5,643 matches
-
nu tratăm management-ul literar cu o pudoare excesivă și elitistă. Se poate, iată, răzbuna. Mărturisesc că mă număr printre admiratorii poeziei lui Mihai Ignat, că i-am parcurs atent și în timp real toate volumele și că îl simpatizez tacit de multă vreme pe Klein. Chiar de aceea nu îmi vine ușor să spun, alături de el și de titlul cronicii mele, un "nu" pe care aș fi preferat să-l țin bine ascuns.
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
hărți ori unui plan să se înhăiteze cu niscaiva explicații date semnelor adoptate prin convenție. Numai că muzica așa-zisă conceptuală nu propune neapărat convenții. Nu presupune doar o învoială negociată între compozitor și interpret. Nici nu incumbă numai înțelegerea tacită de a admite unele sugestii, procedee, deprinderi provocate prin voința auctorială. Dincolo de convenție, învoială, înțelegere se află cultul pentru imagine. Servilismul vis-a-vis de ceea ce este vizual. înșurubarea unei civilizații a ochiului în lăcașurile uzurpate de către aceasta și părăsite de civilizația
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
credință (libertatea, progresul). Dar omenirea este slabă și are nevoie de pâine și de autoritate, ar zice Stalin parafrazându-l pe Marele Inchizitor." "De ce ai venit să ne jenezi?" - același. (Isaac Deutcher) * Emil Cioran, La tentation d^exister, - citând din Tacit, - capitolul Un popor de solitari - despre evrei. (1962). "Moise, ca să-și lege de el mai mult neamul, a instituit alte obiceiuri noi, potrivnice altor muritori. în tot ce spune, ce venerăm noi, este batjocorit; în schimb, tot ce este impur
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
dreptate să se creadă vînat. Dacă presa nu i-ar fi dat în vileag și isprava, și ticăloșia de după, Ludovic Orban ar fi stat liniștit: nu s-ar mai fi deranjat să declare un accident care părea acoperit cu acordul tacit al poliției înseși. Din punctul său de vedere nu s-a întîmplat nimic. Fata căreia i-a rupt mîna cu mașina n-a depus plîngere, iar în rest, ce atîta scandal pentru niște tablă îndoită? Și dacă nu s-a
Arta fugii lui Orban by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8950_a_10275]
-
expirarea (1) Prezentul acord va fi supus ratificării, conform procedurii constituționale a fiecărei țări, si va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare. (2) Acordul se încheie pentru o perioadă de 10 ani și se va reînnoi prin tacită reconducțiune pe noi perioade de 10 ani, cu excepția cazului denunțării în scris, de către una dintre părțile contractante, cu un an înaintea expirării fiecărei perioade de valabilitate. ... (3) Pentru investițiile efectuate pînă la data expirării valabilitații acordului, dispozițiile acestuia din urmă
DECRET nr. 183 din 4 iulie 1988 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Islamice Mauritania privind promovarea şi garantarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Nouakchott la 14 martie 1988. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106732_a_108061]
-
fără metafore gratuite - era ciobit cu dalta încă din stadiu de tipar. Boema pe care o profesau cu dezinvoltură mulți dintre cenzori - după mărturia lui Stelaru - era și ea, alături de micile, simpaticele complicități, o formă aparte de toleranță. O aprobare tacită din partea agenților Cenzurii alterna cu un curaj - lipsit, ce-i drept, de excese - al ziariștilor. Cu dus și-ntors. O întâmplare de reținut, măcar ca detaliu al unei epoci lipsite de tabloide, vizează direct cenzurarea tuturor informațiilor care ar avea ca
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
nu înseamnă (încă) mare lucru. Cartea ca produs de piață este forțată să-și asume o nouă condiție. Ea se suprapune peste ființa scrisului. În sistemul de piață, ea tinde să-și creeze propriul paradis, din care, deocamdată îi exclude tacit pe scriitor și tot atât de bine... pe cititor. În exercițiul românesc postdecembrist, a tins și ea să devină un produs industrial, a disipat rețeaua de distribuție existentă, a scăzut cuantumul financiar aferent al scriitorului (care este plătit mai prost). Asigură profit
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
îndoială, și în cadrele sale stricte zgârcita listă se susține de la un capăt la altul. Desigur, nu purismul estetic a dat nota dominantă (cu atât mai mult cu cât alegerea poemelor a rămas la latitudinea autorilor), nu programul teoretic (adesea tacit și neasumat), nu o prietenie cenaclieră (veche sau nouă), ci mai degrabă o anume temperatură poetică a vremii noastre, un spirit difuz al timpului, la care scrisul celor cinci pare a se fi adaptat din mers de minune. Nu știu câți optzeciști
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
așază în volum, la capitolul poezie, proză sau critică, recenziile sau fișele de lectură la cărți despre care nu a mai apucat să-și publice însemnările, pentru ca o altă secvență să înșiruie cărțile care au mai apărut, cu un sentiment tacit de vinovăție că nu au putut fi luate în seamă în nici un fel în paginile de reviste, părând să spună: "Criticul nu și-a făcut datoria până la capăt, iată despre câte alte cărți nu am putut să scriu! Mea culpa
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
Gheorghe Grigurcu Faptul că N. Manolescu se referă mereu la preopinenții d-sale e un semn nu numai de corectitudine informativă, ci și de cavalerism, id est de orgoliu. E aci o disociere tacită de G. Călinescu, care foarte rar își cita congenerii. O mustrare implicită adresată acestuia. Dintre poeziile lui Cârlova, "cea mai celebră este Ruinurile Târgoviștei, care a determinat pe Vl. Streinu să considere pe Cârlova unul din poeții monodiști, ca autor
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
Italia sau din China, stai la masă cu un ministru sau cu un mitropolit. Subiectul care te poate apropia de toți, fără greș, este fotbalul. "Cică niște cronicari, duceau lipsă de șalvari". Și, se vede treaba că, printr-un consens tacit ce aduce a monstruoasă coaliție, au decis să nu mai lase loc profanilor în aria mingii cu picățele. Ei sînt supărați că singurul domeniul în care pot emite pretenții tehniciste este la îndemîna, sau mai exact la piciorul, oricui! Politicienii
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
apoi, odată publicată cartea, să interzici orice lectură în cheie biografică, pe considerentul că ai făcut literatură. Vrând-nevrând, discuția își deplasează accentul din sfera literarului în cea existențială; și distincțiile școlărești invocate de Cezar Paul-Bădescu (autor - narator - personaj) sunt ignorate tacit. Nu toți cititorii cunosc însă dedesubturile, albiturile din care a ieșit acest roman. Mă număr printre fericiții ignoranți care nu știu cum e de fapt Luminița; și, neștiind, pot evalua cartea ca un produs literar. Miza autorului aceasta a și fost: ca
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
și dificultățile celor mici de a rezista. Aceștia vând scump și marfa lor stă mai mult pe raft. Mara ar fi fost un bun director la un hypermarket." Sau, în toate cele ce privesc relaxarea fundamentalismelor religioase, autorul eseului pune tacit bazele unei splendide și ipotetice polemici între toleranta Persida și un portal de internet - http://ro.altermedia.info - ortodoxist peste limite și îngustat de o incredibilă rea-voință " Continuând argumentele fragmentului citat, putem arăta că Persida este victima "tatălui minciunii celui
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]
-
prezentată mai sus nu a fost o structură-tip, rigidă, coordonatorul colecției "Clasicii români comentați" îngăduindu-le colaboratorilor săi și devieri subiective, impuse de contactul operei și al subiectivității autorului ei cu subiectivitatea editorului și comentatorului. Dar, printr-o convenție tacită, firească între colaboratorii unei colecții cu profil general bine stabilit, "devierile" nu depășeau limitele unor particularități specifice. Alături de exemplul colecției "Clasicii români comentați" aș propune, deși oamenii preferă, din lene, în locul judecăților critice lucide, prejudecățile, și exemplul colecției "Clasicii români
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
războiul civil care a urmat înscăunării lui Othon, trupele lui Vitellius au câștig de cauză, Italia și provinciile apropiate Romei sunt devastate. Othon, la fel de destrăbălat ca și Vitellius, ia totuși hotărârea absurdă de a-i ierta pe toți, după cum afirmă Tacit în Istorii, și de a-și curma zilele. Depresia alcoolică pusese stăpânire pe cugetul lui. După o noapte de somn adânc, își înfige un stilet în piept. E plâns ca un martir, „lângă catafalcul lui unii soldați se sinucideau. În
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
alcoolică pusese stăpânire pe cugetul lui. După o noapte de somn adânc, își înfige un stilet în piept. E plâns ca un martir, „lângă catafalcul lui unii soldați se sinucideau. În mai multe tabere militare gestul acesta era repetat“, consemnează Tacit îngrozit. „Numai un om care vrea să trăiască se ia la harță cu zeii și cu oamenii“ - iată, se pare, ultima frază rostită de Othon înainte de a se duce la culcare. Avea treizeci și șapte de ani. Înainte să-și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
creștine, de o mișcare litanică de mistic trecentist" și că, iarăși, "cîte o ingenuitate, cîte o notă de franciscanism aruncă grații de-a lungul acestor pagini pline în genere de impertinențe stil unu"11. Sînt aici lucruri afirmate în polemică (tacită) cu unii confrați (Perpessicius, Emil Gulian, de pildă), dar și în acord (tot nedivulgat) cu alții. Între cei din urmă, primul, în ordine cronologică, a fost, se pare, Alexandru Sahia. Oricum, el a pus problema în chipul cel mai direct
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
Otto Weininger, Hans Waihinger, Gilles de Rais, Castruccio Castracani da Luca, Jules Lequier, Divinul Iulian Apostatul, Baltasar Gracián, Jean-Baptiste Botul, Alfred Jarry, Céline, Paul Morand et... alii" (într-o paranteză, copioasa listă continuă). Deși nemenționat într-însa, ea îl conține, tacit, și pe "Decompozitorul din Rășinari", căruia Luca Pițu îi face parte largă în comentarii. Nu și pe " Filosoful de la Păltiniș, le Vieux de la Montagne, Don Nicasio". Cu precizarea, utilă față de eventuala reacție a "catarilor" păltinișeni, că nu e, în mintea
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
ca martori: 1. rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv; 2. soțul, chiar despărțit; 3. interzișii și cei declarați de lege incapabili de a mărturisi; 4. cei condamnați pentru jurământ*) sau mărturie mincinoasă. (2) Părțile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori și persoanele prevăzute la alin. (1) punctele 1 și 2.**) ... ---------- *) A se vedea notă de la art. 31. **) Alin. (2) al art. 189 a fost introdus prin art. 1 pct. 59 din Ordonanță de urgență nr.
CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 9 septembrie 1865 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 31 ianuarie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106056_a_107385]
-
Adriana Săftoiu (PDL) a lansat ipoteza unei noi alianțe politice și a intrat într-un schimb de replici cu Mugur Ciuvică (Grupul de investigații politice). Iată ce au discutat Adriana Săftoiu și Mugur Ciuvică, la România TV, despre o alianță tacită PMP-PSD, adică Traian Băsescu-Victor Ponta: "Adriana Săftoiu: Dacă mă uit puțin la recuzita PSD e aceeași cu cea a PMP. Cămăși albe. O fi cald, doar observ. Mugur Ciuvică: Cred că și legătura asta pe care încearcă să o facă
Mugur Ciuvică, replică la scenariul Adrianei Săftoiu: "Ar fi de speriat" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/77445_a_78770]
-
teribilă. Inclusiv acest blat făcut cu Traian Băsescu. Mă uit nu la vorbe, ci la fapte. Cel care are cel mai mult din victoria lui Victor Ponta este Traian Băsescu. Mugur Ciuvică: Ce-ar avea de câștigat dintr-o alianță tacită? Adriana Săftoiu: Foarte multe. Mugur Ciuvică: În afara faptului că ar putea să piardă multe voturi, alegerile de la toamnă... Adriana Săftoiu: Eu nu mai cred în vot negativ. În acest an, eu nu mai cred în vot negativ. Mugur Ciuvică: Tot
Mugur Ciuvică, replică la scenariul Adrianei Săftoiu: "Ar fi de speriat" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/77445_a_78770]
-
Cel puțin la suprafață, acolo unde ar trebui să predomine afirmația, nu deducția. Și, cel puțin atunci când sub lupă, se află un autor de talia lui Cioran. Contrar regulilor de gen, contrar restricțiilor de spațiu tipografic, contrar - în definitiv - uzanțelor tacite, Mircea A. Diaconu scrie, pe mai bine de două sute de pagini, o recenzie a câtorva volume aparținând autorului Schimbării la față a României. Marginale din perspectivă estetică, dar, merită să precizăm în contextul gazetăriei postdecembriste, fascinante ca document. Defalcate răbdător
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
de producții versificate ale realismului socialist. Narațiuni cu un singur sens și cu o singură morală, lipsite de ambiguități și de tropi spectaculoși, exersate într-o prozodie cât se poate de facilă, dotate cu personaje exemplare. Asta sunt, în mod tacit, Cânticele mârlănești. Cu singura deosebire că scenariul pozitiv și luminos al catastrofelor estetice semnate de Eugen Frunză, Dan Deșliu sau A. Toma se dă de trei ori peste cap, devenind cu adevărat lugubru. Conservând - voluntar și malițios - stilul epocii, Florin
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
sale, ar fi poate interesant de amintit un articol al lui Andrei Pleșu dintr-o Dilema de la sfîrșitul anilor '90, un comentariu apărut imediat după dispariția cărturarului. Aflăm motivul pentru care, dincolo de "nevoia noastră filistină de solemnitate", se naște refuzul tacit al oricărei intervenții oratorice de circumstanță. A nu transforma pierderea unui prieten în discurs de protocol este încă o lecție pe care C. Noica știuse să o insufle discipolilor. Acestei cuviincioase discreții i se poate răspunde acum, după zece ani
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
explicat, dacă elementele de datare lipsesc cu desăvîrșire. Și în expoziția Țuculescu ele lipseau chiar cu desăvîrșire. Însă de această lipsă nu se făceau vinovați, în excusivitate, realizatorii. Pictorul însuși refuză datarea, sfidează cronologia și, finalmente, își scoate în mod tacit opera de sub presiunea timpului. Ridicînd absența datării de la înțelesul ei tehnic, imediat, la unul mai general sau, pur și simplu, abstract, dar cu o conotație morală și axiologică mai profundă, se poate spune despre întreaga pictură a lui Țuculescu, fără
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]