714 matches
-
și discursul eugeniștilor români erau orientate către viitor și Înclinate către definirea unor structuri sociale și politice noi, În conformitate cu nevoile organice ale națiunii În epoca modernă, chiar dacă Își construiau metaforele În jurul celebrării unor imagini din trecut. Moldovan oferea o interpretare teleologică a națiunii și statului. În viziunea sa, existența ambelor era motivată de legi ale naturii, care puteau fi exprimate În termeni de cauzalitate științifică. Universalitatea acestor legi justifica folosirea lor atât pentru a Înțelege prezentul, cât și pentru a reconstrui
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
statelor), corespunzând doctrinei liberale a secolului al XIX-lea, din care derivă negarea inevitabilității războiului sau a consecințelor belicoase ale anarhiei - principala țintă a atacurilor lui E.H. Carr; principiile liberale de filosofie a istoriei - și anume viziunea lineară, direcțională și teleologică ce conduce la credința în ideea de progres vehiculată de internaționaliștii liberali interbelici, în opoziție cu perspectiva ciclică a istoriei utilizată de adepții realpolitik-ului; dezvoltarea organizațiilor internaționale ca instrument al creării, menținerii și consolidării păcii la nivel internațional, susținută printr-
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sociale, definite prin proprietatea asupra mijloacelor de producție, marxismul postulează conflictul dintre acestea. Nu există societate care să nu cunoască lupta de clasă, adevărata forță a dinamicii sociale. Lupta de clasă determină istoria unei societăți. Istoria este privită în mod teleologic, scopul ultim fiind societatea comunistă fără lupta de clasă. În perioada când Marx își scria opera, modul de producție era capitalist, clasele sociale aflate în conflict fiind burghezia - de pe poziția exploatatorilor - și proletariatul - de pe poziția exploataților. Marx deschide o tradiție
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și Nye, 1987, pp. 728-729). Recunoscând că în trecut omiseseră a se poziționa explicit în spațiul liberal - ceea ce a generat anumite confuzii -, autorii admit că studiul lor venea pe fondul preocupărilor liberale asupra interdependenței, încercând să evite argumentele de factură teleologică. Însă excluderea acestui tip de argumentație, prezentă în alte variante de reflecție liberală, nu însemna absența oricăror preocupări normative din partea teoreticienilor liberali (pluraliști) ai interdependenței și, ulterior, a neoliberalilor. Cooperarea internațională este un obiectiv ce trebuie promovat, inclusiv prin recomandările
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Cunoașterea reprezintă, potrivit marxismului, produsul acestor forțe, nu o reflectare a obiectului ei43. Mitul regenerează și justifică acolo unde știința doar explică 44. Și nu oricum: față de explicația științifică, animată de un determinism fragmentar, cea susținută de mit este funciarmente teleologică 45, o singură cauză fiind responsabilă pentru milenii de istorie. Coroborat cu fetișizarea marxistă a progresului, „mitul Vârstei de Aur“ ieșea din illo tempore și devenea universal, dar preocupat nu de originea lumii ci de experiența umană a acestei lumi46
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 128. • Ibidem, p. 130. • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem, p. 118. • Ibidem, p. 136. visătorul 145. Putea, așadar, să dea iluzia obiectivității de care Marx avea neapărată nevoie. Deși e sărac și e garanția unei absențe, visul corespundea foarte bine gândirii teleologice marxiste prin faptul că esențializează timpul vieții transformându-l în destin 146. De altfel, pentru romantici, doar în vis - inclusiv în visul colectiv și codificat, adică în mit - se experimentează adevărul 147. Visul accede la viziune, capătă densitate ontologică și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca facultate transcendentală (oferind așadar schemele celor douăsprezece categorii ale intelectului), sau reproductivă, ca facultate a cogniției empirice (schematizând sub concepte); faptul că imaginația acționează productiv În domenii a posteriori cum sunt cele aferente exercitării facultății de judecare estetice sau teleologice e, din punctul de vedere al lui Kant, un fel de accident inevitabil, de același tip cu manifestarea necesară, În domeniul dialecticii, a iluziei transcendentale. Dimpotrivă, pentru Humboldt, numai desfășurarea actuală a imaginației productive este cea care contează. Mai exact
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
crede că este egalul celorlalți. Cu toate că ideea de individ autonom permite americanilor să fie atât religioși, cât și seculari, orientați spre credință și raționalitate, a trai atât În lumea Reformei, cât și În cea a Iluminismului poate să creeze confuzii teleologice. În timp ce acea parte a caracterului american care ține de Reformă tinde să trăiască suferința lui Hristos În această lume În schimbul salvării În următoarea, partea iluministă Îl Îndeamnă pe fiecare american să caute fericirea aici și acum În numele progresului uman. Europenii
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și, mai ales, de a evita să facă ceea ce este contrar normelor morale. El este legat În mod direct de responsabilitate, de autocontrol, dar reprezintă o formă exagerată de cenzură care frizează caracterul unei constituții obsesionale a personalității. 10. Principiul teleologic Acesta presupune că orice acțiune umană, orice act de comportament nu este Întâmplător, ci el urmărește Întotdeauna un anumit scop final. Nimic nu se petrece, nimic nu se desfășoară la Întâmplare, fără nici un rost. În tot și În toate există
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un anumit scop final. Nimic nu se petrece, nimic nu se desfășoară la Întâmplare, fără nici un rost. În tot și În toate există un scop către care se tinde și care trebuie, În mod absolut, să fie realizat. Acest principiu teleologic corespunde cu aspirațiile Eului, cu apetențele sau cu normele Supra-Eului moral, care, În felul acesta, alimentează sau stimulează formarea și realizarea idealurilor umane ale persoanei. O persoană a cărei viață nu are un scop, este inertă, amorfă și practic inexistentă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
metodele didactice și celelealte elemente ale activității de instruire/educație permite profesorului adaptări creative multiple strategice, tactice, operaționale la obiectivele, conținutul și evaluarea procesului de invățământ. Metoda didactică stimulează realizarea cât mai deplină a obiectivelor pedagogice propuse in contextul intervenției teleologice a acestora la nivelul procesului de invățământ. Semnificative sunt corelațiile posibile dintre obiectivele de conținut tipurile de acțiuni realizate de elev metodele disponibile. Antrenarea permanentă a elevilor la un efort intelectual susținut și înarmarea acestora cu capacități necesare unei activități
Învăţarea interactivă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Mariana Comănici () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1140]
-
Teoria generală a curriculumului educațional: o abordare diacronică și hermeneutică a întemeierii ca știință teleologică Cuprinstc " Cuprins" Precizare propedeutică 11 Introducere. Aventura epistemologică a unui concept exotic 15 Cacophony of voices 15 Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumului 17 Clarificări etimologice 17 Sensul denotativ 18 Sensuri conotative 19 Hermeneutica mitologică a sensurilor conotative 20 „Predestinarea” științifică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
26 Lista lui Eisner și Valance 26 Cartografierea lui Kliebard 27 Pentru o definiție și o teorie generală a curriculumului 27 Note și referințe bibliografice 28 Capitolul I. O viziune exhaustivă asupra curriculumului educațional 33 1.1. O disciplină eminamente teleologică 33 1.2. Abordarea diacronică 34 1.3. De la „realismul practic” la „hiperrealitate” 34 1.4. Etapele modernismului perpetuu 36 1.5. Ultramodernismul și formarea „omului total” 39 Note și referințe bibliografice 40 Capitolul II. Primele curricula implicite și tacite
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Jackson, Handbook..., ed. cit., p. 17. 50. Pinar et al., op. cit., p. 31. Capitolul Itc "Capitolul I" O viziune exhaustivă asupra curriculumului educaționaltc "O viziune exhaustivă asupra curriculumului educațional" 1.1. O disciplină eminamente teleologicătc "1.1. O disciplină eminamente teleologică" Cercetările contemporane dedicate curriculumului comportă cel puțin un cusur major: ele abordează problematica într-o manieră sincronic-structuralistă care trădează obsesiile științei clasice de a formula „legi universale”, anistorice, eterne, imuabile. Dimensiunea diacronică a acestui fenomen sociocultural și antropologic care marchează
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și implicite - din vremuri imemoriale, fiind la fel de vechi ca și educația. Din secolul XX au apărut curricula explicite: premoderne, moderne, postmoderne, „ultramoderne”. Le vom cerceta, în continuare, pe cele mai semnificative, încercând să sugerăm, din evoluția lor, fundamentele unei științe teleologice a curriculumului cât mai riguroasă teoretic și cât mai folositoare pentru formarea „omului complet” în „cetatea educativă” devenită „sat global”. Dar această zidire epistemologică o lăsăm pentru altă dată. (Va fi încercată în lucrarea noastră Pedagogia postmodernă și educația ultramodernă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
precepte și principii de înțelepciune paideutică. Focul care a întreținut athanorul pedagogiei perennis pare să fi fost aprins odată cu depășirea acelui „rubicon cerebral” și cu nașterea speciei Homo sapiens. Aceste frământări ale alchimiei educative au fost întotdeauna conștiente, adică orientate teleologic spre acele eresuri pe care le numim interese, scopuri, ținte, finalități, idealuri etc. de desăvârșire umană. Tocmai această damnare teleologică a educației i-a obligat dintotdeauna pe educatori să plănuiască moduri de realizare a aspirației spre desăvârșire. Iată de ce vom
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acelui „rubicon cerebral” și cu nașterea speciei Homo sapiens. Aceste frământări ale alchimiei educative au fost întotdeauna conștiente, adică orientate teleologic spre acele eresuri pe care le numim interese, scopuri, ținte, finalități, idealuri etc. de desăvârșire umană. Tocmai această damnare teleologică a educației i-a obligat dintotdeauna pe educatori să plănuiască moduri de realizare a aspirației spre desăvârșire. Iată de ce vom găsi, în întreaga istorie a educației, diferite tipuri de curricula implicite. De cele mai multe ori ele au fost impuse tacit, mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
categorii de date pe baza „principiului minimax” (minimizarea efectelor indezirabile și maximizarea consecințelor benigne). Etapa a II-a. Curriculum design (tradus în românește, de obicei, prin „proiectare curriculară”) Este activitatea de concepere a „noului curriculum” - esența optimizării curriculare - ca activitate teleologică și propedeutică fundamentală în educație. Designerii (sau „proiectanții”) trebuie să ia în considerare și să folosească, cu maximum de responsabilitate, un set de concepte de referință și un set de principii de proiectare curriculară. Conceptele de referință în proiectarea curriculară
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unor filosofi precum Eric Fromm și Herbert Marcuse. „Umanismul” pentru care pleda Louise Berman era cel existențialist, în special din „existențialismele” formulate de Kierkegaard, Jean-Paul Sartre și Albert Camus. Dar domeniul o obliga, în mod fatal, să adopte o logică teleologică a discursului. În epilogul lucrării sale New Priorities in the Curriculum sublinia că generația din acel moment era rezultatul proiectelor curriculare puse în practică în urmă cu 20 de ani, că orice curriculum debutează cu „dangătele de clopot” și „bătăile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cvasilogicistă” a problematicii curriculumului, care eluda nu numai dimensiunea afectivă a formării personalității umane, ci și facultățile prospective, precum imaginația, ce ar fi trebuit să fie puternic implicată în activitatea de proiectare curriculară care, în esența ei, este o activitate teleologică. În 1971, Eisner a publicat Confronting Curriculum Reform 42, lucrarea ce sintetiza dezbaterile asupra reformelor curriculare din anii ’60. Eisner evidenția, cu date concrete, faptul că schimbările nu erau orientate unitar și că se desfășuraseră confuz și contradictoriu. Existase un
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de Landsheere (1979); de asemenea, a trebuit să asimilez armonizarea ierarhiei lui Gagné cu taxonomia lui Bloom realizată de Merrill (1974) și să folosesc lista „verbelor de acțiune” a lui Metfessell și a colaboratorilor săi; toate acestea depășesc, evident, cadrul teleologic strâmt al paradigmei lui Gagné (vezi cărțile mele: Didactica Nova sau Arta de a-i învăța pe toți - aproape - totul, Aramis, București, 2005; Inspecția școlară și designul instrucțional, în colab. cu I. Jinga, Aramis, București, 2004). 239. Wilson, op. cit. (nota
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și noi, romanul lui Nicolae Filimon, deși „singurele izbânzi în apropierea de realitate”, poartă - și ele - „stigmatele” estetizante ale retorismului, pitorescului și voinței de abstractizare. Rezolvarea întregii probleme nu poate veni decât prin abandonarea irevocabilă - într-un act purificator convergent teleologic cu automatismul psihologic suprarealist (indicat ca o soluție viabilă) - a „«viciului» stilului”: despărțirea de Maiorescu, teoretizată de P. cu determinarea spiritului unei culturi conștiente de propria sa maturitate, este, în evoluția literaturii române, celălalt versant ideologic al unei lupte „mitice
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
sisteme cu o marcată tendință de coerență, imposibil de descris cu schema simplă a cauzalității. Următorul grup de capitole au ca obiect analiza de sistem în variatele ei ipostaze. Mai întâi, analiza funcțională care dezvoltă modelul unui sistem orientat finalist (teleologic), apoi analiza eficienței, care este un corolar al celei funcționale, după care analiza structurală ce dezvoltă modelul sistemului ca mulțime de elemente interdependente. Capitolul 3 ANALIZA FUNCȚIONALĂtc "Capitolul 3 ANALIZA FUNCȚIONALĂ" Argumente pentru analiza funcționalătc "Argumente pentru analiza funcțională" Schema
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un efort al colectivității; este susținută prin activitatea umană și prin consum de resurse. Schema funcțională dezvoltă tocmai acest specific al realității sociale: de a fi activitate umană sau produs al acesteia, orientată de anumite finalități. Ea exprimă caracterul eminamente teleologic al vieții sociale. Postulatul fundamental al schemei funcționale este următorul: societatea reprezintă un sistem compus din activități și produse ale acestora, care au anumite finalități și îndeplinesc un anumit rol, o funcție; ele sunt constituite și/sauselectate în raport cu funcția pe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
precedente și înscrisă pe o linie evoluționistă de progres. Ceea ce în Iluminism se formula doar ca opoziție cu vremurile precedente în secolul al XIX-lea devine un progres stadial și cu o linearitate care este proiectată în viitor prin formule teleologice din ce în ce mai clare. Întreaga dinamică socială trebuia astfel urmată încât să atingă țeluri evolutive foarte atractive: bunăstare generalizată, pace universală, eliberare prin stăpânirea forțelor naturii, educație pentru toți, sănătate a tuturor etc. Teama anterioară de schimbare devine treptat o teamă de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]