430 matches
-
vechile partide, dar și a programului lor neclar față de sistemul statal în care tehnocrația ocupa poziții de autoritate. Muncitorii și țăranii, care intuiau faptul că vor deveni victimele tranziției, sperau că singura sursă de suport social o pot obține de la tehnocrație, partidele istorice tinzând a-i trata difuz ca privilegiații vechiului regim. Susținute de un larg sector muncitoresc și țărănesc, la rândul său derutat și simțindu-se amenințat de pericolul extremismului partidelor istorice, partidul care reprezenta masiv tehnocrația (FSN/PDSR) a
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
pot obține de la tehnocrație, partidele istorice tinzând a-i trata difuz ca privilegiații vechiului regim. Susținute de un larg sector muncitoresc și țărănesc, la rândul său derutat și simțindu-se amenințat de pericolul extremismului partidelor istorice, partidul care reprezenta masiv tehnocrația (FSN/PDSR) a câștigat categoric alegerile din 1990 și 1992, în competiția cu partidelor istorice. Nu întâmplător s-au aliat cu FSN/PDSR și partidele reprezentând segmente ale tehnocrației, dar și forțe amenințate de radicalismul politic punitiv al partidelor istorice
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
-se amenințat de pericolul extremismului partidelor istorice, partidul care reprezenta masiv tehnocrația (FSN/PDSR) a câștigat categoric alegerile din 1990 și 1992, în competiția cu partidelor istorice. Nu întâmplător s-au aliat cu FSN/PDSR și partidele reprezentând segmente ale tehnocrației, dar și forțe amenințate de radicalismul politic punitiv al partidelor istorice: PUNR, Partidul Socialist, România Mare, care, pe lângă orientarea sa etnicistă, manifesta o atitudine ostilă față de partidele istorice. FSN/PDSR nu a avut un program social-economic și politic foarte clar
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
probată de a administra un sistem social-economic complex. Este adevărat că într-o perioadă foarte scurtă de timp care a urmat Revoluției (februarie-aprilie 1990) s-a formulat un program-direcție acceptat de marea majoritate a populației și în mod special de tehnocrație: tranziția la economia de piață și la democrație, pe fondul unei puternice orientări spre Occident. În timp ce nimeni nu se mai gândea la o reîntoarcere la comunism, suspiciunea prezenței unei puternice mentalități comuniste, obsesiv difuzată de către partidele istorice, a fost de
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
prezenței unei puternice mentalități comuniste, obsesiv difuzată de către partidele istorice, a fost de natură a crea continuu o serioasă confuzie politică. Este dificil de evaluat, dincolo de disputele ideologice, strategia reformei din prima perioadă. Este evident însă că strategia economică a tehnocrației aflate la putere între 1990 și 1996 - dar, paradoxal, într-o anumită măsură, și după - a fost responsabilă de erori și confuzii. Criza politică a tehnocrației a provenit, în primul rând, din incapacitatea sa de a identifica o strategie de
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
disputele ideologice, strategia reformei din prima perioadă. Este evident însă că strategia economică a tehnocrației aflate la putere între 1990 și 1996 - dar, paradoxal, într-o anumită măsură, și după - a fost responsabilă de erori și confuzii. Criza politică a tehnocrației a provenit, în primul rând, din incapacitatea sa de a identifica o strategie de reformă care să asigure o tranziție fără cădere economică. Într-o anumită măsură, erorile extremiste ale FSN/PDSR au fost cauzate și de presiunea partidelor istorice
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
specific, acces la proprietate și poziții de manageri/specialiști în economia privată. Problema critică a tehnocraților era cea a tranziției de la economia de stat la economia privată, în așa fel încât ei să-și translateze pozițiile social-economice. Era normal ca tehnocrația să oscileze între interesele managerilor întreprinderilor de stat și o privatizare controlată de către ei, din care să-și maximizeze beneficiile. În nici un caz tehnocrația nu prezenta vreo propensiune spre ideologia unui stat care să controleze economia și societatea. Competența în
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
la economia privată, în așa fel încât ei să-și translateze pozițiile social-economice. Era normal ca tehnocrația să oscileze între interesele managerilor întreprinderilor de stat și o privatizare controlată de către ei, din care să-și maximizeze beneficiile. În nici un caz tehnocrația nu prezenta vreo propensiune spre ideologia unui stat care să controleze economia și societatea. Competența în administrarea economiei și societății îi oferea șansa unei administrări controlate a schimbării, putând să-și promoveze propriile sale interese. O asemenea competență a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
prezenta vreo propensiune spre ideologia unui stat care să controleze economia și societatea. Competența în administrarea economiei și societății îi oferea șansa unei administrări controlate a schimbării, putând să-și promoveze propriile sale interese. O asemenea competență a făcut ca tehnocrația să fie orientată nu spre măsuri-șoc, distructive, de schimbare, ci de transformare a sistemelor existente din interior, într-un mod controlat. Inițial, se pot identifica anumite atitudini reținute față de privatizare, în condițiile în care tehnocrația nu deținea resursele financiare necesare
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
asemenea competență a făcut ca tehnocrația să fie orientată nu spre măsuri-șoc, distructive, de schimbare, ci de transformare a sistemelor existente din interior, într-un mod controlat. Inițial, se pot identifica anumite atitudini reținute față de privatizare, în condițiile în care tehnocrația nu deținea resursele financiare necesare preluării întreprinderilor. Controlul managerilor a fost prelungit în forme mult mai benefice pentru ei (mandatariatul, de exemplu), care au oferit posibilitatea acumulării de capital, deși prin distrugerea în mare parte a proprietății de stat. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în mare parte a proprietății de stat. Este cazul, în primul rând, al turismului. Îndoielile legate de șansele menținerii unor întreprinderi prin privatizare au motivat anumite rezerve față de privatizarea acestora. Este, de asemenea, explicabil că a existat o alianță între tehnocrație și sindicate, dar nu din motive ideologice de tip comunist, ci mai degrabă din motive pragmatice. Și tehnocrația care administra întreprinderile de stat, și salariații erau interesați de menținerea întreprinderilor, fie ca proprietate de stat, fie privatizate, inclusiv în obținerea
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
menținerii unor întreprinderi prin privatizare au motivat anumite rezerve față de privatizarea acestora. Este, de asemenea, explicabil că a existat o alianță între tehnocrație și sindicate, dar nu din motive ideologice de tip comunist, ci mai degrabă din motive pragmatice. Și tehnocrația care administra întreprinderile de stat, și salariații erau interesați de menținerea întreprinderilor, fie ca proprietate de stat, fie privatizate, inclusiv în obținerea suportului statului pentru menținerea întreprinderilor în dificultate. Noul partid politic era departe de a reprezenta spiritul social-democrației. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
stat, și salariații erau interesați de menținerea întreprinderilor, fie ca proprietate de stat, fie privatizate, inclusiv în obținerea suportului statului pentru menținerea întreprinderilor în dificultate. Noul partid politic era departe de a reprezenta spiritul social-democrației. Și în regimul comunist masa tehnocrației era responsabilă de administrarea economiei, și nu de politica socială, pe care o vedea și ea a fi mai degrabă o componentă tipică a politicii comuniste. În lunga criză a economiei socialiste, tehnocrația era interesată de salvarea economiei, adică de
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
spiritul social-democrației. Și în regimul comunist masa tehnocrației era responsabilă de administrarea economiei, și nu de politica socială, pe care o vedea și ea a fi mai degrabă o componentă tipică a politicii comuniste. În lunga criză a economiei socialiste, tehnocrația era interesată de salvarea economiei, adică de pomparea masivă a resurselor în zonele de criză ale acesteia. Politica socială din ultima parte a regimului comunist român a fost tot mai amputată pentru a putea fi salvată economia. Tehnocrația, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
economiei socialiste, tehnocrația era interesată de salvarea economiei, adică de pomparea masivă a resurselor în zonele de criză ale acesteia. Politica socială din ultima parte a regimului comunist român a fost tot mai amputată pentru a putea fi salvată economia. Tehnocrația, mai degrabă interesată de susținerea economiei, era tentată să ignore problemele sociale în curs rapid de acumulare. În ultimele decenii se accentuase competiția dintre politica economică și politica socială: regimul comunist ceaușist a acordat o prioritate absolută economiei, doar marginal
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
la niveluri foarte scăzute, comparativ cu toate celelalte țări în tranziție. Singurele programe sociale care s-au bucurat de un suport mai important au fost cele orientate tot spre salariați: pensionarii (foștii salariați) și șomerii (salariații disponibilizați). Argumentul adus de tehnocrație pentru subfinanțarea programelor sociale era, paradoxal, de natură liberală: restructurarea economiei are nevoie de resurse financiare importante; doar susținerea economiei este de natură a produce o creștere a bunăstării colective; reforma nu poate să fie realizată decât cu sacrificii. PDSR
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a produce o creștere a bunăstării colective; reforma nu poate să fie realizată decât cu sacrificii. PDSR nu a fost, așa cum și el însuși s-a etichetat, nici un partid de stânga, de tip social-democrat. El a fost un partid al tehnocrației, în mod special al celei din sectorul economiei și administrației, care era asociată profund cu statul. Tehnocrația economică a avut de la început un rol foarte important. Dacă în sistemul socialist tehnocrația economică era plasată în subordinea politicului, după Revoluție ea
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
nu a fost, așa cum și el însuși s-a etichetat, nici un partid de stânga, de tip social-democrat. El a fost un partid al tehnocrației, în mod special al celei din sectorul economiei și administrației, care era asociată profund cu statul. Tehnocrația economică a avut de la început un rol foarte important. Dacă în sistemul socialist tehnocrația economică era plasată în subordinea politicului, după Revoluție ea a preluat funcția statală de conducere a economiei, confruntându-se cu puternice fenomene de dezagregare și criză
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de tip social-democrat. El a fost un partid al tehnocrației, în mod special al celei din sectorul economiei și administrației, care era asociată profund cu statul. Tehnocrația economică a avut de la început un rol foarte important. Dacă în sistemul socialist tehnocrația economică era plasată în subordinea politicului, după Revoluție ea a preluat funcția statală de conducere a economiei, confruntându-se cu puternice fenomene de dezagregare și criză. Problema sa centrală era administrarea sistemului economic în vederea relansării acesteia prin reformă. În realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
sa centrală era administrarea sistemului economic în vederea relansării acesteia prin reformă. În realitate, era inevitabil ca în perioada tranziției economia să fie din nou subordonată politicii: politica economică, negociată cu instituțiile internaționale, a fost un factor determinant în managementul întreprinderilor. Tehnocrația a fost receptivă la punctul de vedere al sindicatelor: politica de menținere a locurilor de muncă. Mișcarea sindicală, foarte puternică în România, a fost un factor important de presiune pentru menținerea locurilor de muncă. Nu cred însă că acesta a
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de menținere a locurilor de muncă. Mișcarea sindicală, foarte puternică în România, a fost un factor important de presiune pentru menținerea locurilor de muncă. Nu cred însă că acesta a fost elementul-cheie. În realitate, s-a produs o alianță între tehnocrația economică și sindicate, cu o centrare excesivă pe menținerea întreprinderilor existente, pe fondul unei lipse cronice a unei strategii clare de relansare economică. Susținerea masivă a economiei de stat satisfăcea simultan interesele tehnocrației și ale salariaților. În fapt, politica destul de
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
realitate, s-a produs o alianță între tehnocrația economică și sindicate, cu o centrare excesivă pe menținerea întreprinderilor existente, pe fondul unei lipse cronice a unei strategii clare de relansare economică. Susținerea masivă a economiei de stat satisfăcea simultan interesele tehnocrației și ale salariaților. În fapt, politica destul de confuză de susținere a economiei, pe lângă risipirea resurselor publice, nu a fost în stare să stopeze căderea economică, ci mai mult să o distribuie pe o perioadă mai îndelungată de timp, cu costuri
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
al colectivității confruntate cu o explozie a sărăciei și degradarea rapidă a serviciilor sociale, acestea au fost injectate risipitor în întreprinderi nerestructurate, administrate confuz și păgubos. Dacă privatizarea economiei a fost acceptată fără nici o rezervă, în condițiile unei oferte limitate, tehnocrația economică a căutat obsesiv, în noul context economic confuz, să mențină sistemul industrial moștenit. Era de așteptat ca tehnocrația legată de economia de stat să nu accepte o privatizare prin distrugere a sistemului economic, pe care, de altfel, ea îl
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în întreprinderi nerestructurate, administrate confuz și păgubos. Dacă privatizarea economiei a fost acceptată fără nici o rezervă, în condițiile unei oferte limitate, tehnocrația economică a căutat obsesiv, în noul context economic confuz, să mențină sistemul industrial moștenit. Era de așteptat ca tehnocrația legată de economia de stat să nu accepte o privatizare prin distrugere a sistemului economic, pe care, de altfel, ea îl administra. Procesul de distrugere economică s-a petrecut printr-o evoluție dureroasă, cu angajări bugetare enorme în susținerea economiei
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de economia de stat să nu accepte o privatizare prin distrugere a sistemului economic, pe care, de altfel, ea îl administra. Procesul de distrugere economică s-a petrecut printr-o evoluție dureroasă, cu angajări bugetare enorme în susținerea economiei. Ideologia tehnocrației a fost însă orientată, dincolo de orice îndoială, de programul construirii unei societăți capitaliste de tip occidental. Reprezentanții managementului întreprinderilor de stat, care ocupau poziții influente în cadrul tehnocrației active politic, au promovat cu putere logica schimbărilor economice, erorile de strategie fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]