2,085 matches
-
aștepta, la o înghețată de paradis și la "cel mai adevărat ziar". Domnul Bebe s-a agățat de trapezul ratingului. Face un triplu salt, fără plasa bunului simț dedesubt. Aruncă informația despre fata care se masturbează știe el, i-a telefonat chiar ea cu un hamster. În traducere... libertină: ca să faci sex, n-ai nevoie de sentiment. Și se crede cu haz cînd îi spune interlocutoarei, logic și spontantaneu: "Ce? Dacă-ți pierdeai virginitatea (și scoate un șir de onomatopee, sugerînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
soluția care albește și pe dracu'. Tot avem nevoie, pentru biografii, de supra-înălbitori: "Mă duc să i-o arăt și lui Ioneasca". Ba lui Paleologu, îmi spun. De ce oare, de ce oare, în 20 decembrie '89, către seară, Ion Druță îi telefona tocmai lui Paleologu, din partea lui Gorbaciov, să afle de la conu Alecu ce-i pe la Timișoara? Nu-mi place să citesc în public din cărțile mele. N-aș fi putut să fiu actriță; nu mă dezbrac la nudiști, nici sufletul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
expirat (mi-a expirat) timpul, dar mă aleg cu un premiu în cărți. Mă uit în oglindă. Ce față galbenă și răvășită am de la enervare! Pînă la cîte trebuie să număr ca să-mi revin? O să fie aiurea, știu, dar îi telefonez lui Rusalin. Pun mîna pe telefon ca pe-o lance, cum zice Magda U., și-i transmit o telegramă. N-are telefon. Mi-a explicat de ce-a ales să rămînă în Dorobanț, după ce-a itinerat prin lume. "Trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
albă, plină de seringi, pastile, eprubete; dedesubt, altă rezervă albă, și alta, și alta, iar la capăt coșciugul, sicriul, lada sinistră de lemn. Ca să nu mă gîndesc la înghețul din morgă. Brăduț, care a stat cu el ultimele zile, îmi telefona că nu se mai mișca. Nu se mai plimba pe culoare, ca la început. Rămînea așezat pe marginea patului. Și cîinele ăla care gemea în curtea din spate. Anubis. Cîinele morții. O fi cum cred australienii? Că sufletul se preschimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o lumină lăptoasă; niciun nor pe cer, nicio adiere de vânt, soarele ferm pe boltă este așezat într-o poziție greșită în raport cu momentul zilei. Mă uit în direcția ceasului, apoi iar la soare, apoi din nou la ceas... Încerc să telefonez Aspidei, trebuie să-i vorbesc, să mă lămuresc. Am o senzație uscată, de sufocare. Un gol imens prinde tot mai mult formă în mine. Cu fiecare zi searbădă care se scurge, se conturează tot mai tare și pare să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai târziu în pictura renascentistă, în care opulența formelor obraznic de frumoase îmbăta simțul estetic al privitorilor. Poate n-ar mai trebui amintită gălăgia însorită de pe trotuarele pline de trecători, urmăriți de pe băncuțe sau scaunele întotdeauna de vreo babă, bârfa telefonând-o nurorii rezemată de stâlpul porții, transmisă mai departe nașei, la rându-i, vecinelor, o școală în aer liber a psihologiei umane, de studiu pe viu a caracterelor evidențiate de mers, croială, grimase, fel de a aprinde țigara, pantomima exprimând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
însă îmi aduse în memorie faptul că individul formase un număr și că cineva ridicase receptorul. Dacă sunam acum pe cine-o fi fost să fie, ștergeam pe veci unica posibilitate de a apăsa tasta redial ca să aflu cui îi telefona. Nu era un mister prea mare: trebuie să-și fi sunat mecanicul. Or formase numărul din cap: știe cineva pe dinafară coordonatele garajului său? Nu era imposibil, chiar dacă nu era nici pe departe cazul meu. De altfel, reexaminându-mi amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
vocea care spusese „alo” la capătul firului era cea a unei femei. O femeie poate conduce un garaj? Îmi fu ciudă pe mine pentru această reflecție machistă. Da, o femeie mecanic, de ce nu? Te puteai gândi și că i-a telefonat soției lui ca să-i ceară numărul de la garaj. În cazul acesta, era suficient să apăs o tastă ca să anunț o doamnă că e văduvă. Rolul acesta mă îngrozi. Respinsei responsabilitatea. Apoi curiozitatea puse stăpânire pe mine. Aveam dreptul să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
urâte? Nu era pentru prima oară că vedeam un defunct, însă era prima oară că împărtășeam, ca să zic așa, intimitatea unui răposat. Și prima oară că eram singurul care știa despre moartea cuiva. Din acest motiv am decis să nu telefonez: cadavrul îmi aparținea. Singura descoperire adevărată pe care o făcusem în viața mea, era moartea acestui tip. Ceea ce știam eu despre el, nu mai știa nimeni, nici măcar el însuși: presupunând că știuse ce avea să i se întâmple, acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
puțin mnemotehnică precum o lopățică pentru prăjituri. Țipai în disperare. Am coborât iar. În bucătărie, am dat din nou peste mesajul lui Sigrid. Numărul ei de telefon corespundea cu data acelei zile: m-am agățat de acest pretext ca să-i telefonez. Răspunse imediat. -Este o coincidență, o întrebai, ca numărul dumitale să fie același cu data zilei de azi? -Nu, îmi schimb numărul în fiecare dimineață. Este o modalitate ca să știu mereu ce zi este. -Nu zău! -Ei haide, Olaf, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Nu știu de ce întotdeauna la mine primele reflexe sunt stupide. „Fiți foarte atent, domnule.” Sarcasmul acesta era în mod clar o amenințare. Era în interesul meu să fug. Georges Sheneve avea cu siguranță un detector de numere și știa de unde telefonez. Doar dacă Olaf nu optase pentru un număr secret, lucru perfect posibil. Dar cu sau fără număr, Sheneve nu ar avea nevoie de prea mult timp ca să mă localizeze. Nu trebuia să fii prea șiret ca să ghicești unde mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
îndoială veridicitatea pozei văzând-o, dar dacă nu ești polițist, agent secret sau vameș, nu pui la îndoială aceste lucruri. Am ales ipoteza că răposatul meu era realmente Olaf. În cazul acesta, de unde știa Georges Sheneve că murise? Olaf îi telefonase de la mine, Georges putuse să-mi capteze numărul, datorită căruia îmi aflase adresa. Mi-i închipuiam pe oamenii lui Sheneve debarcând la mine acasă, șmecherind încuietoarea și descoperind cadavrul. Oare credeau că eu l-am ucis? Imposibil. Olaf nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
a presupusului Sildur. Hotărâseră să-l lichideze, i se administrase o otravă lentă care ar acționa pe la ora nouă dimineața, lui Olaf i se dăduse misiunea de a intra în apartamentul meu cu vreo misiune și de acolo, să-i telefoneze lui Sheneve. Având în vedere circumstanțele decesului, prevăzuseră că voi fugi și că, dacă poliția ar descoperi cadavrul, eu aș fi vinovatul ideal. În felul acesta, rețeaua lor ar fi scutită de bănuiala unei morți suspecte. De ce eu? Pentru că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Nu vă imaginați cât de scump poate fi un Gormley, ca să nu-l citez decât pe el. Nici măcar cardul lui Olaf nu vru să mai audă nimic. Într-o zi, domnul care se ocupa de finanțele mele la HSBC îmi telefonă ca să-mi spună că mă îndatorasem cu o sumă egală cu cea pe cere i-o adusesem în bani lichizi cu doi ani în urmă. -A da, fu singurul meu comentariu. Am închis telefonul și am continuat să contractez datorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
omenie în țara asta. Fata, cam coptuță bine, privea la Pandele ca la felul trei și era vădit nemulțumită că oferta venea de la o femeie. Numai că fostul pușcăriaș a mizat că ofertele vor veni de la sexul slab și a telefonat imediat celei pe care o și vedea prinsă în undiță. Sărut mîna... Eu sînt Pandele. Vai, dom' Pandele, dar ce prompt sînteți. Treceți pe la mine cînd puteți. De la ora 18 sînt acasă. Vin mîine, doamnă. Domnișoară. Scuzați-mă. Pandele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dă-i un telefon, doar sînteți amici. Îmi este jenă. Nu se procedează așa. Te duci mîine la el. Să fii pregătit de internare. Buna dispoziție a dispărut total. Cei doi amici, efectiv speriați, îl roagă pe amicul lor să telefoneze la profesor. După multe insistențe telefonul sună la specialist și Gabi aude vorbele puțin repezite, parcă panicate. Ce a zis? se roagă Gabi. Nu primește răspuns, dar i se întinde telefonul. Ca un condamnat la moarte ascultă și nu înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Prinde și ipoteza că ar lucra și ea pe undeva. Dacă ei se aranjează, au spus că ne cheamă și pe noi. Adică pe amîndoi? Da. Eu fără tine nu mă duc. Timpul trecea repede și după șase luni "spaniolii" telefonează. Sîntem și cu nevestele și cu copiii aici. Hai, vino și tu, ți-am găsit servici. Dar cît aveți pe lună? Punem 1000 de euro deoparte lunar. Vasile nu-i prea încîntat, dar Maria are ochii strălucitori. Noi, Vasile, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În 2-3 secunde... hm. Tu ești sigur că ai violat-o? Da, dom' procuror. Ai mai avut relații cu femeile? Nu. Acum am înnebunit și eu. Băiatul începe să plîngă. Procurorul o cheamă și pe partea vătămată. După un timp, telefonează unui coleg ajuns în prag de pensie și împreună se retrag într-o cameră. Spune-mi, te rog, după tine crezi că în 2-3 secunde pișpiriul ăsta a reușit să consume violul? Prostii. Așa a crezut el, nenorocitul. Totuși recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bărbați, femei, copii... Numai pentru fiul lui nu încercase nimic, mulțumindu-se cu spusa profesorului Maxim : "Nu, din păcate nu este nimic de făcut..." "Oare chiar nimic ?", se întrebă urcând în grabă scara spre cabinetul lui. Fără să se schimbe, telefonează la Spitalul pentru tineri cu probleme psihomotorii din Orașul din Alsacia, ca sa afle ultimele noutăți despre evoluția lui Justin. Răspunsul de la capătul firului se lasă așteptat. Picături de apă cad cu un zgomot sec din păr și de pe hainele ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și ea vinovată de alterarea din ultima vreme, deși are încă sclipiri de luciditate și de inteligență... Cum ? Credeți că se mai poate face ceva ? Sunt dezolat, dar eu cred că este prea târziu..." După o noapte de frământări profesorul telefonează la secretariatul spitalului, anulează toate intervențiile și obligațiile programate. Peste numai câteva ore, sună la poarta ferecată a Spitalului unde este internat Justin... După un timp, care i se pare nesfârșit, în sala de așteptare intră un bărbat adus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în cuvinte, căci a pornit, de fapt, în căutarea unor fantome. A plecat de acasă fără să îi poată răspunde lui Victor la întrebările lui insistente : "Unde vrei să pleci în prag de iarnă ? Explică-mi ! Ce te frământă ? Scrie, telefonează, informează-te ! Cum să înfrunți singură necunoscutul când ești încă atât de fragilă... Și mai ales pentru ce ? Pentru ce ?" Întrebările lui, la care nu avusese răspuns, încep să o frământe. Într-adevăr, de ce am plecat fără ezitare din coconul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am ureche bună, dar ea nu poate înlocui toată aparatura de care se servesc medicii acolo, la dumneavoastră. Ecograf, scaner, IRM... Am citit, dar nu știu dacă mă voi și sluji vreodată de ele. Nici medicamente nu prea am. O să telefonez și o să primiți câteva mâine din oraș, dar mare lucru nu se rezolvă cu medicamentele. După cum spunea medicul dumnea-voastră, va trebui probabil intervenit. Până atunci, odihnă, evitarea emoțiilor, scurte plimbări, hrană ușoară, dar consistentă. Și infuzii de plante... Ciprian ! Întreab-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scos plăcintele din cuptor. Dragoș trebuie să pice dintr-o clipă în alta. A tras o fugă, sau mai curând Murgu a tras un galop, până la Ciprian ; spunea că mai au niște treburi de aranjat pentru călătoria dumneavoastră. Andrei a telefonat să se intereseze cum ați dormit și cum vă simțiți. A fost mulțumit când a aflat că încă nu v-ați trezit. Mi-a spus că puteți bea cafea dacă vă face plăcere, dar nu mai mult de una pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dintr-un fund de țară. Lasă-te de complexe, Ștefano ! Hai, vii cu noi ? Aș veni cu mare plăcere, dar am pâinea în cuptor și gâsca la fiert. Duceți-vă ! Duceți-vă ! Vă aștept la masa de prânz. O să-i telefonez și lui Ciprian să vină cu Lucreția. Dar trebuie să-i dăm doamnei Dora, adică Dorei, niște încălțări potrivite pentru drumurile și zăpada de aici. Și un cojoc sau un suman peste vesta ei subțire. Risipite pe întinderea albă, casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îi îngreunează respirația și o fac să poată continua abia după o tăcere lungă : După ce a plecat de-acasă, căci spre bucuria noastră fără seamăn a fost acceptată la litere la Sorbona, s-a părut că relația redevine firească. Ne telefona, venea în unele dumineci și în vacanțe acasă, era atentă și drăgăstoasă cu noi. Ne simțeam la fel de bine în trei ca altădată. Dintr-o dată, n-a mai telefonat, nu ne-a mai dat nici un semn de viață. Îngrijorați peste măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]