845 matches
-
acea falsă modestie scoasă din recuzita unui trecut de supunere, politicienii noștri își „asumă guvernarea” și coronița cu lauri a Puterii, în timp ce Sistemul e întotdeauna apanajul „celorlalți”, niciodată denumiți, dar care duc cu gândul la o rețea tentaculară infailibilă. Aceste tenebre sunt invocate mai întotdeauna la momentul căderii vreunui corupt mare în plasa justiției, iar sintagma de „stat paralel” face deliciul consumatorilor de gogoși de presă. Punerea în scenă vine împreună cu inventarea de noi personaje. Ajuns în fața judecătorului, politicianul nostru, dacă
Glonțul de diamant () [Corola-blog/BlogPost/338975_a_340304]
-
maximă tensiune se succed dublate de peisaje și descrieri de natură și sentimente, concomitent, într-un registru semantic bogat: “Săltară bagajul pe parapetul de piatră al Podului. În gând, omul ceru iertare. Valiza se rostogoli peste parapet și dispăru în tenebrele de dedesubt. - Groaznic... Pentru un moment, privind la hăul ce se căsca perfid avura un gând comun, nemărturisit niciodată, un gând care, la fel ca și altele, ii va lega pentru totdeauna”. Titlul romanului poartă, în puține cuvinte, o încărcătură
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
probează, aposteriori, vocația libertății și dreptătii pe care această nervură carpatină românească - care este comunitatea rucăreană le-a avut în sânge și le-a pus să "lucreze"ori de câte ori ființa îi era amenințată. Valorile perene ale acestei nații sunt recuperate din tenebrele istoriei mai vechi sau mai recente: adevărul (cine suntem, ce și cât ne-am ostoit spre a fi și a ajunge ce vrem?): dreptatea (în numele cărui principiu moral ne ducem crucea, cum o facem, cu câtă meritată osteneală sau furișenie
PREFAŢĂ LA O MONOGRAFIE ŞCOLARĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340814_a_342143]
-
mareele-albastre s-au stins! Se sting pescărușii în lațul de vânt Când tu mă închizi și mă strigi în cuvânt... O taină respiră aduceri aminte, Tu-mi sperii cu toamne-nflorirea cuminte; În irișii minții deschizi lamentări Și orbii-n tenebre mai sapă cărări... Eu, trena iubirii o vreau franjurată, Strivită de clipa de dor vinovată; Tu calcă-mi pe ultima treaptă a firii Acolo, pe unde-nfloresc tradafirii... Și dacă-n oceane de frunze m-ascund Găsește-mă-n imnul
ZBORURI TÂRZII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341269_a_342598]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ALBASTRU FRÂNT Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Se zbuciumă tenebre în mintea cea dintăi Nimic nu mai contează, nimic din ce-o să-mi spui; Doar toamnele mai plouă câte un dram de floare Peste adânca umbră de tine temătoare... Ai smuls din mine darul tăcutelor litanii Și mi-ai întins
ALBASTRU FRÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341275_a_342604]
-
direct însă ele sugerează noua expresie în gând: „Și focul s-aud cum trosnește” este versul care echilibrează psihic poziția sa telurică, îndepărtându-l de teama lumească a sfârșitului pentru că are dorința: „La horn să ascult vijelia”, acel joc al tenebrelor, al semnului că oricând se poate „Potop e-napoi și-nainte”, iar el dorește să i se citească. În declamație cuvintele prind o viață cu totul alta față de cea gândită. Se exprimă, se rânduiesc în tonalități, se îndepărtează și se
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
unde Biserica lui Iisus Hristos S-a manifestat în plinătatea sa harică. Sfinte Liturgii, Sfânta Împărtășanie, Sfânta Spovedanie și în cîteva cazuri taina Sfântului Botez au avut loc în acest spațiu pe care diavolul l-ar fi vrut unul al tenebrelor și lipsei de speranță. Mărturisirile Părintelui Arhimandrit Ioan Iovan sunt punctate mai frecvent de slujirea sfintei Liturghii decât de anchetele sau pedepsele la care este supus. „Nu a lipsit o zi fără să oficiez Sfânta Liturghie. Cu ajutorul plantoanelor (deținuți de
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
în a aborda tarele societății în direct, la modul general (colectiv), fără a neglija posibilitățile stilistice specifice poeziei, așa cum ilustrează cea intitulată „Politician”: „Îl vezi vorbind cu aer fals mulțimii,/ Dar îi citești sudalma printre dinți;/ De i-ai vedea tenebrele inimii,/ Te-ai speria de ți-ai ieși din minți”. În aceeași manieră se exprimă și în alte poezii, spre exemplificare reținând „Angajare la stat”: „Umil și-adus de spate, la ministru-n cabinet,/ Timid se strecurase un tinerel brunet
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
Poeme > Constiinta > CA O SEARĂ DE JERTFĂ... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1144 din 17 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, seară de extaz, clipă rămasă să-și plângă cernerea în tenebrele timpului. Când soarele va coborî peste crestele înaltului entuziasm, când umbrele serii se vor așeza la povești, ecourile zilei se vor stinge și tăcerea se va lăsa peste toate, ca o rană deschisă, abisală... Când zorii își vor spăla trupul
CA O SEARĂ DE JERTFĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342005_a_343334]
-
printre idei, vocile lor, asemeni unor ecouri, transmise și conectate Universului, într-un mod oarecum aleatoriu, reușind să le distingi din zori și până în noapte în ceas târziu, însoțindu-te astfel de sfaturile și bunele lor intenții. Și acum, în tenebre exterioare, ecoul acesta îmblânzea și desfidea incertitudinea, temerea, suspiciunea în fața dispariției de pe pământ. Într-o dezolare de tot ce e fatidic, înspăimântător, se lipi de căldura unei lumânări, ce i se revărsa peste privirea ei firească, aflată într-o certă
ECOUL LUMINII DIN SUFLET de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342710_a_344039]
-
Doamne, Gjergji Mani (Albania), care-l interpretează pe Tamino, Samuel Alper Adiguzel (Turcia), în rolul lui Sarastro și Fang Shuang (China), în rolul lui Papageno. „«Flautul fermecat», ultima operă a lui Mozart, «Soarele muzicii», este o victorie a Soarelui asupra tenebrelor, a Muzicii în fața zgomotului. Veniți din imperiul Reginei Nopții, Tamino și Pamina găsesc lumina, trecând prin probe teribile: proba focului, proba apei, dar, mai ales, proba tăcerii, a imposibilei comunicări” - declara regizorul Cristian Mihăilescu. „Lumea ce ne înconjoară e frumoasă
OPERA COMICĂ PENTRU COPII A INTRAT ÎN CIRCUITUL NOAPTEA EUROPEANĂ A MUZEELOR 2015 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341606_a_342935]
-
ce arde și mă seacă, cu stupii amintirii prădați de furii răi, m-aș strecura ca șerpii în găuri de-ntuneric să-mi fie de poveste sfârșitul meu apus; gândul morții suie diafan printre lumi ce se-afundă-n uitare prin mugetul tenebrelor albe din rugul aprins ce se stinge-n mine ca un foc în cenușă; mă leagănă tristețea ca o boare, amurgul voluptății încă mai doarme-n mine, am strâns nemărginirea, strângându-te la piept, eternă, tu femeie, ce-ai dat
RETROSPECTIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341648_a_342977]
-
unde Biserica lui Iisus Hristos S-a manifestat în plinătatea sa harică. Sfinte Liturgii, Sfânta Împărtășanie, Sfânta Spovedanie și în cîteva cazuri taina Sfântului Botez au avut loc în acest spațiu pe care diavolul l-ar fi vrut unul al tenebrelor și lipsei de speranță. Mărturisirile Părintelui Arhimandrit Ioan Iovan sunt punctate mai frecvent de slujirea sfintei Liturghii decât de anchetele sau pedepsele la care este supus. „Nu a lipsit o zi fără să oficiez Sfânta Liturghie. Cu ajutorul plantoanelor (deținuți de
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
undeva la capătul unui culoar. Era prea slăbit să poată străbate drumul între patul său și toaletă, așa că purta scutece. Aștepta de două luni aprobarea unui dosar pentru transplant de celule stem în străinătate. Așa ne-am început aventura în „tenebrele” sistemului de sănătate din România. Nu-l cunoșteam pe Dragoș, nici pe mama lui... dar am început o luptă surdă cu Direcția de Sănătate Publică și Ministerul Sănătății. „Abolirea pedepsei cu moartea în România” a fost metafora care a scos
„Ce se întâmplă cu voi, oameni buni?!” Ce nu știu pacienții care dau bani la medic () [Corola-blog/BlogPost/337780_a_339109]
-
secundă, trecutul obscur. Acea secvență, cu pumnul noduros al lui Vișinescu și înjurătura aspră, l-a însoțit fără încetare. Din acel moment, chipul său schimonosit, cu privirea satrapică, a devenit imaginea unui asasin lipsit de scrupule, a „torționarului” ascuns de tenebrele tranziției și de încrengăturile „sistemului” postcomunist. Traiul molcom al zbirului de la Râmnicu Sărat, care vreme de șapte ani a avut viața deținuților politici în mâna sa, se încheia definitiv, încet, acolo, pe trotuarul fierbinte din mijlocul Capitalei. Astăzi, la ultimul
Ultimul cuvânt al inculpatului. Vișinescu, în lacrimi, către judecători () [Corola-blog/BlogPost/337946_a_339275]
-
ca de pe un pod, să cobor prin întuneric și noroi; am șovăit și atunci, am descoperit că de pe pod se poate trece ușor pe un drum asfaltat.” Visul mi-a reamintit că trebuie să caut încrederea în lumină și nu tenebrele pline de pesimism; soluția a fost eseul „Fără frică spre lumină”. Există o direcție, o evoluție firească a lumii, prin care oamenii vor deveni mai buni, și credința va avea o conotație firească, fără frică și fără să mai fie
CUM ARATA VIITORUL NEAMULUI ROMANESC? DE VORBA CU POETA SI ESEISTA CAMELIA TRIPON de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 127 din 07 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344261_a_345590]
-
umbră, furișata peste unghere sidefi, o pată de materie sau idee se coboară în lumea celor vi. Puternică năluca, corabie diafana, un sâmbure uitat, dar roditor, oglindă ne vorbește într-o urna uitată, adormita în decor. Sunt o năluca a tenebrelor ce urlă iar capul meu respira în atom, sunt un păianjen cățărat pe dunga sunt o iluzie, sunt simplu zvon. Cu îngeri tineri ce zâmbesc având opaiț în mână, prin umbrele trecutului din noi tu caldă dimineață peste noapte bună
O ILUZIE de PETRU JIPA în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343824_a_345153]
-
eternă, deși nu îi va supraviețui decât prin aceste poeme, adevarate epitafuri lirice. Autorul unește diverse polarități, între un temperament ardent, luminos, căldura maternă, dulce și misterioasă care absoarbe suferințe, dar îi procură și certitudini luminoase, parcurgând etapele propriei biografii . Tenebrele sunt partea întunecată a sufletului, o apă neagră în care plutesc ființele dragi dispărute. Imagini fugitive străbat secretele minții, memoria devine o grotă secretă în care autorul colecționează esențele existenței : ”singurătatea, ca o molie durerea este singura parte a vieții
TEODOR DUME, O NOUĂ CARTE: AZIL ÎNTR-O CICATRICE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342811_a_344140]
-
mireasă, Regina ce-mi surâde-n geam. Și eu adorm când luna plină Dansează-n rochia de voal Cu pași mărunți de balerină, În cânt de greieri... ce regal! Acum, ce-aud? Marșuri funebre, Convoi de frunze tremurânde Hălăduind printre tenebre Cu dor de viață sunt flămânde. De ce te-or fi iubind poeții Și te vor muză-n poezie? Tu n-ai nimic din duhul vieții, Ești anotimp în agonie. Eu nu-s poet, dar daca-aș fi, Ți-aș scrie
MĂ IARTĂ, TOAMNĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342854_a_344183]
-
fire aleasă și cultivată, seduce prin naturalețe și fină aluzie, știind să găseacă și să sădească cuvântul potrivit în locul cel mai prielnic. Aceasta își pune nădejdea în cuvântul scris, acest „far”, care te poartă spre lumina inteligibilă, departe de lumea tenebrelor. În proza Visul, personajul este absolvent de filologie și pasionat de semiotică: „Predau, de ceva vreme, Semiotica, pe care, în anii unui materialism acerb, a adus-o la Timișoara Ivan Evseev, făcând un cerc și o revistă de Semiotică. O
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
mereu,/ Într-un fraged april!/ Oare cu cine, oare cu cine/ Se jucase Dumnezeu/ Când era copil? Lili Bobu În arbori, în păsări, în iarbă, în izvoare, în pâine, în busuioc, în dimineață sunt mereu și ochii lui Dumnezeu. ,,Ostil tenebrelor, refractar dezolării năruirilor morale”, ați căutat zădărnicirea sordidului, întunericului... Deși, ,,nu este destul întuneric, în tot universul, ca să stingă lumina unei plăpânde candele”. Grigore Vieru Fericit este cine are limpede în minte numele unei lumini. Există o singură uriașă cultură
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
mereu,/ Într-un fraged april!/ Oare cu cine, oare cu cine/ Se jucase Dumnezeu/ Când era copil? Lili Bobu În arbori, în păsări, în iarbă, în izvoare, în pâine, în busuioc, în dimineață sunt mereu și ochii lui Dumnezeu. ,,Ostil tenebrelor, refractar dezolării năruirilor morale”, ați căutat zădărnicirea sordidului, întunericului... Deși, ,,nu este destul întuneric, în tot universul, ca să stingă lumina unei plăpânde candele”. Grigore Vieru Fericit este cine are limpede în minte numele unei lumini. Există o singură uriașă cultură
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
de a exista. Privirea copilului, căznindu-se să arunce la pământ lațul nedreptății și al umilinței, se poate asimila fără tăgadă cu echivalentul esenței funciare a libertății înseși, libertate ce-și înalță cu maiestuozitate statutul identitar deasupra microuniversului glacial al tenebrelor lumii spre a admira în voie estetica unui cer de culoarea nopții presărat la nesfârșire cu nenumărate stele alburii. Schimbarea episodică a unui model ontologic cu altul - antagonic prin constituția lui dizarmonică și dublat, pe deasupra, de o cruzime omenească cu
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
ca tipar acceptat sau impus de viețuire a individului și, implicit, a colectivității -, această formă sui-generis a Ființei umane și, deopotrivă, animale de a exista ca atare în Universul demiurgic trebuie să fie identificată cu atmosfera favorabilă, calmă, lipsită de tenebre și soluții imorale de circumstanță, unde pot respira toți cei mânați, vorba lui Octavian Paler, de „idealuri autentice” ori ba, trăind prezentul mistificat, mai mult de nevoie decât de voie, în realități prietenoase sau, din contră, încărcate de multiple ostilități
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
îngrop Și-n ceața care-acoperă pământul. Apoi pornește-al ploilor potop Și poposește în durere gândul, În ore cenușii, zile de-a rândul Și ne îneacă fiecare strop. Iar după-aceea frica ne doboară, De întuneric și singurătate, Când noaptea cu tenebrele coboară Și-n ceasuri nici secunda nu mai bate, Doar sufletul se-nalță și mai zboară În ceruri luminoase,-ndepărtate. Referință Bibliografică: PATRU SONETE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1799, Anul V, 04 decembrie 2015. Drepturi de
PATRU SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343088_a_344417]