1,160 matches
-
tânără și frumoasă și deloc impresionată de tonul (și toanele) lui se prezintă la raport, amuzată și știind ea ce știe, puțin botoasă și aferată, cum le stă bine femeilor foarte tinere și sigure pe forța și farmecul lor. îl "teroriza" cu blândețe și fermitate, obligându-l să-și ia medicamentele înșirate pe un bahut, pe o măsuță, pe o comodă, cu vreo trei ceasuri deșteptătoare puse să sune la ore diferite. Iar lui îi plăcea grozav să fie terorizat și
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
îl "teroriza" cu blândețe și fermitate, obligându-l să-și ia medicamentele înșirate pe un bahut, pe o măsuță, pe o comodă, cu vreo trei ceasuri deșteptătoare puse să sune la ore diferite. Iar lui îi plăcea grozav să fie terorizat și răsfățat. Se privește într-o oglindă rotundă cu două fețe - una măritoare - și se strâmbă: "Je suis laid, n^est pas? Vieux et laid". L-am privit "en connoisseur (sseuse)" și i-am servit un fel de compliment, nu știu cum
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
face că oameni normali, asa ca mine ( ), cu care ieșeam la film și bere, cu care discutam politichie sau emisiuni de pe Discovery Channel, care aveau cariere și ambiții, care aveau plăcere să citească o carte sau, de ce nu, să-și terorizeze prietenii cu interpretări magistrale de inspirație bahica, pe la câte un karaoke, ei bine, oameni d-ăștia se apucă de facut copii. Ceea ce e foarte normal și lăudabil. Eu, rămasă în urmă la capitolul “înmulțire”, m-am bucurat pentru ei. Pentru
Ne scriu cititorii fără copii despre prietenii lor cu copii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18910_a_20235]
-
90 încoace, există un grup de oameni cenușii care fac tot. Mă sperie", a spus europarlamentarul Mircea Diaconu, la Antena 3. Psihologul Hanibal Dumitrașcu a completat că "este evident că cenușiul este o structură de neatins, e construită încât să terorizeze, să inducă frica, să ai sentimentul de insecuritate". Psihologul a subliniat că această structură de oameni pe care nu-i vedem, de neatins, care stârnesc frica este rezultatul a zece ani de mandat al unui președinte care a creat "cenușiul
Cine sunt EI? Mircea Diaconu: "Mă sperie". Hanibal Dumitrașcu: "O structură de neatins" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28441_a_29766]
-
și care mi-au prilejuit multe suferințe. Vreau să contribui, cu tot ce am scris și am gândit, la eradicarea forței oarbe și a samavolniciei din această lume. Mă gândesc acum la milioanele de oameni care au fost și sunt terorizați, umiliți și înfometați fără a avea vreo vină. Cele îndurate de oameni în lagărele morții, de orice natură ar fi ele, trebuie să devină un strigăt de revoltă și să ne îndemne la apărarea valorilor umane. Conviețuirea cu alte popoare
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
se va naște peste câteva luni? - Un impuls necunoscut mă îndeamnă în această aventură. Bărbatul o cuprinse cu gingășie în brațe și o sărută ușor parcă să nu trezească mica vietate din burtica mamei... În noaptea următoare același coșmar îl teroriză. Obsedat de misteriosul vis se trezi dis-de-dimineață și-și făcu de lucru prin curte cu treburile gospodărești. Când apărură primele raze de soare, deja își terminase activitatea și pătrunse în casă. Soția îi simți prezența și se ridică somnoroasă în
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
să confirme părerea soției. Își scrisese demisia, urma să o înainteze superiorilor, de acest lucru se temea cel mai mult, nevastă-sa îi era șefă și pe linie profesională. Detesta să fie subalternul femeii la serviciu, era suficient că îl teroriza acasă, sau cum spunea ea:”îl cizela,îl făcea om de lume pentru că era un mojic zăbavnic și mitocan„. De multe ori regreta după prima nevastă, era o femeie frumoasă, modestă, căreea nu-i plăcea să iasă în evidență cu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
prea multe cuvinte să mai zic și-a dat și ea seama că eu mi-am dat..dar, ce mai puteam comenta ieri când eram după ce acea bioloaga, colega ei, îmi zicea că ea se mărită...și pentru că eu am “terorizat-o face asta? Dar, ăla nu i-a acceptat eticheta și-am văzut că abia la intervenția altora..ba, chiar a unui domn, singurul care a și apreciat din partea lui postarea ei, dar el ,rudele lui... Eii, asta pare grosier
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
în cur. Să le piară tihna. Somnul. Să vorbească singuri. Să vadă peste tot - și nicăieri - pe Judecătorul ce le cere socoteală pentru tentativa lor de asasinat. Plebea trebuie să aibă mereu o spaimă, să viseze urât; dacă nu e terorizată de un gând, se pornește spre prostii; încearcă să-și schimbe stăpânul, de obicei: să înlocuiască un Magistrat cu altul. Are un complex față de oamenii legii; cuvântul procuror îi produce frisoane. Sentimentul vinovăției perpetue. Iude fără cauză. În fiecare târgoveț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu va mișca un deget pentru a te scoate iar; acum s-a găsit cineva. Cei mai mulți se vor bucura. „Uite unde l-au adus himerele!” vor spune. „Scrisul! Și-a dorit să ajungă unul din marii romancieri ai lumii; va teroriza clinicile cu inepțiile lui!” „Bine”, le vei spune. „După ce voi termina Stațiunea, am să scriu un roman în care pacienții Stabilimentului se vor ridica împotriva medicilor, internându-i, tratându-i, operându-i; Directorul, Medicul șef, Anestezistul și Autopsierul vor primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o aiureală incredibilă, În care șocurile se succedau trepidant, Împinse de la spate de o forță decisă să sfideze orice rațiune. Adică nu-mi erau de-ajuns Centrul cu adunătura lui de savanți țicniți cu tot, experimentele cosmice ale altor nebuni terorizați de frica morții (dorința de a cunoaște viitorul nu este altceva decât travestirea În curiozitate a spaimei de moarte), nu-mi ajungea neliniștea provocată de gândul că În jurul meu se punea la cale ceva rău, un rău la care, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sesizez fără efort numeroase indicii vizibile cu ochiul liber ale nenorocirii ce avea să vină. Și a venit. Calmă, aproape senină, dar implacabilă și fără Îndurare. Amestecarea pistolului meu (mă rog, să spunem că era pistolul meu) În uciderea japonezului terorizat de metafizica orologiilor ar fi trebuit să mă Îngrijoreze măcar, dacă nu să mă sperie. La fel Însă ca În cazul pseudoasasinării doctorului Wagner, sentimentul nevinovăției Îmi dădea o stare de liniște vecină cu inconștiența. Nu mă temeam câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se dărîmă scot la lumină secretele cărnii, o vulvă deschisă, sîngerîndă ca după un viol. Fața lui la lumina lumînării e parcă Îmbrăcată În celofan. Cuptorul aragazului arde. Din amintire sau din reflex vine un miros de cozonac. Copilul chinuit, terorizat de frică În așteptarea moșului care vine cu o sanie trasă de reni din ținuturi polare. Primul rol, prima apariție pe scenă. Să nu uit poezia, să nu mă fac de rîs! Orgoliul lui funcționează ca orice organ de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ți-e frică și rușine să povestești, de parcă ai macula un loc sacru, de parcă, povestite, Întîmplările ar fi Împinse cu de-a sila Într-un curs logic care le-ar goli de conținutul lor misterios. Dar În același timp te terorizează gîndul că refuzînd să povestești, existența ți se retrage mereu la marginea textului și cei ce te vor citi nu vor afla decît concluziile tale - frenezia, revolta, disperarea, umilința și fericirea vieții trăite rămînÎndu-le interzise. Am iubit o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai calc io zilele astea. Nopțile devin din ce În ce mai chinuitoare. Iată, am ajuns și eu care eram atît de perfectă - un aparat fără cusur - să cunosc insomnia. Nu insomnia poeților, nu insomnia Îndrăgostiților sau a căutătorilor de comori sau a ucigașului terorizat de remușcare, nu, o insomnie puhavă, imbecilă, fără gînduri. Stau și număr În neștire, din cînd În cînd Îmi pipăi subțiorile și curbura inghinală, dacă dau de vreun ganglion cît bobul de linte mă trece o boare rece pe șira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
animalele și florile, iaca pînă și casele. De ce scrîșnește zidurile cînd intră buldozerul În ele și lemnele de ce schelălăie ca un cîine călcat de tramvai cînd le taie cu fierăstrău ca să-ți spuie ca le doare. țmult o să mă mai terorizeze cu animismul ăsta deșănțat parcă o aud pe mama mare stelele sînt ochii lui Dumnezeu văd pînă și ce faci În somn și eu mi le și Închipuiam acolo sus zgîindu-se la mine cum alergam În vis desculță și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mâna stângă. Mi-am îndreptat privirile spre peticul de iarbă verde din fața casei numărul paisprezece. Era complet gol, în afară de tufișul de rododendron din mijloc. Prea simplu. Avea nevoie de o sculptură din metal îndrăzneață și asimetrică în locul rododendronului. După ce îl terorizez pe Walter Quincy aș putea să cobor și să le propun o sculptură vecinilor. Păcat că nu aveam nici o poză cu mine. Dacă nu vrei să vorbești cu mine, Walter, am spus, mă duc să vorbesc cu Catherine Hammond. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
trăiam în România. Mă întrebam: oare cum se rătăcise fotografia asta pe masa mea din Stockholm? Mi s-a tăiat respirația. Inima a început să-mi bată cu putere, vrând să-mi iasă pe gură. Îmi venea să vărs, parcă terorizată de spirite nevăzute. Fusesem neatentă din nou? Nimerisem într-o zonă periculoasă privind o imagine veche? Fotografia îngălbenită mă arăta tânără, între doi bărbați. Țineam brațele pe umerii lor, semănam cu o pasăre ciudată, cu aripi din corpuri omenești. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în același fel, costumele croite din aceeași stofă fină, cravatele cu același model standard, cu fețele ca măștile, care încercau să ascundă trăsături aspre. Parcă fuseseră scoși din cărțile lui Kafka, birocrați purtând semnul secret al unei mașini abstracte, de terorizat. Se anunțaseră prin telefon dis-de-dimineață. Soțul meu fusese foarte surprins - se găsea într-o poziție complet „nestrategică“. Era în război cu mine, în plus nu era deloc aliatul directorilor de bancă. Bănuia că ei veniseră în vizită ca să-l intimideze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
când în întunericul din camera mea s-a pornit un vaier prelung; după câteva secunde, mi-am dat seama că eu însumi urlu și că propria mea mână îmi închide gura. 4 O singură întrebare, o întrebare înfricoșătoare, m-a terorizat în tot acest anotimp al cocainei. O întrebare cumplită, căci a răspunde la ea însemna fie a intra în impas, fie a păși pe calea celei mai îngrozitoare viziuni despre lume. Înfricoșător era că această viziune jignea acel teritoriu luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
le desfacă butucii. Încercaseră până În ultima clipă să se elibereze, și probabil că strigătele lor disperate umpluseră mlaștina vreme de câteva zile. Dar limba lor de neînțeles, În loc să Îi Îndemne pe oameni să dea fuga, Îi Înspăimântase pe puținii locuitori, terorizați de groaza de năluci. Dante parcă Încă mai auzea urletul care se ridica de pe bănci. I se adresă lui bargello: - Dă poruncă oamenilor dumitale să adune cu grijă toate fragmentele din mașinărie care se găsesc În careu și să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
seara asta. CECELIA: Cu cine? E domnul Amory Blaine? (ALEC dă din cap că da.) CECELIA: Păi, Rosalind n-a Întâlnit Încă un bărbat pe care să nu-l domine. Pe cuvânt, Alec, se poartă foarte urât cu băieții. Îi terorizează, Îi taie de pe listă, le dă plase la Întâlniri, le cască În față - iar ei se Înghesuie să fie umiliți și mai mult. ALEC: Al naibii ce le place. CECELIA: Ba le displace profund. Ea este... e un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
victorios. Minune! Atingeți papucul Maicii! Atingeți minunea de 1 Martie! * Nea Ovidiu nu avusese în viața lui un an atât de nenorocit. Întâi îi plecase băiatul în America. Apoi îi murise. Se apucase de băutură. Se certase cu nevasta. Fusese terorizat de strigoiul lui Sorinel. Iar acum, plin de sânge, era dus la secție pentru furt calificat. Și doamna Popa îi smulsese în ultima clipă portretul din brațe, strigând că era portretul moștenit de ta-su. De parcă ta-su avusese unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lipit acolo câteva cărămizi, ca un fel de legământ sacru pe care-l făceam: să fiu loial, să fiu bun, să fiu neliniștit. Îmi trecuse ideea prostească de a fi director la teatrul din Botoșani, idee cu care i-am terorizat pe toți colegii mei de cămin timp de patru ani. Acum eram șef de promoție, eram primul, cum ar veni, aveam o hârtie în mână care atesta chestia asta și îmi aduc aminte doar de clipa în care eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de avion? Exact, ca nu cumva să se prăbușească. Spaima e un produs al imaginației noastre, În primul rând. Pilotul probabil că nu mai putea scăpa de spaima aceasta nici când era la masă, nici când mergea la veceu. Era terorizat zi și noapte, Încât a ajuns să creadă că nu mai are decât o soluție ca să scape de tot calvarul acela. Știi care e aceea? Am simțit un fior lunecându-mi pe șina spinării. Să se prăbușească de-adevăratelea? — Întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]