404 matches
-
vindem ziarul fondat de el ca să facem asta. Își aținti privirea asupra maică-sii. — El unde e, apropo? Ai uitat să-i pomenești de întâlnire? Are și el drept de vot. Zău așa, Francescaă Maică-sa își răsucea nasturii de la taior, evitându-i privirea. — E mult prea bolnav ca să poată lua astfel de decizii. De ce te-ai aștepta ca o persoană care nu e în stare să deosebească un radio de un toaster să ia parte la o întâlnire? — E perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a profețit el. - Dar când? - De Crăciun sau de Paști. Sunt un liturghist. - De Paști! a strâmbat ea din nas. Huh! Primăvara În corset! - Domnișoara Paște ar plictisi primăvara, nu-i așa? Domnișoara Paște Își Împletește părul În cozi, poartă taior. „Leagă-ți sandala, tu, ce pășești ca În zbor Peste iuțeala splendidului tău picior...“ a recitat Încet Eleanor. Apoi a adăugat: - Presupun că Halloween este o zi de toamnă mai potrivită decât Ziua Recunoștinței. - Mult mai potrivită. Iar Ajunul Crăciunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
CUNOȘTINȚĂ. RESPIRA. 7 SE ÎNTOARSE ÎN PAT ȘI ADORMI. SE TREZI CÂND AUZI UȘA DORMITORULUI DESCHIZÂNDU-SE. INTRĂ RIVA ALLEN. ERA ÎN ȚINUTĂ DE ORAȘ ȘI DUCEA DOUĂ VALIZE, CARE DĂDEAU O EXPLICAȚIE LOGICĂ ABSENȚEI SALE. ARĂTA FOARTE BINE ÎN TAIORUL EI ELEGANT, DE CULOARE ALBASTRĂ. \ AH, TE-AM TREZIT, SPUSE EA PE UN TON DE REMUȘCARE, CLĂTINÂNDU-ȘI CAPUL. \ Nu e nimic, era timpul. UITÂNDU-SE LA CEAS, MARIN OFTĂ. NOUĂ FĂRĂ DOUĂZECI. ÎNTR-ADEVĂR, ERA TIMPUL SĂ SE SCOALE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ca să nu-1 vadă, ca să se poată face că nu știe! Poate că vrea înadins să-1 omoare și să rămână cu cel-alt, de aceea da lovituri de teatru! . . . Intra așa, deodată, la el cu țingăul, ca să provoace vreo catastrofă! Ada, în taior clasic ca un costum de călărie, de n-ar fi lipsit culoții și jupa n-ar fi fost scurtă până la genunchi, cu gambele subțiri încălțate cu cei mai fini ciorapi, prin care părul se vedea ca și pe piciorul gol
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Se uita în oglindă atent, fără complezență. Abia acum observa că s-a îngrășat simțitor. Tot femeie slabă la aspect, dar cu brațele mai rotunjite ceva, cu gâtul lung, mai plin, cu osul șoldului acoperit. Ridică sus foile strimte ale taiorului negru: avea pulpă, numai fluierul gambei era tot așa de uscat. Carnea aceea trebuia s-o lase acolo sau s-o suprime? își potrivi rochia la loc. Decise să lase carnea unde se așezase .cu rosturile ei. Surise. Bărbia era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sălbatecă - cu tot acel vâlvoi vaporos dispărut sub toca netedă a cărei dungă aspră de catifea se cobora pe sprâncene fără ca un fir răzleț să îndulcească obrazul bizar. . . Odată, ieșind târziu din magazin, am văzut-o plecând îmbrăcată cu un taior negru, simplu și cam uzat, dar tot elegant pe manechinul ei perfect, cu o pălărioară deformată, dar sub jachetă cu o bluză brodată luxos și cu o blană frumoasă la gât. S-a urcat într-un automobil larg, al cărui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe care, strîngîndu-1 printr-un gest permanent în jurul corpului, părea a se dezbrăca astfel la fiece minut. Pe bună dreptate Mini se mira ca de o anomalie de o Lenoră aiurea și altfel decât în cadrul amorului și capotului conjugal. In taior clasic de culoare închisă, cu o pălărie cu borduri mari, Lenora, în fotografie, părea o moșiereasă la oraș, și toată frumusețea ei era denaturată. Așadar, Lenora, când venea la București, găzduia la ei? Da! Lina n-ar fi admis altfel
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și ținea pe mână un 128 pardesiu care părea că-1 încurcă. Barba îi era tăiată mult mai scurt și foarte îngrijită. Alături de îmbrăcămintea lui corectă și chiar de o eleganță meticuloasă, doamna Eliza contrasta prin neglijența neobicinuită a toaletei: un taior negru, cam vechi și cam boțit, pe trupul ei cam grăscior, care în ziua aceea probabil fără de soutien îmboldea ștofa; pe cap avea o pălărie de fetru închis, cu forme indecise. Totul aruncat pe ea în grabă și fără îngrijire
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de la acel trecut cunoscut la un prezent care se putea întrevede. - Mergem! zise. Eliza se despărți de Mini cu ceva pretexte peltice. Ieșiră pe ușă amândoi deodată, ceea ce-i făcut să se lovească. Eliza râse, un râs boțit ca și taiorul. Probabil nu-și mai făceau multe politețe și azi echilibrul lor era oarecum instabil. Erau obosiți de un drum parcurs prin glodurile simțirilor ascunse și, șovăielnici, aveau nevoie să-și lase simțirile în voie. Mini așteptă puțin ca să-i lase
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe urmă, tacticos, o ciocolată chinezească. Ghemuiți unul într-altul, pe canapeaua din bibliotecă, urmăream cu degetul conturul albinei uriașe de pe ambalaj ascultând Aventurile lui Sherlock Holmes de pe disc. Mama venea să ne ia pe seară, încercănată și tăcută, în taiorul ei gri. Obosiți, ne târam până la troleibuz, povestindu-i despre dragul meu Watson și bzzzzzzzzzzz, albina, cum, iar v-a dat ciocolată? o s-o rog să nu vă mai dea. Ajungeam acasă târziu, ne dezbrăcam și mai scufundam câte-o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
anostă, de unic locatar al unui apartament brusc despuiat de strălucire și de vizitatori, nu poate duce decât la nevoia acută de zgomot interior. Mi l-am creat. O vizitam des. Am remarcat, într-o zi, că reîncepuse să poarte taioare. Mi-a zâmbit într un fel pe care nu-l mai văzusem din copilărie. Un zâmbet trist, cenușiu, cald. Pentru prima dată, de mulți ani încoace, am simțit-o redevenind mama mea. Silueta fragilă pe care mă puteam sprijini fără
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
exact în momentul când el își termină pregătirile. Adrian îi deschise ușa unei femei tinere, arătoase, la vreo treizeci de ani, cu părul blond tuns scurt de un stilist la modă. Era îmbrăcată elegant, cu o fustă scurtă și un taior mulat pe bust, și avea asupra ei o geantă diplomat micuța, din piele neagră. — Domnișoara Tarrant? întreba el. — Da. Femeia schița un surâs discret, ca și cum ar fi amuzat-o ceva - poate chiar modul oficial care o întâmpinase Adrian. Va rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cu ochelari pe nas și cu câte o cărticică în mână, deschisă la întâmplare, babe melițând la nesfârșit aceleași bârfe, câini de rasă ca niște bibelouri care nu mai aveau nimic canin în ei, săpuniți, parfumați, coafați și asortați la taiorul doamnelor, aduși acolo ca să se împerecheze la desuetul amoraș de ghips din centrul parcului -, servitoare și soldați în călduri, negustori cu amantele lor pe care din vreme în vreme le mai schimbau între ei, doamne ofilite care mimau fericirea pe sub
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fetele care jucau volei. Privea cu ochii întredeschiși din pricina soarelui orbitor. Când venea primăvara, fetele de la birou deveneau mai atrăgătoare pentru Takamori și pentru prietenii săi burlaci. Pe măsură ce se încălzea, ele veneau la birou mai întâi fără paltoane, apoi fără taioare, în rochii cu mâneci scurte, etalându-și brațele albe, lăsând impresia unor flori proaspăt înflorite. Takamori și Iijima, prietenul lui din studenție, își petreceau de obicei pauza de prânz aruncând ocheade „florilor“. Astăzi însă, parcă era altfel. În buzunarul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
câteva străchini și pungi cu lături pentru javrele aciuate. Oamenii muncii gustă și ei ceva și fluieră din rărunchi după studente. Unele-s indignate și grăbesc pasul, câteva chirăie și mai adastă pe-acolo. O blonduță destul de serafică, subțirică, în taior roz, se-ntoarce și-i înjură, bătându-se peste coapse: - ...nespălaților! V-ar plăcea, ai? Nu pupați voi așa ceva... ne... Patrupedele se înviorează puțin, dar nu găsesc de cuviință să latre și-atunci vin să mă miroasă. - Aveți grijă, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cafea Împreună. — Vreau să văd un film, spuse Akemi Yokota În timp ce stăteam În cafeneaua aceea atât de Înghesuită Încât aproape că Îl atingeai cu cotul pe cel ce ședea la masa alăturată. Dar nu un road-show, adăugă ea. Purta un taior violet și fuma țigări subțiri și lungi, din acelea din care fumează animatoarele din baruri, strângându-le cu stângăcie Între degete. Filmul se numea Sex, minciuni și casete video. Mă gândeam că femeia asta probabil că nu avea video acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să moară. Am aruncat cheile pe măsuța din hol și mi-am scos imediat pantofii. Consultasem toată după-amiaza la cabinet. Ultimul pacient a fost o femeie vizibil bogată. Cu ochii încremeniți într-o unică expresie, identici cu nasturii mari ai taiorului. Inițialele creatorului de modă imprimate pe nasturii aceia continuau să-mi plutească în fața ochilor, ultimul bobârnac al zilei. Am început să mă dezbrac în drum spre baie. Am intrat sub duș, a sunat telefonul. — Ți-ai cumpărat ceva de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
este însărcinată, o copleșesc cu complimente, pe care ea le primește cu nenumărate zâmbete care îi fac gropițe în obraji și o umplu de lumină. A venit pentru o ecografie, prima. Este soția mea, urcă alături de mine scările, strânsă în taiorul de culoarea antracitului. Manlio ne urmează, glumește, mă invidiază. Elsa este atât de frumoasă în cutia asta tristă de culoarea porumbelului, printre bolnavii care circulă în pijama, pare o actriță venită într-o vizită de binefacere. Palid, obosit, semănând atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ia mai zi, că zici bine... Sandu Își mai toarnă un pahar și Îl salută pe unul care tocmai s-a așezat la altă masă. Apoi revine la povestea lui. Da, și așa... Udrea era În alb. Pe șantier. Avea taior pe ea, parcă s-a mai Îngrășat un pic sau o dezavantaja casca de protecție. Mă, și unde nu văd eu la ea niște cizme de cauciuc, o minune de cizme, ziceai că sunt de la magazin de lux preluate. De pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ministresa râdea șăgalnic și zicea că numai maro au avut numărul ei. Păi de, zic și eu ca prostu’, dacă nu a plecat cu ele-n poșeta vuton de-acasă?! Uite-așa se Întâmplă, bagă franțujii lu’ sarcozi maro la taior alb și la cască de protecție roșie... Gore și Gicu se uită unul la altul... Primul se scarpină În cap, meditează câteva secunde, mai trage cu ochiul la cizme și apoi nu se abține: Păi și tu tot maro le-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
uită unul la altul... Primul se scarpină În cap, meditează câteva secunde, mai trage cu ochiul la cizme și apoi nu se abține: Păi și tu tot maro le-ai luat? Pe Georgeta de ce n-ai Întrebat-o În ce taior se-mbracă atunci când o să spele covorul?! Degeaba te uiți la teve, Sandule, nimic nu pricepi... Cineva a dat muzica mai tare. Cântă Ioana Radu. Iauzi valea cum mai sună. Sandu Șpriț studiază atent cizmele și descoperă o crăpătură Într-una
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu îndrăznesc. Telegrama îl anunța pe doctor de sosirea mamei lui, a doua zi. Venea să se ocupe în absența bolnavei de casa fiului ei. Când Rieux se întoarse acasă, sora era acolo. Doctorul își văzu nevasta în picioare, în taior, cu chipul strălucind de fard. I-a zâmbit: ― E bine, spune el, foarte bine. Câteva clipe mai târziu, la gară, o instala în vagonul de dormit. Ea privea compartimentul. ― E prea scump pentru noi, nu crezi ? ― Trebuie, spune Rieux. ― Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mâzgă de coji de cartofi cu noroi pe haine, fața îmi era plină de dâre de mizerie, putoarea de cartofi stricați apucase să-mi intre în corp, în păr. Ei apăreau din Dacii break negre, curăței, în costum sau în taior, cu cravate. Aveau unghiile curate și miroseau a BOB sector IV. Ne priveau și pe mine, și pe „sclifosiții ăia de plozi de la MF3” cu o doză de dispreț asociat cu scârbă. Cel mult aruncau peste umăr: - Fără comentarii, tovarășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
marinei, în căpitănia portului. Descriptio Moldaviae: Pe malul Dunării era plin de marineli cu pușca pe pept, testicolul adițional, cum bine numești tu armamentul din dotare. În centru, o troiță. La umbră, nomenclatura locală în păr cu nevestele oficiale în taior, dipotații, miniștrii, primarele și 6 Popa Pripici care o jumătate de oră au dat cu cădelnița în mod soboresc. La soare (erau 36 de grade la umbră), poporu’, îmbrăcat de sărbătoare, dar mai lejer, mai de vară. Nomenclatura a depus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fața albă, cu umbre cenușii. Înapoi la normalitate. Fata de la raionul de farduri a pomenit de mai multe ori de cearcănele întunecate de sub ochii mei. Ideea e că dacă n-aș avea cearcăne, probabil că aș fi concediată. Port un taior negru, ca întotdeauna. Când am împlinit douăzeci și unu de ani, am primit de la mama cinci taioare negre, și de atunci nu mai ies din negru. Singurul articol colorat pe care îl am asupra mea este geanta, care e roșie. Tot mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]