9,918 matches
-
persoanelor avute în vedere, cât și prin dependența faptelor de contextul creat prin diverse mijloace de Vîntu, consemnează ordonanța în urma unei solicitări privind accesul la informații. Împrejurarea că faptele au fost cercetate în dosare separate a dus la ignorarea aspectelor temporale și de cauzalitate ale acestora, precum și a congruențelor evidente între modalitățile de acțiune și persoanele învinuite/inculpate. Astfel, obiectul cercetărilor s-a limitat la palierul administrativ al Grupului Gelsor, fără o contextualizare a acțiunilor/inacțiunilor celor în cauză, ignorând cronologia
Parchet: Aceiaşi magistraţi au pronunţat în mod repetat soluţii de neurmărire faţă de Vîntu () [Corola-journal/Journalistic/25588_a_26913]
-
săvârșite au vizat, în esență, configurarea și exploatarea într-o perioadă îndelungată de timp a unor fluxuri financiare ilicite, utilizând practic aceleași modalități de operare și implicând aceleași persoane și instituții. Separarea artificială a dosarelor a condus la ignorarea legăturilor temporale și de cauzalitate, astfel încât cercetările s-au limitat la lămurirea parțială a circumstanțelor în care au fost comise faptele", explică sursa citată.
Se redeschid dosarele lui Vîntu: FNI, Banca Agricolă şi BID () [Corola-journal/Journalistic/25589_a_26914]
-
de înțelegere a lumii, fiind totuși singurul depozitar al acesteia și de aici concluzia că, netransmisă, aceasta ar dispărea odată cu el. Spre deosebire de istorie, literatura științifico-fantastică deține acest „lux” al unei evaziuni mai curajoase. Prin intermediul ei, viitorul, cu cât este fixat temporal mai departe, cu atât mai impredictibil se dovedește a fi. Libertatea îi dă autorului un anumit confort de-a crea, ajutat, e drept, de evoluția celor mai importante manifestări caracteriale exprimate politic de-a lungul timpului. Toate acestea propun un
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
ființe ce și-a resimțit mereu condiția identitară sub spectrul marginalizării și al marginalului, scriitura lui Norman Manea este expresia unei identități fracturate, ce caută să își recupereze legitimitatea ontică prin exercițiul cathartic al anamnezei. În acest fel, amenințarea agresivității temporale și a uitării este compensată de revelațiile unei memorii cu un acut profil etic, soluție iluzorie a unui destin aporetic. Ce poate fi, în acest fel, scrisul decât o tentativă de supraviețuire, o formă de exhibare a suferinței și de
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
scriitura lui Norman Manea nu e, în fond, reductibilă la stereotipiile critice care au încercat să-i capteze individualitatea. Etica scriitorului e una a problematizării, a interogației, a singularității, dar și a dialogului cu Celălalt. Sentimentul purificării anamnetice, spectacolul traumei temporale reînnoite sunt elemente structurante ale destinului literar al lui Norman Manea, destin marcat din plin de deruta unui timp anomic. Faptul că scriitorul își mărturisește afinități literare cu Kafka și Joyce nu face decât să accentueze paradoxul pe care opera
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
Hohenzollern-Sigmaringen și cea a proclamării regatului, în 1881 - nu mai avea, înainte de toate, rațiuni de actualitate, din moment ce România este republică, formă de guvernământ asumată ferm de Constituția în vigoare. În plus, însuși momentul istoric evocat comportă discuții în stabilirea sa temporală și a semnificațiilor lui durabile la scara istoriei românești. Simpla întâmplare că mai este lună de primăvară, propice ieșirii la iarbă verde, nu constituie temei serios și, în orice caz, suficient pentru o atare alegere. Apoi, patimile politice prezente pe
Cu ce zile a concurat 1 Decembrie ca să ajungă sărbătoare naţională () [Corola-journal/Journalistic/24344_a_25669]
-
caractere, în Sofocle ca și în Racine, în Molière ca și în Shakespeare, în Schiller ca și în Kleist”. Concluzia: „Orice spirit istoric trebuie să dispară din teatru”. Fiind respinse tentativele de reînnoire a creației dramatice axate pe un material temporal și local care contravine „spiritului obiectiv” absolut: „Literatura existențialistă actuală e o încercare de a ajunge la limanul nou, dar o încercare fără fundamente destul de grave, în timp ce literatura sovietică e o înfundătură groaznică”. Foarte interesant ni se înfățișează și textul
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
observație a Monicăi Lovinescu, făcută, pare-mise, într-unul din volumele Jurnalului său, conform căreia, paradoxal Tania Radu (și nu Dan C. Mihăilescu, așa cum se crede îndeobște) ar fi adevăratul cronicar literar. Esențială pentru această specificitate, este o iluzie a „distanței temporale” pe care o creează majoritatea capitolelor din această carte. Oricât de neobișnuit ar suna, e un mare merit. Se știe, prin cutumă, genul cronicii presupune reacție rapidă, spontaneitate, intuiție, șansă ș,a.m.d. Ne place sau nu, cel dintâi care
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
minimalizeze pagubele. Momentul în care au început manifestațiile pe deschiderea mare a ziarului trona dezastrul cu vasul din Italia. Un incident regretabil, dar după toate regulile presei quality Adevărul a greșit. Nu a respectat reguli simple cum ar fi proximitatea temporală, spațială sau numărul de oameni afectați. Cert este că au dorit să ascundă mizeria sub preș, dar nu au reușit, dar probabil că zilele astea reprezintă nu risc calculat. Gândul a făcut o mișcare de marketing. A tratat acest eveniment
Presa de partid: EVz şi Adevărul () [Corola-journal/Journalistic/23897_a_25222]
-
nu mai trebuie să existe, decât o formulă pozitivă”. Invocând istoricitatea radicală a artei, Adorno subliniază că istoria este imanentă operelor de artă, nu „un destin exterior”. Acest element imanent, momentul istoric încorporat unei opere este ceea ce Adorno numește „nucleul temporal” (Zeitkern) al artei 1. Filosoful citează cuvintele lui Rimbaud: „Il faut être abbsolument moderne” („Trebuie să fim absolut moderni”). Modernitatea are deci un caracter normativ. „Deoarece însă arta are nucleul ei temporal nu în actualitatea de conținut, ci în elaborarea
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
încorporat unei opere este ceea ce Adorno numește „nucleul temporal” (Zeitkern) al artei 1. Filosoful citează cuvintele lui Rimbaud: „Il faut être abbsolument moderne” („Trebuie să fim absolut moderni”). Modernitatea are deci un caracter normativ. „Deoarece însă arta are nucleul ei temporal nu în actualitatea de conținut, ci în elaborarea ei formală imanentă, norma modernității, în ciuda caracterului ei reflectat, se referă la ceva, într-un anumit sens, inconștient, la o simțire (Innervation), la repulsia față de ce este depășit”2. Timpul al cărui
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
de conținut, ci în elaborarea ei formală imanentă, norma modernității, în ciuda caracterului ei reflectat, se referă la ceva, într-un anumit sens, inconștient, la o simțire (Innervation), la repulsia față de ce este depășit”2. Timpul al cărui moment este „nucleul temporal” al unei opere nu este un receptacol gol, nucleul temporal nu trebuie gândit abstract, ca o „bucată de timp” care nu ar avea alte caracteristici decât că urmează după alta. În realitate este vorba de un moment al evoluției artei
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
în ciuda caracterului ei reflectat, se referă la ceva, într-un anumit sens, inconștient, la o simțire (Innervation), la repulsia față de ce este depășit”2. Timpul al cărui moment este „nucleul temporal” al unei opere nu este un receptacol gol, nucleul temporal nu trebuie gândit abstract, ca o „bucată de timp” care nu ar avea alte caracteristici decât că urmează după alta. În realitate este vorba de un moment al evoluției artei respective. Exemplul dat de Adorno confirmă acest lucru. Nu e
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
cronologia faptelor. Operele literare au neapărat o dată care constituie o notă a existenței lor” (Principii de estetică, 1939, p. 107). Această dată, care nu este ceva contingent și exterior, ci „o notă a existenței operelor”, este analog cu nucleul lor temporal, la care se referă Adorno - Este o chestiune de substanță, nu de simplă succesiune). Într-acestea, Adorno (ca și Baudelaire, deși Adorno nu se referă la el în acest context) raportează modernitatea artei la modă: un gest non-conformist, căci moda
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
modă: un gest non-conformist, căci moda este de regulă considerată o categorie inferioară. „Organul pentru aceasta (pentru norma modernității) este foarte apropiat de ceea ce este anatema pentru conservatismul cultural, de modă. Moda își are adevărul în conștiința - nonconștientă a nucleului temporal al artei, și are drept normativ, în măsura în care nu este manipulată de administrație sau de industria culturală”. * Adorno, partizan decis al artei moderne, și în special al muzicii moderne, folosește de fapt două concepte de modernitate. Căci în acest context, modernitatea
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
1845). „„ 1 Conceptul de „Zeitkern” a fost preluat de Adorno de la Walter Benjamin, dar acesta nu l-a aplicat la estetică, ci la filosofie, la teoria adevărului. „După concepția lui Benjamin - scria Adorno - adevărului însuși îi este propriu un «nucleu temporal», ceea ce exclude conceptul unei Ființe pure, ontologice” (Th.W. Adorno über Walter Benjamin, ed. Suhrkamp, 1970, p. 79). 2 „Stoffliche Aktualität” nu se poate traduce, după părerea mea, prin „actualitatea materială”, cum apare în traducerea românească realizată sub conducerea lui
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
se lasă prins, în ultimă instanță, în nici un fel de grilă? Modelul este, de fapt, sistemul complex și unificator de referință în ale cărui coordonate - conform Adrianei Babeți - poate fi înțeles și explicat cazul intelectual și creator Cantemir. Acomodînd repere temporale și reprezentări spațiale familiare pentru mentalul colectiv, el configurează o cronotopie. În perspectiva ei, îl înțelegem mult mai clar pe Dimitrie Cantemir că pe un spirit liminal prin excelență, aflat mereu pe frontiera dintre cîte un dincoace și un dincolo
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
și am avut parte de colaborări deosebite. Nu am avut ocazia să lucrez efectiv pe distrofie musculară, ci doar să mă documentez. Munca mea este una pur teoretică, în fața calculatorului. Metodele experimentale de multe ori nu au rezoluția spațială sau temporală pentru a descrie un proces, de exemplu, interacția a două proteine, de aceea se folosesc modele teoretice pentru a descrie aceste procese. Aceste modele propun ipoteze referitoare la procesul respectiv, ipoteze ce pot fi ulterior testate experimental. R.: Ai afirmat
Exclusiv: Interviu cu Adina Milac, un cercetător care a reușit în viață din scaunul cu rotile () [Corola-journal/Journalistic/22240_a_23565]
-
o producție destinată tiparului. Și, chiar așa, se mai putea salva ceva dacă ar fi vorba numai de faptul că autorul însuși uită, după vreo sută de pagini, numele unuia dintre personaje, rebotezându-l din Vasile (Corcolan) în Nelu, iar aproximările temporale sunt un mister rămas pe veci nerezolvat. Însă din această încrengătură pretențioasă și lipsită de o minimă coerență care este Sauna trebuie mai mult decât bună-credință ca să poți salva ceva. Teoretic, lucrurile ar sta cam așa: în celula unor condamnați
Misterele literaturii de trei parale by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16782_a_18107]
-
de la pagina 4! - își intitulează metaforic Boul roșu broșura. În ea găsim amestecate mărturiile unor țărani - 19 la număr - despre epoca următoare celei evocate în documentarul României literare, epocă denumită încă neutru-eufemistic de istorici "a colectivizării". Aria teribilelor amintiri acoperă temporal ceva mai mult decît deceniul 1950-1960 și geografic spații vaste: Maramureș (Vadul Izei, Tîrgu Lăpuș, Hoteni, Sîrbi), Ilfov (Snagov), Dîmbovița (Nucșoara), Caraș-Severin (Ticvanu Mic), Suceava (Șcheia), Călărași (Ulmu), Olt (Vîlcele), Teleorman (Dobrotești) și Arad (Cermei). Titlul nu este o metaforă
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
la doctrinele deterministe cunoscute: marxismul (primatul condițiilor sociale și economice), darwinismul social (primatul biologic și al rasei) sau naturalismul cultural inspirat de Nietzche și Freud (voința de putere sau inconștientul). Determinismul care a marcat existența mea a fost spațial și temporal. M-am născut în spațiul carpato-dunărean și în timpul posterior celui de-al doilea război mondial. Nu a stat în puterea voinței mele de a alege nici locul și nici timpul în care m-am născut, format, educat și instruit. Nu
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
și exterioară; terapie, realizare spirituală (împotriva mediocrității în care eram împins) și perspectiva unui protest public. Am reușit să transform o neșansă (malefică și destructoare) într-o șansă și să metamorfozez viața într-un destin. Concluzia: sîntem determinați spațial și temporal, dar depinde noi ce facem pentru a ne dobîndi libertatea de ființe gînditoare și problematice în căutarea unei semnificații și al unui sens existențial. Aveți sentimentul că aparțineți unei generații de scriitori? Prin ce s-ar caracteriza? Am debutat în
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
un simplu amestec de senzații, ca foame, frică, frig, etc.), fie complicat pînă la a conduce la aporii sterile (cf. Wittgensten sau Parfitt, ca principali reprezentanți). Direcții de gîndire mai "optimiste" decît cea lansată de Hume apelează frecvent la elementul temporal al identității de sine, îndemnîndu-ne să căutăm, pentru a înțelege identitatea personală, un criteriu de stabilire a ei în timp. Teoreticieni americani precum John Perry, Harold Noonan, David Lewis, Peter Unger, sau Sydney Shoemaker pornesc de la un concept primitiv de
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
Cum vă place, sfidare a realismului terestru practicat atunci pe scenă, înțelegem tentația de a monta spectacolul Hamlet epurat de aluviunile zgomotului modern și postmodern, simplu în expunerea datelor tragediei. Spectacolul citește textul, limpezit prin traducerea Ninei Cassian de reperele temporale și spațiale care l-ar situa într-o anume epocă și un anume loc. E folosit un vocabular viu, suculent, poezia țîșnește din intensitatea gîndirii, din tulburările simțirii. Dialogul este intens, viu, replica este destinată interlocutorului, monoloagele nu fac decît
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
trecut apropiat, fără a se preciza momentul realizării lor, există chiar în registrul standard, al limbii cultivate, mai multe posibilități: "zilele trecute", "acum cîteva zile", "cu cîteva zile în urmă", "de curînd", "nu de mult" etc. Nevoia de asemenea mijloace temporale pare să fie totuși mare; apar de aceea în scris tot mai multe construcții familiar-orale cu adverbul de aproximare mai - "mai ieri", "mai zilele trecute", "mai deunăzi" -"Mai ieri, pe vremea Ciuruitului" ("Luceafărul" = Luc. 14, 2000, 2); "Mai zilele trecute
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]