KorAP: Find »[drukola/base=taoist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...22 >

547 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575

dinastie Song de Sud (1127-1279): Mintea este conducătorul energiei. Acolo unde se duce mintea, energia o urmează. Atunci când o anumită parte a corpului este suferindă, folosiți mintea pentru a atrage energia spre zona afectată și aceasta va vindeca suferința. Maeștrii taoiști numesc ochii, urechile, nasul, limba și corpul cei „Cinci Hoți” ai respirației și meditației, deoarece aceștia, practic vă „tâlhăresc” de atenția mentală necesară pentru a comanda respirația și a controla energia. Adepții trebuie așadar să învețe să-și „încarcereze” acești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
a asimila, a acumula și a distribui energia în rețelele energetice ale corpului, mintea trebuie să exercite control complet asupra corpului și a respirației, iar dumneavoastră trebuie să aveți control complet asupra minții. Controlul respirației în patru etape Majoritatea exercițiilor taoiste de respirație sunt realizate trecându-se prin patru etape diferite: inspirația, reținerea, expirația și pauza. Este important să realizăm fiecare etapă în mod corect și să le legăm lin una de alta, de aceea trebuie să aruncăm o privire mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
nu durata sau volumul respirației reținute are efecte terapeutice miraculoase, ci mai curând regularitatea ritmică a întregului proces de respirație, ca și cele trei tehnici fizice cheie care sunt aplicate în timpul scurtei etape de reținere. Expirația În exercițiile de respirație taoiste, expirația este mai importantă decât inspirația. Respirația toracică superficială lasă mereu în urmă un reziduu de aer stătut și de toxine în profunzimea plămânilor și aceste reziduuri trebuie să fie eliminate în totalitate pentru ca plămânii să fie umpluți în mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
și a bătăilor inimii. Una dintre cele mai bune metode pentru cultivarea acestei conștiințe interne este să vă concentrați atenția asupra regiunii ombilicului și să încercați să vizualizați dilatarea și contractarea acestuia odată cu fiecare respirație. Așa cum le spunea un maestru taoist discipolilor săi, „concentrați-vă atenția asupra părții inferioare a abdomenului și veți învăța, în cele din urmă, tot ce se poate despre corpul dumneavoastră”. Imediat ce mintea rătăcește și nu se mai concentrează asupra respirației, aceasta își pierde ritmul, așadar încercați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
care intră și ies din organism și să vizualizeze energia ce se deplasează prin meridiane odată cu fiecare respirație. După o practică îndelungată, mintea dumneavoastră va învăța să dirijeze energia în loc să o urmeze pur și simplu prin organism, îndeplinind, astfel, principiul taoist conform căruia „energia urmează mintea care o dirijează”. Postură: în picioare, șezând, întinși, în mers. Poziția în picioare și cea șezând sunt cele mai bune. Tehnică: goliți-vă plămânii complet, apoi începeți o inspirație prelungă și lentă prin nările lărgite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
metabolism. Respirația prin Marele Cerc Tai-Chi Acest exercițiu extrem de fluid (figura 3.9) sincronizează corpul, respirația și mintea și echilibrează energiile yin și yang de la nivelul întregului organism. Este unul dintre cele mai bune exerciții de respirație din întregul repertoriu taoist și, dacă practicați o singură tehnică de control al respirației, aceasta e tehnica pe care ar trebui să o alegeți. Postură: în picioare, cu călcâiele apropiate, cu vârfurile picioarelor depărtate la 45 de grade, cu genunchii îndoiți și cu spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
qi decât în cazul respirației prin ambele nări. O mare parte din acest qi este transmisă direct creierului și sistemului nervos central, prin nervii olfactivi, dând un impuls puternic întregului sistem. Respirația vibratorie Există cinci sunete „vindecătoare” folosite în tradiția taoistă, cinci în practica tibetană și chiar și mai multe în pranayama hindusă. Dintre toate silabele din lume, cea care are cele mai mari beneficii terapeutice prin respirația vibratorie este silaba străveche „Om”. Nu vă faceți probleme: prin rostirea acestei silabe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
are în mod special de o stimulare puternică, ce intensifică secrețiile acesteia și echilibrează metabolismul. La nivelul creierului, vibrațiile oferă o stimulare puternică și glandelor pineală și pituitară, echilibrând, astfel, întregul sistem endocrin. Respirația abdominală inversă Acesta este un exercițiu taoist de respirație foarte vechi și oarecum ezoteric și nu trebuie practicat cu regularitate înainte de a stăpâni respirația abdominală normală. Postură: postura Calului sau în poziție șezândă. Tehnică: goliți plămânii în profunzime, apoi începeți să efectuați o inspirație lentă și profundă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
creștetul capului, întinzând gâtul și trăgând pelvisul spre interior; - mențineți mâinile și fața relaxate; - mențineți cele Trei Blocări aplicate în timpul reținerii; - mențineți „ochii minții” concentrați spre interior, asupra zonei ombilicului. O comoară de beneficii respiratorii De-a lungul vremurilor, textele taoiste au demonstrat superioritatea evidentă a respirației asupra medicamentelor în domeniul terapiei medicale. Shen Chia-shu, medic și adept din dinastia Qing, insistă asupra faptului că terapia respiratorie ar trebui prescrisă în mod adecvat de toți medicii: Respirația și exercițiile conexe sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
transformă în agenții infecțioși... Există întotdeauna o imunitate naturală atribuită echilibrului ionic din sânge și care depinde de respirație... Aceasta conferă echilibrului acid/bază (adică yin/yang) o regularitate care este restabilită o dată cu fiecare respirație... Iată exact cum descriu medicii taoiști antici cauzele fundamentale ale bolilor - nu ca fiind provocate de atacurile externe ale „germenilor”, ci de degenerarea internă și de toxicitatea care creează dezechlibre grave ce permit acele atacuri externe. Când astfel de stări patologice din sistem sunt eliminate prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
de față, care a fost concepută și scrisă în întregime sub influența qi-ului furnizat de controlul respirației. Su Tung-po, un adept din secolul al XII-lea și unul dintre cei mai apreciați poeți ai Chinei, nu a început practicarea regimurilor taoiste de respirație până la o vârstă mijlocie, dar în memoriile sale, exaltează virtuțile respirației profunde în termeni foarte preciși, iar în cuvintele lui răzbate de convingerea experienței directe: La început, se simt efecte minime, dar, după ce practicați exercițiile de respirație în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
nu ruginește și nu putrezește niciodată. De ce? Pentru că acestea se întrețin încontinuu și sunt aproape întodeauna în mișcare. Sun Ssu-mo În acest fragment din capodopera sa neprețuită Rețete prețioase, medicul din dinastia Tang Sun Ssu-mo concentrează pe scurt esența principiilor taoiste referitoare la exercițiile fizice. Mișcările ritmice naturale reprezintă fundamentul cultivării esenței și energiei. Echilibrul și moderațiea sunt, de asemenea, factori-cheie. Într-un volum al Analelor de primăvară și de toamnă, întâlnim următorul fragment: Esența și energia, corpul și respirația sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
asemenea, factori-cheie. Într-un volum al Analelor de primăvară și de toamnă, întâlnim următorul fragment: Esența și energia, corpul și respirația sunt inseparabile: când corpul nu se mișcă, esența nu poate curge; când esența nu poate curge, energia stagnează. Exercițiile taoiste au scopul de a menține fluidele esențiale (sângele, hormonii, limfa etc.) și energia vitală în circulație. Elementul principal de interes este așadar intern, nu extern. Dacă facem energia să se deplaseze asemenea unui pârâu de munte prin intermediul respirației profunde controlate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
animalele sunt ușoare și adaptabile în viață, Dar fragile și uscate în moarte. Într-adevăr, a fi dur și rigid este calea morții; A fi ușor și flexibil este calea vieții. Tao teh ching În practică, aspectul fizic al exercițiilor taoiste are o abordare complet opusă celei a formelor occidentale. Exercițiile taoiste destind, întind și relaxează corpul; exercițiile occidentale strâng, comprimă și tensionează corpul. Exercițiile taoiste sunt lente și ritmice; formele occidentale sunt rapide și neregulate. Regimurile taoiste acumulează și stochează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
în moarte. Într-adevăr, a fi dur și rigid este calea morții; A fi ușor și flexibil este calea vieții. Tao teh ching În practică, aspectul fizic al exercițiilor taoiste are o abordare complet opusă celei a formelor occidentale. Exercițiile taoiste destind, întind și relaxează corpul; exercițiile occidentale strâng, comprimă și tensionează corpul. Exercițiile taoiste sunt lente și ritmice; formele occidentale sunt rapide și neregulate. Regimurile taoiste acumulează și stochează energie vitală, producându-vă o senzație de împrospătare; exercițiile occidentale, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
ușor și flexibil este calea vieții. Tao teh ching În practică, aspectul fizic al exercițiilor taoiste are o abordare complet opusă celei a formelor occidentale. Exercițiile taoiste destind, întind și relaxează corpul; exercițiile occidentale strâng, comprimă și tensionează corpul. Exercițiile taoiste sunt lente și ritmice; formele occidentale sunt rapide și neregulate. Regimurile taoiste acumulează și stochează energie vitală, producându-vă o senzație de împrospătare; exercițiile occidentale, cum ar fi alergatul, ridicarea greutăților și sporturile în echipă vă secătuiesc de energie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
fizic al exercițiilor taoiste are o abordare complet opusă celei a formelor occidentale. Exercițiile taoiste destind, întind și relaxează corpul; exercițiile occidentale strâng, comprimă și tensionează corpul. Exercițiile taoiste sunt lente și ritmice; formele occidentale sunt rapide și neregulate. Regimurile taoiste acumulează și stochează energie vitală, producându-vă o senzație de împrospătare; exercițiile occidentale, cum ar fi alergatul, ridicarea greutăților și sporturile în echipă vă secătuiesc de energie și vă lasă „frânt”. Toate exercițiile taoiste sunt „aerobice” în esența lor, deoarece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
occidentale sunt rapide și neregulate. Regimurile taoiste acumulează și stochează energie vitală, producându-vă o senzație de împrospătare; exercițiile occidentale, cum ar fi alergatul, ridicarea greutăților și sporturile în echipă vă secătuiesc de energie și vă lasă „frânt”. Toate exercițiile taoiste sunt „aerobice” în esența lor, deoarece implică modele de respirație reglate cu atenție. În consecință, în afară de diferitele beneficii pe care exercițiile le au pentru diverse părți ale corpului, toate exercițiile taoiste sunt benefice pentru sistemul cardiovascular și oxigenează fluxul sangvin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
secătuiesc de energie și vă lasă „frânt”. Toate exercițiile taoiste sunt „aerobice” în esența lor, deoarece implică modele de respirație reglate cu atenție. În consecință, în afară de diferitele beneficii pe care exercițiile le au pentru diverse părți ale corpului, toate exercițiile taoiste sunt benefice pentru sistemul cardiovascular și oxigenează fluxul sangvin. Pentru inimă, beneficiile majore provin din folosirea diafragmei ca pompă de forță pentru circulație. Pe măsură ce aceste exerciții devin un obicei, corpul respiră din ce în ce mai profund cu ajutorul diafragmei, chiar și în timpul activităților obișnuite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
provin din folosirea diafragmei ca pompă de forță pentru circulație. Pe măsură ce aceste exerciții devin un obicei, corpul respiră din ce în ce mai profund cu ajutorul diafragmei, chiar și în timpul activităților obișnuite, iar acest lucru scutește inima de un efort enorm. Diferența esențială dintre exercițiile taoiste și cele occidentale este evidentă mai ales la nivelul încheieturilor și al mușchilor legați de coloana vertebrală. Prin destinderea și întinderea vertebrelor și relaxarea mușchilor spinali conecși, puteți oferi impulsuri nervoase și energetice optime organelor vitale. Mușchii spinali crispați nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
deplasarea energiei, care, la rândul său, este esențială pentru cultivarea forțelor spirituale și mentale. După cum spunea Cicero, „doar cel care învață să se relaxeze poate crea și pentru acesta ideile ajung în minte ca fulgerul”. Aceasta este o veritabilă observație taoistă, deoarece leagă în mod clar relaxarea fizică de luciditatea mentală, corpul de minte, esența și energia de spirit. De asemenea, recunoaște proprietățile electromagnetice ale energiei vitale care alimentează spiritul omului relaxat fizic. Exercițiile de stil ușor au o istorie interesantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
că scopul principal al acestora este de a servi ca apărare împotriva bolilor și a degenerării, nu a atacatorilor și hoților și că sunt fundamentate exact pe aceleași forțe care stau la baza medicinei, a meditației și a tuturor artelor taoiste. Acest argument este prezentat adecvat în The Wandering Taoist (Taoistul rătăcitor): Învățarea artelor marțiale presupune siguranță de sine, nu aroganță. Nu boxerul este cel periculos, ci, mai curând, cel slab. Fiind nesigur, acesta din urmă are mereu ceva de demonstrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
animale chineze indigene de dao-yin cu yoga și respirația ritmică aduse din India de Bodhidharma a dat naștere artelor marțiale chineze, așa cum le cunoaștem astăzi. Inseparabilitatea celor Trei Comori este cheia care unește artele medicale, marțiale și meditative în tradiția taoistă. Toate cele trei aspecte se susțin și se completează între ele și abordează același scop al armoniei și echilibrului din diferite unghiuri. În China, majoritatea maeștrilor de arte marțiale studiază și practică medicina tradițională chineză și își dedică timpul cultivării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
și echilibrului din diferite unghiuri. În China, majoritatea maeștrilor de arte marțiale studiază și practică medicina tradițională chineză și își dedică timpul cultivării spiritului prin meditație. Majoritatea medicilor chinezi practică și exerciții de stil ușor și respirație profundă, iar misticii taoiști își mențin corpul în formă practicând artele marțiale și consumând plante medicinale. Ca și cu toate celelalte aspecte ale taoismului, exercițiile constituie un întreg în care totalul este mai mare decât suma părților. Nu poate fi fragmentat în părți fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
în patru categorii: încălzire; destindere și întindere; exerciții pentru longevitate; și relaxare. Secțiunea finală prezintă un exemplu de regim zilnic de respirație și exerciții, pe care cititorul îl poate avea în vedere atunci când își organizează propriul program personal. Toate exercițiile taoiste presupun coordonarea atentă a corpului, respirației și minții pentru a cultiva și a armoniza cele Trei Comori ale esenței, energiei și spiritului. Aceste trei aspecte sunt inseparabile. Dacă vă poticniți la unul dintre niveluri în timpul exercițiilor, celelalte două se vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]