2,970 matches
-
2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Eu, ce să cred, că e prea greu doar două vorbe să rostești, cănd e-asa simplu și frumos de ce nu-mi spui că mă iubești? Să înțeleg că îmi arăți atunci cand tandru mă privești, nu-mi e de-ajuns, iar de-i așa de ce nu-mi spui că mă iubești? Că faptele o demonstrează eu știu deja, nu sunt povești, dar tot nu înțeleg de ce nu-mi spui deloc că mă iubești
DE CE NU-MI SPUI CA MA IUBESTI? de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380296_a_381625]
-
XXII. DORUL MĂRII, de Viorel Vintilă, publicat în Ediția nr. 1644 din 02 iulie 2015. Când mării i se face dor de țărm își trimite valurile calde ( mesagerul iubirii perene) către țărmul singuratic pe care-l îmbrățișează cu un sărut tandru lăsând o amprentă invizibilă pe buzele nisipului ierbinte și fin perechile de îndrăgostiți își acoperă sufletele cu ale mării valuri - spumoase și înfocate inimioarele și inițialele desenate pe nisipul mării un legământ de iubire al îndrăgostiților sunt spulberate de valurile
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
bună. Pentru ochii tăi triști în senin m-aș preface, să îmbrac al tau suflet în lumina și pace. Pentru ochii tăi triști Aș plantă în grădini -doar de suflet știute, iriși, roșe și crini- mângâieri de lumini și de tandre cântări într-o oază cu flori și o mie de sori... Să privim răsărituri! Ți-aș pictă fericiri, ți-aș așterne visări peste pleape. Fugar, al meu înger rebel ți-ar uită drept răvaș un sărut pătimaș și-o bucată
...DE DRAGOSTE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378239_a_379568]
-
te-am iubit cu noaptea din care pleacă mirii. Nu ne-a fost scrisă, totuși, nici împlinită clipă De- a-ți scrijeli pe deget hoinarul meu destin Mi te închin la crucea de iasca și de chin Tu altui mire tandru de jar i-ai fost risipă. Vor înflori magnolii sub pașii tăi, mireasa, și îți vei crește pruncii și va ploua a fum Eu te-am iubit din ziua ce nu s-a vrut acum Tu m-ai uitat din
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
În brațele de smirna, cu care m-ai vândut, Îi vei primi, desigur, pe cei mai josnici miri Și voi simți cum scurma pumnale-n trandafiri, Cum te iubesc mai tare de când mi te-am pierdut. Vei înflori naivă și tandra că un chin De sărbători păgâne; sălbăticită-n rugi Nu vei avea, de tine, nici unde să mai fugi Eu voi fi vreasc de sânge pe fruntea ta de crin. Și dacă vor mai trece prin părul tău dovezi ... Citește
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
botez.În brațele de smirna, cu care m-ai vândut,Îi vei primi, desigur, pe cei mai josnici miriși voi simți cum scurma pumnale-n trandafiri,Cum te iubesc mai tare de când mi te-am pierdut.Vei înflori naivă și tandra că un chinDe sărbători păgâne; sălbăticită-n rugiNu vei avea, de tine, nici unde să mai fugiEu voi fi vreasc de sânge pe fruntea ta de crin.Și dacă vor mai trece prin părul tău dovezi... XXVII. EI VIN PLECÂND
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
O COAJA DE OU ÎNTR-O BATISTĂ, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015. Tu trebuie numai să înțelegi dragostea ca o coaja de ou într-o batistă, mai aspră că mâna unui măceș, mai tandra că matasea cuvântului pe care-l puteam rosti în taină doar uneori, nimănui... “Mama...” șopteam în noapte -să știu cum sună-, să mi-o imaginez în somn punându-și palmă peste fruntea mea de frig, peste fruntea mea de urâtă
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
durea când mama mea dispărea în colbul drumului, ducând cu ea parfumul de mere și mângâierea pe ... Citește mai mult Tu trebuie numai să înțelegi dragosteaca o coaja de ou într-o batistă,mai aspră că mâna unui măceș,măi tandra că matasea cuvântuluipe care-l puteam rosti în tainădoar uneori,nimănui...“ Mama...” șopteam în noapte-să știu cum sună-,să mi-o imaginez în somnpunându-și palmapeste fruntea meade frig,pește fruntea mea de urâtă,dar acolo nu era nimeni,doar șirul
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
folos Și ningă de-a pururi, zăpada ne-ngroape. Îți cauți supusă, docilă o gazdă Cu capul adesea pierdut și absent. Deschizi iar o ușă crezând că ești trează Dar vezi !...Că-mi pătrunzi pe un alt continent. Sărutul tău tandru îl simt ca pe-o gheară Ce strânge doar gâtul ce-i e destinat. Presară cuvinte și vorbe de-ocară Pe sufletul rece ce l-ai consumat. Dar visele-mi toate acum sunt deșarte Și-aș vrea să le-arunc
REGRET TARDIV de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378318_a_379647]
-
sa realitate, pentru că, vrând, nevrând, prin forța împrejurărilor e vremea zăpezii în păr și-a troianului de amintiri și în drumul gândului său, dar seamănă atât de bine George Mihăiță cel de azi cu George Mihăiță cel de cândva, subțire, tandru, ștrengar de ceată tinerească...! George Mihăiță nu este omul care să tragă oblonul peste ce a fost, nici să fie tulburat de orizont. În luptă principială cu sine, adună din trecut trăirile ce compun experiența și doar atât, nu clădește
GEORGE MIHĂIŢĂ. UN ACTOR TÂNĂR, DOAR TÂNĂR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377104_a_378433]
-
în: Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Gene roz se nasc din suflet, în a primăverii fire Ochii cerului au umblet și-i lucesc doar a iubire Verbu‘-acesta-n noi renaște plămădind sărutul tandru Floarea inimii iubire paște din al glasului meandru Și-mi topesc nemărginirea în culoarea sfântă-a vieții Crengi sucite strâng iubirea și zâmbesc larg frumuseții Nu-i nimic mai viu în jur-mi... verdele de humă zburdă Și șoptindu-mi
GENE ROZ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377118_a_378447]
-
pentru toate Câte mie mi se-ntâmplă, Voi iubi în viață poate O femeie cât mai simplă. Așteptarea mă omoară Gândul dor îmi face silă, Zilele sunt grea povară Zeii reci n-au nici o milă. Îmi doresc să fiu mai tandru Cu a inimii năvală, Să visez umil sau mândru La o dragoste banală. Să doresc modeste mostre De sublimă adorare, Să mă fac punte și luntre Ca să n-ajung o nonvaloare. Să strivesc pierdut în mine Negru gând de supărare
MEA CULPA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377169_a_378498]
-
noi. În ritmul trupurilor ea repeta: «E bine! Dar tot te arestez! E bine! Ooo..., ce bine! Dar tot te arestez.»” Întâlnirea cu orașul de pe Someș, care avea să-i cucerească definitiv pe autor și famila sa, este redată cu tandră nostalgie: „ Am coborât în centrul orașului și m-am îndreptat spre Biserica «Sfântul Mihail». Soarele inundase întrega piață. M-am așezat pe o bancă lângă statuia lui Matei Corvin. Am pus rucsacul alături. Am privit în jur și parcă l-
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
gătită în frigider, pe care nu îndrăznesc s-o ating, să nu se termine visul că ai fost în toată viața mea, Tamara, și din carnea ta am copii și nu ți-am luat niciodată un trandafir și nici cuvinte tandre nu ți-am spus, iar acum sunt al nimănui, cu florile tale din glastră cu tot, udate cu zaț de cafea, pe care eu nu voi ști niciodată să le iubesc și de care nu voi ști vreodată să mă
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
OU ÎNTR-O BATISTĂ Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului Tu trebuie numai să înțelegi dragostea ca o coajă de ou într-o batistă, mai aspră ca mâna unui măceș, mai tandră ca mătasea cuvântului pe care-l puteam rosti în taină doar uneori, nimănui... “Mamă...” șopteam în noapte -să stiu cum sună-, să mi-o imaginez în somn punându-și palma peste fruntea mea de frig, peste fruntea mea de urâtă
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
ce-arìpi să-și facă din cuvânt. Chiar dacă par o frunză-n vânt, cu sânge îmi pictez altarul în timp ce-mi simt fierbinte jarul ce-a fost incendiu în avânt. Șoapte În brațe inima mi-o strâng și îi șoptesc tandre cuvinte: Nu te speria când vezi că plâng și bate toba înainte. Nu băga-n seamă că mă-nfrâng cei care-își fac din mine ținte. Tu lin foșnește, ca un crâng, și nu-ți ieși nicicând din minte. Zâmbește-mi
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377229_a_378558]
-
oferea odihna și un ram îmbobocit? Îți amintești de steaua noastră, la care noi priveam tăcuți, de noaptea rece și albastră, de aștrii pâlpâind, abia iviți? Îți amintești magnolia-nflorită, de liliacul, ce cuvinte dulci ne susura, de-acea iubire tandră, negrăită, când visul meu cu-al tău, se împletea? Îți amintești castanii candelabre, ce-aleea noastră luminau în serile târzii, și-alăturea de noi, tăcute umbre, ne însoțeau până în toamnele arămii. Acum, doar eu îmi amintesc de-o primăvară, În
ÎȚI AMINTEȘTI? de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377306_a_378635]
-
ochii tăi ascunși după surâs? Și de ți-aș spune despre a mea ursită, Mi-ai spune că avem același vis? De te-aș iubi, ar înflori un crin, În sufletu-ți - mister în miez de vară? Ai scrie, oare, tandru cu suspin, Iubirea sacră pe a lui petală? De te-aș iubi, ai întona plăcut, În inimă-ți acorduri de chitare, Înveșnicind secunda de-nceput, Nopțile privind spre carul mare? De te-aș iubi, ai înțelege, oare, Puterea dragostei ce
DE TE-AŞ IUBI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382131_a_383460]
-
DE SODOMA Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului vineri 30 oct. 2015 Câtă bucurie!.. beție-n culoare, Pe ritmul -Rockului- atât de săltat. Muzica li se așterne la picioare, Țâșnesc efluvii tandre pe neașteptat. Bolta clubului vechi puternic răsună, E-atâta viață expusă-n visul târziu! Joacă, fericiți, ținându-se de mână Copiii vremii cu râs dulce argintiu. .............................................................. Cineva-i strânge de gât, parcă, cu șaluri!... Să iasă în noapte mulți nu
NOAPTE DE SODOMA de LIA RUSE în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382218_a_383547]
-
o cităm pe prima: Sta cuminte și căta/ Cum să prindă pasărea,/ În cuib, la ea, mâna băga,/ Cu ea puțin se juca...” - cele trei puncte din finalul deschis al acestui prim catren ne îndeamnă să continuăm: Și păsărica mângâia,/ Tandrul copil de peruzea”... Doamne, ferește-ne! Cine știe ce se mai poate întâmpla... Notabilă este poema cu final mortal ,,Pescarul pescuit de pește”, pe care un artist vizual redutabil o poate transpune într-o gravură ori într-o pictură cu smalțuri argintii
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
acestora sunt oameni care gândesc nu numai cu mintea, ci și cu sufletul, și creionează veritabile arhitecturi literare, pe care le trimit ofrande confraților de peste tot. Volumul de versuri Umbra luminii, al lui Ion Micheci pare a fi un cântec tandru venit din altă lume, așa cum punctează Gheorghe A. Stroia. Romanul Călugărul negru, scris de Șerban Tomșa mizează pe un subtil melanj între real și fantastic, între existența frustă... și ficțiunea compensatorie, după cum notează Geo Galetaru. Ion Pachia Tatomirescu ne înfățișează
ZEIT 60 : Zăpada noastră cea de toate iernile ! [Corola-blog/BlogPost/93217_a_94509]
-
pare o țară anume, ci un topos romantic, disponibil. Ioan Radu Văcărescu visează o patrie "întunecată" cu măsură, care să-i adăpostească dialogul cu sine însuși, secreția izolării într-un decor de o stridență obosită, de un maleficiu dezabuzat: "noapte tandră de novembre / noapte bolnavă cu vînt cald / în țara-ntunecată / în orașul anotimpului decrepit / pustietate / și fermecată rutină / în care fumezi iarba singurătății / sub felinarul mai rece ca un craniu / din piațeta cu turnuri în ruină / așteptînd eternul interviu / cu
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
cu un peisaj literar prea calm, bine structurat, diferențiat estetic și cuplat cu mișcările înnoitoare occidentale, el mai varsă lichid din recipient pentru a obține și a vedea jumătatea goală a paharului. Astfel, lirica poeților interbelici e încă "umană, personală, tandră, cuminte, sentimentală" și nu se rupe cu adevărat de tradiția secolului 19. Arghezi, Barbu, Bacovia, Fundoianu, Voronca și ceilalți nefiind realmente moderniști, nici conceptul de modernism, forjat în jurul lor, nu se susține. Abia al doilea val suprarealist aduce modernitatea în
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
al doilea val suprarealist aduce modernitatea în spațiul poetic românesc. Autorii dinainte ar fi, cu toții, premoderni... Mi-e greu să cred, totuși, că Eugen Negrici a putut vedea în Flori de mucigai ori în Joc secund o poezie "umană, personală, tandră, cuminte, sentimentală". Mai degrabă el închide ochii asupra marilor și micilor exemple, pentru a nu știrbi cumva teza iluzionării continue și în proporție de masă. Are numai pe jumătate dreptate. Modernismul nostru interbelic este unul "impur" și, așa zicând, simultaneist
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
în filmul lui Gus Van Șanț. Dacă ar fi să-i găsesc un corespondent literar filmului lui Gus Van Șanț aș opta fără ezitare pentru Ian McEwan cu românul sau, The Cement Garden, dar mai ales pentru ecorșeurile de o tandra cruzime din volumele de povestiri netraduse încă la noi, First love, Last Rites și În Between the Sheets. În prim plan se află acest adolescent cu o bizară maturitate, una gratuită, precoce, ca o molestare, care apasă fără a oferi
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]