
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Când eu le spuneam să-și scoată șoșonii, știau că le cer acest lucru deoarece gândeam că cei care n-o fac sunt niște mocofani. Și aceasta provoca toate diferențierile în felul în care ne trăgeau pe sfoară sau ne tachinau pe fiecare dintre noi în parte. O confesiune, recunosc cu mâhnire, care nu poate să nu sune suspect de onestă și de îndatoritoare. Dar ce pot să fac? Ar trebui oare să-mi întrerup toată munca de câte ori o notă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
din partea acestei nelegiuiri de o viziune lărgită. Aerul strălucea mai tare - după-amiază târziu, odată cu trecerea la ora de vară. Lumea, Riverside Drive, era aprinsă cu răutate. Cu răutate pentru că lumina făcea toate obiectele atât de explicite, și acest explicit Îl tachina pe domnul Observator Minuțios Artur Sammler. Toți metafizicienii, vă rog, luați notă. Iată cum stă treaba. Niciodată nu veți vedea mai clar. Și cum lămuriți asta? Această cabină telefonică are podeaua din metal; cu uși pliante verzi, silențioase, dar podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acest spectacol modest i se dusese. Luni, Sheba a așteptat bătăile lui în ușă și suspinele, dar n-au mai venit. Era amuzată de lipsa de stăruință a băiatului și, totodată, cumva jignită. Mai târziu, când deveniseră iubiți, ea îl tachina cu slaba lui performanță de pretendent: — Sigur, erai mort de dragoste, spunea ea. Cinci zile la rând. La început, cred că s-a simțit ușurată că scăpase de Connolly. Povestește că s-a simțit fericită - de parcă ar fi dat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și i-a sugerat să spună el câte ceva despre familia lui. Credea că mama și tatăl lui erau fericiți împreună? — Sunt ok, a zis Connolly. Nepăsarea laconică cu care vorbise când intraseră în casă se întorsese acum. — Ok? l-a tachinat Sheba. Cum adică ok? El s-a înecat ușor cu țigara și, încă tușind, a zis cu încăpățânare: — Adică ok. Se înțeleg ok. Crezi că încă mai fac sex? A tăcut. Gura i s-a strâmbat într-un fel, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ei peste bord. Abia aștepta să descopere cum avea să reacționeze scriitoarea la o vâltoare de clasă IV. Ahmad s-a întors din plimbare și-a intrat în cabană ca să se pregătească pentru Salat-ul-Asr: rugăciunea de la mijlocul după-amiezii. Irene îl tachinase o dată spunându-i că petrecea mai mult timp chiar și decât ea ca să se gătească. Singurul răspuns pe care-l primise fusese privirea aia fixă și dură a lui Ahmad. Bărbatul se spăla întâi pe mâini, apoi își curăța gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Tatăl tău nu mai avea de multă vreme nici o pornire împotriva Bălțatei, care venea acum aproape zi de zi în casa noastră și cu care se amuza să facă schimb de păreri și de vești; îi plăcea totodată s-o tachineze în legătură cu îmbrăcămintea ei înzorzonată, lucru de care ea râdea din toată inima. În ziua aceea, totuși, nici lui nu-i ardea de râs. Luă cartea din mâinile ei fără să scoată o vorbă și se așeză cu picioarele ghemuite sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]