437 matches
-
place să te plimbi pe biloaiele astea prăfuite împușcând tot ce mișcă. Eu însă m-am angajat cu gândul la pensie. Zece ani de tras, iau biștarii, apoi cumpăr un băruleț pe undeva și angajez o chelneriță ca să stau la taclale cu clienții în timp ce banii curg gârlă în cont. Femeia se uită la ferastră. Un alt jet de gaz lumină peisajul învăluit în cețuri. Fața-i era ca de piatră. ― Mă faci să plâng. Caută-ți niște cabluri de lipit. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se vedea podeaua de lemn mâncat de carii. Perdelele de la ferestre fâlfâiau pline de molii în curentul ce se strecura pe sub obloanele prost închise. în afara jilțului domnesc, celelalte erau descleiate și desfundate, astfel că nimeni nu mai putea sta la taclale cu Vodă decât în picioare. într-o dimineață, trezindu-se ca de obicei mai devreme decât tânăra sa Doamnă Ruxăndrița ce sforăia încetișor alături, Sima-Vodă trase de șnurul din dreapta patului, să cheme feciorul din casă. Nu se auzi nimic. Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Drava Verlag. Astfel, în cele din urmă, am ajuns la Frankfurt. Residenz și Drava, editurile austriece, m-au invitat pentru două zile la târg. Nu, nu m-au chemat să vadă cât de frumos sunt și nici să stăm la taclale, ci mi-au pregătit un program intens de interviuri și întâlniri. Grație lui Jan Cornelius, interesant scriitor german de origine română și prieten admirabil, am reușit să mă fac înțeles la ARD, BR, ORF și „Der Spiegel“. La Deutsche Welle, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
privită din afară... Dacă ar fi soțul meu un bărbat atent ca dumneavoastră, toate datele problemei ar fi... - Am impresia că exagerezi, colega! interveni Eugen, frecându-și palmele cu satisfacție, știind cât de mult își dorește asistenta să stea la taclale cu ea. - Nu, nu! Nu exagerez și am explicat de mai multe ori că... Nu-mi mai ziceți „colega”, domnule doctor! Nu mă simt bine. E distanță mare de la... - Ce distanță? Suntem la doi pași unul de altul, ne privim
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
am bănuiala că a băut câteva pahare înainte. De ce nu lucrezi aici? Se uită la mine întrebător. —Astăzi lucrez în spate, îi spun veselă. Am venit doar să iau niște jeleuri pentru un copil și m-am luat la, hmmm, taclale cu Clarissa. —Văd, spune bărbatul pe un ton relaxat. Clarissa pare foarte deranjată. Ce ghinion pe ea că jocul ei de-a intimidarea a fost întrerupt. Râd în sinea mea. Așa-i trebuie. Păi, îmi cer scuze, trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
puțin. Doamne, o să rămân marcată pe viață din cauza asta. Îi apuc mâna. —Ai fost foarte răsfățată când erai copil, nu? —Uau, e adevărat, spune entuziasmată. Ești foarte talentată. E un har, nu? Păi... da. Aproape. Tania vine să stea la taclale. Lydia îi spune că citesc viitorul. Tania pare încântată și-mi întinde și ea mâna. Doamne, în ce m-am mai băgat acum? Ești într-o perioadă foarte fericită din viața ta. Mă prefac că mă concentrez asupra palmei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fie scotea doar un mârâit. Pe la ora unsprezece a venit soția individului din celălalt pat. I-a schimbat pijamaua și i-a curățat niște fructe. Era rotunjoară la față și părea o femeie de treabă. A stat destul de mult la taclale cu Midori. La un moment dat, a intrat o asistentă cu o nouă pungă pentru perfuzie și a schimbat câteva vorbe cu Midori și cu femeia, înainte de a ieși din salon. Neavând ce face, îmi plimbam privirile prin încăpere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fost cu putință. Trebuie să mărturisesc sincer și bărbătește că don Muñagorri (fără doar și poate, un cabanier demn de toată lauda) e un amftrion posac și neatent. Aproape că nu ne-a adresat nici o vorbă, preferând să stea la taclale cu vechilii și argații; Îl interesa mai mult viitoarea expoziție din Palermo decât minunata Întâlnire a Naturii cu Arta, a pampei cu Carlos Anglada, ce se producea treptat chiar pe moșia sa. Pe când jos defilau animalele, negre sub soarele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prea mult de la ei. Oricât de futuriști vor fi fost, tot nu puteau concepe frumusețea funcțională a Marianei. (Carlos Anglada i-a relatat această convorbire cu satisfăcătoare fidelitate lui Parodi.) III Vineri, cu noaptea-n cap, Ricardo Sangiácomo stătea la taclale cu don Isidro. Sinceritatea angoasei lui Îți sărea În ochi. Palid, Îndoliat și nebărbierit, a mărturisit că nu dormise toată noaptea, că nu Închisese ochii de vreo alte câteva. — Se petrece o chestie grosolană. Una cât caru. Matale, domne, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zis că, dacă de la Limardo ceruse un preț de să-i ia mau, pentru levorvelu care Îi curgea râu dân brâu, el Îi aducea unu izact la fel, da că la preț dă chilipirgeală. Păi, dacă d-acu se-nviorase taclalele pă bune, stați să vedeți cum s-a mai ațâțat când Năsosu și-a lansat gogoașa. Ploua cu păreri ca la partaje Între pretini. Paiu Fioros zicea că, dacă-ți cumperi trăgace noi, Îți faci cazier la Ăl de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fericirea noastră și-a văzut și ea sfârșitul cu ochii. A șaptea zi a lui octombrie ne-a hărăzit un mistuitor pojar, care a pus În primejdie Însăși anatomia lui Fang She și a pus capăt pentru vecie regretatelor noastre taclale; focul nu a mistuit casa pe de-a-ntregul, dar a devorat o puzderie de lampioane micuțe din lemn. Nu răscoliți pământul În căutarea apei, domnule Parodi, nu vă deshidratați onorabilul trup: pojarul a fost stins. Dar, vai, s-a stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
luminoase În fața casei cu numărul 95 din strada Catamarca; statornicul Fang She a rămas tot În cocioabă. Dacă meșterul și magul s-ar fi mărginit la atâta, eu nu m-aș bucura acum de nemeritata plăcere de a sta la taclale cu domniile voastre; din nefericire, Nemirovsky nu a vrut să treacă Ziua Rasei fără să-și viziteze vechiul tovarăș. Când au descins jandarmii, a fost nevoie de oficiile Asistenței Publice. Echilibrul mental al beligeranților era atât de precar, Încât Nemirovsky (neținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rege, orice s-ar întîmpla, la ce să te aștepți?! Sîntem în gheara francmasonilor, a liberalilor, care niciodată nu vor vrea o putere cîrmuitoare adevărată, ca să-și poată face ei de cap, să-și umple buzunarele și să stea la taclale cu tot felul de neisprăviți, socialiști ori republicani, dracu' să-i pieptene, în conferințe mondiale, în timp ce țara geme și se destramă, furată și înjunghiată pe la spate. Sîntem de rîsul lumii, domnule dragă, de parcă am fi cîștigat la loterie un elefant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fost frică, poate s-au gîndit că niciodată asigurările celor de sus nu sînt îndeajunse." Aviatorul se foi în fotoliu, părea că-și caută o poziție cît mai confortabilă, putea fi un semn că are de gînd să stea la taclale, puțin îi păsa lui că se găsește în cabinetul unui director extrem de ocupat. Venise într-o chestiune gravă, foarte gravă și nu voia să-i scape prilejul de a se întrece. Un adevărat gentleman își caută mereu adversari demni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vârstă au copiii, trebuia neapărat să-i vezi?” “Ce știi matale, tovarășu’? Avem și noi normative, regulamente, nu facem așa, după cum ne taie capul” “Dar timpul îl pierdeți din belșug. Hai, că și noi ne grăbim, n-avem vreme de taclale” “Da? Și cine a-nceput primul, vă rog? Eu? Parcă nu, dacă-mi aduc bine aminte” “O, ce plăcere! Ce mai faceți, domnule Alexandrescu!” “Să trăiești, Aurică! Dar, de când mă domnești tu pe mine, măi?” “Așa vine vorba, Paule dragă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
râdea în hohote, frecându-și palmele. Știa că o să se întâmple astfel, îi era ciudă că se lăsase din nou păcălită, dar o bucura că lucrurile nu se schimbă. „Sper că n-aveți de gând să stați toată noaptea la taclale“, l-a auzit când ieșea cu tava pe care ceștile tremurau și zăngăneau. „Mâine e ziua sfântului spital.“ „Bine, bine“, a mormăit mai mult pentru ea, parcă eu n-aș ști că trebuie să mă duc, dar uite că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ce-or să-mi facă? Să mă omoare și pe mine?“ „Nici chiar așa.“ „Nu pricepeți că trebuia să scape de el? Crezi că boala asta de inimă i s-a agravat așa, hodoronc-tronc?“ „N-ai auzit că stătea la taclale cu ei?“ „Doamne, naivi mai sunteți! Cine dracu’ să creadă asta? Și, la o adică, n-ar fi putut pune niște hapuri în băutură care să-l dea gata cu încetul?“ „Opriți-vă! Opriți-vă!“, spunea unul pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strâns de bar. Genunchiul lui Danny atinse accidental coapsa muzicantului - era doborât de tensiune. — Cât de bine l-ai cunoscut, Coleman? Fața lui Healy era acum trasă și sub barbă îi apăruse o gușă. — Am stat de câteva ori la taclale de Crăciun, chiar în barul ăsta. Chestii banale - despre noul disc al lui Bird și despre vreme. Ai vreo idee cine a făcut-o? — Doar un fir spre un suspect. Unul înalt, cărunt. Barmanul l-a văzut azi-noapte cu Goines
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
greșit, care ar putea să-mi pericliteze poziția. Și de regulă nu le fac confesiuni ofițerilor cu grad mai mic. Danny se gândi: tipul ăsta e atât de plecat de-acasă, că-i poți zice orice și tot stă la taclale - pentru că e 1 noaptea și el n-are unde să se ducă. — Și de asta te exciți așa de tare la ideea c-o s-o lucrăm pe De Haven? Considine zâmbi și ciocăni în sertarul de sus al biroului. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vlaga în picioare. Traversă peluza, luând-o spre stația de taxiuri din Temple Street, dar se opri la auzul unei voci șoptite. — Flăcău. Danny îngheță. Dudley Smith ieși din umbră. — E o noapte superbă, nu-i așa? spuse el. La taclale cu un ucigaș. Danny zise: — L-ai ucis pe José Diaz. Tu și cu Breuning l-ați omorât pe Charles Hartshorn. Iar eu o voi dovedi. Dudley Smith zâmbi. Nu m-am îndoit niciodată de inteligența ta, flăcău. De curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
favorabilă înfloririi credin- țelor și practicilor legate de ea” (88, p. 62). în fine, o informație de teren personală. La sfârșitul anilor ’60, aflat la o stână în Munții Apuseni, stăteam într-o seară cu câțiva ciobani în jurul focului, la taclale. Din timp în timp, unul dintre ei arunca în foc o mână de cânepă uscată care degaja câteva minute un fum abundent. întrebându-l de ce face asta, el mi-a răspuns destul de evaziv, cum răspund de regulă țăranii atunci când vreun
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
viața multor români, Facebook a devenit o obișnuință zilnică, la fel ca mersul la pâine. De fapt, mai ceva ca mersul la pâine, pentru că pâine nu-ți cumperi de câteva ori pe zi, și nici nu stai cu orele la taclale în magazin. Aflăm de pe Facebook când e ziua de naștere a prietenilor, cunoscuților și membrilor familiei. Tot de acolo primim link-uri la clipuri haioase de pe YouTube, la articole interesante de pe Net, la cântece care îl obsedează pe cutare sau
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
de pe Twitter a unui prieten pe care l-am întâlnit doar o dată în carne și oase spune mult mai multe despre subiectul nostru“, îmi scria Jones. „Cultivăm acum relații de prietenie care păreau uitate. Bârfim, împărtășim informații și stăm la taclale. Ca și discuțiile la un pahar (pe care irlandezii le numesc craic), taclalele pot să ducă la conver sații profunde, iar acestea, la abordarea unor probleme importante, la formularea unor cerințe și în cele din urmă la acțiune socială.“ În
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
carne și oase spune mult mai multe despre subiectul nostru“, îmi scria Jones. „Cultivăm acum relații de prietenie care păreau uitate. Bârfim, împărtășim informații și stăm la taclale. Ca și discuțiile la un pahar (pe care irlandezii le numesc craic), taclalele pot să ducă la conver sații profunde, iar acestea, la abordarea unor probleme importante, la formularea unor cerințe și în cele din urmă la acțiune socială.“ În mod ideal, continuă el, „social media ar fi nu doar un instrument de
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
pentru a se dedica vieții spirituale. Pentru noi, Baba-ji este cu totul altceva. Ai libertate absolută de interpretare. *Chai: ceai negru cu lapte, mirodenii și zahăr de-ți stă inima în loc, Chai-ul indian este eternul motiv de a sta la taclale, cât e ziua de mare. Și nu degeaba se produce în cantități industriale: vorba sloganului, lucrurile care nu se spun se pierd, sau? *Morning Puja: ritual religios hindus, puja este o ceremonie practicată în cele mai variate ocazii de către hinduși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]