65,323 matches
-
avea 66 de ani. Romanul a fost, pare-se, tipărit în 1947, dar, din cauza naționalizării editurilor, s-a rătăcit și s-a pierdut. Acasă la d-na Elena Stamatiadi, fiica scriitoarei, am aflat în anul 1965 (când pregăteam volumul de Teatru) trei caiete-manuscrise ale romanului Străina. De altminteri, într-un proiect de editare a operei scriitoarei, d-l Stamatiadi, nepotul scriitoarei, are în plan un volum Străina. În acest roman întâlnim personaje cunoscute din romanele anterioare: Elena, Marcian, Aimée și doctorul
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
o sută șaptezeci de mii de lei. Mulți dintre spectatori fac parte din publicul fidel Operei obișnuit premierelor și nu numai. Se salutau cu căldură și schimbau cîteva cuvinte amicale în care își pronunțau, relaxat, curiozitatea. Prezența unui regizor de teatru surescită cumva interesul en avant și provoacă, de regulă, manifestațiuni pro și contra, susținute vehement după, dacă violentările sînt prea evidente. Nu știu care sînt părerile criticilor muzicali care privesc și ascultă altfel decît mine un spectacol de operă. Cred că Pescuitorii
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
galben, verde, albastru, în desene stilizate, recognoscibile în intenție pentru zona de sud a Asiei. O anumită solemnitate capătă acest protagonist, punctînd clar atributele unei instanțe, la urma urmelor, destul de împietrită în verdicte și prejudecăți. Ca și ultima montare de la Teatrul Național din Cluj, L'oubli, și aici ridicarea cortinei are un impact considerabil. Acolo, noi, spectatorii așezați pe scenă, pe gradene, tot ca într-un fel de amfiteatru, vedeam o sală plină cu mirese, pe locurile pe care le ocupă
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
aici ridicarea cortinei are un impact considerabil. Acolo, noi, spectatorii așezați pe scenă, pe gradene, tot ca într-un fel de amfiteatru, vedeam o sală plină cu mirese, pe locurile pe care le ocupă de obicei aceia care vin la teatru. Acum, în amfiteatru stau parcă multe statuete, colorate puternic, viu. Un merit indiscutabil al scenografelor Iuliana Vîlsan și Adriana Urmuzescu. Ideea dublului, una din temele obsedante ale lui Mihai Măniuțiu (Richard al III-lea, Omor în catedrală și Caligula alcătuiesc
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
duc viața proprie, independent de text. Pînă și reclamele participă la grafică. Nimeni nu le mai refuză, fiindcă reprezintă corpuri străine: și considerentul nu mai e de mult exclusiv financiar. Se petrece în publicistică un fenomen comparabil cu acela din teatru. Multă vreme teatrul a depins de replică. Așa cum opera lirică depinde încă, în mare măsură, de arie. Cînd autorul piesei era, de exemplu, Caragiale, prioritatea textului era absolută. Treptat, spectacolul teatral a devenit mai complex: textul a început să fie
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
independent de text. Pînă și reclamele participă la grafică. Nimeni nu le mai refuză, fiindcă reprezintă corpuri străine: și considerentul nu mai e de mult exclusiv financiar. Se petrece în publicistică un fenomen comparabil cu acela din teatru. Multă vreme teatrul a depins de replică. Așa cum opera lirică depinde încă, în mare măsură, de arie. Cînd autorul piesei era, de exemplu, Caragiale, prioritatea textului era absolută. Treptat, spectacolul teatral a devenit mai complex: textul a început să fie rostit în strînsă
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
ci de un anume profesionalism ce trebuie să condiționeze întreaga concepție a unui spectacol. Folosirea unei limbi sau a alteia nu se constituie într-o simplă translație mecanică; menirea ecranului instalat deasupra scenei, la noi, de asemenea în toate marile teatre de operă, este firească. Nu am înțeles textul nici de această dată, când a fost intonat - s-a pretins! - în limba română; evoluția corala, excelent condusă muzical de neobositul maestru Stelian Olariu, a fost ininteligibila; ...dicțiunea soliștilor de asemenea. Pe
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
dintre conveniențele muzicii franceze romantice de mijloc de secol XIX, o anume calofilie, caracterul oratorial, o anume lentoare privind mișcarea muzicii... Sunt aspecte care, în sfârșit, au fost la noi pentru prima oara înțelese de un regizor care vine din afara teatrului de operă. Domnul Mihai Măniuțiu, regizorul spectacolului, a pătruns aceste date esențiale ale muzicii lui Bizeț; a conferit complementului scenic al muzicii tocmai ceea ce acesteia îi aparține, a înțeles faptul că ai noștri vocaliști sunt în primul rând cântăreți; nu
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
o concretețe a informației, întotdeauna depistată la sursă. Extrem de elaborată, pînă la austeritatea formulării, cum am mai observat, nu fac decît să enumăr contribuția la cunoașterea lui F. Aderca, Lucian Blaga dramaturg, în confruntarea cu Victor Eftimiu, în calitate de director al Teatrului Național, Anton Holban și Camil Petrescu, în relația determinată de drama Oameni feluriți, cînd Margareta Feraru găsește dovezi contrare părerilor lui E. Lovinescu în Vremea, din 1932 și în Azi, din 1934. Îmi rezerv plăcerea să citez măcar o dată cum
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
pretinsul țăran din Ieud, talentat, care trimite scrisori inspirate criticului, este unul din modurile adiacente ale reconstituirii peisajului uman și material al literaturii. Dar Gabrielei Omăt i se datorează urmărirea manevrelor lui V. Eftimiu de a pune mîna pe conducerea Teatrului Național, cărora i-a căzut pradă ministrul Muncii din guvernarea Maniu; cursul scrisorilor defăimătoare publicate de Mircea Damian la adresa membrilor Regenței, în Cronica politică și parlamentară, dar și punerea pe două coloane a Jurnalului ținut de Octav Șuluțiu, pentru cît
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
principalele apariții, înfățișează (în- tr-un supliment din nr. 4/ 15-28 februarie) Piața cărții, ia un interviu dlui Dan Cristea, directorul Editurii Cartea Românească și altul dnei Antoaneta Ralian care a tradus din engleză optzeci de cărți de proză și de teatru, avînd așa dar, singură, activitatea unei edituri. Un semnal trist, editorialul dlui Ion Simuț: cronicarii literari sînt condamnați să scrie doar la cărțile oferite de autori, fiindcă nu-și pot totdeauna permite să cumpere cărțile care apar! * Să încheiem acest
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
Marina Constantinescu Eugène Ionesco a deschis o ușă spre un alt fel de teatru. Deși accesul pare larg, deși sînt numeroase persoanele care se agită în fața intrării, deși nu există nici o restricție, ci aproape numai tentații, o stare paradoxală se instalează, pervers, triindu-i, pe nesimțite, pe adevărații creatori și spectatori. Cu alte cuvinte
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
deși nu există nici o restricție, ci aproape numai tentații, o stare paradoxală se instalează, pervers, triindu-i, pe nesimțite, pe adevărații creatori și spectatori. Cu alte cuvinte, mulți îi rîvnesc opera, puțini reușesc să-i pună în valoare conținutul. Citirea teatrului lui Ionesco - publicat integral de Editura Univers în traducerea nuanțată și unitară a lui Dan C. Mihăilescu - este un act personal, solitar și individual al cititorului. Este relația directă cu autorul, o provocare asumată pe cont propriu. Fiecare se descurcă
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
Și armonia și revolta fac parte din jocul scriiturii dramaturgului. În ultimii doisprezece ani, două sînt montările din România care îmi vin automat în minte cînd este vorba sau mă gîndesc la Ionesco: Cîntăreața cheală a lui Tompa Gabor la Teatrul Maghiar din Cluj - o bijuterie a rigorii, a fanteziei regizorale și actoricești, un spectacol bijuterie și Lecția lui Mihai Măniuțiu laTeatrul Național din Cluj - un manifest, posibil, al îndoctrinării comuniste, al crimei în numele acestei fanatice ideologii, un manifest susținut remarcabil
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
Anton Tauf. Amîndouă au fost făcute cam în același timp, amîndouă la Cluj. O simplă coincidență? După un lung interval, adaug acestei liste, subiective și personale, spectacolul lui Victor Ioan Frunză cu Lecția, pe care l-am văzut recent la Teatrul Maghiar din Timișoara, într-un spațiu extrem de percutant realizat de scenografa Adriana Grand, greu de uitat, o emblemă a montării. Detaliile privind decorul, înfățișarea și costumul Profesorului sînt prezente prin cîteva elemente menționate în text: fereastra, un bufet țărănesc, masa-birou
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
Ioan Frunză depășește clișeul instalat deja atunci cînd în rolul Elevei este distribuită o actriță tînără și apetisantă neapărat, iar în rolul Profesorului, neapărat un actor mai trecut. Balázs Attila și tînăra absolventă Tokai Andreea sînt inteligent aleși pentru un teatru abstract sau nonfigurativ în care contează enorm ce se întîmplă pe scenă, în arenă. Pas cu pas. Este o dilatare a timpului, a sunetelor, a cîntecului dramatic cîntat live, în spatele impozantului bufet țărănesc, ca într-o boîte-à-musique, a picăturilor de
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
relațiile să fie puse în valoare cu adevărat. A orchestrat extraordinar acest concert de cameră, un concert în care vocea morții are reprezentări și solo-uri variate. Și-a condus bine actorii, tineri, pe drumul complex al acestui tip de teatru. A dirijat impecabil schimbul de energii între protagoniști, între aceștia și spectatori, într-un crescendo bine punctat de jocul actorilor. Cine urmează să fie scos la lecție? Ploaia bate în geamul-fereastră încastrat în bufetul țărănesc. Un pian și o vioară
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
Revizorul a fost considerat o provocare ordinară și un pericol serios. A avut premiera în septembrie 1972, s-a jucat doar de trei ori și a fost in-terzis oficial de către autorități care au demis și conducerea Bulandrei: Liviu Ciulei, directorul teatrului, Maxim Crișan, director artistic, Toma Caragiu, secretarul de partid (și Primarul din piesă). Cazul Revizorul este cunoscut astăzi pînă în detalii. Rușinea de atunci este greu de șters, ca și traumele suferite de artiștii implicați. Scenografia - Paul Bortnovschi, Radu și
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
ceva din atmosfera repetițiilor sau a reprezentațiilor au fost păstrate în poveștile protagoniștilor, în memoria celor privilegiați care au apucat că vadă Revizorul lui Pintilie. Am făcut această poate mai lungă introducere pentru că momentul este unul de referință din istoria teatrului față de care, inevitabil, se pot face raportări. O încărcătură psihologică plutește, de asemenea, asupra creatorilor care, după treizeci de ani, s-au hotărît să pună în scenă piesa lui Gogol. Este vorba despre regizorul Claudiu Goga și trupa Teatrului Național
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
istoria teatrului față de care, inevitabil, se pot face raportări. O încărcătură psihologică plutește, de asemenea, asupra creatorilor care, după treizeci de ani, s-au hotărît să pună în scenă piesa lui Gogol. Este vorba despre regizorul Claudiu Goga și trupa Teatrului Național din Craiova. Absolvent la clasa profesorilor Valeriu Moisescu - Mircea Cornișteanu, de o maturitate și o modestie atipice pentru generația lui, dar și pentru timpurile artistice învolburate pe care le parcurgem, Goga a ales, de la început, să se confrunte cu
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
succesul, ci a purces, în modul cel mai serios și mai profund, la construirea unei cariere. Este un alt motiv pentru care îl admir și îl respect pe acest tînăr regizor. Am fost martora debutului său, alături de profesorii lui, la Teatrul "Sică Alexandrescu" din Brașov, al cărui director era atunci Mircea Cornișteanu. Intuindu-i stofa, acesta n-a avut nici o reținere în a-l invita susținîndu-l în alegerea sa pentru Conu' Leonida față cu reacțiunea, cu Mircea Andreescu (Leonida) și Adrian
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
Arsene este ascuns în spate-le unei măști gogoliene) care prin prea repetata-i apariție (în foaier, în pauzele de schimbări de decor) diluează ideea și semnificația ei în spectacol. Cred că regizorul Claudiu Goga își pune serios amprenta în teatrul românesc. Cu toate împlinirile sau neîmplinirile din Revizorul, o confruntare deloc simplă pentru orice creator, indiferent de vîrstă și experiență, cu atît mai mult pentru un tînăr, acest spectacol înseamnă destul și pentru Goga, și pentru trupă. Și se simte
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
găsi un chip care să-i semene, e cutremurătoare: să porți hainele și legitimația unui mort, să primești pe front scrisori de la iubita și părinții celui căzut, să "cazi" conform cu identitatea dispărutului în vulgaritate și incultură... Maestru al loviturilor de teatru, Makine își pune eroul în fața unei noi aventuri: salvând viața unui general rănit și devenind șoferul acestuia, Alexei ajunge în casa generalului, a cărui fiică, elevă la un liceu de muzică, are capriciul de a-l învăța pe "neșcolitul" șofer
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
de la claritate. Vă considerați și critic literar? Eliot scria că și creația în sine e de fapt un act critic. Ca specialistă în opera lui Eliot, vă datorez tot ce știu despre el, de la poezia Fluxului Conștiinței, la critica și teatrul lui, la hibridizare. Și totuși presupun că pentru dvs. creația are întâietate. Ce importanță are critica literară pentru romancierul Peter Ackroyd? Nu mă consider critic în sensul cunoscut și acceptat. în biografia lui Eliot am încercat să surprind individul în
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
altă idee interesantă e aceea de a plasa copilul, iubit de fiecare din părinți, în infernul unei familii fără iubire - un tată și o mamă pe care nu îi mai ține împreună "decît" acel copil dependent... O mamă, costumieră de teatru, șomeră, cu bască retro și gesturi teatrale, hotărîtă să "tragă" de copil, să-l antreneze pentru și întru "normalitate" (Victoria Cociaș, uneori cu un aer de duritate "SS-istă", provenit, parcă, din altă piesă). Un tată polițist de cartier, care
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]