624 matches
-
al Mariei Cunțan. Colaborează cu proză G. Bacovia (Amăgire), Pan M. Vizirescu, George Acsinteanu. Coperta și interiorul revistei sunt ilustrate cu reproduceri după Cecilia Cuțescu-Storck, Oscar Han, Corneliu Medrea. Alți colaboratori: N. Batzaria, G. Murnu, Al. Cazaban, N. Pora, G. Talaz, Dem. Bassarabeanu. N.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288585_a_289914]
-
Își parazitase astfel propria așteptare, sugându-i lent vlaga și agilitatea formală pentru a o transforma într-o uscăciune izomorfă - o paralitică mână întinsă către plăsmuiri virtuale. În ea paralizia și penuria se generau reciproc. Înfiorările lui nu deveniseră niciodată talazuri pentru ca nu se lăsaseră purtate de vânt înspre praguri ale profunzimii dătătoare de măreție și strălucire; trăise între două ape. Copilăria femeii fusese bântuită de spectrul desprins efemer din brațele eternității - la a cărei lipsă de măsură se știe că
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tot fie mama răniților nu de furtună, ci de frica ei, a unui regn gelatinos, vertebrat doar de împunsătura groazei. Ceva prețios dinlăuntru-i trebuia salvat de putrezirea lentă și timpurie printre ei. "Du-mă pe creasta celui mai mare talaz, du-mă în santina Titanicului, numai ia-mă de-aici, de pe malul ăsta năpădit de muribunzi!" rosti ea răspicat în urechea lui Rică printre respirări întretăiate. Un tragism operatic reverbera în glasul ei. "Ducă-se dracului cu toții - mai dracului decât
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lumina ultimelor revizuiri, că mediul cel de pe urmă al imersiunii îl constituia umoarea dominantă a celui îmbarcat. Bineînțeles, mai rămâneau inexplicabilele desprinderi de ghețari din calotele polare, capabile să stârnească valuri mai mari chiar și decât munții cei mai semeți. Talazurile astea înspăimântător de înalte și aleatoare făceau ca realitatea oricărui demarcaj litoral să plutească literalmente în incertitudine, iar navigabilitatea lor părea să varieze de la caz la caz. Cât despre el la momentul respectiv, era într-o dispoziție de câine bătut
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
silit să închidă ochii. Scufundă femeia în rana lui deschisă, cu senzația că doar își recuperează legitim o visceră ectopică din născare. Îi vorbi, bineînțeles, mongola veche, la care ea îi răspunse ascuțit, cu păsări de pradă cântătoare. Doar lovitura talazului naște cu adevărat albatrosul. Într-un târziu, lăsă din gheare femeia pe perna de alături. Multă vreme ea nu se clinti de lângă el, căci, abia adusă pe nou-născuta lui lume, reperele și reflexele îi lipseau cu desăvârșire. În plus, somnul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în care sunt angajat, a semenului, încercat de asprimea unei vicisitudini, este un fapt imprevizibil sau dacă mi-am propus să-l vizitez întru sprijin, acest caracter de eveniment naufragic se păstrează aici. Navele maritime își proiecteză impresionanta masă printre talazuri vizând constant o țintă de atins, un reper la care își impun din startul călătoriei să ajungă. Desigur, în funcție de evoluția aventurii temerare în largul apelor cutremurante portul-destinație stabilit inițial poate fi schimbat cu un altul, dar corăbiile trebuie să ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fiecare insulă luminată a conștiinței mele este convertită la un apus fără de soare, la un amurg ce-și menține umbrele printr-o stingere ce nu se stinge. Starea de în-tristare, de plonjare și ancorare în marasmele tristeții este indusă de talazurile sufletești ale resemnării. Într-un asemenea decor lăuntric de asfințit, eu părăsesc incinta cimitirului coborând spre tumulturile cetății și las în urmă pe camaradul meu învăluit de tăcerile celor ce au fost. Gândind și supunându-mi voința absolutului epistolei în
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
credinței, dăruindu-li-se revelația fragmentară a transcendenței zeului ce există și însoțește constant destinul omului. Ei au rostit Osana! Bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului! din mijlocul tensiunii credinței lor, credință ce le-a impus desprinderea de talazurile agitațiilor terestre. Ei rostesc această exclamație plutind mistic peste mulțimea celorlalți interesați, doar din perspectiva mundană, de apariția cristică. În această plutire, se ridică aproape de ființele angelice, fiind eliberați, pentru o clipă delirică, de greutatea viețuirii întru corporalitate. Aducând slavă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
el va observa cum fețele adorate îl resping adesea ridându-se prin încrisparea disprețului, iar florile se ofilesc nu de atingerea aurului copt al toamnei, ci de veninul multor mâini neprimitoare. Iubirea lui devine înălțare spre câmpuri selenare și prăbușire în talazuri de lavă telurică. Privind spre acele false muze și înțelegându-și drama de a iubi prea mult, acest încercat al dragostei, ofensate de aroganța sufletelor insignifiante prin lipsa afectivității, se va retrage și el cu pasul apăsat al dezamăgirii spre
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
omului să existe doar în starea de alterare trupească cronică, doar în macabrul preludiu al morții. Privesc spre cei dragi și văd cum se sting în această maree a distrucției corporale, asist întru neputință la agonia lor care răbufnește precum talazurile unei mări de amar absintic, devenind basoreliefuri sculptate în piatra durerii. Și nu mai știu dacă le doresc viața în sfredelirea chinului sau moartea eliberatoare de icnetele torturilor de neîndurat, nu mai știu dacă nici pentru mine nu o fi
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în mijlocul potecilor nocturne ale somnului, preschimbându-l din locaș al odihnei în sălașul imaginilor revelatorii. Privindu-l, tresar, fiind atins de fiorul unei modulări răscolitoare ce-mi luminează interiorul, transformându-l într-o minusculă lumină stelară care palpită naufragic în talazuri de noapte existențială. Este visul din care nu îți dorești trezirea deși inevitabilul acesteia plutește precum umbra unei profeții ce se va împlini negreșit. Acest vis este organizat într-un temporal diferit de cel al mundaneității. El nu este, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
s-a creat spontan, țâșnită din entuziasm juvenil. Nu-i o grupare exclusivistă, dimpotrivă, cea mai largă cu putință”. Se publică foarte multă poezie, semnată de Radu Gyr, Radu Boureanu, Ion Pillat, V. Demetrius, Al.T. Stamatiad, George Murnu, G. Talaz, George Dumitrescu, Ilariu Dobridor, Ion Mihai Georgescu, George Pallady, D. Nanu ș.a. Paginile de proză aparțin lui Valeriu Grecu și lui Adrian Hurmuz. Foarte bogată este secțiunea de recenzii, în cadrul căreia Valeriu Grecu, George Dumitrescu și Const. Orăscu prezintă cărți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288845_a_290174]
-
Rememorăm, de asemenea, acest veritabil trenoa" rostit de Hasan în capodopera lui Mesa Selimovic, Dervișul și moartea: "Trăim la o răscruce dintre lumi, la un hotar între popoare, în calea tuturor, veșnic vinovați în ochii cuiva. Deasupra noastră se sparg talazurile istoriei. Ne-am săturat de atâta silnicii și am prefăcut necazul în virtute: am ajuns nobili prin sfidare"9. Există însă și celălalt versant, de astă dată comportamental - consecință a stării lui între - într0 descriere acidă și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
care tragica Iliadă se înalță deasupra ei însăși. Ahile găsește cuvinte impunătoare, care descriu, în densitatea lor, marile trăsături ale vieții lumii și cu deosebire, pentru acest fiu al unei zeițe a mării, marea cu întinderea ei, căreia îi simte talazurile, și cu adâncul de sub negrele înfiorări; și toate apele pământului, de la izvoare și fântâni adânci, până la marile râuri care curg puternic spre mare 110 cu ape bogate și vârtejuri de argint și până la marele fluviu de obârșie, Oceanul, care împrejmuie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
1933), ~nvățătorimea vasluiană (1934) și o foaie din Vremea nouă (1944), înlocuită de Cronica, jurnal de informație generală. Dintre jurnaliștii și publiciștii de până la al II-lea Război: Al. Dobrescu (n. Vaslui 1890, profesor L.M.K., cercetător, publicist, m. 1967), Gheorghe Talaz (pseudonimul lui Gheorghe Antonescu, n. la Pungești, 15 oct. 1898) colaborator la numeroase publicații și autorul unor poezii gingașe și diafane, Alexandru Mănciulescu (n. 1898 m. 1979) fost director al L.M.K., fondator și director de reviste și ziare, a publicat
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
mult decât văd (s.n.), în noapte, urma întipărită în piatră". Ochiul se închide din nou lumii din afară, trăgând peste lucruri cortina entuziasmului factice și a expresiilor lemnoase, ca în următorul fragment plasat strategic la final de text: "Privești la talazuri, privești la cer și atunci misterul infinitului nepătruns te cuprinde, ca dintr-un fund de mare se ridică în sufletul tău întrebări care te chinuiesc, te frământă și-ți umplu ochii de lacrimi..."38. Ei bine, din starea aceasta de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
celelalte vase din port erau identice cu acesta și la fel de Încărcate. În lumina fulgerelor puteam zări, când și când, câteva dintre vasele escadronului nostru care se străduiau să Înfrunte valurile Înspumate și care fie se aflau pe creasta uriașă a talazurilor, fie se prăbușeau În abisurile mării. Atât timp cât acestea rămâneau În raza noastră vizuală, simțeam totuși o oarecare consolare - Însă curând dispărură toate. Cum nava era inundată, marinarii, puțini la număr, au fost nevoiți să muncească fără oprire, ajutați fiind de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
când lumina nu se va mai feri de noapte și de iubire când somnul va fi pururea doar un singur vis inepuizabil. Cerească istovire simt în mine. îndelung și istovitor mi-a fost pelerinajul spre sfântul mormânt, iar crucea apăsătoare. Talazurile cristaline, indistinctele simțuri comune care izvorăsc din sânul întunecat al colinei, la picioarele căreia se sparge torentul pământesc, cine le-a gustat, cine a stat sus pe munții hotarnici ai lumii, și a privit în jos, în noua țară, în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
muștelor lipite de un hoit, jur împrejur; E corturi, aburi candizi, umbrelă-nfiorată, Regi albi, ghețari cu lăncii trufașe, de-oțel pur; I purpuri, sânge, râsul unei frumoase guri Cuprinsă de mânie, sau de căință beată; U cicluri, frământare a verzilor talazuri, Adâncă pace-a turmei ce paște pe islazuri Ți-a urmelor săpate pe frunți de alchimie; O trâmbiță supremă cu țipătul ciudat, Tăceri pe care Îngeri și Aștri le străbat Omega, rază-n Ochii Săi, pururi viorie!1068. Interpretat în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și ai Evei, Cain și Abel care sunt constructorul de cetăți, arhitectul și respectiv rătăcitorul, căutătorul de pe acest pământ, primul Mare Călător. "Splendid-a fost./ Ne spunem bună dimineața/ fisuri dacă apar/ prin scări rulante și tunele de metrou,// Însă / talazuri, iarbă, piscuri, umbrele și mănuși/ retrag pe alt sistem solar/ arcuri crăpate, rupte strune,/ ațe și cabluri încâlcite,/ raze sincopate/ de-s în rețeaua ta de gând.// În junghiuri se zbat tronuri/ și masa marilor cunoașteri/ eliptică și goală/ e
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înțelesul pe care îl va conține ulterior harpa, întrucât, de altă factură decât „lira vibrândă de iubire”, ea „cântă de mărire”, stârnind furtuna oceanică, alegoria romantică, byroniană, a trăirii violente. „Sublim însă e cântul când țipă și ia-n goarnă Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitor.” Amintirea lui Heliade, reformator al culturii din cohorta de sfinte firi vizionare, de glas de deșteptare în noaptea noastră pierdută și amară, se ipostaziază într-o „arfă de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
decorativ. Cea mai utilă contribuție o constituie convorbirile purtate cu scriitori din toate generațiile, de la Mihail Cruceanu și Gib I. Mihăescu la Mircea Horia Simionescu, și de cele mai diferite orientări, de la avangardiștii Sașa Pană și C. Nisipeanu la George Talaz și Eugen Boureanul. Refuzat marilor tensiuni existențiale, A. este un poet laborios, cu debit molcom și expresie supravegheată, care cultivă, mai mult intuitiv și cu resurse imaginative obișnuite, o estetică a cuvântului în deplină autonomie față de celelalte valori. Placheta În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
1930; Spre viitor, Bălti, 1932; Icoane de lumină, Iași, 1936; Strofe pentru veac nou, Iași, 1937; Licăriri de stele, Iași, 1938; Cartea dorurilor mele, Iași, 1939; Arcade peste veac, Iași, 1940; La poarta visului, Iași, 1940; Poteci albastre, Iași, 1940; Talaz spre veac nou, București, 1940; Chemarea soarelui, [Iași], 1943. Antologii: Cartea cantului albastru, Bălti, 1936 (în colaborare cu Victor Buta). Traduceri: Interpretări din lirica latină, Bălti, 1935; ed. (Antologie latină. Poeții lirici), Iași, 1943; Satirici și epigramiști latini, îngr. trad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
forță care stăpânește pe oameni și nu se lasă stăpânită de ei”:“Of, că nu mai vine și la noi”.Oamenii așteaptă să vină și pe la ei răscoala, ca și cum nu tot ei ar face-o, ci alții în locul lor. “Pe măsură ce talazurile nemulțumirilor capătă consistență, încep să spumege, amenințând să năruie rânduiala obișnuită și să-și croiască un vad nou, neîncercat, scriitorul încordează și mai strâns arcul narațiunii, oprește clipa printr-o bruscă secționare a timpului și-o supune unui process analitic
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
cosmice. Ieșirea din sine a spiritului creator (nunta împlinită) înseamnă moarte. Oul cu plod" poate semnifica Duhul Sfânt care plutește deasupra apelor cosmice, reprezentând virtualitatea Creației. Dogma închisă în "nevinovatul ou" este "dogma" creației barbiene. Prin nunta închisă în "trei talazuri", trebuie să înțelegem "sfârșit de drum", locul unde Sinele Marii Ființe Cosmice fuzionează cu sine. Ruperea din sine a Spiritului creator dă naștere formelor materialității; oul va da naștere formelor, dar nunta se va curma în el. Numai în lumina
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]