1,117 matches
-
șansele unei conduceri democratice de a evita destinul funest al birocratizării și al monopolului oligarhic prescris de Michels în „legea de fier a oligarhiei”? Acestea sunt chestiuni legate inextricabil de problema participării, pe care le semnalăm fără a le dezvolta. Teoretizând participarea Problematica generală a participării se poate încadra în matricea conceptuală a acțiunii colective (vezi acțiune colectivă). Problema fundamentală a acțiunii colective, așa cum a fost ea formulată inițial de Olson (1965) este realizarea unui nivel satisfăcător de participare în furnizarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
decât faze tranzitorii, iar logica lor se aseamănă, într-o anumită măsură, cu cea din sistemele multipolare). Astfel definită, structura permite conceptualizarea politicii internaționale: deși își mențin autonomia, statele ocupă poziții specificabile unele în raport cu celelalte, iar interacțiunile lor pot fi teoretizate. Conceptul de structură permite diferențierea între schimbările la nivel de unitate și cele la nivel de sistem. În cazul acestora din urmă, unicul eșalon la care ele pot apărea este al treilea (polaritatea); primele două (anarhia, respectiv absența diferențierii funcționale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fundamentele lecțiilor inegalității de clasă expuse de teoreticienii marxiști, pentru a înțelege inegalitățile dintre statutul, resursele și puterea de care dispun bărbații, respectiv femeile, la scară globală. Agenda de cercetare a feminismului marxist este predominant economică, inegalitățile de gen fiind teoretizate ca un alt tip de inegalitate față de cea de clasă, dar reductibile, la rândul lor, la cauze materiale de tipul: distribuția resurselor, structura proprietății, regimul drepturilor de proprietate (vezi țările în care femeile încă nu au dreptul să dețină terenuri
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
imperativul atragerii și menținerii forței de muncă din cadrul întregii diversități de categorii populaționale. Obținerea egalității, corectitudinii și non-discriminării la locul de muncă se constituie într-o reală problemă, fiind nu numai obiective foarte greu de realizat, dar și dificil de teoretizat. Perspectiva liberală privind egalitatea oportunităților se fundamentează pe ideea egalității prin „asemănare” (sameness), fiecare individ trebuind să aibă acces și să fie evaluat la locul de muncă în funcție de ceea ce este el, de propriile merite și nu ținând cont de apartenența
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
să le cunoască și să vorbească despre ele. Acesta este și cazul bibliotecarului din Omul fără Însușiri, personaj secundar al romanului, dar esențial În ceea ce ne privește prin radicalitatea poziției sale și prin curajul cu care nu ezită să o teoretizeze. Acțiunea romanului lui Musil se petrece la Începutul secolului trecut, Într-o țară numită Cacania, transpunere umoristică a Imperiului Austro-Ungar. O mișcare patriotică, „Acțiunea Paralelă”, s-a fondat În jurul ideii de a profita de apropiata aniversare a Împăratului pentru a
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
oriunde dorim; vitalitatea ei nu depinde de ceea ce e Înainte și, Într-un fel, de iluzia dobândită; ea ține de ceea ce am putea numi activitatea proprie a țesăturii Înseși a textului său. Lovitura de geniu a lui Valéry este că teoretizează practica sa de lectură, arătând că ea e reclamată de autorul pe care Înțelege să nu-l citească și că faptul că se abține să-l citească e pe deasupra cel mai potrivit compliment pe care poate să i-l facă
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
sunt numeroasele interviuri publicate aici. Astfel, Virginia Hristu se întreține cu ziaristul american John B. Guillemin, Raluca Barac cu Petre Tutea (Egalitatea comuniștilor), dar cei mai mulți parteneri de dialog sunt aceia ai lui Stelian Tănase, care, sub genericul Dorința de a teoretiza, îi are ca invitați pe Mihnea Berindei, Theodor Cazaban, Virgil Ierunca, Mircea Iorgulescu, Monica Lovinescu, Al. Paleologu, Alain Păruit, Mihai Ricci, Sanda Stolojan, Constantin Tacou și Bernard Poulet. Redactorii săptămânalului bucureștean tind să dea periodicului o mai accentuată dimensiune cultural-artistică
ACUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285172_a_286501]
-
întrezărit, la modul simbolist, într-un absorbant „dincolo de orizont”. Instalat într-o Romă imaginară, poetul face, epicureic, elogiul vieții (Petronius către Eunyce), închină ode principiilor vitale (Isis, Lacrimile Soarelui), amestecând vis și realitate sau plasticizând grațios (Carmina). Recea detașare parnasiană, „teoretizată” într-o ars poetica, lipsește. Nota elegiacă, mai plină în volumul Domus taciturna, mișcă desenul și îi imprimă rezonanțele caducității. Elementele simboliste (parcul, grădina, parfumuri, mirajul depărtării, cântecul și plânsul fântânilor) tulbură „helenicul vis” al poetului. Totuși, atmosfera de intimitate
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
și adoptând în acest sens o metodologie adecvată. Studiul se deosebește de cele ce i-au premers (cercetări circumscrise la câte un aspect), prin raza mai largă de abordare, prin îmbrățișarea unității de viață regională a mai multor sate, autorul teoretizând necesitatea cercetărilor sociologice aplicate asupra „țărilor” tradiționale, în cazul său, asupra Țării Oltului: „Întreguri de viață românească, ele poartă semnele unei convergențe etnice și istorice în cadre geografice bine determinate. În cursul veacurilor, ele au format adăposturi sigure în care
IONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287596_a_288925]
-
succesiv, lui Ion Ghica, Pantazi Ghica și lui I., și aproape sigur autor al textului introductiv Catastihul amorului, ca și al romanului La gura sobei (apărute anonim în 1865), precum și al nuvelei O zi de fericire. În Catastihul amorului se teoretizează în marginea principiilor realismului de tip balzacian, iar romanul (poate o adaptare) este o parodie, surprinzătoare prin modernitate, a procedeelor clișeizate de construire a unei astfel de scrieri. Articolele de critică literară ale lui I., mai ales Principiele criticei, au
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
conținutul novator, cât și punctele slabe ale manifestelor neoavangardiste, datorate unor abordări sociologizante dogmatice, tributare esteticilor marxiste ale lui Georg Lukács și Antonio Gramsci, ca și caracterului vag și efemer al teoriei „angajării” a lui Jean-Paul Sartre. Volumul Palimpseste (1979) teoretizează, cu mai mulți ani înaintea apariției în Franța a cărții cu același titlu al lui Gérard Genette, un nou tip de lectură critică și de interpretare textuală. Avându-și rădăcinile în poetica polimorfă a barocului, palimpsestul critic - crede I. - este
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
la scriitori și opere din literatura română sau din cea universală (Oameni și cărți, Oameni deosebiți, 1954, Drumuri literare, 1957), de studii monografice (Alexandru Vlahuță, 1949, Vasile Cârlova și Grigore Alexandrescu, 1949, Caragiale, 1951), fie de volume alcătuite spre a teoretiza și argumenta „direcția corectă” pe care literatura trebuia să o urmeze cu strictețe pentru a fi acceptată de sistem (Probleme și opere contemporane, 1954, Eroi și conflicte în dramaturgia noastră actuală, 1955, Romantismul eroului revoluționar, 1956), se discern, dincolo de radicalitatea
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
țările mai bine mobilate cu instituții și mentalități moderne, rezistența față de modelul nivelator bolșevic a fost mai eficientă. Și, pe cale de consecință, tranziția post-comunistă mai coerentă. În cazul României, ca de altfel și al statelor balcanice comunizate, complexul factorilor istorici teoretizat de Eminescu și de Cioran pare să exemplifice adagiul tacitian - ruere in servitutem! (lasă-te împins în sclavie!). Într-un spațiu cultural apropiat și confin, datorită întârzierii istorice - anume Rusia -, Dostoievski demonstrase, pornind de la aceleași premise critice, cum majoritatea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și al lui Petre Marcu-Balș (viitorul Petre Pandrea) în al patrulea deceniu, al lui Vasile Băncilă (parțial), Petru P. Ionescu, Pan M. Vizirescu, D. Stăniloae (în materie de teologie) ș.a., „propunea certitudini pentru cititorii cu suflet mai receptacular”. A doua, teoretizată de Blaga și validată prin creația literară a celor mai talentați colaboratori, „problematiza aceste certitudini și căuta noi și iarăși noi perspective pentru sufletele cu mai puține aderențe dogmatice”. În timp ce dreapta, mai precizează autorul Spațiului mioritic, „s-a menținut cu
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
altor concepte centrate, monologice, ci prefer o caracterizare creator-generativă. Și anume, aș defini anarhetipul ca un mecanism de creație, ca un „duct” epic sau liric ce evită, În desfășurarea operei respective, Într-un mod deliberat (chiar dacă nu a fost explicit teoretizat de autor În acest sens), asociațiile și conexiunile, succesiunile de imagini, de scene, de situații ce duc la constituirea unui sens global al textului. Pentru o subhermeneutică anarhetipală Cum s-ar putea analiza o operă anarhetipică? În lipsa unui mesaj logic
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
haos - la un scenariu monologic. Contrametoda la care mă gândesc ar fi cea prin care nucleele de imagini nu ar fi interpretate, nu ar fi traduse În concepte, ci ar fi „duse până la capăt”. Desigur, e o metodă greu de teoretizat, poate și de practicat. Ce faci când ai un nucleu de vis? Cum Îl duci până la capăt Într-o operă, Într-o poezie fără a scrie o continuare a acelei opere, a acelei poezii? Ce Înseamnă până la urmă a amplifica
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
trebui, pe de o parte, să beneficieze de un tratament de tip modernist, adică să fie conceptualizat și limpezit după legi discursive moderniste. Or, asta devine imposibil pentru că Îi neagă identitatea, funcționalitatea, deci Îl mistifică, tocmai fiindcă tu, Corin, Îl teoretizezi În primul rând ca pe o lege de construcție. Deci s-ar putea ca fie conceptualizarea, fie funcționalitatea termenului să trebuiască sacrificate (personal aș opta pentru sacrificarea celei dintâi, Încercând să pledez astfel pentru statutul autoconstructiv al conținutului termenului). Nu știu cum
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dreptate - este o dilemă din care nu poți ieși... Dar ieși! Mihaela Ursa: Eu cred că o cale de ieșire ar fi Într-o nouă formulă de ontologie slabă, Într-o descriere epistemologică și filosofică pornite tocmai de la fragmentar, care teoretizează fragmentarul. Sunt o mulțime de puncte de plecare, dar sigur că, În momentul În care refuzi sau spui că nu poți să Împaci anarhetipul cu nici o „explicație” ontologică, nici unul din exemplele astea nu funcționează. Marius Jucan: În stadiul În care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Astfel punctul de fugă al cuvintelor e o perspectivă Întoarsă, o deschidere dinspre ochi de data aceasta și nu una prin care ochiul e Împlinit În exterior Într-o ordine a așezării. Pictura renascentistă stabilește spațiul Închizându-l după regula, teoretizată de Leonardo, a vederii cu un singur ochi. Ochiul dorește să repete punctul de fugă - e tot atâta siguranță la Începutul și la sfârșitul vederii pentru că e tot atâta Închidere. Cuvântul e, firește, ceea ce este În parte (pentru că, În trup
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
oieri” (sau „ciobani”), un alt nume care li se trage românilor de la una dintre ocupațiile predilecte și, În orice caz, mai legată de zona montană și deluroasă unde agricultura devine impracticabilă la scară mai largă, altminteri formulat, În arealul mioritic teoretizat de Lucian Blaga. Ceea ce contează așadar În această desemnare defăimătoare de odinioară este mai degrabă intenția peiorativă și persiflantă. Altminteri, „mămăligar” este o identitate ce trimite la locuitorul satelor de câmpie, la practicantul agriculturii, la cultivatorul pământului (desigur, cu porumb
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o serie de dosare pe fiecare problemă sau poate nu le-am știut eu stârni sau aduna. Acestea fiind spuse, cred că nici măcar un asemenea inventar de teme, de motive - altfel spus, În cheia pe care am Încercat să o teoretizez, astfel de locuri ale memoriei - nu ar fi suficient. Abia după constituirea repertoriului tematic cred că s-ar putea Încerca o evaluare calitativă care, și ea, va fi subiectivă, după profilul istoricului care o Încearcă. Pentru unii va părea mai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
doar la nivelul acesta de trecere (obiectivă sau nu) În revistă. Simpla descriere nu are importanță prea mare, poate fi doar o frescă a unei epoci Încheiate și care nu are relevanță pentru o generație nouă. În momentul În care teoretizezi și conceptele sunt scoase În față, iar ambiția lor este clară, lucrurile se schimbă și textul Începe să acopere o arie mult mai largă, care iese dintr-o epocă limitată contextual. Corin Braga: Textul Sandei este totuși un text parțial
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cultural meritocratic, care de altfel nu s-a putut instala decât În condițiile instaurării treptate, nici acum certă, a unei culturi urbane. Drept urmare, continuitatea tranziției se impune. Cu atât mai mult cu cât demersul globalității culturale abia Începe să fie teoretizat, după ce a existat preocuparea evidentă pentru Întâietatea globalizării economice, politice și militare 1. Abia până când Încrederea socială se va reașeza sub o altă emblemă decât cea a etatismului paternalist, conceptul de muncă și cel de Îmbogățire vor putea fi măsurate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
reconstituiri pe bază de anecdotism psihologic și de portretistică morală. Prima constatare e că metoda din mai vechile „figurine” nu suferă modificări importante; de altminteri, L. a simțit nevoia unor precizări, el fiind cel dintâi memorialist român care, ca autor, teoretizează inteligent despre problemele genului. „Purificare prin despersonalizare”, iată direcția preconizată; aceasta implică un transfer programatic de la tensiunea în conștiință la trăsături „mai stinse”, estompate, „mai amorțite prin stilizare, strămutând interesul brut al faptelor în planul unui interes exclusiv psihologic și
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Mediu creștin. El pornește de la constatarea că viața creștină, așa cum era practicată în vremea sa, se degradase și, într-o primă fază, el remediază acest lucru prin practicarea vieții anahoretice și a izolării în pustietate; ulterior, întărit prin acele experiențe, teoretizează și instituționalizează necesitatea desăvârșirii: această desăvârșire, însă, nu poate fi atinsă decât într-o instituție care este cea presupusă de condiția de monah, mai precis, într-o mănăstire, nu prin anahoreză. Lăcașul monastic nu asigură doar separarea de lume, ci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]