1,083 matches
-
este vorba despre o experiență a eului În lume, pe care am regăsit-o În cele 11 Elegii, interpretate așa cum am făcut-o, ca un drum ce se desfășoară mai Întâi descendent, dintr-o naștere Într-o zonă În care temporalitatea nu este istorie, ci este temporalitate goală. Primele șase elegii urmează o nostalgie a acestei pierderi, a temporalității goale, care depășește practic eul, ego-ul, iar acesta, pe măsură ce se definește și se Înțelege, cade Înspre temporalități ce devin limbaj, care devin
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
eului În lume, pe care am regăsit-o În cele 11 Elegii, interpretate așa cum am făcut-o, ca un drum ce se desfășoară mai Întâi descendent, dintr-o naștere Într-o zonă În care temporalitatea nu este istorie, ci este temporalitate goală. Primele șase elegii urmează o nostalgie a acestei pierderi, a temporalității goale, care depășește practic eul, ego-ul, iar acesta, pe măsură ce se definește și se Înțelege, cade Înspre temporalități ce devin limbaj, care devin istorie. E discernabil un tablou de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
interpretate așa cum am făcut-o, ca un drum ce se desfășoară mai Întâi descendent, dintr-o naștere Într-o zonă În care temporalitatea nu este istorie, ci este temporalitate goală. Primele șase elegii urmează o nostalgie a acestei pierderi, a temporalității goale, care depășește practic eul, ego-ul, iar acesta, pe măsură ce se definește și se Înțelege, cade Înspre temporalități ce devin limbaj, care devin istorie. E discernabil un tablou de categorii, trei identități ale eului, care sunt regăsite mai Întâi nostalgic, cum
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Într-o zonă În care temporalitatea nu este istorie, ci este temporalitate goală. Primele șase elegii urmează o nostalgie a acestei pierderi, a temporalității goale, care depășește practic eul, ego-ul, iar acesta, pe măsură ce se definește și se Înțelege, cade Înspre temporalități ce devin limbaj, care devin istorie. E discernabil un tablou de categorii, trei identități ale eului, care sunt regăsite mai Întâi nostalgic, cum bine observa Anca Hațiegan, dar mai apoi prospectiv, Începând cu Elegia numărul șapte și până la ultima elegie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să fac aici, pentru a transmite, pentru a Împărtăși niște lucruri care prin teorie așa se văd și În care eu am ajuns să cred aproape În stil clasic. Acestea sunt niște realități: În viziunea mea, identitățile eului sunt realități, temporalitățile respective sunt reale, În sensul că sunt accesibile sau vii, așa cum folosește Corin aici termenul viață. Așadar, sunt niște lucruri care la un moment dat pot fi ontologic umplute, nu ca la Derrida, unde ele sunt niște spațieri ale discursului
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
doar În măsura În care experiențele mele anterioare ar fi similare. Horea Poenar: Câtă vreme ai trăit o experiență estetică, Împărtășim ceva. Cornel Vâlcu: Atât timp cât te bazezi pe faptul că trebuie să existe experiențe similare la rădăcina acestui fapt, ești În cercul de temporalitate al credinței. Bazându-ne pe experiența anterioară, nu putem spune nici unul dintre noi, văzând urma, decât: „pe aici a trecut un cal”. În momentul În care Învestești cu nădejde acest lucru, apare alteritatea. Pentru că accepți faptul că putem configura calul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mergi pe aceeași idee, că sunt niște dispoziții pe care le Împărtășim și acestea sunt cele din limbaj sau din discurs, iar cele afective sunt individuale. Or, eu spun că partea pe care toți o Împărtășim este partea credinței, a temporalității celei mai de jos, temporalitatea noastră comună, În care există convențiile, În care ne Înțelegem, În care ne recunoaștem, În care știm că suntem aceiași și ne dăm identitate. Eu cred că asta spune și Pavel când vorbește despre ierarhia
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sunt niște dispoziții pe care le Împărtășim și acestea sunt cele din limbaj sau din discurs, iar cele afective sunt individuale. Or, eu spun că partea pe care toți o Împărtășim este partea credinței, a temporalității celei mai de jos, temporalitatea noastră comună, În care există convențiile, În care ne Înțelegem, În care ne recunoaștem, În care știm că suntem aceiași și ne dăm identitate. Eu cred că asta spune și Pavel când vorbește despre ierarhia credință, nădejde și dragoste (eu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Și eu m-am Întrebat ani la rând de ce credința este pusă cel mai jos și dragostea este supremă. Și am ajuns să Înțeleg, prin acest discurs, aplicat pe Nichita Stănescu, că e vorba de niște identități și de niște temporalități care duc ego-ul dinspre stabilitățile sale convenționale spre ceea ce Pavel vede În treapta dragostei și a cunoașterii „față către față”, care este cunoașterea corectă, mai precis cunoașterea fără contur (conturul există În credință, conturul face percepția posibilă). Cornel Vâlcu: În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
literatură, În speță pe Nichita Stănescu. Am impresia că această intuiție funcționează În cele din urmă și la modul În care Heidegger trebuie să-l fi citit pe Hölderlin. Imaginați-vă un dialog Între teorie („Eu cred că există trei temporalități”) și textul literar al lui Nichita Stănescu, care spune: „El Începe cu sine și se sfârșește cu sine”, ca și cum ți-ar răspunde un interlocutor real. Aici teoreticianul poate interveni: „Ai dreptate, În schimb aici trebuie precizat că...”, iar poetul va
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Braga: Chiar dacă textul este doar urmă, totuși urma are și ea un punct de pornire. Horea Poenar: Dar, ca să modific puțin Întrebarea lui Cornel, ce te face să crezi că Nichita Stănescu nu a văzut aceleași identități ale eului, aceleași temporalități, chiar dacă cuvintele, conceptele nu sunt aceleași, că el nu a avut aceeași „vedere”? Nicolae Turcan: Dacă el a avut aceeași „vedere”, atunci ne situăm În plin platonism și acceptăm existența unei lumi a Ideilor la care avem acces pe diverse
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
poetic: singurătatea doare și, totodată, încântă; moartea, suferința, trădarea etc. devin inofensive prin poetizare; caducitatea, vicisitudinea vremelniciei sunt tot atâtea prilejuri de nostalgică mirare, dar și trepte către Țara Himerei, căci mirajul însuși devine mai prietenos în măsura în care suferă, omenește, de temporalitate: „Se face târziu în iluzii.” Apoi marile spații neptunice și uranice sunt aduse la dialog cu măruntul, insignifiantul, umilul, într-un spirit conciliator, oarecum arghezian. Erosul însuși este asumat arhetipal, ca principiu unificator, capabil să șteargă hotarul dintre moarte și
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
Craiova, 1993, 1-154; Z. Cârlugea, Alexandru Macedonski - Palatul fermecat. Eseu asupra barocului macedonskian, Târgu Jiu, 1997; Dicț. analitic, I, 145-146, II, 34-36, III, 83-84, 146-148, IV, 226-228; Nicolae Oprea, Alexandru Macedonski între romantism și simbolism, Cluj-Napoca, 1999; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 65-85; Dicț. esențial, 468-474; Firan, Profiluri, II, 9-21; Mircea Popa, Inserții, Cluj-Napoca, 2003, 44-54. S.C.
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
ca eseu filosofic altoit pe o poveste de dragoste (tratată excesiv romanțios), dar și ca roman mitic cu irizații mistice. Într-un grup de intelectuali snobi își fac apariția „zeii păgâni” Fausta și Konstantinos, ființe semifantastice și iluzioniști ai proiectării temporalității, în care se concentrează fascinația romancierei pentru timpul-clepsidră, deturnabil spre trecut sau proiectabil spre mitologic. Ei joacă rolul de catalizatori ai metamorfozelor sufletești suferite de „cei aleși”, lingvista și romanciera Maria și esteticianul Vizanti, între care ajunge să se țeasă
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
trebuie să redescoperim de fapt ce anume duce la creerea legăturilor Între oamenii care formează o comunitate”72. Dacă noua realitate spațială este mult mai complexă decât permite geometria simplă a Iluminismului, referința temporală În schimbare este la fel de complicată. Dacă temporalitatea vechiului vis american este direcționată spre viitor, temporalitatea visului european, pe cale de apariție, combină toate cele trei segmente temporale - trecut, prezent și viitor - Într-o singură structură. Pentru americani, singura grijă reală era cum să-și Îmbunătățească situația făcând ceva
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la creerea legăturilor Între oamenii care formează o comunitate”72. Dacă noua realitate spațială este mult mai complexă decât permite geometria simplă a Iluminismului, referința temporală În schimbare este la fel de complicată. Dacă temporalitatea vechiului vis american este direcționată spre viitor, temporalitatea visului european, pe cale de apariție, combină toate cele trei segmente temporale - trecut, prezent și viitor - Într-o singură structură. Pentru americani, singura grijă reală era cum să-și Îmbunătățească situația făcând ceva din viețile lor. Strădania pentru un viitor mai
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ale învățării. Modele de instruire, Editura Didactică și Pedagogică, București Cross, C.P. (1974), Interviewing and Communication in Social Work, Routledge & Kegan Paul, Londra. Cucoș, C. (1997), Minciună, contrafacere, simulare - o abordare psihopedagogică, Editura Polirom, Iași. Cucoș, C. (2002), Timp și temporalitate în educație. Elemente pentru un management al timpului școlar, Editura Polirom, Iași. Cucoș, C. (coord.) (1998), Psihopedagogie, Editura Polirom, Iași. Cuilenberg, J.J.; Scholten, O. (1998), știința comunicării, Editura Humanitas, București. Cutright, M. (ed.) (2001), Chaos theory & higher education: leadership, planning
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
se naște ca un act simbolic în vădită opoziție cu amorful substanței pe care o absoarbe spre a o redefini, fotografia este vehiculul prin care lumea reală, ezitantă și perisabilă în discursivitatea ei cotidiană, se proiectează în spații incoruptibile, înfrînge temporalitatea și respiră vizibil aburul transcendenței. Dacă prin această sculptură, ingenuă sau pură - adică lăsată aproape de starea genuină a materiei sau, dimpotrivă, distilată formal pînă la obținerea unor geometrii infailibile și a unor ritmuri literalmente matematice -, Jacobi modelează tactil spațiul și
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
texte redactate și publicate în diferite etape. B. se apropie de înțelegerea morfologic-structurală a speciei; doar că invariantele, „structuri de adâncime” inventariabile, după exemplul lui Carlo Gozzi și Georges Polti, au substrat psihologic. Observații demne de atenție sunt cele despre temporalitatea narativă la James Joyce, Franz Kafka, Robert Musil, William Faulkner ș.a. Dintre categoriile estetice, fantasticul are un interes aparte în interpretările lui B. Eseurile Literatura fantastică, Fantasticul, atitudine mentală și Fantasticul în artele plastice tind să ridice la nivelul conceptului
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
ca întreaga omenire să devină conștientă de aceasta. Așa cum Isus reprezintă Binele absolut întrupat, opusul său, Anticrist, reprezintă întruparea răului absolut în istorie. Prin urmare, din acest moment, confruntarea dintre Bine și Rău se derulează la nivelul istoriei și al temporalității, omul fiind parte integrantă a acestora. Aceasta este, în opinia noastră, marea diferență dintre mitul diavolului și mitul Anticristului. În timp ce primul constituie, într‑un anumit fel, o prelungire a viziunii mitologice anistorice a răului, cel de‑al doilea depășește evident
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și un punct de vedere personal, care se reliefează de fiecare dată, cadrul fiind o schemă cvasiidentică, aplicată în investigarea fiecărei opere: date biobibliografice, geneză, receptare, arhitectură generală (simetrii, opoziții, polifonie), organizare tematică, personaje, modalități epice și dramatice, descriere, dialog, temporalitate și spațialitate, probleme estetice, etice și filosofice incluse în text. În funcție de particularitățile unei scrieri, structura comentariului se modifică, secvențele își schimbă ordinea și ponderea sau atrag interpretări cu privire, bunăoară, la focalizare, tipuri de viziune, relația dintre autor și cititor
SPANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289808_a_291137]
-
la a fost, la trecut, cât și la va fi la viitor. Fără personajul care a fost, persoana actuală nu ar avea o istorie psiho-biografică. Personajul este depozitarul și martorul existenței individului. În personaj este concentrată Întreaga istorie a persoanei. Temporalitatea este fundalul pe care se derulează existența umană, viața sau psihobiografia persoanei. Trecutul, prezentul și viitorul sunt etape sau perioade ale individului și ale vieții acestuia, ale evoluției și devenirii sale. Fiecare om, În decursul vieții sale, este personaj (trecută
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
duratei sufletești a Persoanei, Într-o dublă situare: ca „ființă-În-lume” și ca „subiect-sufletesc-pur-În-sine-cu-și-pentru-sine”. Această ființare presupune „a fi În timp”, existența apărând În cazul acesta ca durată. Acest fapt de „a-fi-În-timp” deschide perspectiva semnificației ultime (la capătul acestei durateă, ca temporalitate a ființei. Aceasta presupune faptul că „a fi” reprezintă condiția autoîmplinirii Persoanei. Sensul existenței ne apare ca o Împlinire de sine, iar această Împlinire de sine reprezintă destinul personal. Dacă fiecare persoană este unică și irepetibilă, rezultă În mod clar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de „aici” și să trec „dincolo”. Prin iubire eu mă valorizez, la fel cum te valorizezi și tu. Este o Întâlnire care ne pune În valoare unul pe celălalt, completându-ne. Speranța, credința și iubirea sunt condițiile transcendenței, ale depășirii temporalității perisabile. Acestea se regăsesc toate În planul organizării Supra-Eului moral. Ele sunt sentimente și aptitudini morale și sufletești către care persoana tinde și pe care le pune În valoare pentru a-și realiza plenitudinea ființei sale. Ca instanță de cenzură
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Eul personal și pe care Eul nu și-l poate reprezenta În planul conștiinței sale și nici prin acțiunile sale. Din acest motiv, trebuie să admitem că sufletul are un caracter pur escatologic. Corpul rămâne spațiul ființei mele, Eul este temporalitatea persoanei, iar sufletul, scăpând acestor două dimensiuni limitative, se proiectează În eternitate, având prin aceasta o semnificație transcendentă. De suflet se leagă destinul. Destinul sufletului se proiectează În viitor, Într-un viitor În care timpul Își pierde acțiunea sa distructivă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]