1,790 matches
-
religios, kata ar putea fi asimilată rugăciunii, datorită imensei concentrări și a implicării trupului pe care aceasta le reclamă. Arta de a executa fulgerător scoaterea sabiei din teacă, lovirea, scuturarea armei de sîngele (imaginar) al inamicului și repunerea ei În teacă, Încheind În poziția inițială seiza (așezat În genunchi), ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat. Chiar dacă o sistematizare abuzivă a clișeelor trebuie evitată, ele conțin adesea o doză de adevăr. Mai puțin În restaurante, unde reproducerile plastice ale felurilor de
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
care nu cunoaște măsura, succesul de moment nu reprezintă altceva decât un pretext pentru a se pune și mai mult În valoare.) Ba chiar mai mult, excesul ambițiilor, al orgoliilor duce la incompatibilitate: „Nu pot Încăpea două săbii Într-o teacă și nici doi Domni În țară săracă”.) Dorința promite mai mult decât realizează plăcerea. (Rară reușită sau satisfacție care să fie pe măsura aspirațiilor propuse. De aceea se mai spune: „Singura fericire constă În așteptarea fericirii”.) Lăcomia este o sclavie
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de literatură latină la Universitatea din Iași, în 1920 fiind numit profesor agregat, iar în 1923 profesor titular. Între 1926 și 1929 este director general al învățământului superior. După un debut precoce în timpul școlii cu versuri umoristice în revista „Moș Teacă”, colaborează cu poezii de factură horațiană, traduceri și studii de istorie literară la „Sămănătorul”, „Ramuri”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Favonius”, „Orpheus”, „Revista clasică”, „Jurnalul literar” ș.a. Alcătuiește cursuri de istoria literaturii latine pentru uzul studenților, traduce
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
M. Zamphirescu, Muza de la Borta-Rece) și antisocialistă. Ținta atacurilor este îndeosebi Anton Bacalbașa, contestat de Toma Florescu și acuzat de plagiat de G. Russe-Admirescu. În sprijinul acuzației se traduce Le Colonel Ramollot de Charles Leroy, modelul lui Bacalbașa pentru Moș Teacă. Alte comentarii critice sunt semnate de Șt.I. Slăvescu (Literatura și politica, Traducătorii noștri). Al. Macedonski, adulat de redactori (într-o schiță biografică Russe-Admirescu îl numește „o figură gigantică”), colaborează cu articolul De pe culmea vieței și cu poezii (Psalmi moderni, Apolog
INDEPENDENTUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287544_a_288873]
-
atras de ,,vocile” urâte și rele (,, În fiecare din noi,/ bestia milenară,/ masivă și incorigibilă,/ face hau-hau.”) ca și de magia ,,albă” a inimii și a spiritului. El acceptă ,,numai împreună viața și moartea.../ ulciorul cu apa lui,/ sabia cu teaca ei” (Eu și Victor Valeriu Martinescu). Paginile sale rămân prețioase tocmai prin ,,sinceritatea subiectivă” cu care își expune ,,veninurile”, adâncindu-se până la percepția straturilor obscure. Totuși, urmărita ,,prezență de intensitate” a sufletului, ca și vivacitatea revoltei împotriva tuturor formelor care
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
copil de trupă. Face liceul la seral și, ulterior, se înscrie la Conservatorul din Iași. După doar un an se îmbolnăvește și este nevoit să se retragă. Întors la Băița, lucrează în 1949 și 1950 ca secretar de plasă la Teaca, ulterior fiind ofițer la Ministerul de Interne. În 1955 pleacă la Moscova pentru un stagiu de pregătire la Academia Militară „M. V. Frunze”. Revenit în țară, va lucra în cadrul unei unități MAI din Iași, oraș unde se înscrie la secția fără
RUSU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289413_a_290742]
-
-șef la tribunalele din Buzău, Brașov și Alba, funcție din care demisionează în 1934, ulterior practicând avocatura la București. Din 1947 și-a pierdut vederea. Desenator și poet, debutează în 1897, cu versuri, la „Foaia pentru toți”, în timp ce revista „Moș Teacă” îi publică prima caricatură. În 1903 se afla la Paris, frecventând boema din Montparnasse. O caricatură, iscălită Est (din E de la Eugeniu și st din Ștefănescu), i-a apărut în „L’Assiette au beurre”, importantă revistă umoristică a timpului, iar
STEFANESCU-EST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
rapid din circuitul repertorial sunt alte câteva lucrări dramatice ale lui K.: Lăcustele (1934), Intermezzo (1943), Răzbunarea Corinei (1943), Fata de la mansardă (1944), Dictatorul (1945), Tarsița și roșiorul, libret de comedie muzicală (1947), Ruxanda și Timotei, poem dramatic (1957), Moș Teacă (1960), precum și mai multe piese într-un act, destinate teatrului de amatori. Singur sau în colaborare a tradus, adaptat sau prelucrat texte dramatice de Molière, N.V. Gogol, L.N. Tolstoi, Alexandre Bisson, Leonid Leonov, A. V. Suhovo-Kobâlin, D. Furmanov. Om de
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
stea, pretutindeni întuneric, pustiu”, pescarii își aruncă „năvodul după stele” peste „ziua pentru cusut inima în omul șablon”, lumina „tunsă, obosită [...] atârnă peste șoaptele izvoarelor,/peste fructe necoapte,/ neputincioasă ca o mână”, focul divin (ceresc) „își pune limba într-o teacă de fum” - cum se poate citi într-un poem intitulat Trompeta astupată (imaginea cântului refuzat, ratat revine și aiurea: flautul „e umplut cu țărână”) -, „vântul spre mocirle dă cerului îndemn”, în locul soarelui se ivește o „geană adâncă”, apa se face
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
în tine, sărbătoare,/ singurătate, ține-mi ochii goi,/ văd ceea ce visez că văd, e bine,/ un râu de miere curge în noroi.// Simt lanțul moale, sunt verigi de cârpă/ și gesturi leneșe ne irosesc,/ chiar mugurii ce vor țâșni din teaca/ acestor buruieni care tot cresc”. Exhibarea unui limbaj anatomizant este însă doar o capcană: dominantă rămâne întemeierea culturală a imaginii. Moartea ca dulce momeală, „năpârlirea sensului”, „cenușa moale” a pustiului și a trăirilor, oasele ca faguri ce adună mierea morții
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
vorba despre modele incompatibile din punct de vedere științific. Un vierme insidios producea răni lăuntrice splendidului fruct modernist al instruirii și curriculumului. Două judecăți contrare nu pot fi adevărate în același timp, căci „două săbii nu pot încăpea în aceeași teacă”. Dar între cei doi teoreticieni nu au avut loc dispute pe această temă gravă, fiecare din ei admițând tacit preceptul socratic al „dublului adevăr”. Totuși, cei doi savanți par să fi conștientizat faptul că modelele lor sunt incompatibile și au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
plăcerea fiindu-le însă rezervată exclusiv masochiștilor). Apăruseră bancuri în care coada prima asupra sexului - pentru populația cozii, supraviețuirea, alimentația erau importante, plăcerea și reproducerea erau secundare. „Se bagă” și „se dă” erau verbe-emblemă. Partidul-stat devenit un fel de Moș Teacă violent, paranoic și senil, „băga” tot mai rar, mai puțin și mai prost, iar populația, tot mai frustrată și mai greu de satisfăcut, aștepta hămesită. „Pasivă” la început, coada se „viriliza” pe parcurs. Se organiza, se roda, creștea rapid în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Linei (n. Ioachimescu) și al lui Mathei Vasile Ranete, avocat. Urmează școala primară la Mizil și Liceul „Sf. Petru și Pavel” la Ploiești. Frecventează o vreme cursurile Facultății de Drept din București. Funcționar la poștă (1896-1897), conduce apoi publicațiile „Moș Teacă” (1899-1901) și „Zeflemeaua” (1901-1904) și face gazetărie la „Moftul român”, revista lui I. L. Caragiale. Împreună cu N. D. Țăranu editează revista satirică „Furnica” (1904-1916, 1918-1930), pe care o va scrie mulți ani aproape în întregime, cu un remarcabil succes de public
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
animalelor, iar cupletele în limba franceză, pe traducerea literală a unor expresii idiomatice românești, efectele comice fiind nu o dată la limita decenței. O prezență constantă este personajul Dom Paladu - inițial caricatură a unui om politic al vremii, apoi „un moș Teacă țivil” -, prototip al bucureșteanului gălăgios și atoateștiutor, surprins în cele mai variate ipostaze. O tentativă de a crea tipuri contemporane reprezentative conțin și „istorioarele cinematografice” de atmosferă caragialescă, avându-l drept erou pe Matache Pisălog, mahalagiu de un grobianism inocent
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
MOȘ TEACĂ, revistă umoristică și literară săptămânală, apărută la București, cu întreruperi, între 26 martie 1895 și 18 martie 1901. Inițiatorul acestui „jurnal țivil și cazon” a fost Anton Bacalbașa, iar modelul, în orientarea generală și în mijloacele satirei și ale umorului
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
nu este a redacției în întregime, ci a directorului. Ceilalți redactori și colaboratori erau preocupați de latura umoristică propriu-zisă, furnizând materialul literar și satiric. Câteva rubrici alcătuiesc osatura revistei: pagina literară, variată, cu articole și note îmbibate de sarcasm; „Moș Teacă în provincie”, culegere săptămânală de știri și informații provinciale, vie și temută, care a provocat numeroase conflicte de presă; o rubrică de informații din viața societății bucureștene, în care sunt persiflate ambițiile burgheziei române de a copia modul de viață
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
în toate instituțiile, este sinonim cu incompetența arogantă, cu lipsa de cinste și de demnitate, cu brutalitatea și obtuzitatea cazonă, cu lipsa de omenie în relațiile dintre oameni. O mare parte din material - articole politice și literare, schițele cu Moș Teacă, versuri și parodii, note și recenzii - îi aparține lui Anton Bacalbașa, care redactează, sub pseudonimul Rigo, și câteva suplimente: „Dom Paladu”, „Mitiță Scuza” (în care este ironizat omul politic D.A. Sturdza), „Oculta”, „Chefereul”. Alături de el, G. Ranetti, D. Teleor, A
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
pot tolera mai bine creșterea Na seric decât pacienții cu hiponatremie cronică. Pacienții cu hiponatremie cronică (peste 48 ore) pot dezvolta un sindrom de mielinoliză pontină și extrapontină în cazul unei corecții rapide a hiponatremiei. Dezvoltarea mielinolizei (distrucție neinflamatorie a tecii de mielină) se asociază atât cu rata de corecție rapidă excesivă (peste 2 mEq/l/h), dar și cu rata absolută de creștere a concentrației de sodiu (mai mare de 20 mEq/l în 24 h). Creșterea rapidă a concentrației
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Occident „începuseră să ne vină și din Francia mărfuri: scule ușoare și din ale mai scumpe. Diamanticale: fulii, ghiordane. Marchitănie, ornice [...], sulimanuri, mirodenii, mobile: crivaturi, poloage, baiuuri, brațe de tumbac - sfeșnice regești, canapele cu răsturniș [...]. Hapuri, gogoșele, prafuri de iureș. Teci de sculă, mici la măsură: gumilastice - vârști cu ploițe și fără - capcane de copii [...]. Strumeneage de gumă pentru putere și pentru plăceri - rădăcină bună berechet în țară! -, marfă de prisos, nu le cumpără nime [...]. Livouri, zub, perdele, flori de cârpă
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
PĂCURARIU, Francisc (2.I.1920, Teaca, j. Bistrița-Năsăud - 13.IV.1998, București), prozator, poet, eseist și traducător. Este fiul Mariei (n. Szabo) și al lui Efrim Păcurar, cizmar. Își începe învățătura în comuna natală și din 1932 urmează Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj, luându-și bacalaureatul
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
ieșene”. Cea dintâi carte de literatură este o culegere de nuvele, Sandu Hurmuzel (1916). Urmează Oameni și vremuri (1920) și Într-un colț de rai (1930), ambele adunând povestirile apărute în reviste, dramatizarea Catiheții de la Humulești (1938) și Tulie Radu Teacă (1940), tipărită postum. M. a scris articole de atitudine (în 1907 a fost chiar arestat ca „instigator”), a cochetat cu teatrul, dar vocația lui este aceea de povestitor. Fără a fi una autobiografică, opera lui M. se reazemă, totuși, pe
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
instigator”), a cochetat cu teatrul, dar vocația lui este aceea de povestitor. Fără a fi una autobiografică, opera lui M. se reazemă, totuși, pe realitățile unei istorii trăite nemijlocit. Din cadrele ei coboară personaje ca Irimie Honcu și Tulie Radu Teacă, portretizat în nuvela care îl propune drept erou titular. Elevul de altădată își petrecuse o vară la stâna acestui inimitabil mucalit, mocan în Brețcu, care îi oferă prozatorului prilejul să realizeze admirabile efecte umoristice, bazate pe comicul de limbaj, pe
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
să-i facă auzite durerile. SCRIERI: Sandu Hurmuzel, București, 1916; Oameni și vremuri, Iași, 1920; ed. pref. Pompiliu Marcea, București, 1959; Într-un colț de rai, cu desene de A. Murnu, București, 1930; Catiheții de la Humulești, București, 1938; Tulie Radu Teacă, pref. Mihail Sadoveanu, București, 1940; Scrieri alese, pref. Sanda Radian, București, 1953; Furtună veteranul, îngr. și pref. I. D. Bălan, București, 1961; Scrieri, îngr. și pref. Ilie Dan, București, 1968; Tulie Radu Teacă, îngr. și pref. Ilie Dan, Iași, 1987. Repere
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
1930; Catiheții de la Humulești, București, 1938; Tulie Radu Teacă, pref. Mihail Sadoveanu, București, 1940; Scrieri alese, pref. Sanda Radian, București, 1953; Furtună veteranul, îngr. și pref. I. D. Bălan, București, 1961; Scrieri, îngr. și pref. Ilie Dan, București, 1968; Tulie Radu Teacă, îngr. și pref. Ilie Dan, Iași, 1987. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, Literatura „Vieții românești”, „Falanga literară și artistică”, 1910, 7; Botez, Pe marginea cărților, 126-130; G. Ibrăileanu, Scriitori români și străini, Iași, 1926, 93-97; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., IV
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
apăru șiroind de spumă, printre cavaleții ambarcațiunii, tîrît fără cruțare de saula ce i se încolăcise de cîteva ori în jurul gîtului și pieptului. Tashtego stătea la prova, ațîțat de vînătoare. El îl ura pe Pip, pentru lașitatea lui. Smulgînd din teacă cuțitul de bord, îi lipi de saulă muchea tăioasă și, întorcîndu-se spre Stubb, îl întrebă: Ă Tăiem? Fața vînătă și congestionată a lui Pip spunea limpede: „Pentru numele lui Dumnezeu, taie-o!“. Totul se petrecu fulgerător, în mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]