3,283 matches
-
Lebrija, stăpâna Tavernei Turcului, i le trimitea prin mine din când În când, și de niscaiva reali de patru trimiși de amicii lui, don Francisco de Quevedo, Juan Vicuña și alți câțiva. În rest, și mă refer la neplăcerile tipice temniței, căpitanul știa să le facă față ca nimeni altul. Era bine cunoscută În acele timpuri predispoziția generală din Închisori de a-i ușura de bunuri, haine și chiar Încălțări pe colegii de suferință. Dar Diego Alatriste era și el destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tot fi fost al două’ș’doilea sau al două’ș’treilea al secolului -, dar sunt sigur că era una din diminețile acelea albastre și luminoase ale Madridului, cu un frig de-ți tăia răsuflarea, când căpitanul a ieșit din temniță. Din ziua aceea care - nici unul din noi n-o știa pe-atunci - avea să ne schimbe atât de mult viețile, s-a scurs mult timp și multă apă pe sub podurile râului Manzanares; dar parcă și acuma Îl văd pe Diego
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
plin cu apă murdară, ștergându-se. Toscanul Îi răsese bine barba, iar păru-i castaniu, scurt, umed și pieptănat pe spate, Împărțit În două de o cărare la mijloc, lăsa descoperită o frunte largă, bronzată de soarele curții interioare a temniței, cu o cicatrice mică coborând pe sprânceana stângă. Pe când termina cu ștersul și trăgea pe el nădragii și cămașa, m-am uitat la celelalte cicatrice, pe care i le știam deja. Una În formă de semilună, Între buric și mamelonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a luat zeci de precauții. În partea din spate a cingătorii și-a atârnat daga vizcaína; și am mai văzut că Își strecura În carâmbul cizmei drepte cuțitul cel scurt de parlagiu care atât de multe servicii Îi făcuse la temnița municipală. Pe când era ocupat cu toate preparativele acestea, i-am observat pe furiș chipul grav, concentrat: lumina seului Îi scofâlcea obrajii și Îi accentua fina trăsătură de penel a mustății. Nu părea prea Încântat de sine. O clipă, căutându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu mai cuteză să adauge nimic. Până și italianului Îi Înghețase refrenul pe buze, ceea ce spune totul. În Spania de atunci, a te pune rău cu puternica Inchiziție Însemna a Înfrunta o serie de orori care cel mai adesea includeau temniță, tortură, rug și moarte. Până și oamenii cei mai cruzi tremurau numai auzind de Sfântul Oficiu; În ce-l privește pe Diego Alatriste, și el, ca Întreg Madridul, cunoștea bine faima implacabilă a lui fray Emilio Bocanegra, președintele Consiliului celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Nu, lasă-l. Alatriste nici nu mă privi măcar, cufundat În gândurile lui. O să aibă grijă de el Lebrijana. — Cum vrei. Plecăm? — Zi-mi unde mergem, Martín. Celălalt scutură din cap, ursuz. — Ți-am zis că nu pot. Nu la temnița municipală, nu? Tăcerea lui Saldaña fu grăitoare. Atunci am văzut desenându-se pe chipul căpitanului Alatriste strâmbătura aceea care uneori Îi ținea loc de zâmbet. — Trebuie să mă omori? Întrebă senin. Saldaña negă din nou din cap. Nu. Îți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
strigând Trăiască Spania și alte chestii de-astea, poposind printre Îngerașii din cer sau unde o fi Încartiruit. Numai că n-avea de ales. I-o spusese Încet un Martín Saldaña foarte preocupat, când venise să-l trezească la vechea temniță municipală ca să-l conducă devreme la Palat: — Pe legea mea că de data asta ți s-a Înfundat, Diego. — Am trecut eu prin chestii și mai rele. Nu. Mai rele ca asta nu-s cu putință. De cine vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a căpitanului, care Îmi ținea loc de capă, și am continuat să aștept, neslăbind din ochi porțile Palatului de care santinelele mă Îndepărtaseră deja de trei ori. Stăteam acolo de foarte mult timp: de când, de dimineață, pe jumătate adormit În fața temniței municipale unde petrecuserăm noaptea - căpitanul Înăuntru și eu afară -, urmărisem careta În care alguazilii locotenentului Saldaña Îl duseseră la Alcázar și Îl introduseseră pe o poartă laterală. Nu pusesem nimic În gură de noaptea trecută, când don Francisco de Quevedo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nimeni. Îi înșelasem, era adevărat, dar speram ca scopul pentru care o făcusem să-mi justifice, măcar în parte, actul. Nu folosisem un procedeu care să mă onoreze, dar nici unul care să-mi aducă mai mult de trei ani de temniță, pedeapsă nu prea greu de suportat de un ins ca mine, obișnuit cu izolarea și cu privațiunile. Numai că toți cei care se aflau de față - sau aproape toți, ținând seama că printre ei se aflau și cei patru fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și definitiva înstrăinare a individului față de sine, riscul pierderii credibilității în fața propriei persoane în favoarea unui trai facil, dar în chip neîndoielnic previzibil, ca o piesă de teatru jucată în fața unor snobi. Literatura lui Goma e dominată de principiul recluzionar al temnițelor interioare - odată eliberat individul trebuie să iasă în mod necesar (și) din închisoarea propriilor sale spaime față de trecut, un element ce nu pare să fie deloc favorizat de atmosfera permanent suspicionantă a traiului din libertate. El ca scriitor consideră că
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
să o "curețe" de creștini. Dimitrie însă nu a respectat ordinul și a început el însuși să propovăduiască Evanghelia. Ulterior, împăratul a aflat de acest lucru și a poruncit să fie închis. În ziua de 26 octombrie, au intrat în temniță ostași și, găsindu-l stând la rugăciune, l-au ucis cu sulițele. Deasupra mormântului Sfântului Dimitrie a fost zidită o biserică mică, în care se săvârșeau multe minuni și bolnavii primeau tămăduire. Unul dintre aceștia, Leontie, a hotărât să-i
Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, prăznuit miercuri () [Corola-journal/Journalistic/68520_a_69845]
-
sateliza, a recurs la aplicarea unor măsuri dure, suflînd la urechea cîrmuitorului "argumente" în favoarea prigonirii acesteia. În penumbrele biroului "cîrmaciului", rolul său nefast era decisiv. Desemnarea grupului Noica-Pillat-Paleologu-Steinhardt drept obiectiv al Securității și osîndirea componenților săi la ani grei de temniță, "demascarea" grupului Milița Petrașcu-Mihail Andricu- Dora Massini-Marius Nasta, campaniile împotriva lui Lucian Blaga, cazul Jar, persecutarea intelectualilor maghiari, inclusiv a celor de orientare marxistă dar nu și stalinistă precum Gaal Gabor, excluderile și sancționările unor membri ai Uniunii Scriitorilor și
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
poet, cîntăreț, ziarist descinde dintr-o familie de condamnați politici ai regimului comunist. Tatăl, luptător în rezistența anticomunistă din Munții Țibleșului, a fost asasinat în 1950 de Securitatea din Sighet, fratele acestuia s-a văzut osîndit la ani grei de temniță politică, mama a trecut prin tortura unei execuții simulate în detenție, numeroase alte rude au fost arestate. Ion Zubașcu a ajuns și el în temniță la doi ani și trei luni împreună cu întreaga-i familie. A devenit astfel unul din
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
1950 de Securitatea din Sighet, fratele acestuia s-a văzut osîndit la ani grei de temniță politică, mama a trecut prin tortura unei execuții simulate în detenție, numeroase alte rude au fost arestate. Ion Zubașcu a ajuns și el în temniță la doi ani și trei luni împreună cu întreaga-i familie. A devenit astfel unul din cei mai tineri deținuți din România. Copilăria și-a petrecut-o la rude, în internate, cămine, gazde, lipsit de căldura părintească, revenind în Maramureșul natal
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
cea a unui om sănătos. În plus, putea gîndi, asociind ideile cu acea intensitate pe care numai disperarea i-o putea da. Probabil că la nici un alt om vorba aceea grecească, inspirată de asemănarea etimologică dintre soma (corp) și sema (temniță), nu s-a potrivit mai bine ca la Dominique Bauby: "trupul este temnița sufletului". Îngropat de viu în coșciugul somatic al trupului paralizat, ziaristul nu mai avea la îndemînă decît o singură formă de a-și întîmpina destinul: să consemneze
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
intensitate pe care numai disperarea i-o putea da. Probabil că la nici un alt om vorba aceea grecească, inspirată de asemănarea etimologică dintre soma (corp) și sema (temniță), nu s-a potrivit mai bine ca la Dominique Bauby: "trupul este temnița sufletului". Îngropat de viu în coșciugul somatic al trupului paralizat, ziaristul nu mai avea la îndemînă decît o singură formă de a-și întîmpina destinul: să consemneze în amănunt stările, zilele și impresiile pe care calvarul bolii i le prilejuia
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
Petru Groza, Ion Mihalache este arestat cu ocazia diversiunii cunoscute sub denumirea de „Înscenarea de la Tămădău", punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ. La 12 noiembrie 1947, în urma acestui proces, a fost condamnat la temniță grea pe viață, 10 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată. Ion Mihalache a decedat în martie 1963, în închisoarea de la Râmnicu Sărat.
Revoltă în Râmnicu Sărat. Ce a apărut în centrul orașului by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/79179_a_80504]
-
cu atît mai puțin - alta". Cu aceeași coparticipare ocazională la pietate (ca și cum ar fi intrat într-o biserică să se închine, în ținută de stradă, întrerupîndu-și presantele treburi mirene), Al. Cistelecan îl comentează și pe un alt cleric ajuns în temnițele comuniste, Matei Boilă, care "povestește doar la ce-a luat parte sau la ce a asistat; nu face propagandă pentru Isus, nu face reclamă de miracole, nu face retorică pe seama lor. Dar cele povestite de el capătă greutatea credibilității imediate
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
ne îngăduim a desprinde un "decalog al ocnașului", pe care un mai vechi deținut îl împărtășește autorului abia intrat în bolgiile gulagului băștinaș: "În pușcărie să nu faci azi ce poți face mîine. Tăcerea e cel mai mare rău al temniței. Să nu vorbești multe, ci mult. În pușcărie există numai două categorii:cei morți de afară și cei vii dinăuntru. În temniță, Dumnezeu se poate ascunde sub orice uniformă de milițian, iar dracul în hainele vărgate ale oricărui deținut. / În
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
băștinaș: "În pușcărie să nu faci azi ce poți face mîine. Tăcerea e cel mai mare rău al temniței. Să nu vorbești multe, ci mult. În pușcărie există numai două categorii:cei morți de afară și cei vii dinăuntru. În temniță, Dumnezeu se poate ascunde sub orice uniformă de milițian, iar dracul în hainele vărgate ale oricărui deținut. / În celulă nu ai decît un singur dușman: tu însuți. / Orice mîncare e bună în celulă, cu excepția aceleia care lipsește. Dacă-ți vine
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
ale oricărui deținut. / În celulă nu ai decît un singur dușman: tu însuți. / Orice mîncare e bună în celulă, cu excepția aceleia care lipsește. Dacă-ți vine să plîngi nu consuma toate lacrimile dintr-odată. / Nu căuta speranța atîrnată de pereții temniței. Ea are aici un singur sălaș: în obișnuința de toate zilele. / În temniță te eliberezi în fiecare zi". Astfel patosul se contrage într-un cinism carceral, ca saturație a răului, ca situație-limită a individului confruntat cu maxima ticăloșire a semenilor
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
Orice mîncare e bună în celulă, cu excepția aceleia care lipsește. Dacă-ți vine să plîngi nu consuma toate lacrimile dintr-odată. / Nu căuta speranța atîrnată de pereții temniței. Ea are aici un singur sălaș: în obișnuința de toate zilele. / În temniță te eliberezi în fiecare zi". Astfel patosul se contrage într-un cinism carceral, ca saturație a răului, ca situație-limită a individului confruntat cu maxima ticăloșire a semenilor, grafiind "un ethos al martiriului și al speranței". n (va urma) Dar criticul
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
de cruzime... Am văzut mulțimi care asaltau intrările băncilor zăvorîte, luate cu japca, cozi ale foamei lîngă prăvălii, ofițeri hărțuiți și vrednici de milă, am văzut fițuici de gazetă unde se scrie, de fapt, despre unul și același lucru: despre temnițe, despre sîngele care curge și în sud, și la apus, și la răsărit. Am văzut totul cu ochii mei și am înțeles în sfîrșit ce s-a întîmplat". În locul "progresului", al "eliberării" maselor muncitoare, trîmbițate de propagandă, se instaurează temeinic
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
le-au numit diferit. Ura față de om a fost, însă, la fel de uriașă și de covîrșitoare. Ca și în spectacolul acesta, am trăit cu toții pe aceeași scenă. În fața și în spatele gratiilor. Familiile și-au dus povestea mai departe. Unii prizonieri în temnițe comuniste sau hitleriste, alții, prizonieri în spatele cortinei de fier. Unii iubind, alții urînd. Unii semnînd pactul cu Mefisto, alții rezistînd. Ce este umilința și cînd ne atinge? Nu-mi este rușine să plîng, Lev Abramovici. Istoria și-a aliniat mereu
Dragul meu Lev Abramovici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7812_a_9137]
-
căpătuirii, la o doctrină din capul locului bizuită pe violență și pe cerințele unui ocupant străin. Exemplificările pentru ultima clasă sunt de prisos, căci e vorba de cazuri notorii. Ele se situează îndeobște între teroare și meschin calcul pragmatic, între "temniță și Academie". În situația simpatizanților extremei drepte, nu funcționa nici temnița nici Academia, deoarece era vorba de o mișcare ce, în perioada în care atrăgea elita intelectualității românești, nu se afla la putere, fiind, din contra, persecutată de autorități. Așadar
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]