1,549 matches
-
magazin, am vorbit cu ea într-o zi. De fapt, ea a intrat în vorbă cu mine. Eu stăteam doar după tejghea și mă uitam la ea. — Aveți Modern Romance de luna asta? Se uita printre reviste. Am ieșit de după tejghea și m-am dus la raft. Am început să îi spun că o să o caut, dar îmi sunau ciudat cuvintele, așa că m-am oprit și mi-am dres vocea. S-a uitat la mine. — Am întrebat dacă aveți Modern Romance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Buzele ei erau purpurii atunci, iar luna strălucea în umezeala lor și puteam vedea micile șanțuri de pe ele, mai subțiri decât un ac. Când a terminat de vorbit, reținusem doar că pleca a doua zi cu trenul. Am ieșit de după tejghea și am prins-o de mână, dar am simțit-o altfel decât în noaptea aceea când o încălzea atât de tare pe a mea încât o făcea să transpire. Nu se uita la mine. Privea în altă parte, înspre oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu am înțeles ce vrea, așa că am plecat de la vitrină și am trecut pe lângă oglindă. Când mi-am văzut fața, am înțeles ce încerca să-mi spună. Obrazul începea să-mi sângereze în locul unde fusesem lovit. Am fugit până în spatele tejghelei unde știam că domnul Williams ține bandajele. Am luat unul și l-am apăsat pe zgârieturile pe care mi le făcuse cu unghiile. Fața îmi ardea. Mi-am simțit ochii pulsându-mi sub pleoape, ca și cum ar vrea să-mi iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
părul mi-l simțeam de lână și vroiam să mi-l smulg din cap ca să mă răcoresc. Când mi-am venit în fire, am început să mă gândesc la ce s-a întâmplat. Cum stăteam eu pe scaunul înalt din spatele tejghelei, am început să mă uit prin magazin și apoi afară în strada luminoasă. Mă întrebam unde e Jo Lynne și dacă e acasă. Apoi am început să mă gândesc la mine și la cât de prost am fost. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
gândesc la niște explicații pe care să le dau celor care or să mă vadă dar nu am reușit să mă gândesc la ceva care să și sune credibil. De fapt, nici nu-mi păsa. Domnul Williams ținea chibriturile după tejghea, așa că am luat unul, l-am aprins, am dat foc bandajului și l-am aruncat la coș. Am privit fumul curbându-se în aer, rapid și gri la început, apoi mai lent și albicios. Când s-a oprit, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la coș. Am privit fumul curbându-se în aer, rapid și gri la început, apoi mai lent și albicios. Când s-a oprit, am început să simt mirosul de ars. L-am inspirat și m-am așezat pe scaunul de la tejghea și nu m-am mai gândit la absolut nimic. Mintea îmi era goală. Slujba de la drogherie a continuat la fel ca întotdeauna. Domnul Williams a modificat fațada dinainte, punând sticlă în loc de cărămidă. Asta a repus afacerea în mișcare, cum spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a întâmplat lui Lee, pentru că în momentul în care Lee a murit Claire era fericită undeva în stratosfera planetei Valium. —A, da, a spus Paul inexpresiv. Atunci, bine. înseamnă că ne-am lămurit. Excelent. S-a întors către omul de după tejghea și a cerut nota. Am spus: —Claire e ștearsă de pe listă, da. Dar nu despre asta voiai să vorbești cu mine, nu-i așa? Paul s-a întors brusc cu fața la mine. Din reflex a întrebat: De unde ai știut? L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o frămînta pînă cînd ea Începea să plîngă terorizată, iar el o lăsa să plece, ca pe o prefăcută și o toantă ce era, la fel ca maică-sa. Barceló dăduse peste ea Întîmplător, pe cînd Bernarda lucra la o tejghea de zarzavaturi din piața Borne și, urmîndu-și intuiția, Îi propusese să intre În slujba lui. Cu noi va fi la fel ca În Pygmalion, anunță el. Dumneata vei fi Eliza mea, iar eu, profesorul Higgins al dumitale. Bernarda, al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
destinului, am primit, la prăvălie, vizita unei vechi prietene. Tata se dusese să facă o evaluare a unei colecții de cărți la Argentona și nu avea să se Întoarcă pînă la căderea nopții. Eu am rămas să mă ocup de tejghea, În timp ce Fermín, cu manevrele lui obișnuite de echilibrist, se cocoțase pe scară În vîrful picioarelor și rînduia ultimul raft de cărți, aflat la numai o palmă de tavan. Cu puțin Înainte de ora Închiderii, cînd soarele apusese deja, silueta Bernardei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o părere; e un fapt. Ce se Întîmplă În țara asta e că lumea nu vrea să muncească. Mulți trîndavi mai există, nu vi se pare? — Nu știu, domnule. Poate. Aici, precum vedeți, vindem numai cărți. Individul se apropie de tejghea, cu privirea rotindu-i-se mereu prin prăvălie și oprindu-se din cînd În cînd Într-a mea. Înfățișarea și atitudinea lui Îmi păreau vag familiare, deși n-aș fi știut să spun de unde. Ceva din el te făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Vorbeam de pederaști. Am aflat că păpușelul ăsta vă frecventează stabilimentul, presupun că pentru a cumpăra povestioare romantice și pornografie. — Și pot să vă Întreb ce vă pasă dumneavoastră? Drept unic răspuns, Își scoase portofelul și Îl Întinse deschis pe tejghea. Am ridicat o legitimație de polițist, slinoasă, cu fața individului pe ea, ceva mai tînăr. Am citit unde scria: „Inspector-șef Francisco Javier Fumero Almuñiz“. — Tinere, mie să-mi vorbești cu respect sau vă bag dumitale și tatălui o sancțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai vedem. Și spune-i prietenului dumitale că inspectorul Fumero stă cu ochii pe el și că-i transmite multe salutări. Vizita nefastului inspector și ecoul cuvintelor lui Îmi incendiară după-amiaza. După cincisprezece minute de alergat Încoace și-ncolo dinapoia tejghelei, cu mațele Înnodate, m-am hotărît să Închid librăria Înainte de ora cuvenită și să ies În stradă ca să umblu la Întîmplare. Nu-mi puteam scoate din minte insinuările și amenințările acelui ucenic de parlagiu. Mă Întrebam dacă trebuia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dat crezare spuselor polițaiului. După ce m-am gîndit mai bine, am hotărît să Închid episodul Într-un ungher al memoriei și să-i ignor implicațiile. La Întoarcerea spre casă, am trecut pe dinaintea ceasornicăriei din cartier. Don Federico mă salută de la tejghea, făcîndu-mi semne să intru În prăvălie. Ceasornicarul era un personaj afabil și zîmbitor, care nu uita niciodată să te felicite cu ocazia unei sărbători și la care puteai apela oricînd ca să rezolvi o dandana, cu Încredințarea că el avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nervozitate impetuoasă, pălind treptat și recăpătîndu-și intensitatea la fiecare cîteva cuvinte. Totul pe acea filă vorbea despre vremuri apuse: firul scrisului dependent de călimară, cuvintele zgîriate pe hîrtia groasă de vîrful peniței, atingerea rugoasă a hîrtiei. Am netezit epistola pe tejghea și am citit-o, aproape pe nerăsuflate. Dragă Julián, Azi dimineață am aflat de la Jorge că, Într-adevăr, ai părăsit Barcelona și te-ai dus să-ți Întîlnești visurile. Dintotdeauna m-am temut că aceste visuri nu-ți vor Îngădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
halat albastru, care vîntura un măturoi, martirizînd frunzele uscate de pe trotuar. Mă privea cu o oarecare suspiciune, și am presupus că era portarul vreuneia din proprietățile Învecinate. I-am zîmbit așa cum numai cine și-a petrecut multe ceasuri Îndărătul unei tejghele știe s-o facă. — Bună ziua, am intonat eu cordial. Nu știți, casa familiei Aldaya e Închisă de mult? M-a privit de parcă l-aș fi interogat În privința cvadraturii cercului. Omulețul Își duse la bărbie două degete Îngălbenite care te făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
străzile care plecau din Avenue de Clichy și să întrebe pe la toate casele dacă nu stă acolo Strickland. Planul meu banal s-a dovedit până la urmă eficace, căci la cea de-a doua brutărie la care am întrebat, femeia de după tejghea a declarat că-l cunoaște. Nu era prea sigură unde stă, dar trebuie să fi fost într-una dintre cele trei case de peste drum. Norocul ne-a surâs căci la prima la care am întrebat, portăreasa ne-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cântau, țipau, râdeau, iar când un bărbat o sărută lung pe fata așezată pe genunchii lui, fluierăturile englezilor sporiră harababura. Aerul era plin de praful ridicat de ciubotele grele ale oamenilor și cenușiu din pricina fumului. Era o căldură înfiorătoare. În spatele tejghelei era așezată o femeie care-și alăpta copilul. Chelnerul, un puști cu o față lătăreață și pătată, alerga de colo până colo cu o tavă încărcată cu halbe de bere. Puțin mai târziu intră Bill Ghioagă, însoțit de două matahale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îi cuprinse pe toți o poftă de luptă și, cât ai zice pește, se stârni un meleu ca la rugby. Se răsturnară mesele, se sparseră paharele și halbele. Era iadul pe pământ. Femeile alergară spre ușă sau se adăpostiră îndărătul tejghelei. Din stradă intrară înăuntru trecătorii. Se auzeau înjurături în toate limbile, bufniturile pumnilor și pocnetul palmelor, strigăte; iar în mijlocul camerei vreo doisprezece bărbați se băteau pe viață și pe moarte. Deodată năvăli înăuntru poliția și toți cei care putură se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
toate limbile, bufniturile pumnilor și pocnetul palmelor, strigăte; iar în mijlocul camerei vreo doisprezece bărbați se băteau pe viață și pe moarte. Deodată năvăli înăuntru poliția și toți cei care putură se repeziră la ușă. Când se făcu puțin loc în dreptul tejghelei, îl găsiră acolo pe Bill zăcând fără cunoștință pe podea, cu o tăietură mare la cap. Căpitanul Nichols îl trase în stradă pe Strickland, căruia îi sângera brațul și avea hainele zdrențuite. Și căpitanul era plin de sânge de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
repede la Baptisteriu, intrând pe poarta meridională. Fu nevoit să treacă printre maghernițele Întortocheate care, de-a lungul deceniilor, se tot lipiseră de maiestuosul edificiu, aproape sufocându-l În Îmbrățișarea lor, și prin mulțimea de vânzători desprinși să Își potrivească tejghelele chiar și printre mormintele vechiului cimitir, care Încă mai supraviețuia. Bătrânul medic era În picioare, În lumina uneia dintre ferestre. Părea adâncit Într-o meditație profundă, cu capul Înclinat și cu ochii Închiși. Pe fața sa, marcată de vreme, rețeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ascultă, Amory, o să ți se facă rău. Ești alb ca varul. Amory a reflectat asupra problemei. A Încercat să se examineze În oglindă, dar chiar și dacă Închidea un ochi, nu putea vedea mai departe de rândul de butelii de după tejghea. — V’eau ceva so’id. Să mâncăm ceva... o salată. Și-a pus haina, Încercând să facă mișcări nonșalante, dar desprinderea de tejghea a fost prea mult pentru el și a căzut cu spatele pe un scaun. — Mergem la „Shanley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dar chiar și dacă Închidea un ochi, nu putea vedea mai departe de rândul de butelii de după tejghea. — V’eau ceva so’id. Să mâncăm ceva... o salată. Și-a pus haina, Încercând să facă mișcări nonșalante, dar desprinderea de tejghea a fost prea mult pentru el și a căzut cu spatele pe un scaun. — Mergem la „Shanley’s“, a propus Carling, oferindu-i cotul. Cu ajutorul lui, Amory a reușit să-și pună În mișcare picioarele, atâta cât să traverseze 42nd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
repede În despărțitura de sticlă și taxiul a tras În fața unui restaurant deschis peste noapte. - Alec e bun prieten cu tine? l-a Întrebat Jill după ce s-au cocoțat pe scaunele Înalte de la bar și și-au proptit coatele pe tejgheaua murdară. - Pe vremuri era. Probabil că acum n-ar mai vrea să fie - și nici n-ar Înțelege de ce. - A fost o nebunie curată din partea ta să-ți asumi răspunderea. Este el cineva important? Mai important ca tine? Amory a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și hop! mă trezeam cu copilu! -, ea nu venea la MaxiBar neînsoțită, iar cum eu eram la MaxiBar, Mișu era la MaxiBar și Mariana era ba la MaxiBar, ba la coafor, n-avea cine s-o însoțească. Așa că dormeam în spatele tejghelei și mă gândeam la Contesă. Păcat că nu m-am concentrat atunci când a zis ea povestea cu misiunea, așa am pățit și la bacalaureat, nu m-am concentrat, asta e, și am greșit la Împărat și Proletar, am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-su în spate, la cabine, că mă-sa, adică bunica lui Mișu, era costumieră. Da sticla e importantă. Sticla e originală. - Mișuuu! E whisky-ul? - Nu, e portretul lu Zelea! - Aha. În mod normal ar fi trebuit să sar de după tejghea și, tăindu-mi mâinile cu cioburile, să strig cât mă ține gura: „E ziua deșteptării, înainte/ La luptă Legiunea ne-a chemat/ Să apăram cu piepturile noastre/ Pământul ce de mici ne-a legănat”. Așa a făcut socru-miu, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]