517 matches
-
Patrick), îmi arunc pantofii într-un colț, sub cuier, și-mi torn un pahar cu vin. Nu e nevoie să abuzez în seara asta. Am avut o zi ușoară. De când cu anunțul logodnei lui Barney, Finn l-a ignorat complet, taciturn, ca de obicei, dar astăzi, după dezlănțuirea de la Ex-ii Anonimi, a fost deosebit de binedispus, cu toate că l-ar fi trimis oricând pe Barney în ținutul celor cu coarne. N-a stat locului o clipă, i-a provocat pe toți la partide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și feliuțe străvezii de lămâie, mozolite și stâlcite; o jumătate de sandvici cu parizer, cu unt și cu brânză telemea; un creion plat, roșu și bont, de tâmplar; și, culmea! vreo șase-șapte bilete de loto în alb, la discreție, necompletate. Taciturn, Arhanghelul Cunoașterii apucă una dintre bucățile acelea răsfirate de hârtie și se apleacă asupra ei, abstras, mâzgălind lăbărțat ceva, în doru' lelii, alandala, ca sub dicteu automatic, cu vârful tocit din grafit al creionului. Și i-o întinde, apoi, Poetului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
multe servicii prin influența lui la mărimile zilei. Celălalt tovarăș de masă, Constantin Dumescu, directorul Băncii Române, cu ochelari de aur, spân, părul blond-cărămiziu, smead și puțin adus de spinare, parcă trupul i-ar fi fost prea lung, părea un taciturn. Era burlac și prieten bun cu tatăl lui Grigore. Cei doi primiră pe Titu fără entuziasm, ca și când le-ar fi stricat atmosfera. Tânărul, după invitația lui Iuga, se adânci în studiul listei de bucate, înfricoșat, necunoscând încă mâncările din țară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
incendiată! făcu maiorul Tănăsescu cu o indignare muiată într-un glas dulce. ― E suficient să privești împrejur, ca să-ți dai seama cât sunt de sălbatici! adăugă Corbuleanu, răsucindu-și mustața, parc-ar fi fost și femei de față. Primul-procuror Grecescu, taciturn din fire, se făcu toarte ascultat povestind în ce fel s-au reprimat în alte țări asemenea răzmerițe și scoțând în evidență că cele câteva bețe aplicate aici pe spinarea barbarilor noștri pot fi privite ca niște inofensive mângâieri părintești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și învârtirea și uite-l cum dă la boboci! (Parker trase o dușcă de bere.) N-ai văzut tu atâta mizerie! Pun pariu că și acum mai șterg oglinzile alea! ― Mda, făcu Brett zâmbind pentru a-și arăta interesul. Nostalgic, taciturn, Parker se așeză, cu ultimele crâmpeie de amintire în ochi. Acestea pieriră ca niște umbre, lăsând în urma lor un reziduu voalat de trecerea timpului. Într-o doară, acționă un comutator de pe pupitrul său de comandă. Deodată, un indicator se aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și purificănd-o de sedimentele fluxului experiențelor apuse. Reculegerea din fața criptei a celui ancorat imanentului și finalității restrânse doar în spectrul grosier al corporalității se relevă, așadar, drept expresia dorinței de suprimare a zgomotului metafizic survenit din agitația prezentului. Instaurarea calmului taciturn peste sunetul fremătării cotidiene, stingerea acestuia în așezarea unui echilibru fără glas constituie fundalul ontic pe care reculegerea îl solicită aici pentru ca, abia astfel, în starea așezărilor selențioase, vocile tremurătoare ale trecutului să-și ceară reverența și respectul ce nu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
păr des și lânos, aproape negru. Pielea măslinie și brațele îi erau aspre, solzoase parcă. Cineva spusese o dată că seamănă cu o mexicană și, cu toate că era o comparație lipsită de logică, fusese acceptată ca o caracterizare potrivită. Era o femeie taciturnă și purta fuste foarte lungi. La început, dăduse impresia că ar fi întârziată mintal, dar după un timp lumea începuse să spună: „Ruby nu e proastă, e vicleană“. Însăși Alex declara că Ruby e un mister. Totuși, nu-și dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de osândă stomatologică. Ușa de ieșire, deci a treia, lasă să intre intempestiv al treilea personaj, Baritonul. Al doilea, că era să uit, e Tenorul. B Deranjez ? T Cu mine discutați ? B Exact. T Inexact. Eu nu discut. Sunt un taciturn care tace. B Voiam să știu cum stăm cu scaunul... S Dumneata stai prost cu scaunul sau cu dinții ? B Cu dinții. S Deci locul iese din discuție. B Nu iese, că-s obosit. S Ia ascultă, domnule ! Aici nu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ține la noi cu... T Absolut că nu ține ! B Nu ține, că se clatină ! S Se. Că ești un zgârâie-brânză și nu plătești să-ți modernizeze gura, să ți o cimenteze ca la dânsul ! T De-aia sunt eu taciturn. B Au-auuu-auu ! T De ce țipi, domnule? S Fiindcă-l doare, săracul. Continuați. B Aua-auuuu-aau ! S Așa, bravo. Văd că aveți o voce interesantă. Baritonală. B Auauaua-aaaau ! S Parcă-i la Operă. Sunteți de meserie ? B Professsionisssst. S Poate că v-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
exist". În deșert nu mai gândești, deci nu mai exiști. Sau, cel mult, în deșert poți încerca să schimbi formula. Să spui: "Vorbesc, deci exist". Cum fac eu acum. Vedeți, domnilor, unii dintre foștii mei prieteni m-au crezut un taciturn. Și pentru unii chiar am fost. Numai că tăcerea mea era o mască. Purtând această mască, am putut să stau de vorbă cu mine însumi fără să fiu deranjat, să-mi țin predici inflamante și să-mi dau răspunsuri nimicitoare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ameliorat simțitor boala. Nu se știe dacă a ajuns să vadă pe ce cheltuise mii de dolari, în schimb l-a plăcut pe excentricul Scotty. Și, astfel, s-a legat o prietenie ciudată între doi oameni total diferiți. Unul, religios, taciturn, suferind. Altul, hâtru, cu o bună dispoziție contagioasă, prodigios bon vivant, după cum îl arată fotografiile. Una ni-l înfățișează pe Scotty răsturnat într-un fotoliu lângă "domnul Johnson" care se amuză vizibil de balivernele companionului său. Poate că magnatului din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
civilizată. Ușa sufrageriei s-a deschis, tot pe neașteptate, într-o duminică după-amiază. Fusese poftit la masă un văr al meu, mult mai mare, care studiase medicina veterinară la Roma și era medic la Abator. Când au isprăvit masa, acest taciturn, cu care nu stătusem de vorbă niciodată, mi-a propus să merg cu el. M-a dus într-un bloc situat în apropierea Podului Izvor, unde locuia (era, încă, burlac), a deschis șifonierul și mi-a zis: "Ia ce costum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Sau mai bine spus, teoriile lui despre ei, rodul primilor săi douăzeci de ani din viață, se stinseseră din lipsă de date longitudinale. Erau, potrivit diverselor estimări, mai amabili, mai reci, mai plați, mai abili, mai sinceri, mai ascunși, mai taciturni, mai defensivi și mai gregari decât media curbei statistice a populației. Sau erau chiar acea medie: partea groasă, mijlocie a graficului, care era redusă la zero pe ambele coaste. Deveniseră pentru el o specie extraterestră, deși făcea parte dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Long Island. De ce insistau să rămână aici? Cu siguranță nu pentru cele câteva momente de carte poștală care-ți tăiau răsuflarea: moara de apă acoperită cu o pojghiță de gheață, iazul cu rațe înghețat bocnă, Conscience Bay golit tot, în afară de taciturnele lebede invadatoare și de un singur bâtlan derutat care mai rezistaseră aici înainte ca zăpada să se transforme în mocirlă și ca adevăratul motiv de amorțire să-și facă apariția. Cu siguranță, n-o făceau pentru sănătate- pradă zile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de bizon, în atmosferă sînt cinci grade peste căldura pielii, undeva cîntă o mică orchestră. Motorul e silențios și, odată ajunși pe feribot, lacurile și munții, asemeni filmelor proiectate pe fereastră, dispar în spate în mare viteză. Șoferul, un bărbat taciturn, cu gît gros, îl întreabă pe Thaw unde merge. După cîteva clipe, Thaw îi răspunde că se duce la Stirr. Poate Henry ți se pare puțin cam taciturn, zice doamna. Președintele Eisenhauer are un cheag de sînge pe creier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
proiectate pe fereastră, dispar în spate în mare viteză. Șoferul, un bărbat taciturn, cu gît gros, îl întreabă pe Thaw unde merge. După cîteva clipe, Thaw îi răspunde că se duce la Stirr. Poate Henry ți se pare puțin cam taciturn, zice doamna. Președintele Eisenhauer are un cheag de sînge pe creier și piața reacționează urît. Thaw închide ochii și-i zărește difuz pe tatăl și sora lui pe o cîmpie cenușie. Domnul Thaw ține în mînă un scul de lînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urcă treptele pasajului, spre stația de birje din fața Teatrului Național. Făcu semn, se repeziră vreo trei deodată, dar doctorul se urcă la Evdoșka, nu pentru că-l știa mai sărac, ci pentru că-l știa mai vorbăreț. El însuși era mai degrabă taciturn, așa că i plăcea să asculte. — La Rosenberg, la Casa de Sănătate! Evdoșka înjura când și când îngrozitor, iar glasul lui subțirel, de scopit, nu se potrivea cu vorbele. Era caraghios să pomenești cu un asemenea glas, de copil, despre toate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să răspundă ceva, însă Peppin se reașeză la birou. Avea caracteristica oamenilor care vorbesc mult: asculta puțin. La etaj, în biroul primului redactor, discuția se lega mai greu. Fratele lui Peppin, Pavel, fiind de mic în preajma unei persoane vorbărețe, devenise taciturn, iar Procopiu, care avea o nevastă guralivă, iubea liniștea mai presus de orice. Când nu vorbea, Pavel își imagina tot felul de scene, scria în gând. Nici nu știai câte se petrec îndărătul ochelarilor lui rotunzi. La el aveai impresia
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-se, nici să nu se gândească la ce a fost. (...) ucigași atât de veseli și fără grijă, încât ai fi pus rămășag că niciodată conștiința nu le fusese tulburată de vreun gând de remușcare. Întâlneai însă, și chipuri mohorâte, întotdeauna taciturne" (Dostoievski, 1960, p. 14). Ca o alternativă a mediului carceral, dar cu efecte mult mai puțin devastatoare asupra personalității individului, serviciul de probațiune reprezintă o metodă cu un pronunțat caracter socio-pedagogic, un echilibru între consiliere și asistență. Fiind o metodă
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
că nu poate exista ceva mai dumnezeiesc decât acel țărm cu stânci de marmură răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că nu poate exista ceva mai dumnezeiesc decât acel țărm cu stânci de marmură răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu polițiștii. Ceilalți pasageri Își aminteau În mod foarte limpede de bărbatul care lăsase valiza. Trebuia să fie un individ care stârnea bănuieli de la prima vedere. Avea un sacou englezesc albastru, fără nasturi auriți, o cravată bordò, era un tip taciturn, părea că vrea să treacă neobservat cu orice preț. Dar lăsase să-i scape că lucra la un jurnal, sau la o editură, pentru ceva În care era vorba (iar aici opiniile martorilor difereau) de fizică, de metan sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o clipă În fața acelui trompet solitar și Jacopo Îl Întrebase: „Cine mă duce acasă?“ Omul era binevoitor. Jacopo se urcase alături de el, și cu dricul pentru morți Începuse Întoarcerea către lumea celor vii. Acel Charon, aflat În afara programului, Își mâna taciturn telegarii lui funebri peste hurducături, Jacopo ținându-se drept și hieratic, cu trompeta strânsă sub braț, cu viziera lucioasă, pătruns de noul său rol, nesperat. Coborâseră colinele, la fiecare cotitură se deschidea o nouă Întindere de vii albăstrii ca piatra-vânătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
celelalte două mirese și rochiile lor vor ajunge cu bine acasă, Fran îl conduse pe Laurence prin arșiță spre băncuța umbrită din mijlocul micului cimitir din spatele catedralei. Dacă avea să facă o scenă, prefera ca singurii martori să fie morții taciturni decât douăzeci de gazetari gălăgioși. — Tocmai m-a sunat intendenta de la Tawny Beeches. Era furioasă la culme. Credeam că am lămurit problema asta aseară. Tatăl tău are nevoie de îngrijire adecvată. — Are nevoie și de dragoste. Ceva de care cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
regilor Autari și Agilulf. Pe vremea întâmplărilor pe care le istorisesc, ei nu aveau legi scrise, dar legislația lor, transmisă din gură-n gură, era plină de rigoare și foarte amănunțită. Când adunarea trebuia să delibereze asupra unui litigiu complicat, taciturnii războinici se arătau a fi oratori la fel de subtili ca un jurist bizantin. Am povestit toate acestea ca să nu fie lucru de mirare că, după lăsarea întunericului peste ziua încredințării armelor, neamul Ariberti părea același dintotdeauna, ca și cum nimic nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]