440 matches
-
în direcția realizării unei viziuni caleidoscopic-spectaculare, în conturarea căreia o cvasiinfinitate de „obiecte” este convocată pentru a dezvălui înrudiri posibile, analogii surprinzătoare, cu - adeseori - o pasiune și un rafinament de poet manierist și cu un foarte marcat gust baroc pentru „teatralitatea” perspectivei, - decor, aparență, metamorfoză. Chiar dacă am face abstracție de relativa ordonare a unor secvențe în funcție de unul sau mai multe obiecte sau evenimente precum cele enumerate mai sus (de exemplu, tipografia din secțiunea a XI-a, cu elementele „reale” prelucrate metaforic
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
naturii umane, Molière a dezvoltat această ambivalență și a folosit-o în subiectele operelor sale. Viața celor bogați era compusă dintr-o succesiune continuă, circulară, de ritualuri, simboluri și mod de comportament în lupta perpetuă pentru a cumpăra favorurile regale.„Teatralitatea, neclaritatea și permeabilitatea clasei sociale a anilor 1660 a făcut teatrul comic să devină mediul ideal pentru a explora problemele ridicate de clasă, identitate și etică“ în tot acest viespar al luptei pentru a atrage atenția regelui, Ludovic al XIV
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
insațietate, inscripțiune, intenționalitate, interdisciplinaritate, interoperabilitate, iraționalitate, lasitudine, lejeritate, lichiditate, lentoare, maiestuozitate, mancurtizare, melodicitate, meteorosensibilitate, multiculturalitate, multidimensionalitate, multidisciplinaritate, multifuncționalitate, narativitate, neexecutare, periclitate, permisivitate, policalificare, preaderare, presesiune, prespălare, previzibilitate, previzionare, procesualitate, promovabilitate, pulsiune, reeligibilitate, remixare, reprezentativitate, rinocerizare, sacralitate, spațialitate, subsidiaritate, supraputere, surdomutitate, teatralitate, transaminare, univocitate, vandabilitate, variațiune, vălurire, velocitate, vulnerabilitate. Între acestea, sunt 46 de substantive în care se recunoaște sufixul -itate, -etate, 13 substantive în care se recunoaște sufixul -re și 5 substantive în care se recunoaște sufixul -iune, ceea ce înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
ekphrasis-ului demonstrează că problema centrală a descrierii ekphrastice în romanele analizate rămâne reprezentarea emoției provocate de contemplarea obiectului de artă vizuală. În descrierea ekphrastică reflexivă domină intenția scenică. În Lumea în două zile secvența ekphrastică are un dublu coeficient de teatralitate: Pașaliu descrie tabloul Femeie citind imaginându-se că ține un discurs în fața unei grupe de studenți, având în același timp pe Antipa drept interlocutor real. În Galeria cu viță sălbatică cele două personaje, Reta și Chiril Merișor, descriu pe rând
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ceea ce îi preocupă, fără a avea distanța profesională care constituie paradoxul unui actor de comedie, în viziunea lui Diderot. Numeroase publicații au atras atenția asupra dimensiunii "teatrale" a vieții sociale. Un întreg vocabular a pătruns în profunzime în științele umane: teatralitate, spectacol, joc, act, gest, dramă, performanță, rol, secvențe etc. În lucrările lui Michel Leiris, Erving Goffman, Victor W. Turner, aceste concepte au fost articulate într-o veritabilă teorie care ameliorează comprehensiunea vieții sociale. Totuși, trebuie să ne ferim de suprainterpretarea
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
muzica, dansul, dar și ritualurile, rugăciunile, sacrificiile, tradițiile orale, carnavalurile etc. Acest tip de analiză a fost inaugurat de critica literară și mai precis de critica teatrală, dar foarte devreme antropologia a fost solicitată în măsura în care au fost propuse apropieri între teatralitate și ritualuri. În cele două cazuri, evenimentul este destinat să producă efecte asupra audienței, care participă, de altfel, adesea la el. Comunicarea cu o altă lume lumea invizibilă a strămoșilor sau a zeilor se realizează mai puțin prin discursuri, cât
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
larg la cultură atât în Italia cât și în provincii. Din provincii se ridică mari oameni de cultură. Literatura intrată acum în așa numita ”perioadă de argint”, își pierde măreția clasică și creează un stil nou, căreia îi sunt caracteristice, teatralitatea, gustul pentru ornamentul excesiv. Influențate de retorismul epocii, operele autorilor reprezentativi: Seneca (filosofie și tragedie), Persius (satirăă, etc. aduc o veritabilă înnoire estetică prin interesul pentru conflictul pasiunilor umane și pentru aprofundarea psihologică. Gustul tot mai accentuat pentru faustuos își
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
ș.a. Sunt menționați, în linia rafinării și a diversificării experienței simboliste în lirica nouă, Gabriele D’Annunzio, expresionistul Richard Dehmel, Rainer Maria Rilke și hieraticul Stefan George, suprarealiștii André Breton, Charles Cros, cum, din aceeași perspectivă, este ca și condamnată teatralitatea futurismului lui F.T. Marinetti. În 1922-1923, într-o serie de eseuri consacrate direcției „fanteziste” a noii poezii, romanului și teatrului francez, Mia Frollo îi prezintă, cu o înțelegere pe alocuri limitată, dar cu o bună cunoaștere a epocii, pe Guillaume
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
psihoterapeutic. Partea video din spectacol, la fel ca în Blaubart - ca propunere de concept multimedia, accentuează pierderea într-un spațiu-hățiș, care deconstruiește și înghite tot, care adâncește perspectiva scenică. Povești de familie, făcut tot la Paris, aduce în prim-plan teatralitatea convenției asumării de rol (copiii devin părinți și preiau toate clișeele autoritare) care propune o continuă transformare de tipologii. „A mânca“ e cea mai activă strategie de consumism intim și social În 69, identitatea e structura de rezistență și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
pentru ca, peste câteva zile să dispară fără urmă, e o prezență sugestivă pentru iminența dezastrului final. Pegeen pleacă brutal, tocmai când Axler încearcă să-și contureze un rol mai bun într-o viață deja compromisă de un permanent surplus de teatralitate. Într-un ultim delir fantasmatic, își imaginează că poate avea un copil cu Pegeen, vizitează un specialist în fertilizare, e întremat de halucinația perversă a unei vieți normale și senine. Totul în contradicție cu practicile sexuale tot mai expansive ale
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
dicționarul limbii române pentru studenții străini, LLD, 76-104 [cu num. an.]. [186] VLAD, FELICIA; ALEXANDRU, DOMNIȚA, Formarea deprinderii de scriere și însușirea scrierii cursive de către studenții arabi, DMod, [1], 1986, 138-144. [in limba rom.). [187] VODĂ CĂPUȘAN, MARIA, Didactică și teatralitate, LMȘ nr. 2 1986, 72-74 [188] ZAMȘA, ELEONORA, De la gândire la fapte de limbă, LLR, 15, nr. 3, 1986, 4-5 [Miorița; M. Eminescu Mai am un singur dor; G. Coșbuc, Mama, Vara]. [189] ZUGUN, PETRU, Procedeu numeric pentru testarea și
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
și capabilă totodată s-o ferească pe Vitoria Lipan de aerul excesiv pătimaș, „îndârjit”, imputat de Călinescu. Dimpotrivă, întreaga ei „prezență” în textul romanului, până la sfârșit, rămâne perfect credibilă, cu tot cu accentul de apogeu dramatic și acel climat special, de superioară „teatralitate”, care marchează distinct finalul: distinct, dar pe temelii consolidate progresiv în articularea epică a textului, care conferă forță sfârșitului și o credibilitate substanțială. Soluția sadoveniană a ieșit, indubitabil, din înfruntarea unor riscuri estetice de felul celor discutate: însă a făcut
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
e hilar, grotesc și simpatic. Perspectiva lui asupra peripețiunilor trăite corespunde imaginii lumii ca circ; el reconstituie În manieră gravă clasicul joc al șoarecelui și pisicii. Dar scena Înlăturării măștii intrusului și recunoașterii identității lui onorabile Îl readuce În sfera teatralității pure, smulgând admirația negustorului Dumitrache: „Bine vorbește, domnule, bravos!”. Amploiatul e acceptat repede, după lămurirea situației, În tagma jupânului ca negustor de vorbe mari. Situațiile neplăcute sunt În genere considerate, de către majoritatea personajelor caragialiene, ca fiind comèdii. Eroii lui Caragiale
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
de zidire democrat-populară. Mesajul comunist, de la care textele sale se revendică programatic, este (aparent) diluat de inventivitatea dramatică. Generațiilor de spectatori ce revin pentru a urmări Mielul turbat, retorica stalinistă le apare ca un fapt de istorie îndepărtată. Montările salvează teatralitatea din textele sale, fără a putea elimina nucleul ideocratic pe care se sprijină eșafodajul textual. Arcul de triumf Deconstrucția mitului onorabilității intelectuale a lui Aurel Baranga nu poate avea alt punct de pornire decât explorarea contextului discursiv și mentalitar care
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
trecut, în cosmos, în mitologie, în literatură, în dragoste sunt, rând pe rând, încercate și totul pare să se sfârșească în același univers putând pecetea tristă și galbenă a dispariției. La Dimitrie Stelaru, viața și moartea sunt reprezentate cu oarecare teatralitate sau, mai degrabă, cu patosul unui prezentator de circ. Tematica morții enunțată în titlul poemului Cântec de moarte este ilustrată tocmai prin motivul circului 226. Textul, ca de-atâtea ori, este cântec șoptit, recurențele, circularitatea construcției accentueză ideea de lume
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi demonstrate ulterior, putem spune că Pariziana se caracterizează chiar prin căutări de ordin diferit: căutarea socială (afirmarea și guvernarea feminină), căutarea sentimentală (mânia să de a repeta, de a lua de la capăt aventură, de a seduce) și căutarea creativă (teatralitatea și capacitatea de a inventa scenarii) etc. Gilbert Durând propune o definiție operațională a mitului și plasează noțiunea de mit în miezul oricărei perspective antropologice contemporane: "Mitul apare că o povestire (discurs mitic) ce pune în scenă personaje, decoruri, obiecte
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Modelul dramatic este asociat cu întreagă generație de la sfârșitul secolului al XIX-lea [v.Sârbu, 2004, p.114], epoca a unei "mise en scène généralisée" [Hamon, 1989, p.164] cu o predispoziție pentru spectacular. În sursele de specialitate conceptul de teatralitate se definește că prezența în reprezentare a semnelor care indică specificul teatral [v. Pavis, 1987, p.365; Ubersfeld, 1996A, p.83]. Teoreticianul și scenograful rus Nikolai Evreinov pledează pentru o înțelegere extinsă a conceptului de teatralitate că facultate universală a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de specialitate conceptul de teatralitate se definește că prezența în reprezentare a semnelor care indică specificul teatral [v. Pavis, 1987, p.365; Ubersfeld, 1996A, p.83]. Teoreticianul și scenograful rus Nikolai Evreinov pledează pentru o înțelegere extinsă a conceptului de teatralitate că facultate universală a creării iluziilor și a transformării aparentelor, depășind teatrul propriu-zis148. Proiectul teatrului sau se bazează pe ideea că "în arta contează nu conținutul, ci formă, ca primordială este teatralitatea ca atare", comentează Angelina Roșca [p.16]. Teatralitatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pledează pentru o înțelegere extinsă a conceptului de teatralitate că facultate universală a creării iluziilor și a transformării aparentelor, depășind teatrul propriu-zis148. Proiectul teatrului sau se bazează pe ideea că "în arta contează nu conținutul, ci formă, ca primordială este teatralitatea ca atare", comentează Angelina Roșca [p.16]. Teatralitatea este un ansamblu de elemente specifice care valorifica potențialitatea vizuală, auditiva, expresiva a fenomenelor 149. Dacă conceptul de literaritate este specific exclusiv procedeelor literare, conceptul de teatralitate se raportează la o mare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
teatralitate că facultate universală a creării iluziilor și a transformării aparentelor, depășind teatrul propriu-zis148. Proiectul teatrului sau se bazează pe ideea că "în arta contează nu conținutul, ci formă, ca primordială este teatralitatea ca atare", comentează Angelina Roșca [p.16]. Teatralitatea este un ansamblu de elemente specifice care valorifica potențialitatea vizuală, auditiva, expresiva a fenomenelor 149. Dacă conceptul de literaritate este specific exclusiv procedeelor literare, conceptul de teatralitate se raportează la o mare diversitate de referințe, în afară sferei directe de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ci formă, ca primordială este teatralitatea ca atare", comentează Angelina Roșca [p.16]. Teatralitatea este un ansamblu de elemente specifice care valorifica potențialitatea vizuală, auditiva, expresiva a fenomenelor 149. Dacă conceptul de literaritate este specific exclusiv procedeelor literare, conceptul de teatralitate se raportează la o mare diversitate de referințe, în afară sferei directe de teatru, având un sens metaforic larg care ține de theatrum mundi (teatrul lumii, teatrul operațiilor etc.) și un sens metonimic (scene de menaj, scene de vis etc.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
o mare diversitate de referințe, în afară sferei directe de teatru, având un sens metaforic larg care ține de theatrum mundi (teatrul lumii, teatrul operațiilor etc.) și un sens metonimic (scene de menaj, scene de vis etc.). În accepția noastră, teatralitatea este o viziune/procedeu dramatic care se desfășoară la scară totalității unei intrigi și a unui personaj. La nivel de text, este vorba de a repera cum se inserează teatralitatea în interiorul operei scrise și devine un mod de explicare și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
scene de menaj, scene de vis etc.). În accepția noastră, teatralitatea este o viziune/procedeu dramatic care se desfășoară la scară totalității unei intrigi și a unui personaj. La nivel de text, este vorba de a repera cum se inserează teatralitatea în interiorul operei scrise și devine un mod de explicare și o tehnică de investigație. O astfel de interpretare este adecvată pentru analiză Parizienei, deoarece depășește lectură de tip clasic a dimensiunii epice, lăsând nevalorificata originalitatea expresivității sale de natură teatrală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
perspectiva teatrală de interpretare a personajului. 1) Spectacolul lumii Teatrum mundi este o ficțiune culturală, ce se dezvoltă prin analogie cu "dramaturgia socială" (M. Weber, G.H.Mead, E. Goffman) și sugerează o tehnică de investigație și un mod de explicare. Teatralitatea traduce o matrice etnică franceză și genurială feminină 150. La prima vedere, s-ar părea că seriosul secol al XIX-lea este puțin predispus spre ludic [v.Huizinga, p.284; Mureșanu-Ionescu, Le "stupide" XIXe siècle. Un "cas" pour l'esthétique
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
închise/deschise, ocupații ritualizate/libertine prin delimitarea scenelor mondene/private/intime. 3) Spectacolul personajului Viața că teatru și lumea că scena sunt clișee cu vechime 151. Postulatul ce stă la baza analizei personajului Parizienei reiese din însușirea capitala care este teatralitatea să inerentă și care permite identificarea ei ca protagonist al dramei urbane. Teatralitatea este rațiunea de a fi a Parizienei. Pariziana este o proiectare a unui mod de a vedea, a gândi și a se manifestă specific teatral. Pariziana romanesca
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]