5,159 matches
-
lumină diferită, fără remușcări - ne simțeam în stare de orice, un lucru care li se întâmplă tinerilor. Ne țiuiau urechile, iar când închideam ochii ne era greață, dar vorbeam în continuare, în timp ce printre obloane lumina din grădină se strecura pe tavan în fâșii subțiri, noi le fixam și continuam să vorbim fără să ne privim. L-am întrebat pe Sfânt unde se ducea când dispărea. Iar el ne-a spus. Nu ne era frică de nimic. Luca povesti despre tatăl său
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
Napoli există una din cele mai vechi și mai bogate biblioteci din Italia și din lume. Biblioteca e faimoasă atât pentru fondul ei de carte rară și de manuscrise pe pergament, cât și pentru frumusețea arhitecturii și a pereților și tavanelor în lemn. Cu nouă luni în urmă, a fost numit director un individ fără pregătire în materie, dar cu pile, bănuit a fi sustras cărți din Biblioteca Națională de la Madrid și din aceea de la Zaragoza, un impostor care se împăunează
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4461_a_5786]
-
partid, dau de muncă la aproape cinci mii de suflete. De la județeană am plecat, atunci când cu accidentul cu mașina... Gheorghe se opri brusc, își mai turnă un pahar, îi turnă și femeii. Oftă prelung și apoi încremeni cu privirea în tavan. Lasă, frate, bine că nu te-au închis... Să închidă pe aia a mă-sii, nu pe mine ! Ce dacă eram beat, ce dacă au murit doi oameni, nu puteau să fie atenți, să se ferească? În milițieni să nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Într-o noapte, se trezi în camera de oaspeți a primăriei cu primul secretar. Trecuse de miezul nopții, iar Tălparu nu se culcase încă. Stătea întins pe canapeaua din piele, îmbrăcat. Fuma liniștit, cu ochii fixați într-un punct din tavan. Pe o măsuță, lângă canapea, o sticlă de ,,albanez” părea să aștepte cuminte, golită pe jumătate, iar jos, la nici un pas, era aruncată o alta, goală... Fără a saluta, primul secretar se așeză în unul din fotoliile de lângă canapea și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mai urmează nici un ,,apoi”, Elvira, totul s-a sfârșit pentru mine, pentru noi”, am încercat să-i explic. Elvira nu a mai spus nimic, a umplut paharele și atât. Apoi a înlemnit parcă. Și-a ațintit privirea în lustra din tavan, iar când m-am ridicat și am început să răscolesc iarăși printre cărțile și actele răvășite în toată camera, a rămas tot stană de piatră. Am început să rup tot ce-mi cădea în mână, lucrări, acte, diplome, cărți de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
răcoresc. Respir agitat și suflul meu seamănă cu un oftat lung. „De ce oftați?“ mă întreabă senin moșneagul. Doamne, la grea încercare mă pui, urlu în mine. Nu mă întorc spre el pentru că o să-l strâng de gât. Mă uit în tavanul liftului. „Viața.“ Scuip cuvântul dușmănos, printre dinți. Etajul patru. Etajul cinci. „Eh, viața, zice el cu o voce limpede. Viața nu-i niciodată cum îți trebuie. Ce sens are?“ Liftul se oprește la șase. Mă uit la el cum deschide
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lui Silviu din ghearele unei stranii cenzuri postcomuniste exercitate de pretinși vânzători a căror ultimă lectură a fost probabil abecedarul. Victor Alartes S.C. Elvis S.A. Vai, ce bine că rezolv și chestia asta, că prea urât atârnă becurile alea din tavan; așa m-am săturat de mățăraia aia de cabluri. Și ce bine că-l știu pe omul ăsta. Dar n-am apucat să-mi termin treaba la birou și să fiu acasă când vine. Mă rog, e OK, am ajuns
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sunt prin preajmă. Astăzi, parcă mai mult. Au acolo un brad înfipt într-o navetă de bere, care a rămas de la Crăciun și pe care e puțin probabil să-l scoată înainte de Paști. Și care e considerabil mai înalt decât tavanul. Pe pereți mai găsești câteodată postere cu femei goale sau afișele unor piese de teatru care s-au jucat cu vreo două săptămâni înainte. Nu-i niciodată lumina aprinsă, deci nu știi dacă ți-a adus cafea sau zoaie. Undeva
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
reușesc să văd cât arată. Nu-mi dau seama dacă e senin sau înnorat. Văd o ceață gri și deasă. Nu disting lucrurile din cameră. Îmi las ușor capul înapoi pe pernă și închid ochii. Îi deschid brusc și privesc tavanul. Un gri monoton. Acum mai bine de douăsprezece ore îmi pierdeam timpul pe net. Nu că n-aș avea altceva de făcut la miezul nopții, de exemplu, să dorm. În loc să deschid și eu o carte, am ales să stau în fața
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
acolo, de jos, bezna de nepătruns. Se înălță întinzând gâtul și rămase câteva clipe nemișcat, ținând tot cerul negru în spate. La picioarele lui, parchetul strălucea presărat cu talc. Perechile se roteau lenevos sub serpentinele și ghirlandele multicolore atârnate de tavan. Ce mare crescuse această sală, ca oamenii să fie atât de mărunți! I se păru c-a trecut o viață de când nu mai intrase aici. Urmări scaunele înșirate pe lângă pereți, măsuțele pătrate, așezate la intervale, cu fețe de mese albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fir-ar să fie! avea să se gândească și să-și dea seama mai târziu, încrâncenat, vânăt de ciudă, cu degetele încleștate pe cana groasă și grea de sticlă crestată ca un fagure. Își făcu vânt și proiectă halba-n tavan. O ploaie de cristale se revărsă peste mese. În aceeași clipă, ultimul lucru pe care-l mai înregistră înainte de a se prăbuși, amintindu-și de asta în stradă auzi un țipăt jalnic, ca un schelălăit de câine. Ceva negru i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vă dau, de ce nu? se-nvoi Invalidul, lăsând ziarul deoparte. Scoate ce ai mai fin, c-ai mierlit-o! amenință plutonierul, lăsându-se că cadă c-un geamăt de ușurare pe primul scaun, și făcu un semn înălțând ochii spre tavan. Pe sus ce s-aude? Bursa a înregistrat ieri următoarele cursuri, se grăbi să-l informeze Invalidul: Steaua Română 1 525; Concordia 1 325; Creditul Minier 820; Radio 200; Mica 870; Letea 700; S.T.B. 1 410; Consolidada trei la sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și pupilele sticloase surpate în valul de albeață, atât de aproape, că-l putea atinge. Își privi brațul legat cu-o feșă neagră, ca o banderolă, cu acul înfipt. Rămase lungit pe spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O sută douăzeci... Tavanul se surpă într-o zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
valul de albeață, atât de aproape, că-l putea atinge. Își privi brațul legat cu-o feșă neagră, ca o banderolă, cu acul înfipt. Rămase lungit pe spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O sută douăzeci... Tavanul se surpă într-o zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu-se fără să-l atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
europene, cu atracții variate, cum sunt sălile grandioase, speleotemele și fosilele ursului de peșteră. Elementele cele mai admirate de turiști sunt speleotemele (depuneri de calcit prin picurare) reprezentate prin stalactite, stalagmite și coloane, ca și suprafețele vălurite de pe pereți și tavane, rezultate prin scurgere, cunoscute sub numele de draperii și baldachine. Munții Pădurea Craiului găzduiesc Peștera Vântului (52 km, dispusă pe trei etaje), cea mai lungă peșteră din țara noastră, și Peștera Meziad una din cele mai exploatate din punct de
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
completate armonios cu o serie de obiective cultural istorice și balneoclimaterice. De mare importanță sunt: relieful carstic, cu chei, peșteri, versanți abrupți și creste ascuțite, în Munții Căpățânii, Munții Mehedinți și Podișul Mehedinți, dar și pe sare, cu lapiezuri și tavane prăbușite, în Subcarpați (Ocnele Mari). climatul blând, cu influențe mediteraneene, ce a permis dezvoltarea unei vegetații specifice: castanul comestibil, alunul turcesc, mojdreanul, smochinul ș.a.; rețeaua hidrografică densă, cu râuri importante care au creat culoare largi și au favorizat o circulație
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
platforme exterioare sau încorporate clădirii, amplasate, de regulă, separat de proprietatea individuală, dacă au destinația de a servi, în comun, toate aceste proprietăți individuale. Sunt supuse stării de indiviziune forțată suprafețele exterioare zidurilor de perimetru ale proprietății individuale, podelele și tavanele din jurul acestor proprietăți și orice conducte, cabluri, linii de utilitate care trec prin acestea și care deservesc mai mult de o asemenea proprietate. Fiecare apartament sau spațiu cu altă destinație decât cea de locuință, împreună cu cota-parte indiviză din proprietatea comună
GHIDUL CET??EANULUI by Corneliu MORO?ANU, Drago?-Paul IONI??, Romeo ZAMISNICU, Valentina BI??, Bogdan SERBINA [Corola-publishinghouse/Administrative/84372_a_85697]
-
căruia poate decide în deplină libertate. Proprietatea individuală cuprinde: a) suprafața cuprinsă între zidurile, subdiviziunile dintr-un apartament sau spațiu cu altă destinație decât cea de locuință și zidurile de perimetru cu suprafața interioară a acestora. Zidurile interioare, podelele și tavanele se consideră ca făcând parte din apartament, respectiv din spațiul în care sunt cuprinse. Zidurile de învecinare între apartamente și/sau spații cu altă destinație decât cea de locuință fac parte în cotă-parte egală din fiecare dintre acestea; b) toate
GHIDUL CET??EANULUI by Corneliu MORO?ANU, Drago?-Paul IONI??, Romeo ZAMISNICU, Valentina BI??, Bogdan SERBINA [Corola-publishinghouse/Administrative/84372_a_85697]
-
amintirea mea, știa cum să mă apere de nostalgie, de durere și de frustrare! Știa să mă ducă în lumea ei veselă și fără griji; cât soare aducea viața ei de vis! Un întreg paradis cobora: stea lângă stea acopereau tavanul și peretele din dreapta mea. Am jelit plecarea ei în necunoscut. Cântecul mut se auzea într-un mare concert cu viori, cu flautul fermecat, cu pianul orgolios înălțând la cer spaimele noastre de azi și de ieri? 3. Viața ca reprezentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
tot. După o oră de muncă se pare că s-a rezolvat, dar cineva sună la ușă: Era vecina de jos. − Unde-i Barbie? Mi-ați inundat bucătăria! − Ăăă... noi...., ăăă... − Să-i spuneți mamei să vină să-mi vadă tavanul. A doua zi dimineață fetele dorm profund când sună telefonul. E mama. − Sunteți gata de școală? Am vrut să mă asigur. − Da, da, gata! Lucy o zgâlțâie pe Shelley. − Deșteptarea! Azi nu mai lipsim. Într-adevăr, ajung la timp, dar
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3085]
-
din inima ei. „Ceea ce este inevitabil...”, gândește și Domnul R. în timp ce o urmărește cu privirea pe Teodora, cum se depărtează cu pas destul de vioi, fără a se uita înapoi. Închide fereastra, se întinde în pat și-și fixează privirea în tavan pe un loc de lângă plafonieră, exact acolo unde varul a început să se coșcovească. „Asta-i viața!”, își șoptește resemnat. Apoi își adună lucrurile în servieta voluminoasă - (și cam veche!), pregătindu-se să se îndrepte din nou spre Gara C.F.R.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nimic. Ultimele vorbe ale lui Vlad însă fuseseră spuse mai mult pentru a o împiedica pe Ilinca să mai facă mofturi și nu pe Nuțu, cum a creat el impresia. Aprinseră lanternele și pătrunseră cîțiva metri în interiorul nu prea primitor. Tavanul, în loc să se ridice, cum se așteptau, cobora, dîndu-le impresia că în curînd nici nu vor mai putea înainta. Tăceau înfiorați și pășeau încet pe malul pîrîiașului. În frunte era Vlad, apoi Bărzăunul, Ilinca, Virgil și Nuțu. Acesta din urmă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu-ți fie frică! Doar sîntem atîția! Ce-o f-f-ffi oare acolo? întrebă Nuțu. Forța de atracție a acelui loc straniu era mai puternică decît orice cuvînt. Fără să mai spună nimeni nimic, porniră în grup compact. Cu fiecare pas tavanul se ridica formînd o boltă uriașă și, după scurtă vreme, li se înfățișă ochilor o priveliște cum nu mai văzuseră niciodată și cum nu crezuseră că poate exista. De sus, din vîrful unui zid de piatră, cioplit parcă de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
I-a spus atunci, seara, cînd i-a adus de la rîul din munți 8 păstrăvi și 12 boișteni, că în fiecare noapte visează cum i se zbate un liliac în păr și nu aude decît pîrîitul pietrelor care cădeau din tavanul peșterii. Pe Nuțu lui Răstoacă l-a exclus definitiv din gîndurile sale. Phii, ce momîie! zise Bărzăunul cînd își aminti de făptura lui Nuțu, plină toată de noroi și tremurînd de groază. Dar cînd șezu totuși să judece mai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil și al Bărzăunului și ea a fost aceea care a aruncat o piatră nu prea mare în capul doctorului, dar cu totul și cu totul din greșeală. Noroc însă că doctorul a crezut că i-a căzut piatra din tavan și, în timp ce-și tampona cucuiul din chelie cu vată îmbibată cu spirt, le atrase tuturor atenția să nu mai vorbească tare și să fie foarte atenți la colții stalactitelor. După cîteva zile de la această expediție, în ziarul județean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]