1,731 matches
-
bâzâitul unui transformator. L-am căutat prudent, cu lanterna acoperită cu mâneca hanoracului. „Aici!“ Ne-am apropiat de unul din rafturi, care părea că emană un zâzâit. Jurai că merge o unitate de calculator în spate. Am tras cu grijă teancul de cataloage și-am îndepărtat ziarele. Apoi am băgat capul. Trebuia să vezi, ca să crezi: în spațiul proaspăt decopertat apăruse peretele sălii, iar în perete, o deschizătură de dimensiunea unei casete cu bijuterii. M-am uitat la Mihnea, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nimic.“, am ignorat-o, „Dacă bagi un cuțitaș între ele, să scoți un număr, se desfac toate paginile din aracet și te trezești cu avioane colorate zburând prin cameră. Să zicem că, totuși, ai reușit. Iei numărul, îl pui în teanc, la colecție, și vezi că marginile nu se potrivesc, grosimea nici atât: e și mai scurt, și mai subțire. Al doilea, la fel; al treilea, la fel. S-a umblat la format, numerele nu corespund. Ți-e și rușine să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
faci schimb. Nu te bagă nimeni în seamă. Și dacă ar fi fost originalele, orice intervenție sau decupaj le scade din valoare. E ca la timbre, nu le faci mai frumoase dacă tai colțurile, să le-ndrepți. În plus, în teancurile alea de câte 20, n-apuci să verifici pagină cu pagină: unele numere sunt descompletate, iar de la altele au sărit pagini broșate. Nu vă mai spun că prețul a săltat binișor peste 10 000, și nu de ieri, de-alaltăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pieptul dantelat și o vestă de casă, galben-Închis. În cameră domnea o veselă dezordine. Două șevalete de dimensiuni diferite, fiecare având câte un tablou În lucru, pe jos, un vraf de coli Înnegrite de schițe În cărbune, pe birou, două teancuri de cărți legate În piele. Doar pereții rămăseseră la fel, acoperiți de colecția de hărți a contelui Matteo. Prin fereastra deschisă intrau ultimele raze ale unui soare roșiatic, reflectate de apele jucăușe ale canalului. Se auzeau strigătele barcagiilor care Încărcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
magazin libanez din cartierul internațional de lângă ONU. Înlocuiesc un vânzător bolnav. Tot ce am de făcut este să dau dimineața cu aspiratorul în magazin, să schimb apa florilor din niște vase de porțelan chinezesc și să am grijă să ca teancurile de covoare asiatice (Afganistan, Iran, Turcia) să păstreze o perpendicularitate perfectă după ce sunt "răsfoite" de clienți (verbul este nepotrivit, dar descrie ce fac cumpărătorii cu covoarele al căror preț variază între o mie și douăzeci de mii de franci elvețieni
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ora prânzului (pauza de masă) și după ora 17.00 (terminarea programului). În restul timpului, proprietarii libanezi (îmbrăcați mereu în cămăși albe, impecabile, ce le pun în evidență pântecele proemint, par a fi niște porumbei voiajori gigantici) stau lungiți pe teancurile de covoare și lasă muzica orientală lascivă să le picure în cap din difuzoarele ascunse în tavanul fals de rigips. Obosit să nu fac nimic, am luat o carte cu mine și am început să citesc și eu întins pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
găsesc cumpărător. Cărămizile pline de formule, pe care le căutam cu disperare în liceu, costă acum sub un euro. Moartea unui sistem educativ, a unei epoci, a speranței că "lumea" va fi salvată de tehnică. Când mă gândesc acum la teancurile de Hristev, Tițeica, Coșniță și Turtoiu și alte nume neaoș românești care nu îmi mai vin acum în minte, sunt trist. Sfinte moaște ale științelor exacte, dar și ale unui sistem aberant de formare intelectuală, au rămas fără închinători. 1
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
colocviu internațional dedicate problemei migrației. Altfel spus, omul acesta academic până în măduvă a vrut să spună că pentru imigranți orice decizie are o altă greutate decât pentru autohtoni. Dacă nu ai acte, lucrezi într-un restaurant și îți cade un teanc de farfurii pe picior, mergi la spital, iar de acolo cu laba în ghips, direct la poliție. Ceea ce pentru ei este banal, pentru tine ca străin poate căpăta valori de tragedie. 05 august 2003 Lucrez intens la manuscrisul tezei și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
va identifica cu exigențele de civilizație ale țărilor dezvoltate, din lumea contemporană. Bițu s-a resemnat cu noul său statut. Și-a strâns laolaltă și și-a revăzut carnetele sale cu însemnări zilnice din toți anii de activitate. Avea un teanc înalt de blocnotesuri. Avea felurite consemnări, pe care le-a așezat, spre lecturare și cercetare, în camera de lucru. Și-a procurat un calculator. Și s-a inițiat în tainele acestuia. A dedicat zi de zi câteva ceasuri bune pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un punct, iar prin extrapolare filosofia originară nu se mai poate recunoaște în totalitatea științelor de azi. Theodor Codreanu procedează riguros și metodic. Cartea sa nu este destinată lecturii, ci conspectului, trebuie adică citită cu creionul în mână și cu teancuri de fișe pregătite pentru ordonarea ideilor Autorul pătrunde în hățișul filosofiei, ideile circulă alert de la vechii greci la Schopenhauer, de la Kant la Hegel, de la filosofia extrem orientală la Heidegger, spre a demonstra falsitatea ca imagine a imobilismului eminescian în conceptele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un colț din clădirea școlii, care te puteau camufla perfect. Trecînd prin curte, ar fi putut fi observat de ăia, așa că a fumat în baia băieților, sperînd să nu fie prins, să nu se mai adune și alte probleme în teancul deja prea greu. Din fericire, n-a fost cazul. Radu a răsuflat ușurat după ce-a trecut de un prof care se luase de el pentru o prostie, cică de ce mai era pe hol cînd se sunase de vreo cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
-l doare să se așeze așa, cu picioarele încrucișate. În curînd îi vor amorți picioarele, copleșite de sîngele care nu mai are pe unde-și continua drumul. Oare cum pot rezista ceilalți? Marcu a amestecat cărțile și i-a dat teancul lui Cornel, care se afla în dreapta lui, să-l taie. Cornel l-a tăiat și lui Marcu i-au căzut cîteva cărți lîngă picior, ca și cum menirea lor ar fi fost să ajungă într-un loc ascuns vederii, dar nu găsiseră
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
bine le-am amestecat și că n-am putut trișa. Te las de data asta, dar să știi că am să fiu cu ochii pe tine. Marcu a împărțit cărțile, cîte patru de fiecare, și a tras cartea de deasupra teancului de dinaintea lor. A tras fiecare de îndată ce-i venea rîndul cîte o carte. Din prima tură nimeni n-a reușit să obțină pereche, s-o așeze cu fața în sus, lîngă paharele cu suc de la genunchii mereu în primejdie să le
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
tine, și Jokerul i-a rîs în nas hi, hi, de-acum sînt prietenul tău, nu mai scapi de mine. Au mai trecut cîteva ture și uite că și Marcu a terminat și au rămas doar Cornel și Alin și teancul din mijlocul lor nu mai era și i-au trecut toate sudorile cît au privit cărțile și s-au privit unul pe altul pe deasupra cărților și Jokerul a rămas lipit de doiul de frunză veștedă din mîna lui Alin și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
locul consolei era gol, în locul ei se contura o pată mai albicioasă, dreptunghiulară, contrastînd cu restul parchetului, iar cablurile de la televizor nu mai erau acolo. Televizorul rămăsese fără căblăria obișnuită, ceea ce era o tregedie. Iar pe birou apăruse brusc un teanc de cărți, pe care copilul doar vag le recunoștea și n-ar fi vrut să le recunoască. Avînd în vedere toate indiciile astea, nu era greu să-și dea seama cine era făptașul. Așa că s-a dus la el, plin
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
-n seamă, cel puțin nu deocamdată. De fapt, dragonul i-a zbierat: Nu trînti ușa! Nu tu o plătești! Dar asta nu era prea mare chestie. Alin s-a aruncat pe pat, cu mîinile încrucișate pe piept. Pe birou zăcea teancul de cărți pe care cică ar trebui să le studieze. L-a privit cu ură. O mulțime indefinită de cărți, niciuna n-avea magie. Le-ar fi ars pe toate cu cea mai mare plăcere. Ar fi fost un foc
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Unele au și film. E aceeași poveste. E altceva cînd le citești. Sînt opere frumoase. Și scrise de mari autori. Pe vremea mea, citeam tot ce-mi cădea în mînă. Acum nu mai am timp, din păcate, altfel aș înfuleca teancuri imense de cărți. Nici în concedii n-am avut timp, m-am luat ba cu una, ba cu alta. Pe atunci nu lucram, nu aveam calculator și nici de televizor n-aveam parte cine știe cît. Ne încînta să ținem
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
deschise când trecu, dar el nădăjdui că și ceilalți se treziseră deja și că Îl auziseră. Deschise larg ușa odăii sale, cuprinzând cu o privire nerăbdătoare interiorul micii chilii. Părea să fie totul acolo. Își controlă scrierile, adunate Într-un teanc pe masa de scris, În dreptul ferestruicii, și prețiosul manuscris al Eneidei. Își trecu mâna peste pergamentul uzat de nesfârșitele consultări. Erau toate, da, dar nu În ordinea În care Își amintea că le lăsase. În timpul cât lipsise, cineva pesemne că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ori, cel puțin, așa mi-a descris-o șeful de post, când mi-a raportat. Ba mai mult, nu doar o roată, ci... așteaptă! strigă omulețul, dându-și o palmă peste frunte. Pe masa de scris se adunase un alt teanc de file. Îl răsfoi cu repeziciune, până când se opri la una din ele. - Uite, vezi? zise pe un ton plin de Însuflețire. Aici nimic nu se pierde! Iată raportul, cu descrierea obiectului, adăugă, Întinzându-i poetului foaia. Sub ochii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unele ființe fabuloase care au darul de a nu muri? O luă la fugă, pe stradă, ca un animal rănit În căutarea bârlogului. La Priorat Dante Împături nervos foaia pe care scrisese doar câteva rânduri. Își Îndreptă privirea spre firavul teanc de file care zăcea pe masa de scris: În curând avea să se isprăvească și nu știa de unde va mai putea face rost de altul. Din nou, avea să fie nevoit să scrie doar În minte, folosindu-se de cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În timp ce Își ridică fruntea dintr-o dată. Lucis imago repercussa. Ceea ce marele Frederic nu izbutise să afle, oprit de moarte. Acum, poarta acelei cunoștințe era acolo, În fața lui, gata să se deschidă. Privirea Îi zbură către scrinul Încă Închis, acoperit de teancurile de cărți prețioase. Cu vârful dăgii, forță sertarul. Lampa lui Elia. Acum pricepu ce sens aveau toate. Iată de ce fusese construită copia după Castel del Monte și de ce fusese chemat Fabio dal Pozzo, matematicianul, să calculeze... Asta voise să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
firul de ață. Toate au fost cumpărate de mine. Când le-am cumpărat, am avut impresia că erau valoroase. Funcționarul zâmbi și spuse: — Cam atât. — Stați! am strigat, reținându-l. În cele din urmă, am reușit să-l încarc cu un teanc imens de cărți, pentru care mi-a mai dat cinci yeni. Cărțile din biblioteca mea erau, cu foarte puține excepții, din colecția „biblioteca pentru toți“, cumpărate la mâna a doua. Nici nu-i de mirare că n-au prețuit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sunt bine delimitate de compoziția marină a necazurilor brutale și zgomotoase ce lovesc orice perete neapărat. Patul în care dormeam eu și Simon se înfoia în vestmintele lui, cu perne brodate; cărțile (biblioteca eroică a lui Simonă erau puse în teanc; stegulețele cu emblemele diferitelor facultăți erau bătute în cui; femeile croșetau lângă aerul limpede, văratec, de lângă peretele cafeniu al ferestrei de bucătărie; Georgie mergea agale printre floarea soarelui și stâlpii verzi ai funiei de rufe din curte, urmărind-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în pivnița lui Woolworth unde descărcam oale din niște butoaie atât de enorme că ai fi putut încăpea lejer în ele; luam de pe jos paie putrede și le aruncam în furnal. Sau băgam hârtie în presa uriașă și o făceam teancuri. Mirosea îngrozitor acolo din cauza mâncării depreciate și a borcanelor cu muștar, a bomboanelor vechi, a paielor și a hârtiei. La prânz, suiam. Simon refuza să ia de-acasă sandvișuri; spunea că avem nevoie de mâncare caldă când munceam. Pentru douăzeci-și-cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
când îl priveam pe Simon la chioșcul principal și admiram ce bine le mergea acolo - erau bonuri cu sume grase pe ele - bănetul care se vărsa și circulația neagră moleculară a trecătorilor care știau că-și doresc gumă, fructe, țigări, teancuri groase de ziare și reviste, puterea acelui loc și rotocolul de lumină proiectat de candelabrul cel mare. Mă gândeam că dacă Borg m-ar fi pus acolo de la început în loc să mă așeze în colțișorul meu de marmură, izolat la margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]