544 matches
-
păstreze iluzia „mișcării” revoluționare din care provin. Terorii din prima fază a tranformării mișcării În regim, așa cum este ea descrisă de către H. Arendt, Îi corespunde violența simbolică din perioada stabilizării regimului. Autorul ajunge la aceste concluzii reușind să reziste tentației teleologice prin transpunerea În analiză a dinamicii „câmpului”, a diferențierii și concurenței ce Îl caracterizează, cu alte cuvinte a unei analize sociologice relaționale care acordă importanță actorilor și poziționărilor lor particulare În structurile câmpului. S-ar putea reproșa autorului lipsa de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
și cristalizarea ciberneticii ca știință a facilitat înțelegerea funcționării unor structuri biologice și descifrarea mecanismelor automate de autoreglare. Până la descoperirea feed-back-ului, fiziologia nu a putut descifra intimitatea proceselor biologice de autoreglare. Iar de la feed-back s-a ajuns la feed-before, principiile teleologice fiind abandonate și înlocuite cu cele teleonomice pentru explicarea vitalului. Înțelegem astfel natura în unitatea și diversitatea sa. Deși, în zilele noastre, grație microscopului electronic și al celui atomic cu tunel, a fost posibilă evidențierea celor mai profunde structuri biologice
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și discursul eugeniștilor români erau orientate către viitor și Înclinate către definirea unor structuri sociale și politice noi, În conformitate cu nevoile organice ale națiunii În epoca modernă, chiar dacă Își construiau metaforele În jurul celebrării unor imagini din trecut. Moldovan oferea o interpretare teleologică a națiunii și statului. În viziunea sa, existența ambelor era motivată de legi ale naturii, care puteau fi exprimate În termeni de cauzalitate științifică. Universalitatea acestor legi justifica folosirea lor atât pentru a Înțelege prezentul, cât și pentru a reconstrui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
de atitudini raționale, pasionale sau apetitive, primul va iubi înțelepciunea și adevărul, al doilea victoria și onoarea, iar al treilea banii. Astfel, atitudinea rațională va căuta doar ceea ce este bun pentru acea persoană, dar și înțelepciunea. Deși pare o bifurcare teleologică stranie, dacă ne întoarcem la cărțile a VI-a și a VII-a, unde ni se spune că obținerea înțelepciunii și căutarea binelui trec prin cunoașterea a ceea ce este bine și că de fapt cunoașterea voinței de bine a cuiva
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fi considerată, cel mai aproape de spiritul platonician, o constituție organică care presupune o logică holistă cu părți specificate și cu o deschidere importantă spre transcendență care îi asigură o participare integratoare la Bine. Acest model este „nu atât un model teleologic al societății perfecte, cât o strategie pentru a favoriza constituirea unei societăți organice, purificate de elemente indezirabile”. Mai mult, nu trebuie trecută cu vederea însăși concepția societății antice în general cu privire la ideea subiectivității, care nu a cunoscut maturitatea din epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și roluri se dezvoltă în funcție de influența perioadelor și a contextelor sociale, Bourriaud își propune să înțeleagă manifestarea tipurilor de comportament artistic și a gândirii care proiectează planurile culturale. Astfel, identificând două versiuni dominante ale modernității, una a raționalității instrumentale și teleologice iar alta a emancipării iraționale și mesianice, autorul francez consideră că arta împrumută câte ceva din fiecare, însă denunță ideologia și melancolia, modelând din date concrete, și nu ideale, posibile moduri de viață și acțiune care ar permite, în termenii lui
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
în transformarea socială și culturală.105 De pildă, proliferarea culturii ecranului ajunge să fie asociată cu proiecțiile apariției unei noi ordini a realității simulate. Idealizarea tehno-vizionară a vieții virtuale ar pune bazele unui nou utopism în timpuri post-utopice, creditând narațiunea teleologică modernă a dezvoltării și progresului prin intermediul inovațiilor tehnologice. Câtă vreme progresul este considerat a fi un factor al expansiunii puterii raționalității în domeniul vizualului, noile tehnologii ale vizualului sunt valorizate în măsura în care furnizează cât mai multe resurse pentru aproprierea, manipularea și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
o serie de teorii (tn+1) în abordarea descriptivă, analitică și evaluativă a practicilor artistice contemporane. Dacă unele dintre aceste teorii (printre care se află și cele estetice) își elaborează încă discursul în funcție de legitimări filosofice moderne (narativiste) și de programe teleologice (idealiste), uzând de un vocabular (metafizic) aflat în decalaj față de schimbările intelectuale de la sfârșitul secolului trecut (ce au configurat noi terminologii), alte teorii (printre care se află și cele politice asupra artei) au descoperit nișe informaționale rămase încă neexplorate (necriticate
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și suprasisteme; sistemele sunt homeostatice, adică tind să se adapteze schimbărilor interne și externe: o modificare de factori interni sau externi determină modificări în structura și funcționarea sistemului, care tinde astfel să atingă o nouă stare de echilibru; sistemele sunt teleologice, adică sunt programate pentru a atinge anumite scopuri specifice. 2. Nivelurile comunicării în societate În cadrul societății funcționează șase niveluri ale comunicării, care se deosebesc, pe de o parte, prin configurația specifică pe care o iau elementele componente ale procesului de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de informații și derutantă prin dispunerea temporală și tematică incoerentă. De această dată, promovarea insistentă a cauzei naționale era și mai vizibilă, chiar din titlu: "Războiul pentru reîntregirea națională a României (s.n. C.M.)". Aparenta sa incorectitudine istorică sugera un parcurs teleologic al istoriei, pentru împlinirea unui tipar mitic al unității de neam50. Subtitlurile marcau clar "intrarea" și "reintrarea" României în război dar, în loc de încheiere, autorii menționau direct "participarea sa la victorie". Spre final, România se afla, din nou, într-o situație
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
orice pas, de la „statul unificat” al lui Burebista XE "Burebista" , care se suprapune peste frontierele ideale din 1918, până la unirea lui Mihai Viteazul XE "Mihai Viteazul" . Mai mult decât atât, Întreaga istorie românească este Învestită cu acest sens, este profund teleologică, evoluând În mod „legic” către unirea tuturor teritoriilor românești Într-un stat unic, desăvârșită la Alba Iulia. Toate eforturile anterioare ale românilor ar fi servit acestui scop final, Înscris Într-o carte a destinului neamurilor, toate realizările lor culturale ar
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
carte pe nedrept hulită, des citată pentru a fi criticată, dar prea puțin citită de confrații săi români: Explicațiile care Încearcă să precizeze cauzele războiului civil din Transilvania se repartizează În trei grupe. Cele care Înclină spre modelele eruptive sau teleologice apreciază că recurgerea la arme a fost o consecință logică a mizeriei, suferinței și umilinței seculare, apoi a amplificării lor insuportabile, precum și a faptului că emanciparea iobagilor nu a răspuns așteptărilor, iar revendicările naționale românești au fost respinse. La cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Etica medicală 170 referințe Eugen Coșeriu 86 referințe Eugen Ionescu în fondurile BCU „Mihai Eminescu” 309 referințe Eugen Simion 1996 - 2003. Cărți, articole 127 referințe Exilul românesc în fondurile BCU „Mihai Eminescu” din Iași (cărți și articole) 608 referințe Explicația teleologică 64 referințe Familia în dreptul internațional privat 11 referințe Familia Lecca - 125 referințe Femei. Feminism 311 referințe Fenomenologie 225 de referințe Filosofia istoriei 235 de referințe Funcția și funcționarul public 74 referințe George Călinescu. Bibliografie selectivă 795 referințe Gradul de păstrare
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
oferit alternative nedemocratice. Dar este posibil și un alt răspuns: cererile poporului pot fi satisfăcute și prin reformarea instituțiilor democratice de către elite, aceasta ducînd la transformarea noii democrații dinspre rău spre bine. O multitudine de rezultate posibile Nu e nimic teleologic în schimbarea de regim. În țările postcomuniste, paradigma modelului de democratizare nu este Marea Britanie, unde democrația a evoluat de-a lungul secolelor, ci Germania, care în acest secol a avut trei regimuri nedemocratice diferite înainte ca Re-publica Federală să ajungă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
iubirea, atunci când cunoașterea privește destinul umanității - oricât de precară -, avem deja începutul unei aventuri spirituale. Un destin comuntc " Un destin comun" Printr-un consens spontan, admitem astăzi că prezentul umanității are o pe cât de evidentă, pe atât de enigmatică determinare teleologică. Fie că ne place, fie că nu, masivele migrații etnice transfrontaliere din ultimele decenii, afectând absolut toate continentele lumii, ne-au făcut dintr-odată părtași celui mai radical experiment de coabitare interetnică și intrareligioasă din istorie. Până de curând, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în acest sens. Pentru orice creștin, întâlnirea cu Hristos se transformase într-o judecată de apoi a istoriei umanității și în apocalipsa unei biografii personale. Toată biografia creștinului capătă un sens din perspectiva botezului întru Hristos. Acest tip de hermeneutică teleologică va fi proiectată asupra istoriei vechiului Israel sau a întregii umanități căzute. Părinții Bisericii vor aplica o lectură spirituală (anagogică) memorialului iudaic al izbăvirii. „Egiptul” devine metafora captivității idolatre, „exodul” reprezintă eliberarea de patimi și botezul curățitor, iar „Canaanul” este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dumnezeu, care îl însoțește și cu care rămâne în comuniune atâta timp cât se va menține în starea de har sfințitor, pe care a primit-o prin reconciliere. Acest fapt îi va caracteriza întreaga existență și îl va orienta către o conștientizare teleologică a vieții sale; e) o dimensiune misionară, pe care penitentul o trăiește întâlnindu-se cu divinitatea și în fața căreia nu poate rămâne pasiv. Această experiență îl determină să se angajeze într-o dinamică de comunicare către ceilalți, atât a bucuriei
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
1969]), lucrare a Juliei Kristeva ce reunea o serie de articole din perioada 1966 1969 (Pierre-Marc de Biasi, în Dictionnaire..., Nourissier et all.: 1997, 371). În Théorie d'ensemble, Philippe Sollers abordează într-o lumină nouă anumite categorii așa-numite teleologice: subiect, sens, adevăr și propune, în contrapunct, ipoteza împrumutată de la criticul Mihail Bahtin de intertextualitate. Orice text se situează la joncțiunea mai multor texte, cărora le este, totodată, relectură, accentuare, condensare, deplasare și profunzime. Grupul de teoreticieni și practicieni ai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nimic să ne revoltăm contra a ceea ce este ineluctabil. Desigur, o putem regreta, dar spiritul de corp (triburi), spiritul corpului (hedonism) tind să predomine. Toate marcând sfârșitul unei concepții morale și/sau politice despre lume. Sau, mai degrabă, împotriva "idolilor teleologici" pe care morala i-a înălțat se afirmă acest drept imprescriptibil la luxul nocturn al pasiunii. "Arhaismele" pe care diversele dresaje ale modernității nu au reușit să le elimine constituie teatralitatea cotidiană. Străzile megalopolisurilor postmoderne, unde se exprimă fantezia dezlănțuită
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și ajunge la fundamentarea reflecției conștiente gândite. Aceasta pleacă de la neconștiența însăși a reflexiei, pentru ca în final să se raporteze la activitatea conștientă a gândirii. În persoana lui Leibniz s-au întâlnit deopotrivă reprezentatul științelor naturii cu cel al metafizicii teleologice, cenzurat de ideologia scolasticii. Acolo unde primul a ajuns să-l domine pe al doilea au rezultat progrese importante pentru viitoarea știință a psihologiei. Trebuie menționat în acest sens faptul că Leibniz, împreună cu Newton, au prelucrat calculul matematic diferențial și
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și considerată, conform judecății de gust, ca fiind operă de artă. Facultatea imaginației este înțeleasă de Immanuel Kant ca fiind esențială pentru judecata estetică, în timp ce obiectivitatea unei opere este dată de relația dintre judecata de gust și morală sau judecata teleologică de ordin natural 4. Mergând pe linie kantiană putem vorbi de obiectivitatea operei de artă atât timp cât există anumite principii morale sau un telos natural prin care putem recunoaște finalitatea operei de artă. Dogmatismul kantian pare să țină artele în limitele
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
explicație, și aduce un suflu eidetic în realitatea mecanismelor noetice, adică are menirea de a coborî transcendența suprastructurală la nivelul unei disponibilități permanente dedicate momentului prezent și faptului cotidian. Georg Henrik von Wright face distincție între "explicația cauzală" și cea "teleologică" ("explicațiile teleologice sunt îndreptate către viitor "acest lucru s-a întâmplat pentru ca acel lucru să apară"72), lăsând comprehensiunea să fie caracteristică doar ultimelor, într-un proces de fundamentare a științelor omului și ale acțiunilor sale (numite științe "hermeneutice"). Ele
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
aduce un suflu eidetic în realitatea mecanismelor noetice, adică are menirea de a coborî transcendența suprastructurală la nivelul unei disponibilități permanente dedicate momentului prezent și faptului cotidian. Georg Henrik von Wright face distincție între "explicația cauzală" și cea "teleologică" ("explicațiile teleologice sunt îndreptate către viitor "acest lucru s-a întâmplat pentru ca acel lucru să apară"72), lăsând comprehensiunea să fie caracteristică doar ultimelor, într-un proces de fundamentare a științelor omului și ale acțiunilor sale (numite științe "hermeneutice"). Ele se ocupă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
activă. Prin contrast, filosofia reflexivității oferă o soluție punctuală cotidiană pentru exigența universală a autonomiei (străină de condiționările ascetice care monopolizează statutul oricărei eliberări), găsind un sens suprastructural personalizat tuturor exercitărilor din câmpul actului. În orizontul spiritualității europene, această viziune teleologică mântuie o extinsă cauzalitate explicativă la nivelul conștiinței și aduce o perspectivă comprehensivă (de la conștiință la conștiință) care schimbă concepția unei necesități repetitive pe un sistem legitim al dominației faptului decizional. Conștiința de sine înseamnă libertate prin puterea universală a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a înscris în polemică stângii marxiste și postmarxiste cu școala friedmaniană care absolutiza logică impersonala a pieței, precum și cu stalinismul care subordonă funcția activă a conștiinței, determinată mecanicist că reflectare secundară a structurii economice. Amintim aici teoria lukácsiană despre instituirile teleologice, care deducea legitatea din însumarea și transpunerea calitativa a scopurilor individuale, si de asemenea asocierea programatica a libertății cu siguranta socială și solidaritatea, în spiritul protecționist al umanismului contextual 28. În vreme ce liberalismul, inspirat de umanismul juridic și influențat de neoconservatorismul
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]