430 matches
-
mea pe acest avocat. Încă de la început s-a purtat cu mine ca un tată. Recunosc, avea și vârsta... Serile treceam pe la el pe la cabinet ca să aflu cum merge procesul și să-i mai ofer detalii folositoare, apoi stăteam la taclale; mă tot trăgea de limbă, la început plin de curiozitate, transformată odată cu trecerea timpului într-o afecțiune pe care nici măcar nu încerca să o ascundă: cum merge treaba la serviciu, ce mănânc, cât dorm, ce aștept de la viață, ce fac
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
a noastră îmi dă dreptate. Nu creezi un om după chipul și asemănarea unei ordini, ci ordinea după chipul și sufletul omului. Tu ai ales prima variantă și n-ai reușit nici ordinea, nici omul. Maria: Voi stați aici la taclale filosofice și Val nu mai vine. Și ăștia parcă au de gînd să îmbătrînească aici. Ar trebui să stați de vorbă cu ei... să vedeți... poate... vor ceva... Du-te la ei Mihai. Mihai: Nu mă duc la ei. Maria
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și tu, am dreptate sau nu? Mona: (cu dificultate) Doamnă Marieta..., aveți dreptate... și n-aveți dreptate... Marieta: Ei asta-i! Cum adică am și n-am dreptate! Octav: Lasă că te scot eu din uluială... Dacă tot stăm la taclale, uite; în epoca aia de aur coclit, șomeri erau cu duiumul, numai că, în loc de ajutor de șomaj, li se dădeau salarii; salariul ajungea pentru că n-aveai ce cumpăra cu el; iar odinea și disciplina erau cele din orice pușcărie. E
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de la balcon era întredeschisă, cu perdeaua lungă pînă în podea fluturînd ușor în vîntul umed. Dincolo de perdea, baba se învîrtea prin cameră, făcînd curățenie înarmată cu o mătură și un făraș. La ora asta n-avea program de stat la taclale cu alte babe, pe banca de la intrarea în scară. Marcu a așteptat pînă ce baba a dispărut într-o altă încăpere și atunci a țîșnit sub o masă acoperită de un lințou lung și înflorat, tocmai la timp pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
le face singur) cu toate cele materiale pentru a m ai avea timp și de,, filosofări “ . Și totuși ! Se știe că partea feminină este atrasă de discu ții și de câte ori are prilejul își face timp pentru a mai sta ,, la taclale“ .Deci, se mai găsește timp pentru a schimba impresii cu c eil alți. Din păcate majoritatea acestor discuții nu au u n s ubstrat cât de cât în profunzime ci se referă la tot fe lul de banalități. Sunt discuții
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
vor chibița de pe margine. E mai simplu În opoziție, poți să zici ce vrei, nici nu te bagă cineva În seamă, nici nu trebuie să semnezi sub ceea ce zici. Vorbe, măcinăm vorbe... Noi măcar le măcinăm ca bețivii puși pe taclale, nu vrem să formăm guverne. Sandu Șpriț e morocănos, dar nu pentru că se simte lezat de oarecum fireasca atitudine a celor de la Curtea Constituțională, ci pentru că Îl macină o mare supărare interioară. Genul acela de supărare care te determină să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
un loc cât mai aproape de profesor, ca să nu pierdem nimic din ce ne povestea. Traversam pe la Eva, neatenți la ce e-n jur, gata să fim călcați de mașini, și ajungeam în fața blocului din Dionisie Lupu, unde mai stăteam la taclale o grămadă. De multe ori "tata Croh" îl scotea la plimbare pe Ronț, ca un pretext ca să mai facem câteva ture de cartier împreună. Timp de cincisprezece ani, aproape săptămână de săptămână, l-am însoțit pe profesor în aceste plimbări
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dintre cei de vârsta mea nu-și mai amintește vremurile (glorioase în felul lor) în care, în anii '80, editura "Cartea romînească" era nucleul vieții literare romînești? Aveam, n-aveam treabă, eram mai mereu pe-acolo, atât pentru plăcerea unei taclale cu cei din editură - cui îi mai pasă azi să-și aducă măcar aminte binele enorm pe care-l făcea pe atunci directorul editurii, George Bălăiță, care-a publicat literatură adevărată până-n ultimele clipe ale regimului comunist? Cine mai are
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ganyo Balkanski, personajul picaresc al lui Ale-ko Konstantinov, pentru mine el rămâne Nastratin Hogea, înțeleptul oriental bonom și plin de compasiune care, în scrierile lui Anton Pann, autor român din secolul al XlX-lea, se află în centrul lumii de taclale și reverii nesfârșite a acestei regiuni. Aici nu există conflicte, nu există scriere și nu există timp. De asemenea, nu există bine și rău. Cetatea Isarlîk, simbol al Balcanilor văzuți ca Elada Ultimă de poetul modernist Ion Barbu, se află
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de cult, s-au îndreptat 225 unul spre altul și-au spus într-un glas: "Bine, Allah nu e Allah, dă-mi căruța!" "Bine, Isus n-a înviat, dă-mi plugul!" După care au urmat iarăși după-amieze nesfârșite de table, taclale și bună înțelegere. A doua poveste despre conviețuirea multiculturală în spațiul balcanic este de fapt o piesă de teatru scrisă de Victor Ion Popa în perioada interbelică. Se numește "Tache, lanke și Cadîr" și descrie un târgușor în care trăiau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
face să mă simt cumva mai puternic și Îl Întreb răspicat pe Rossi: — De la ce mi-a apărut? Rossi bate un pic În retragere. Tonul lui e mai puțin arogant acum. În fond suntem doar doi profesioniști care stau la taclale despre un diagnostic. Identifică problema și sugerează soluții posibile. Păi, ați putea fi alergic la vreun aliment. S-ar putea să fie legată În parte de starea dumneavoastră de stres și anxietate pe care o trăiți. Stres. Ușor de-nchipuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ca restul fetelor. În plus, n-a venit la nici una din întrunirile la o cafeluță pe care le țin pentru fete în fiecare duminică, după slujba de la biserică. Beth nu mergea niciodată la biserică și-mi zicea „Aș sta la taclale cu fetele din an în Paște, dar cu bărbații... în fiecare zi“. — Acum o să vă pun o întrebare foarte importantă, domnișoară Janeway. A avut Beth vreun iubit cât timp a locuit aici? Bătrâna luă Biblia și o strânse la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
toamna trecută în La Verne’s. toamna trecută. Betty spunea că-i prima oară când vine aici. După aia, cred c-am mai vorbit doar o singură dată cu ea. Cu Linda am mai băut câte ceva și-am stat la taclale de câteva ori. — Când anume toamna trecută? — Cred că prin noiembrie... — V-ați culcat cu vreuna din ele? Madeleine tresări. — Nu! — De ce nu? Doar pentru asta-s făcute speluncile de-aici, nu-i așa? — Nu neapărat. Am împuns-o tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
magazine nu sunt doar prăvălii de unde poți achiziționa diverse articole de profil, ci sunt și locuri în care aspiranții, magicienii practicieni și cei care s-au retras se adună pentru a împărtăși povești și trucuri și pentru a sta la taclale. Într-unul din aceste magazine, băiatului îi fu dat să afle ceva nou chiar despre el, anume că, în ciuda faptului că era slab ca un pai și foarte timid, era din cale afară de îndemânatic. Magicienii de acolo obișnuiau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să fugă după îl făcea să fie puțin îngrijorat. Îi plăcea viața pe care o ducea în Canton Falls, îi plăcea să povestească Biblia copiilor, îi plăcea să meargă la pescuit sau la vânătoare și îi plăcea să stea la taclale cu prietenii lui cu mentalități foarte asemănătoare. Chiar și Cindy era binevenită în unele nopți, dacă lumina și cantitatea de alcool erau potrivite. Ce-i drept, planul Omului Magic includea și evadarea de după. Când Grady va apărea, Hobbs va trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tranșant. El era expertul, ea era ucenica. Trebuia să aibă încredere în el. Un an sau doi. Așteptarea va merita pe deplin. În plus, mai era și mama ei... Care, poate chiar în momentul acela, stătea așezată în pat, la taclale cu Jayenne, întrebându-se unde era fiica ei, fiica aceea care o abandonase tocmai în seara în care ar fi trebuit să îi fie alături. Asistenta lui Kadesky, Katherine Tunney, apăru în capul scărilor și făcu un gest sugestiv în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în Toronto în următoarele câteva săptămâni, dar vrea să dea o petrecere de ziua mea luna viitoare. Eu i-am spus — vârsta nu-i un motiv de sărbătoare, dar el insistă. Unde e un loc bun? Fetele au stat la taclale tot timpul cât a durat episodul Greys, o reluare din Entourage și câteva secvențe din emisiunea Să prinzi un prădător. Tocmai se uitau absorbite la Notting Hill pe Oxygen Network când Emmy le anunță că e obosită, că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să încheie distracția. Leigh și Adriana părură surprinse, dar nu peste măsură și, după câteva minute în care își strânseră lucrurile și se îmbrățișară de despărțire, în sfârșit Emmy rămase singură. Pur și simplu nu avea chef de stat la taclale în seara asta. Era morocănoasă și un pic cam tristă fără un motiv anume. Nu-i decât o minciună sfruntată, își zise Emmy în timp ce-și prindea părul la spate cu o clamă și se spăla absentă pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
s-a căsătorit cu un doctor evreu. Mama lui Saul spune tot timpul că a fost evenimentul care i-a vindecat depresia postnatală. Deci, i-ai zis lui Ronnie despre doctorul Epstein? Nu-i nimic de spus. Am stat la taclale și mi-a zis că o să mă sune. Asta-i tot. — Doamne, trebuie să-ți găsești ceva grozav de Îmbrăcat pentru prima Întâlnire. Ce-ai zice dacă vin la cumpărături cu tine? — Fi, nici nu știu dacă va fi vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lire, erau numai vreo douăzeci. Dar nu-i păsa nici unuia dintre ei. Le era de-ajuns surpriza și râsul care-i apucase când văzuseră mașina scuipând jetoanele. Își petrecură după-amiaza lenevind Întinși unul lângă celălalt pe plajă. În timp ce stăteau la taclale, Sam Își plimba degetele pe brațul lui Ruby sau se juca cu suvițele de pe fruntea ei. Una-două se opreau din vorbă și se sărutau. La un moment dat, În toiul unui sărut pătimaș, sună telefonul lui Sam. — Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
clipă-n clipă. Phil nu se urni. Știi, Îi spuse el lui Ruby, acuma se folosește un scanner tridimensional extraordinar. —Închipuie-ți, Îl Întrerupse Ronnie. Stau acolo, cu un penis uriaș de plastic În mine, și tatăl tău stă la taclale cu radiologul, la modul: „Și, spune-mi, cine le face? Mitsubishi? Toshiba? Și ce fel de instrucțiuni are?“. Ruby Începu să chicotească. —Ce voiai? E bărbat. Și sigur era interesat și de copil. —Mama ta știe foarte bine că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
era tipărit acolo, cu litere mari și cu litere mici? Tot ceea ce m-ar putea ajuta eșuează. Nedeslușit rămâne antetul. Ca și când ar fi fost degradat ulterior, gradul semnatarului nu poate fi stabilit. Memoria care, în rest, e o sursă de taclale ce se face plăcută prin amintiri părtrează doar o filă albă; sau poate că eu sunt acela care nu vrea să descifreze ceea ce este înscris pe foaia cepei? Elementele atenuante sunt citabile cu promptitudine: ordinul de concentrare și urmările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de ani de zile îi datoram exepriențe cinematografice care, precum Ștrandul de pe râul Tenne, nu le erau „permise tinerilor“. Oare încă de atunci am văzut, prin fanta de lângă aparatul de proiecție, imediat după jurnalul săptămânal, în care Goebbels stătea la taclale cu supraviețuitorii în fața ruinelor, filmul Kolberg, care îndemna la rezistență, cu Heinrich George în rolul principal? Mai târziu, nu mai știu cine spunea în șoaptă că unii dintre băieții care, în timpul filmărilor, avuseseră de luptat cu vitejie și în costume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gările Berlinului era? -, unde stăteau la rând oameni de vârsta mea proaspăt chemați la arme, am primit, după o scurtă așteptare, ordinul de deplasare care prevedea ca următoare destinație Dresda. Acum văd în sala de așteptare băieți care stau la taclale. Suntem curioși, ca și când ni s-ar fi promis aventuri. Veselie mare. Pe mine mă aud râzând prea tare, nu știu din ce motiv. Se distribuie proviziile de drum, printre ele și țigări, inclusiv pentru mine, nefumătorul. Ale mele sunt împărțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și a tot crescut, până când a fost destul de amplu încât să cuprindă gunoiul sortat al istoriei germane din două secole și, în plus, pe acela al eroului meu, Theodor Wuttke - numit Fonty - în cuvinte cu haz, pe un ton de taclale. Dar, deoarece la data aceea în comerț nu se mai găseau panglici pentru mașinile mele de scris portabile marca Olivetti, cu siguranță că, dacă nu ar fi fost acel ajutor prietenesc, m-ar fi apucat o criză, dacă nu existențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]