407 matches
-
30, adică atunci când începe să se deruleze Generația șaizecistă, Ioana Em. Petrescu observă o evoluție interioară a postmodernismului, care are ca primă etapă neomodernismul. Conturarea esteticii neomoderniste, pe care urmează să o realizăm, vine să îi dea o unitate structurii ternare a lucrării, care și-a propus stabilirea unei relații hermeneutice valabile, între problematica actuală a deconstrucției, neomodernitate și felul în care o voce lirică inconfundabilă, care a fost aceea a Anei Blandiana a putut să ducă poezia românească într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
T ("T" fiind inițiala "terțului inclus"), caracterizează lumea microfizică, lumea particulelor. Noua dinamică acționează ca o veritabilă forță conciliatoare între eterogenizare și omogenizare. Structura binară omogen-eterogen, care părea a fi cea a antagonismului energetic, este astfel înlocuită printr-o structură ternară, ale cărei consecințe generale în plan conceptual au fost analizate de Lupasco însuși în Cele trei materii. Consecințele acestei structuri ternare pentru dialogul dintre știință și religie au fost explorate, iar aceste investigații sunt deosebit de inci-tante14. DE CE ESTE TERȚUL INCLUS
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și omogenizare. Structura binară omogen-eterogen, care părea a fi cea a antagonismului energetic, este astfel înlocuită printr-o structură ternară, ale cărei consecințe generale în plan conceptual au fost analizate de Lupasco însuși în Cele trei materii. Consecințele acestei structuri ternare pentru dialogul dintre știință și religie au fost explorate, iar aceste investigații sunt deosebit de inci-tante14. DE CE ESTE TERȚUL INCLUS UN SCANDAL INTELECTUAL? Dezvoltarea fizicii cuantice, ca și coexistența dintre lumea cuantică și lumea macrofizică au condus, în planul teoriei și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
continuu și discontinuu este un exemplu similar. În mod paradoxal, nu Bohr, ci Lupasco a dezvăluit consecințele logice ale principiului complementarității, arătînd că e vorba de un principiu de contradicție, organizator și structu-rant al unei noi viziuni asupra Realității. DIALECTICA TERNARĂ A REALITĂȚII Lupasco situează în centrul meditației sale filosofice conceptul de energie. În fizica clasică, rolul central este jucat de noțiunea de obiect, cea de energie fiind una derivată, secundară. Fizica modernă, relativistă și cuantică, a răsturnat această ierarhie. După cum
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
două traiectorii de trecere de la potențial la actual și de la actual la potențial, spre sau într-o stare în același timp de egală potențializare și de egală actualizare a unuia în raport cu celălalt..."24. Realitatea posedă deci, după Lupasco, o structură ternară. În analiza științifică a unui sistem fizic, biologic, sociologic sau psihic, trebuie să căutăm să punem în evidență anti-sistemul său, sistemul său contradictoriu (iar știința e plină de tot felul de "anti-sisteme"). Dar e necesară o muncă mult mai delicată
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
că tocmai în această direcție vor putea fi făcute descoperirile capitale în deceniile care vin, dacă dinamismul energetic al stării T, supunîndu-se la ceea ce Lupasco numește ortodeducția cuantică, este cu adevărat substratul însuși al Realității ? O perspectivă diferită asupra structurii ternare a filosofiei lui Lupasco poate fi obținută analizînd noțiunile de omogenizare și de eterogenizare, pe care el le-a introdus. Omogenizarea este procesul îndreptat spre identic, spre o acumulare fără sfîrșit a tuturor sistemelor în una și aceeași stare, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Logica axiomatică a lui Lupasco degajă astfel trei orientări privilegiate, trei dialectici : o dialectică de omogenizare, o dialectică de eterogenizare și o dialectică cuantică. Lupasco utilizează termenul de tridialectică pentru a caracteriza structura gîndirii sale filosofice, termen care exprimă structura ternară, tripolară (omogen-eterogen-stare T) a oricărei manifestări a Realității, coexistența acestor trei aspecte inseparabile în orice dinamism accesibil cunoașterii logice, raționale. Într-un sens aproximativ, am putea vorbi de trei logici 26, dar e vorba mai degrabă de trei orientări privilegiate
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un sistem de sisteme antagoniste, și așa mai departe, potrivit așa-numitei, de către noi, sistemogeneze..." scrie Lupasco 29. Contribuția lui Lupasco la dezvoltarea gîn-dirii sistemice (chiar dacă el preferă termenul de sistemologie celui de sistemică) este consi-derabilă30. CELE TREI MATERII Structura ternară a sistematizărilor energetice se traduce prin structurarea a trei tipuri de materie, care nu sunt izolate, separate: "... materia nu pleacă de la "neînsuflețit"... pentru a se ridica, prin biologic, din complexitate în complexitate, pînă la psihic și chiar dincolo: cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
existența unui sistem antagonist, rezultă că două sisteme oarecare vor fi legate printr-un anumit lanț de sisteme antagoniste. Antagonismul energetic este deci o viziune a unității lumii, unitate dinamică, unitate de înlănțuire nedefinită a contradictoriilor, fondată pe o structură ternară universală. SAGA ANTIMATERIEI Fizica pe care se bazează filosofia lui Lupasco este în esență cea dinainte de 1950. De atunci, a avut loc o evoluție considerabilă în plan teoretic și experimental, îndeosebi în fizica particulelor elementare. În momentul apariției cărții Experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
vrea să indice, așa cum am explicat deja, că nici o manifestare directă a acestei stări în spațiul-timpul nostru continuu nu este posibil: spațiul-timpul asociat stării T este de o natură diferită de spațiul-timp continuu. Dar orice eveniment energetic posedă o structură ternară. Starea T trebuie neapărat să coexiste cu stările manifestării, cele cu tendință etero-genizantă sau omogenizantă. Ajungem astfel la concluzia aparent paradoxală că spațiul-timp continuu nu ajunge pentru descrierea Realității: trebuie definit un spațiu mai larg, care să includă într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un spațiu. Nu există obiecte în spațiu, ci spațiu în obiecte; obiectele nu sunt localizate, ci localizează, creează localizări. Spațiul, ca și timpul sunt funcții de elemente, mai degrabă ansambluri, sisteme de elemente... "39. În fine, fiecare pol al structurii ternare omogen-eterogen-stare T conduce la un spațiu-timp propriu. În consecință, timpul corespunzător unei actualizări va fi necesarmente discontinuu, căci rezultă din acțiunea concomitentă a acestor trei poli cu spațiul-timpul asociat fiecăruia: "Orice timp evoluează în sacade, în salturi, prin înaintări și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
luciferiană ce conduce iremediabil la distrugere, în celălalt caz, respectul pentru organizarea cosmică armonioasă în care omul își are propriul loc. Paradoxal, atitudinea pe care o avem în raport cu Realitatea este o componentă inseparabilă, activă a Realității înseși. TERȚUL TRĂIT Structura ternară a Realității se află înscrisă în omul însuși: centrul intelectual reprezintă dinamismul eterogenizării, centrul motor dinamismul omogenizării și centrul emoțional dinamismul stării T. Viața întreagă a omului este o pendulare între cei trei poli ai ternarului. Dinamismul intelectual (prin forma
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
înseși. TERȚUL TRĂIT Structura ternară a Realității se află înscrisă în omul însuși: centrul intelectual reprezintă dinamismul eterogenizării, centrul motor dinamismul omogenizării și centrul emoțional dinamismul stării T. Viața întreagă a omului este o pendulare între cei trei poli ai ternarului. Dinamismul intelectual (prin forma sa trunchiată "metal") poate conduce la moarte prin extrema diferențiere (și asta se poate întîmpla dacă știința devine religie unică, absolută a omului). Dinamismul motor poate conduce la moarte prin realizarea identității absolute, non-contradictorii (și asta
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
o societate de tip nou, tridialectic, fondată pe actualizarea progresivă a stării T, ceea ce implică un echilibru riguros între omogenizare și eterogenizare, între socializare și realizarea maximală în plan individual? Războaiele sunt fondate pe același fanatism al actualizării absolute. Dezechilibrul ternarului, realizarea preferențială a unei direcții sau alteia prin suprimarea contradicției echivalează, potrivit logicii și filosofiei lui Lupasco, cu o redutabilă patologie. Războaiele sunt, în acest sens, imense psihoze colective. Filosofia terțului inclus apare astfel ca o filosofie a libertății și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de contradictorii (A', non-A'), situat la propriul său nivel; 3. Cuplul de contradictorii (A', non-A') este, la rîndul său, unificat printr-o stare T' situată la un nivel diferit de Realitate, imediat vecin celui în care se află ternarul (A', non-A', T). Procesul iterativ continuă la infinit, pînă la epuizarea tuturor nivelurilor de realitate, cunoscute sau imaginabile. Cu alte cuvinte, acțiunea logicii terțului inclus pe diferitele niveluri de realitate induce o structură deschisă, gödeliană a ansamblului nivelurilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cuantice. Pauli, Heisenberg și Bohr, ca și Husserl, Heidegger, Gadamer și Cassirer au respins axioma fundamentală a metafizicii moderne: separarea totală dintre subiect și obiect. Împărțirea binară (subiect, obiect), care definește metafizica modernă, este înlocuită, în abordarea transdisciplinară, de împărțirea ternară (subiect, obiect, terț ascuns). Al treilea termen, terțul ascuns, nu este reductibil nici la o-biect, nici la subiect. Noul raport dintre subiect și obiect în cunoașterea transdisciplinară ar putea permite, pe termen lung, o convertire a tehnoștiinței. Unitatea deschisă între
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de cele ce acționează la nivel macrofizic și pe care îl putem numi "nivel psihic". De fapt, concepțiile despre Realitate ale lui Jung și Pauli sunt, ambele, compatibile cu abordarea transdisciplinară. NOI PERSPECTIVE ÎN DEZBATEREA TERNAR-CUATERNAR Este evident că un ternar sau o triadă nu implică neapărat terțul inclus. De exemplu, triada (tată, mamă, copil) se poate descompune, în succesiunea ei în timp, în două binare: (tată, mamă) și (mamă, copil). La fel, triada hegeliană (teză, antiteză, sinteză) se descompune, la
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de realitate. "Mica rațiune" este deci, cel puțin în cadrul modelului pe care îl propunem, o rațiune delirantă, irațională și chiar periculoasă. Așa cum o vedem, în prezența mai multor niveluri de realitate, iraționalul își schimbă locul. Există, oare, o opoziție între ternar, care implică terțul inclus, și cuaternar? Ternarul poate fi conceput, așa cum am văzut, ca instrument de tranziție de la un nivel de realitate la un altul. Există două sensuri posibile ale acestei tranziții, căci există două niveluri imediat vecine cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
puțin în cadrul modelului pe care îl propunem, o rațiune delirantă, irațională și chiar periculoasă. Așa cum o vedem, în prezența mai multor niveluri de realitate, iraționalul își schimbă locul. Există, oare, o opoziție între ternar, care implică terțul inclus, și cuaternar? Ternarul poate fi conceput, așa cum am văzut, ca instrument de tranziție de la un nivel de realitate la un altul. Există două sensuri posibile ale acestei tranziții, căci există două niveluri imediat vecine cu un nivel de realitate bine determinat, unde se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
domeniul meta-numerelor și nu al numerelor 23. Adevăratul al patrulea despre care vorbesc Jung și Pauli apare, după părerea mea, în tranziția nu logică, ci existențială și alogică de la un nivel de realitate la un altul. Regăsim în această dezbatere ternar vs. cuaternar aceleași elemente caracteristice ale dezbaterii dintre Abellio și mine. EROAREA LOGICĂ ȘI EPISTEMOLOGICĂ A LUI UMBERTO ECO La un nivel de realitate bine determinat (să spunem NR0), este valabilă logica clasică. Îndeosebi principiul de identitate (A = A) este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
DIALOGUL JUBILATORIU A doua parte din Omul și cele trei etici ale sale este constituită din dialogul între Lupasco, Solange de Mailly-Nesle și mine, care a avut loc pe 11 mai 1984 și pe 1 iunie 1984. În entuziasmul nostru ternar, l-am numit Trialog. Trialogul a fost o experiență de neuitat: un spectacol al inteligenței, o sărbătoare a spiritu-lui. Lupasco răspundea la toate întrebările cu o mare deschidere, curios să afle opinia preopinentului. Lămurea aspecte obscure ale gîndirii sale cu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
privește mai degrabă problema sensului. Și cum sensul e central în abordarea lui Abellio și a lui Lupasco, se cuvine să studiem această problemă cu cea mai mare rigoare posibilă. Ar fi util să distingem între principiu și stare. Dinamismul ternar este rezultatul acțiunii, în orice manifestare, a trei principii: actualizarea (A), potențializarea (P) și un principiu de densificare maximală a energiei (T). Orice manifestare a realității implică coexistența acestor trei principii, independente dar inseparabile. Considerate izolat, aceste trei principii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de stări T, A și P. Am putea astfel descrie diferitele procese ale realității într-o dinamică de sisteme de sisteme. Ceea ce este important e faptul că această infinitate de termeni este generată de numai nouă termeni fundamentali. Structura logică ternară a realității antrenează o structură nonară a oricărui proces al realității: trei își manifestă forța plenară transformîndu-se în nouă. O lectură instructivă a structurii nonare poate fi făcută dacă ne concentrăm atenția asupra stării T. Echilibrul riguros între actualizare și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dacă Abellio este gata să accepte terțul inclus ca principiu, în schimb e prea puțin înclinat să-l accepte ca stare. În termeni mai formali, am putea spune că lui Abellio nu i-ar plăcea să fie silit să includă ternarul (TT, TA, TP). Asta ni se pare foarte instructiv în ce privește raporturile pe care Abellio le întreține cu propria sa structură absolută. Binarul (AT, PT) este aparent absent. Cele două elemente respective sunt însă prezente în structura absolută, prin ceea ce Abellio
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
poate denota acest nonar în mai multe moduri diferite : ca suprapunere a unui binar (AT, PT) și a unui septenar (TT; TA, TP; AA, AP; PA, PP): (AT, PT; TT , TA, TP, AA, AP, PA, PP) ca suprapunere a unui ternar (TT,TA, TP) și a unui senar (TA, TP; AA, AP; PA, PP): (TT, TA, TP; AA, AP , AT, PA, PP, PT) sau, în fine, ca suprapunere a trei ternare : (TT, TA, TP; AA, AP, AT; PA, PP, PT). Prima
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]