829 matches
-
am considerat de cuviință să scăpăm și de Încărcătură, ușurând astfel ambarcațiunea. Deși au trecut treizeci și cinci de ani de atunci, Îmi amintesc și acum cu exactitate că primul lucru pe care l-au aruncat a fost o sobă mare de teracotă care se afla la pupa. Azvârliră apoi În mare butoaiele cu miere, pachetele cu nucă și altele, până când mai rămăseseră doar câteva burdufuri (ce conțineau piei de bou netăbăcite și Îmbibate cu seu) care nu putură fi urnite din loc
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la reprezentările pictate în temple, sanctuare, capele sau altare individuale. Ele conțin statui sau icoane ale divinităților prosperității și fertilității, zeiței mamă, zeului casei, sfinților, relicve, liste ale strămoșilor și alte obiecte de cult. În China multe erau confecționate din teracotă multicoloră. Lemnul folosit în alte părți putea fi acacia, santalul sau al altor esențe de bun augur pentru posesor. Nici piatra (granit, marmură, jad) sau metalul nu erau mai puțin importante, bronzul, argintul sau aurul aducând prosperitate. Tehnica de fabricație
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la teracotele etrusce, trecând prin straniul surâs al lui Buddha (contemporan cu Pitagora...), surâsul - această blândă modalitate a râsului materialist - îndeamnă la gândirea epicurismului ca o gândire aproape orientală... 4 Grădina universală. Critica universitară a punctat momentele în care Diogene din Oenoanda
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
membru. Un eveniment trist a fost îngăduit de Dumnezeu în familia Teretean prin moartea soției. În anul 1939 Teretean Traian se recăsătorește cu Sidonia, iar în anul 1952 s-au mutat în Ghioroc. Traian Teretean a avut o firmă de teracote în Arad și un teren cu viță de vie în spatele bisericii ortodoxe din Ghioroc. Fratele Traian Teretean a slujit biserica baptistă din Cuvin prin slujirea de curator și diacon.6 Fratele Traian a slujit ca diacon în anul 1956, în
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
mai avem. -Veniți noaptea la mărturisire în chilia mea, că dacă nu vin eu în chiliile voastre. Fiecare dintre cele douăsprezece maici, aveau chilii separate de câte opt metri pătrați, mobilate cu pat, masă, scaun, chiuvetă cu baterie, sobă de teracotă. Duhovnicul le vizita periodic, în chilii supunându-le la lucruri necurate. Când ajunse în chilia maicii Anastasia aceasta s-a opus lovindu-l cu o bâtă adusă din grădină în acest scop. Machedon urlând ca o fiară ieși furios din
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
a ridicat ca și cum ar fi fost disperat și, cu capul plecat, s-a îndreptat către soba înaltă, subțire aproape ca un stîlp din colțul opus al camerei. Și-a pus mîna pe aceasta, însă era trecut de miezul nopții, iar teracota era aproape rece. Negăsind nici măcar acest confort mărunt pe care îl căuta, s-a rezemat cu spatele de sobă și, tușind, și-a încheiat capotul, dedesubtul căruia se vedea o cămașă uzată de mătase; a respirat profund pe nări ca să
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fi crezut cu 50-60 de ani în urmă că țăranul din Vatra sau din Alba va putea citi ziarul chiar în ziua în care apare la București? Cine ar fi crezut că se vor face case încăpătoare, cu sobe de teracotă și unele chiar cu centrală proprie de încălzire, cu baie și cu mobilă în toate camerele? Cine ar fi crezut că drumurile vor fi pietruite și luminate noaptea mai ceva ca la oraș? Cine ar fi crezut că vei putea
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
magistrala 400. Ora 10,20, în sala de așteptare a gării Ciceu, sobă lipită cu lut și baligă, peretele afumat de cît a ars în iarnă, soba de pe scutul lui Ahile mai mare de un stat de om, plăcile de teracotă desperecheate, au înlocuit dosindu-le pe cele noi, rîndul de sus spoit, privirile să te ferească de locul bătrîn al vidului, te ademenește, e cea mai rea femeie! îi fac vorba, capul în piept, te vei trezi, interval de tăcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
gîndacii de Colorado! care a apucat sămînță mai mult dinspre Toplița, e bună să care pepenele rotund, cu tot cu el pe lîngă tren, brațele amîndouă, grupul năpăstuit nu e proba de pitoresc a haltei, în restul anului tai la lemne, sobe, teracotă, orice! prin generalizare și frumusețea, două zile de lucru, și azi și mîine, arondați la poliția Toplița, nu le pasă! că îți mai dă și amendă, dar îți trîntește ghișeul în nas! chitanțe, tot, am plătit, de făcut poza măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de multe ori nici nu puteam munci, că ne era foame numa’ cu chestia aceea... Și ne luam bucata de mămăligă rămasă de cu o zi înainte, că ne-o păstram, și-acolo erau niște sobe mai de seamă, din teracotă, cu cărbune, că așa se-ncălzea atelierul, și prăjeam mămăliga aceea pe jarul de la cărbune, și-așa o mâncam. Dar n-aveam pauză, și o mâncam în timp ce lucram, în timp ce trăgeam la mașină, sau băteam la covor. Știți? No, la 12
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că n-aveam cum să spun că m-ai învățat dumneata, că nu era adevărat! Și dă-i bătaie. M-a bătut până când... Și mi-a rupt dosaru’, ce-o’ făcut ei acolo, și l-a băgat în soba de teracotă, da’ fără foc. Și mi-a făcut alt dosar. De pe câte am aflat pe urmă, am fost la zece ani, și el m-a băgat la cinșpe ani... A făcut dosaru’ și m-a dat înapoi acolo la celula mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
volumului, Casa natală de Bruno K. Öijer ("mă întorc uneori / la acea casă părăsită / pentru a-mi rememora viața / și de fiecare dată / tapetul atârnă sfâșiat / încă un pătrat e eliminat și strivit / ziare pline de funingine / în jurul sobei de teracotă / dușumeaua din plută coșcovită de umezeală / și totul e dispărut de acolo..."), de departe zidurile semețe ale Cetățuii sclipeau ireal în soarele primăverii. Copacul Rămăsese singură, bărbatul ei trecuse în lumea umbrelor. Uneori, se ducea să vadă locul unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
prim popas și să ne-ncercăm norocul cu camioanele aflate În trecere. În direcția drumului nu se vedea Însă decît o coastă de deal stearpă, cu mici urme de vegetație; liniștitul orășel Tacna, cu străduțe desfundate și cu acoperișuri de teracotă, părea atît de Îndepărtat, cum ne aștepta pe linia orizontului, Încît era aproape descurajant. Primul camion care a trecut pe lîngă noi ne-a făcut să fremătăm; ne-am ridicat cu teamă degetele mari și, spre surprinderea noastră, șoferul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
documente și bani. O dată a uitat-o deschisă și s-a Întors din drum vreo cinci kilometri, ne spune dând din cap cu subînțeles coana Maria. Apoi se reazemă cu mâinile la spate În semn de așteptare de soba din teracotă albă, În timp ce ne orientăm curios privirea spre vreo două duzini de cărți rânduite cu grijă În dulăpiorul cu geamuri din spatele biroului. Pătrundem mai departe În camera din spate, un fel de dormitor cu lucruri de-ale Ralucăi, mama poetului, aduse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
bine. Un tip stătea lîngă tonomat și privirile ni s-au Întîlnit de mai multe ori. S-a uitat la mine cu o complicitate specială, cum se uită un homo la alt homo. Arăta ca un vas din ăla de teracotă În care se țin ierburile. O față de țăran, cu intuiție, prostie, viclenie și răutate de țăran. Tonomatul nu funcționa. M-am dus la om și l-am Întrebat ce nu merge. A spus că nu știe. I-am propus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
eroii noștri fiind complet "anesteziați" și intrând într-o pauză reparatorie de durată variabilă. Acum dormeau duși după cum i-a prins somnul: pe scaune, pe băncuțele de lângă perete, cu capul pe masă, pe sub masă, pe linoleum, rezemați cu spatele de teracotă, unul peste altul, în cele mai pitorești și incredibile poziții de înfocați consumatori de agheasmă. Dormeau liniștiți și nepăsători față de grija zilei de mâine. N-aveau probleme. Cu gâturile groase, cu venele umflate, strangulate de cravatele cu puchinele roșii, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
2. Pe linie de cercetare: - Din anul 1946, în cadrul Catedrei de Tehnologia Materialelor de Construcții, la solicitarea fabricilor de cărămidă Ciurea, Holboca și Bucium s-a dat asistența tehnică pentru rezolvarea multor probleme de producție (hares- urile la plăcile de teracotă, calitatea cărămizilor, rezerva de materii prime), iar la Bucium soluția de reconstruire. - În cadrul Institutului Geologic la studierea balastierelor pe râurile Moldova, Bistrița, Trotuș și Siret și carierelor de piatră Pojorâta, Păltinoasa, Gura Humorului, Dornișoara și Costești Iași, rezultatele fiind publicate
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
lor, ea stă întinsă pe pat, îmbrăcată, ca în timpul zilei (e după-amiază sau seara devreme), eu - în picioare, rezemat de soba în care de mult nu se mai face foc, cu mâinile la spate, cu palmele lipite de plăcile de teracotă, netede și răcoroase. Nu e o ceartă; e o dispută, aprinsă ce-i drept, „de idei” aș putea spune, angrenând concepții și atitudini diferite. Mama, mai „conformistă”, adeptă oarecum a principiului „capul plecat sabia nu-l taie”, susține că „am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
simt că mă doare pieptul, că mă înec de atâtea cuvinte, că mă lasă puterile, nedezlipindu-mă de sobă, și întreg acest monolog furtunos se asociază cu senzația de netezime și mai ales de plăcută, reconfortantă răceală pe care plăcile de teracotă le transmit palmelor mele și - prin ele, - scurgându-se în el și împrospătându-l, întregului meu corp tânăr, înfierbântat de ardoarea „luptei”, de efortul acelui duel verbal interminabil. * Figura cea mai strașnică pe care proverbiala mea timiditate mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ar putea vorbi, în acest caz, chiar de o fatalitate (oarbă, firește). O după-amiază de noiembrie apăsătoare, nu numai la figurat, ci și la propriu: în cameră e o căldură înăbușitoare (locuiam pe atunci încă pe Florilor). În soba de teracotă se făcuse prea mult foc (cu lemne). Stau la masă, citesc sau scriu, mai exact spus încerc să citesc sau să scriu. Nu mă pot deloc concentra și astfel se face că, la un moment dat, îmi arunc, complet neinspirat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
În anul 1920 erau în orașul Dorohoi: 2 fabrici de săpun, aparținând evreilor Lerner și Feldman, 1 fabrică de lumânări, care aparținea evreului Aron Lerner și avea 4 lucrători 32. Mai existau o tăbăcărie și 3 fabrici de sobe de teracotă în Dorohoi; o fabrică de amidon la Hănești. Însă, întreprinderi cu capital social sau un capital investit de 5.000.000 lei și 20 de lucrători aveau doar moara Max și Iulius Fischer din Dorohoi. Dezvoltarea industrială a orașului și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Finanțe funcționau: Serviciul administrației financiare de încasări și plăți Dorohoi 8 și Administrația financiară de constatare Dorohoi și Ocolul silvic Dorohoi. Cu o situație distinctă mai figurau: proprietari magazin de coloniale: Jak Bojet, Sigmund Segal, Ionaș David; proprietari fabrici de teracotă: Gradu Ioan, Caraș Gheorghe; fabrică de lumânări Meirovici, o societate particulară „Discom” aparținând lui Alex Vătămănuță. La 1 martie 1938 Banca Națională cere ajutorul prefecturii pentru a face o situație, o monografie a județului, pentru care cere o situație până la
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
chiloți, așa cum rămăsese răm. Eu eram într-o cămașă albă, elegantă, de poplin. Cămașă care mi se lipise de spate de transpirație (pe de o parte, muncile lui Hercule, pe de alta, căldura insuportabilă pe care o emana soba de teracotă). Dimineața m-am trezit tot cu ea lipită de spate, dar de data asta era ca de gheață. Îmbrăcasem cămașa morții, cum, frumos, se spune. Idioții opriseră gazele și în cameră era un frig de-ți clănțăneau dinții. Ce s-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
general, oamenii simpli se zidesc în lucruri. Însă „blestemul” de care adesea nu scapă e acela de a nu se putea bucura decît puțin timp de ele. În clipa în care îmi notez aceste observații, am în față soba de teracotă, una din realizările cu care tata și mama se mîndreau în ultimii lor ani. E, într-adevăr, frumoasă, dar au beneficiat de ea doar o iarnă sau două! Ieri, pe imaș, la întoarcerea din pădure, m am întîlnit cu Rudu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dimineața, șmotru la curățat w.c.-urile, măturat prin curtea cazărmii etc. Cum am luat viața întotdeauna cu umor și optimism, cele trei zile, petrecute în compania unui "distins" coleg, au trecut repede, lăsând în urmă încrustat cu un cui pe teracota sobei din celulă un text ce mi-ar putea servi la CV-ul de dizident: "Deținut V.M., octombrie 1962. Trăiască libertatea!" Nu mai spun de spaima trasă de biata mama, care, venind la Botoșani să-și vadă odrasla, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]