2,444 matches
-
buzunar câteva poze. In stradă ne aștepta un taxi-limuzină.Inăuntru valuri de șampanie.Mira ținea în mână un buchet imens de trandafiri galbeni. Acasă am sărbătorit cu preparate culinare,tort și numeroase fructe exotice. Au fost momente de posesie și tandrețe. Era un vis fermecător. A doua zi,m-am trezit singur în pat.” Da,visul s-a terminat...”. Dar nu...Pe masă erau 2 hârtii colorate și câteva poze. Hârtia bleu era o factură de 1.000.000 lei. Hârtia
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
serviciu relaxat după o zi dificilă de muncă acasă. Știam că în prezența ei toate problemele se estompau.Nu semăna cu persoana pe care o cunoscusem cu 3 ani în urmă.Era diferită.Era spirituală,veselă,plină de farmec și tandrețe. Intr-una din zile am trecut pe lângă cinemagazin. Era închis.Se aștepta marfă. Intr-o duminică,la sfârșit de lună,așteptam în pat micul dejun.Achitasem factura și scăpasem de griji.Mira întârzia.Așteptarea s-a dovedit zadarnică.Mira dispăruse
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
întâmpla? -Cred că știi răspunsul,Ramona... „La viè est brève,un peu d’amour,un peu de rêve,et puis : bonjour!... Un peu d’espoir,et puis:bonsoir!” (Jos Vandeloo). Se îmbrățișară ca doi vechi amanți;cu patimă,parfum și tandrețe clipe în șir. -La revedere,magicianule! ...Totuși...ai un nume? Să zicem...Maurice... -Nu mă uita,Maurice! Locuiesc la apartamentul cu numărul 10a... -Pe curând,iubirea mea cu ochii dulci ca marea ! „Dar dacă vrei să mă dezmierzi, Mai fă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Cred că i-am produs Cameliei destule neajunsuri de-a lungul anilor. Mai ales cu plecările mele inopinate, cu decizii luate rapid, care de multe ori o făceau să râdă sau să plângă în hohote, cu întoarcerile mele pline de tandrețe de pe unde oi mai fi venit și eu... I-am fost credincios și copiii au fost bucuriile noastre. Cu toate acestea, un vierme îmi mușcă din inimă, îmi dă neliniștea ce nu pot s-o stăpânesc. Până când, până când?... Și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sau orice ar decurge dintr-o răceală zdravană. Pentru patrie. În următoarea scenă e mort, în același pat, familia îndoliată la picioare, printre care și angelica, viitoarea regină Maria (Andreea Măcelaru Șofron), cu care Carol Nicolaescu schimbă priviri pline de tandrețe. Ferdinand (Geo Dobre) pronunță duios apelativul "oncle". Totul s-a adunat aici: pistolul, medicamentele, fulgerele, furtuna, cămașa de noapte ca a condamnaților, Carol în ploaie și mort în pat, într-un cuvânt apoteoza. Stop cadru. Este tot ce poate da
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
latura unei jovialități ironice și de o "insuportabilă" ușurătate. Rubedeniile îndepărtate ale filmului lui Jiri Menzel sunt filmele lui Charles Chaplin, Goana după aur (1925), Luminile orașului (1931), Timpuri noi (1936), Dictatorul (1940) cu acel amestec de ironie, cruzime și tandrețe, de o naivitate care scrutată cu un ochi atent lasă să se vadă ridurile lacrimei. Lecția fundamentală pentru Jan se bazează pe două imperative contradictorii " Nu auzi nimic, nu vezi nimic" și "Auzi tot, vezi tot" punctată de palmele peste
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
obiecte, forme, substanțe, densități și tonuri diferite fără o altă justificare decît aceea a unei conviețuiri legitime sau aleatorii. în aceste cutii, valize, dulapuri și în tot felul de alte recipiente, mai mult sau mai puțin identificabile, se adună toată tandrețea, ironia, patetismul, bogăția și disperarea mocnită a unei conștiințe neobosite și profunde. Neobosite prin puterea de a lupta cu neantul și profunde prin inocență, prin bucurie și prin împăcarea subînțeleasă cu ideea zădărniciei.
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
ia locul un personaj complex, abisal, trecut prin filtrul experienței din Babel al lui Innaritu, un personaj al contrastelor mixînd atitudinea flegmatică și laconismul viril cu o emoție care-i face ochiul să înoate în lacrimă, cu un fel de tandrețe fără adresă. Ceva din maladia lui Jesse își găsește ecoul în sensibilitatea lui Robert Ford. Scena uciderii lui, mai precis o sinucidere a acestuia pentru care el creează momentul favorabil pentru cei doi acoliți este una care rămîne imprimată pe
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
exclusiv - ca pe niște pânze pe care "pictează" cu creionul conté și uneori, când vrea să sublinieze albul hârtiei, cu guașă. Artistul nu este interesat de precizia detaliilor, ci de atmosferă. Indiferent de subiect, imaginile sale au o seriozitate, o tandrețe lipsită de efuziuni care te duce cu gândul la pictura lui Vermeer. Desenele sunt un joc continuu între figuri și cadru, lumină și umbră, tridimensional și plan, plin și gol. În scenele de café-concert, de exemplu, Seurat folosește clar-obscurul într-
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
poezia dinesciană. Gesturile invocate sunt bruște, smucite, tăioase. Ziua "biciuiește" sau e biciuită, "cuțitul e înfipt în rărunchi", "un fierăstrău de maci despică vara", somnul însuși "vânează" ori "mușcă". șChiar și acea parte romanțioasă a poeziei sale alternează momentele de tandrețe cu gesturi de brutalitate. Să ne amintim doar finalul celui mai popular poem al său din care nu lipsește o tăietură sfidătoare: "Sînt tânăr, Doamnă, tânăr, de aceea nu te cred, / oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute ghiara
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
Doamnă, tânăr, de aceea nu te cred, / oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute ghiara/ deși arcașii ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sînt tânăr. Bună seara!/".ț Această constantă agresivitate produce și opoziții majore - nu numai între tandrețe și brutalitate, dar și între stagnarea provincială și elanul exotic, între așteptarea frustrată și promisiunea consolatoare. De n-ar fi să citez decât câteva versuri din splendidul poem Câtă Veneție: "Câtă Veneție consumă omul până ce moare/ hamal al umbrei, umblă
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
cu deținutul care se ascunde în hazna sau cel cu angajații fermei de porci care discută despre americani mi s-au părut de un comic desăvârșit. Erau apoi scene, literar vorbind, greu de uitat: cea a relației, de o superioară tandrețe, care ia naștere la Cezieni între nepot și bunic; cea cu gardianul Bușcu, podidit de afecțiune pentru cioroiul Gogu, cu care se leagănă, ținându-l pe umăr și alintându-l, pe coridoarele celularului din Craiova; cea, teribilă, a transportului deținuților
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
Friuli) locuiește cu familia sa în casa în care a văzut lumina zilei acum 59 de ani. Ca noi toți, are câteva repere, amintiri, regrete și iubiri care l-au marcat pentru toată viața, evocate de scriitorul însuși cu modestie, tandrețe și autoironie în scurta notă biografică de pe site-ul oficial. Nu și-a cunoscut tatăl care s-a stins la 19 zile după nașterea sa; și-a petrecut câțiva ani într-un colegiu al călugărilor salezieni (o adevărată școala militară
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
celor care vor să vadă filmul. Important este că, dincolo de adrenalina necesară filmului de acțiune, Al Pacino reușește să realizeze un personaj interesant, cu un aer de oboseală tandră - ceea ce înmoaie inimile pacientelor; există un permanent balans între paternalism și tandrețe la acest womanizer printre care se mai strecoară și o picătură didactică. Partea proastă a filmului este lecția de sobrietate din final, didascalia administrată în porții prea mari. Morala vine la urmă și transformă filmul într-o lecție pentru sugari
88 de minute trecute fix... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9843_a_11168]
-
inventar"; are grijă pînă și de hrana bulinată evropenește a maidanezilor aciuați pe lîngă instituție, în pofida sfîșiatului repetat și zadarnic reclamat de ciorapi și de pantaloni ai te miri cui (pasămite, ar trebui considerate aceste manifestări patrupedice drept dovezi de tandrețe, dar...). Profesorului-funcționar nu-i punem la îndoială, Doamne ferește, realele calități; dimpotrivă, i le enumerăm, mai departe laudativ: plin de șarm, glumeț, prezent la toate balurile și chermezele, mereu în vervă, la curent cu presa, el susține cu aplauze tot ceea ce
Despre "omul recent" de la catedră by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/9873_a_11198]
-
machiguengas, se pare. Mario Vargas Llosa, Povestașul Actorul, nu lipsit de farmec, din Fatal Weapon sau Mad Max, obișnuit să joace roluri de polițist țicnit cu un temperament coleric, dar și de dur dintr-o specie aparte care nu exclude tandrețea pentru cîini, s-a transformat surpinzător în ultimii ani într-un regizor controversat cu pelicule care fac să pălească filmele de suspans ale colegilor lui de la Hollywood. Un Iisus al Patimilor transpus în tradiția doloristă și care vorbește limba de
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
emigrați peste ocean, mereu dojenit de vecinii compătimitori și lacomi de curiozitate? Rareori în contact cu neamurile cumpătate din Ardeal, deci fără " aparținător"? Și-ar fi închipuit că imensele depozite de dragoste pe care le avusese cândva, că gingașa lui tandrețe se vor revărsa asupra pisicilor, singurele ființe vii din sordidul apartament? Din trecutul scenic al acestui mare actor de teatru îmi reapare și soldatul Pasăre.Tot pe scena națională târgumureșană și tot într-un text scris de DRP (Piticul din
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
nu este una siropoasă, deoarece autoarea a reușit să se strecoare în intimitatea epocii și să pigmenteze narațiunea prin încrucișarea a două orizonturi distincte, jocul limbajelor asigurând echilibrul dintre sublim și grotesc, dintre tragic și comic, "arta iubirii" evgheniților, melancolia, tandrețea, senzualitatea, romantismul fiind deliricizate mai ales prin replicile țiganilor, nelipsiți din preajma boierilor. Umorul sănătos, tonic, greu de redat altfel decât prin citate, este salvator: " - Priveala, Ioniță, priveala poate să te îmbogățească. Totul respiră în jur, natura, culorile toamnei, viile... Trase
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
White. Richie nu sare în ochi, este aparent șters, spre deosebire de colegii săi corupți atît de macho încît se pot confunda foarte bine cu gangasterii de care sunt mituiți. Spre deosebire de el, Frank Lucas are carismă, zîmbește fermecător cînd spune, "my man", tandrețe și amenințare, este alunecos și violent și un familist în același timp. Valorile la care ține sunt cele tradiționale, familia fiind pe primul loc, Frank este un păstrător al tradiției, patriotismul său nu este contrafăcut, ci dimpotrivă autentic, emoționant. În
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
de sonată, creată și deja emancipată în sec. 18 (Haydn credea că teatralitatea muzicii lui, cu alte cuvinte "operele" pe care nu le-a scris, stau în cvartete), cât și frisoanele schubertiene, tânăr compozitor apăsat de premonițiuni, sumbre, sfâșiat între tandrețe, inocență și acute, grave crize emoționale. împreună sunt la "cvartetul Belcea" scriitura, gândul creativ al unui autor și psihologia lui. Exemplul concludent al contemplării, din înaltul anilor 2000, a istoriei devenirii cvartetului de coarde a fost al doilea program: "Opere
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
de traversat chiar și prin această reconversie a suferinței în înțelegere superioară. Ceea ce dă un tonus aparte relațiilor pe care le angajează Irene este reala sa umilință și afecțiune combinată cu severitatea și abilitatea în planul deciziei, un fel de tandrețe care-i animă gesturile de cruzime. Niciodată trucurile și strategiile sale nu devin sarcastice, niciodată personajul nu cade în vulgaritate, mila și dragostea se însoțesc cu fermitatea și brutalitatea cuiva care joacă totul pe o singură carte. De asemenea, regizorul
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
posibilele neexprimate în locul unei didactice conflictuale. Dialogul monologal, avîndu-l ca interlocutor mut pe fosta prietenă Gina, redusă la proporțiile unei măști, au în straniul lor solipsism o emoție aparte, pe care întreg filmul lui Tornatore o creează cu cruzime și tandrețe.
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
nu se poate mai actual la noi.) Relația dintre acest detectiv și Erica are zonele ei de subliminal, nefericirea constituie premisa unui puternic rapel la interioritate, a unei comunicări profunde, iar această relație, marcată de zone de umbră și de tandrețe mi se pare cea mai reușită realizare a lui Neil Jordan din acest film. Finalul induce ideea de circularitate, Erica revine în același tunel unde ea și logodnicul său au fost atacați. Dar oare a ajuns ea la capăt? Concluzia
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
refac dimensiunea umană a unui caracter. Paradoxal, dar în acest fel el apare mai pregnant evidențiat, scena despărțirii dintre soți înainte de proiectata întîlnire cu șeicul Mubarak Ali Gilani este realuată obsesiv. Din ea se revarsă angoasa și un fel de tandrețe furtivă pentru ceea ce n-ai avut cum să știi că este o scenă de adio. Filmul demarează lent, banal și se dezvoltă alert într-un crescendo ce nu te face să simți imediat viteza. Regizorul a ales o serie de
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
să arate și acel ceva al modestiei desăvîrșite, aproape inexistentă astăzi, care îl oprea. Sau îl făcea să ezite. Un mare boier îmi răsfoia teatrul românesc prin fața ochilor ca pe cea mai minunată poveste în imagini a lumii. Cu o tandrețe nesfîrșită!... Amintirile îl absorbeau, îl furau cu totul de lîngă mine. Pleca departe, departe, iar zîmbetul lui mă liniștea. Acolo se simțea bine. Rarisim un spirit ca acesta a dominat cultura teatrală. Și nu numai. S-a apelat la el
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]