440 matches
-
nu contrastul modernității insurgente, ca În majoritatea celorlalte debuturi, ci o rafinată Întoarcere În melodrama antebelică, haloul sensibilității educate și aparent vetuste, somată de marea temă, niciodată vetustă, a iubirii și a artei. Publicul adunat la Brăila frapa printr-o teatralitate care depășea evenimentul scenic: audiența venită din capitală oferea un spectacol Încă mai extravagant decât premiera. Exotica figurație din foaierul hotelului amesteca de-a valma foști ilegaliști comuniști și foști deținuți politici anticomuniști, bătrâni poeți proletcultiști și tineri scriitori „onirici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se dilata, ospitalier, ca În tinerețea de demult și de mai ieri. Miezul Înalt al verii spectaculoase, cu un soare devenit solemn, imperial, anunța intrarea Într-o nouă zodie a existenței. Exilul este și o inițiere În simulacru, exercițiu de teatralitate inventivă. Așa fusese exilul intern, Înstrăinarea solitarului În gregara mascaradă totalitară. Dar exilul propriu-zis? Pe scena nouă, nou-venitul fusese distribuit Într-un rol nemaiîncercat. Profesor!... Într-o lume străină și limbă străină, În fața unei audiențe străine. Idilica enclavă academică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Zoe a lui Caragiale, pe Groparul din Hamlet), păstrîndu-și caracterele originare dar puse în dramă altfel decît în textele care le-au impus în memoria noastră, tensiuni și conflicte aparent emoționale, foarte puțin teatrale sau, mai bine zis, de o teatralitate paradoxală, dezvoltări tematico-stilistice în marginea parodiei, dar o parodie ce-și conține negația, toate acestea pot să însemne o sfidare adresată unei anume idei de teatru, însă sînt fără îndoială și altceva, cu mult mai important: o provocare a teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mai mare vină" (p. 35). Ibrăileanu arată înțelegere față de precaritatea structurală a omului, lăudând cu rezervă voința de invulnerare, blindările psihice. Ironia, de pildă, este considerată o "consolare ipocrită" față de ceea ce viața ne refuză. Ambivalența firii omului, necesitatea ascunderii, a teatralității fac obiectul unui număr de circa douăzeci de aforisme, pe care le includem în relația om - lume. O subdiviziune se referă la raporturile omului superior, inteligent cu lumea, cu proștii. Idealismul, spiritul, capacitatea de a juca mai multe roluri, pentru că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Leonte Emil Botta: căderea din spectacol eseu Prefață de Ioan Holban EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Scena și textul ca spații de siguranță "Poet pe scenă, Emil Botta e actor în poezie: în acest sens sa vorbit pe drept cuvânt despre teatralitate la el. Joacă un singur rol (pe al lui însuși), dar travestinduse mereu, punându-și o mască, declamând monologic. Furișat sub travesti, poetul se lasă pradă viziunilor sale himerice. Ca să se exprime, sentimentul are nevoie la el de costumație teatrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ateii s-ar simți nelalocul lor; atei și credincioși practicanți simt, deopotrivă, în preajma lui Emil Botta, că poetul și actorul oficiază în "templul" teatrului sau al poeziei (nu întâmplător limbajul de lemn a adoptat demult termenul). Descoperind o "cheie a teatralității" în eseul de tinerețe Elogiul ipocriziei, Carmelia Leonte întărește, cu argumente solide, ideea genezei reciproce a teatrului și poeziei: spaima de lucruri (de recuzită, în teatru), cabotinismul și conștiința damnării ca o cale spre poezie, raporturile tensionale între expansiunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz, putred, blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului revine obsesiv în opera lui Emil Botta. Ideea de a grăbi moartea nu este străină de imperiul oglinzilor scânteietoare și al scenei, pentru că însuși sfârșitul lugubru, încărcat de teatralitate prin faptul că e atât de neverosimil, examenul final marea confruntare a omului cu sine, marea învățătură sau lecție a destinului uman este o oglindă somptuoasă și funebră în care oricine se poate pierde, atât timp cât nu mai poate glumi. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ca moar-tea să nu reprezinte un act anonim, depersonalizat și impropriu, ci dimpotrivă, o probă de afecțiune, de căutare de sine și de salvare".21 Dar poate că această temă de trist prestigiu, a suicidului, ține mai mult de latura teatralității operei lui Emil Botta (indiferent ce conotație am da acestui termen) decât de orice altceva. În orice caz, conform unei psihologii de buzunar, gestul în discuție este considerat, la o primă analiză, unul teatral, revanșard, de atragere a atenției asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
își impune regulile într-un mod dictatorial. Poetul, amețit de somn, nu mai are nici o autoritate. III Paiața salvează iluzia Poezia ca paradigmă a teatrului? Sau tea-trul ca paradigmă a poeziei? Debutul în interpretarea poeziei lui Emil Botta prin prisma teatralității îl face G. Călinescu, în a sa Istorie a literaturii ... (1941). Teza călinesciană va deveni instituție critică, angajând aproape întreaga exegeză ulterioară. Se vor face trimiteri la spectacole de pantomimă (Dana Dumitriu 33, Radu Călin Cristea 34), ecuația poet-actor fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
G. Călinescu, în a sa Istorie a literaturii ... (1941). Teza călinesciană va deveni instituție critică, angajând aproape întreaga exegeză ulterioară. Se vor face trimiteri la spectacole de pantomimă (Dana Dumitriu 33, Radu Călin Cristea 34), ecuația poet-actor fiind reconsiderată succesiv. Teatralitatea în opera lui Emil Botta va fi considerată "metaforă existențială"35, "dramaturgie a sentimentelor"36, până la concluzia lui Gheorghe Grigurcu: "între convenția teatrală și vibrația nudă" poezia lui Emil Botta "tinde la organicitate morală"37. Teatrul, în scrierile lui Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mat" este peretele despărțitor care se află cu necesitate între lume și spațiul de joc, între adevăr și iluzie. Faptul că frontiera este, evident, casantă, ilustrează insecuritatea umanului în prezența inumanului, insecuritatea realului față de convenția lui devoratoare. O cheie a teatralității lui Emil Botta este un eseu al său din 1931, Elogiul ipocriziei. Discontinuitatea, "intermitențele sufletului" (pentru a folosi o expresie proustiană) duc la virtualizarea eului, la pulverizarea identității și acceptarea ficțiunii ca pe o stare de infinitate: Amintire tăcută, concentrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
1974, p.206. 33 Dana DUMITRIU, Documente asupra melancoliei, din vol. Emil Botta interpretat de..., ed. cit, p.219. 34 Radu Călin CRISTEA, op. cit. 35 I. NEGOIȚESCU, Analize și sinteze, București, Ed. Albatros, 1976, p.280. 36 Z. SÂNGEORZAN, Vocația teatralității, rev. Cronica,, nr. 21, 1974. 37 Gh. GRIGURCU, Poezia lui Emil Botta, din vol. Emil Botta interpretat de..., ed. cit., 287. 38 Ov. S. CROHMĂLNICEANU, Literatura română între cele două războaie mondiale, II, București, Ed. Minerva, 1978, p. 154. 39
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
psihoterapeutic. Partea video din spectacol, la fel ca în Blaubart - ca propunere de concept multimedia, accentuează pierderea într-un spațiu-hățiș, care deconstruiește și înghite tot, care adâncește perspectiva scenică. Povești de familie, făcut tot la Paris, aduce în prim-plan teatralitatea convenției asumării de rol (copiii devin părinți și preiau toate clișeele autoritare) care propune o continuă transformare de tipologii. „A mânca“ e cea mai activă strategie de consumism intim și social În 69, identitatea e structura de rezistență și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
bătrânul zgârie-brânză Readymoney își ține promisiunea să-i finanțeze spectacolul muzical. Pe drumul spre toaletă, este surprinsă să vadă un bărbat foarte tânăr, care se înclină în fața ei, dar nu este prea uimită de salutul lui în sine, ci de teatralitate. De parcă ar râde de ea. Când iese, el se apleacă din nou. Incredibil! Firesc, ea îl ignoră complet. Este evident că felul ei de a-și afișa disprețul mai trebuie studiat încă, pentru că miss Parry se lasă surprinsă în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dozajul și uzajul deturnării în absurd? Rotițele declanșatoare pornesc aproape de fiecare dată de la o ruptură în timpul logic, rațional al fiecărui personaj, de la un defazaj de receptare, de la senzația că celălalt știe exact ce ai tu în cap. Nu formula de teatralitate aleasă este absurdă, ci complexul situațional care o determină. Se produc astfel fisuri în limbajul și în numirea convențională a realităților exterioare. Ce e de-numit ajunge să nu mai aibă nici o legătură cu semnificația general acceptată, tot așa cum arbitrariul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
în capcana alterității sălbatice atunci când se va îndrăgosti de Bottom, preschimbat în măgar? Prin metamorfoza lui Bottom din timpul repetițiilor, farsă pusă la cale de zvăpăiatul Puck, „cel ce zboară noaptea prin văzduh”, noaptea din Visul... devine una în care teatralitatea asumată ca amăgire, ca aparență înșelătoare (nimeni nu moare de-adevăratelea, nu există nici o fiară sălbatică, nu există nici un leu real, ci doar o mască transparentă îndărătul căreia se poate zări chipul actorului), se vede depășită și negată prin forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Pyram și pe Thisbe, tocmai în virtutea ambiguității sale de farsă tragică. În locul unor povești precum aceea a luptei lui Hercule cu centaurii sau a lui Orfeu sfâșiat de bacante, el preferă o istorioară care, aliind farsa și tragedia, implică o teatralitate asumată, foarte pe gustul acestui mare susținător al iluziilor, al umbrelor goale: „Cea mai bună dintre toate piesele acestea nu e decât o amăgire. Și cea mai proastă devine frumoasă, dacă o înfrumusețează fantezia”1. Prezența umbrelor (shadows) este pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pictura era definită prin muzică , muzica prin poezie și pictură, poezia ca muzică și pictură. în contemporaneitate, se admite ideea unui fericit sincretism estetic în teatru și în cinematografie, dar se pune tot mai acut problema distincției dintre literaritate și teatralitate. Abordarea teatrului ca literatură implică o altă discuție, cea dintre lumea piesei și lumea spectacolului prin reprezentarea scenică a piese; în principiu, nici limbajul scenic nu se poate dispensa de cuvânt. în practica didactică, relația dintre literatură și celelalte (unele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Iulia Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1360]
-
peste tot în analiza dramaturgiei), dar numai după limpezirea scenariului teoretic mai larg. Un plus de informație aplicată temperează elanul intuitiv al lui O. Șuluțiu (citat inaugural în Spiritul și litera). Comparatismul, la Nicolae Manolescu, nu mai vizează literaritatea, ci teatralitatea: Problema este astăzi dacă nu cumva tocmai formula împrumutată de Blaga de la Werfel și de la ceilalți expresioniști germani apasă cel mai greu asupra actualității pieselor. Sigur că regizorii contemporani nu mai cred că teatrul postnaturalist ori acela poetic este, în
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
și ea. Fiecare cu clauzele și termenii lui. Dramaturgul american Bruce Kane scrie pentru teatru, televiziune și film. În piesele sau monoloagele lui, prăjitorul relațiilor în doi, în trei sau în câți sețntâmplă să fie prin preajmă este sursa de teatralitate textuală care conflictualizează scriitura. Aparent relaxate, piesele conțin o tensiune de background problematic, abil camuflată și ținută sub control. Bruce Kane sapă la greu în terenul accidentat al unor relații cu denivelări și gropi ciudate acoperite formal. În Opposites Attract
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
toate convențiile la vedere, ca un castel din cuburi pe care fiecare replică îl ridică și îl dărâmă sub ochii spectatorilor. Un spectacol care e, în seria demersurilor regizorale propuse de Florin Piersic jr., un pas înainte în conceperea unei teatralități fruste care folosește o dublă raportare la rol: interioară și exterioară, implicată și detașată. Opposites Attract continuă preocuparea lui Piersic pentru texte în care relații indiferent de ce tip (profesionale - Zaruri și cărți -, erotice - Totul despre Al - sunt tocate mărunt, mărunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
strângerea fierului vechi, s-a terminat cu noi. intalnire „destinala“ „Poeme declamative și eliptice“ - așa ar putea fi subintitulat volumul Aplauze publicat de Iuliana Petrian (Mirador, Arad, 2007). Într-o prezentare (generoasă) de pe ultima copertă a cărții, Doina Uricariu remarcă teatralitatea versurilor, dar o consideră o calitate: „Fiecare poem din cartea de față cultivă teatralitatea, lăsând-o să coboare printre versuri, asemeni cortinei, între acte sau schimbări de decoruri interioare.“ Tot Doina Uricariu prezintă ca pe o realizare artistică meritorie ruperea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
așa ar putea fi subintitulat volumul Aplauze publicat de Iuliana Petrian (Mirador, Arad, 2007). Într-o prezentare (generoasă) de pe ultima copertă a cărții, Doina Uricariu remarcă teatralitatea versurilor, dar o consideră o calitate: „Fiecare poem din cartea de față cultivă teatralitatea, lăsând-o să coboare printre versuri, asemeni cortinei, între acte sau schimbări de decoruri interioare.“ Tot Doina Uricariu prezintă ca pe o realizare artistică meritorie ruperea frecventă a textului, practicată de autoare: „Frânturi de mărturisiri și dialoguri, desprinse unele din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
el acum, Dumnezeule! trebuia să-i ofere fiicei lui tulburate, cu o inteligență oscilantă, țeluri Înalte. Și desigur În viziunea Shulei devenise prea delicat pentru viața lumească, prea absorbit de universalii neîmpărtășite, excluzând-o pe ea. Și prin extravaganță, prin teatralitate animală, prin documente șterpelite, prin șmecherii cu sacoșe, nevroze ce implicau coșuri de gunoi, mâncăruri exotice care-i provocau arsuri la stomac, dorea să-l atragă și să-l aducă Înapoi, să-l lege și să-l țină În lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În programul lor de asasinate. Această duritate față de fumurile stângace, față de gluma proastă a ceea ce suntem, pe care toți o simțim. Grandoarea imaginară a insectelor. Și de altfel, ușa fusese Închisă În fața acestor evrei; aparțineau categoriei șterse din condei. Această teatralitate a Regelui Rumkowski evident Îi mulțumea pe nemți. Îi degrada și mai mult pe evrei să aibă o maimuțăreală de rege. Naziștilor le plăcea asta. Aveau o predilecție pentru asemenea farse cu asasinate gen Ubu Roi. Se jucau de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]