3,183 matches
-
detașeze complet de biografie. Să nu mai scrie ceea ce, într-un fel sau altul, au trăit. Dacă autorii improvizați vor merge sau nu în această direcție, vă las să descoperiți la lectură. E clar că, intrând în prea multe subtilități textuale, Cosmin Perța ratează coerența de gen. Întâmplări la marginea lumii nu e - oricât ne-am dori-o - un fantasy. Tot punând în abis și scoțând din necesare fundături firul epic, tot reflectând zonele umbroase ale scriiturii, el uită că supapele
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
cărtărescian. Prea pățit ca să adopte fățiș o poziție tranșantă, criticul alege să-și spună părerea cu ajutorul unor interogații, lăsate în suspensie, pe seama cărții: "Ea șochează, incomodează și agasează din multe puncte de vedere. Aparține unui - definitiv - poet, as al ingineriilor textuale postmoderne, dar înzestrat cu temperament și structură romantică. Poate fi, de pildă, pusă în ecuație cu alte cîteva proze fluviale sau chiar trilogii din panoplia istoriei noastre literare, de la În preajma revoluției la Cronică de familie, Un om între oameni, Cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
istorii realizate de criticul literar ieșean Alexandru Dobrescu: Corsarii minții. Istoria ilustrată a plagiatului la români. Corectând virulența unei metafore injuste aflate în topurile orale ale ultimilor ani - ați auzit, nu mă îndoiesc, de "boierii minții" - Dobrescu transformă inteligent furtul textual într-o afacere de cursă lungă, cu eroi și cu victime de toate rangurile valorice. Ne întâlnim, nu o dată, în acest volum inițial din cele patru promise, cu nume într-adevăr grele: de la cronicarii Ureche și Costin la eruditul Cantemir
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
extraordinarul poet. S-au născut după, dar scriu ca și cum s-ar fi născut înaintea lui. Priviți de foarte sus, ei par absorbiți de o stranie activitate de pregătire a apariției unui poet ca Nichita Stănescu, practicând tot felul de jocuri textuale într-un mod naiv-ingenios, studențesc, fără suflu, fără acea metafizică a limbajului care transformă, la predecesorul lor, limba română în "limbă poezească". Nici poeții mai tineri decât tinerii de cincizeci de ani nu reușesc să facă un mare pas înainte
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
a romanului stă în capacitatea lui redusă de insolitare. Mircea Nedelciu își obține "surprizele" în chip ar-tificial. Le creează în eprubetă, după care, în loc să le dezvolte creativ, să le adâncească, le rulează într-un mod foarte obositor pentru cititor. Ingineria textuală, la care se apelează încă din debutul romanului, marchează vizibil Zmeura de câmpie. La considerațiunile etimologice se adaugă capitolul amintirilor din război, fie ele inventate ori recuperate. De pe un culoar trecem pe altul, printr-un switch al prozatorului care a
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
și nu în mai mică măsură e reprezentativ Ťcazulť Voronca, dacă avem în vedere chiar și progresiva lui delimitare în raport cu extremismul unor atitudini avangardiste, Ťcumințireať, Ťclasicizareať lui: este fenomenul care, cu puține excepții, caracterizează evoluția tuturor avangardiștilor". (pp. 12-13). Modernitatea textuală a lui Voronca i-a luat prin surprindere pe criticii epocii, care nu aveau bagajul teoretic necesar unei analize foarte exacte. Privite din perspectiva experienței date de frecventarea textelor fundamentale ale structuralismului (Saussure) și ale filozofiei postmodernismului (Derrida & comp.) lucrurile
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
Ca și pe autorul Cozeriilor de luni, pe Șerban Cioculescu îl interesa ființa umană nu în mai mică măsură decît opera. Cititor asiduu nu doar de creații literare ca atare, ci și de corespondență, memorii, jurnale, varii documente, adăugînd investigației textuale, cînd era cazul, și pe cea orală, în temeiul unei indenegabile chemări moraliste, criticul nostru a resuscitat numeroase figuri ale trecutului, în frunte cu I. L. Caragiale, al cărui nedepășit biograf a rămas. Relativ puțin interesat de teoria literaturii, de resursele
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
ici, pe colo, violent, este articolul lui Augustin Ioan despre scrisul unora pe zidurile altora. Despre "fericita accidență a timpului și a spațiului", nu mai spunem nimic. Cronici-le din estul, vestul și restul Europei (intertextualismul ăsta!) încep cu Perversiuni textuale. Despre o carte, cum altfel, intertextuală. Al unui, cum altfel, fost tomitan. Dur, și la obiect, e articolul Doinei Jela despre tinerii de stînga, neplimbați nici prin istorie, nici prin cărți. Despre lumea acelora care suportă fericiți o dictatură, numai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
postmodernă. În 1970, cu aproape un deceniu înainte ca primii noștri postmoderniști autorizați să-și fi făcut apariția. Poezia se întoarce, într-o buclă autoreferențială, către vârstele ei anterioare, recuperând, recondiționând și mixând limbaje, jucându-se cu parafraze și citate textuale, făcând cu ochiul cititorului cultivat și bucurându-se, împreună cu el, de noile descoperiri ale mai-vechiului. Important este mai degrabă cum se spune decât ce se spune. Poemele se contemplă lung în oglinzile șterse, căutând unghiul cel mai potrivit pentru ca nota
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
sunt mult mai tîrzii decît prototextul original, abaterile față de el dînd naștere unor numeroase greșeli. A treia poziție, cea a lui Paul Kahle, neagă existența unui singur prototext, afirmînd în schimb că în spatele actualei variante se află mai multe tradiții textuale din care, pînă la urmă, s-a impus una singură. În fine, a patra poziție, reprezentată de William Foxwell Albright și Frank Moore Cross, numită și "teoria textelor locale", introduce criteriul geografic în judecarea istoriei biblice, afirmînd că inițial au
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
publicul, prin exploatarea tuturor clișeelor care ne fac plăcere (o plăcere ieftină, recunoscută și reciclată ca atare), acest scriitor pe cât de original, pe atât de dificil ne obligă să-l urmăm în diferite experimente ficționale, cu trepte alunecoase și trape textuale la tot pasul. Povestea Marelui Brigand, roman oricum masiv, de aproape cinci sute de pagini, se citește cu un efort dublu și într-o stare de concentrare maximă, fără nici un moment de respiro. Nu există vreo diferență între capitole, fragmente
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
romanescă; Gheorghe Crăciun nu scrie treisprezece "nuvele", ci tot atîtea fragmente dintr-un "roman autobiografic" în care obiectivul esențial este reconstituirea veridică a procesului devenirii scriitorului (omul "ridicat la putere"), trecerea ființei din structura existenței sale cotidiene într-un regim textual. Iar prima țintă a scriitorului este viața omului; fapt remarcat și altădată, proza generației ^80 recuperează banalul ca spațiu epic și, în același timp, ființa care trăiește în limitele acestuia. Devenit personaj literar, banalul se cere "citit" de autor, restructurat
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
conversație, acel text "copiat" provoacă celui care îl transcrie un gînd, un sentiment, o senzație - "actul original": de la "copia legalizată" la "actul original" se precizează acel traiect al evoluției scriitorului care parcurge succesiv trei etape diferite în ordinea amintitului "regim textual": omul de pe stradă trăiește, "scribul" transcrie, copie, iar scriitorul creează text, oferind "acte originale" din "copii legalizate", transmițînd o poezie a lucrurilor care se descoperă singură în cea mai deplină banalitate. Cartea lui Gheorghe Crăciun are doi autori: Vlad Ștefan
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
reactualizate în romanul Compunere cu paralele inegale, despre care Mircea Mihăieș credea că este "ultimul roman textualist" ("Orizont", 17/1988). Nu și cel din urmă, desigur. Prin Compunere cu paralele inegale, textualismul dă semne incontestabile de maturitate. Impresia de "inginerie" textuală este mult atenuată, aria tematică se extinde, strategiile epice, fără a se modifica în chip esențial, vizează perspective noi, iar legăturile cu poezia generației '80 sînt acum cu mult mai semnificative decît erau la început. Aceste relații sînt foarte importante
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
sublimează. În imaginea lui intră, deopotrivă, mineralul, vegetalul, acvaticul și etericul. Și în același registru sunt descrise toate celelalte elemente. Acest nivel al decriptării și ordonării lumii, cel al contemplației globale, se suprapune, însă, unuia particular, al analizei semantice și textuale. Obiectul său este limbajul, în general, și limbajul plastic, în particular. Întregul univers imagistic este, astfel, o demonstrație privind natura convențională a informației vizuale, dar și o denunțare a instabilității și a iluziei percepțiilor. Portretele, sume de imagini reductibile, restituie
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
că Mircea Nedelciu era mai ingenios, mai dezinvolt, adăugând chiar o notă de umor în cea mai aridă demonstrație textualistă. Dar amândoi sunt la fel de speculativi și de teoretici. Li se potrivește foarte bine sintagma lui Mircea Nedelciu: ei fac "inginerie textuală". În Pupa russa (Ed. Humanitas, 2004), Gheorghe Crăciun e mai natural și mai convingător, mai realist, mai savuros și mai atractiv decât în oricare dintre cărțile sale. Punctul de plecare este tot unul teoretic, cu deosebirea că, în ecuația elementară
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
acestea din urmă, au figurat teme ca: Literatura rusă contemporană-stări și perspective; Concepțiile eshatologice ale lui Dostoeivski etc.). Cercetările dostoievskiene actuale se caracterizează prin extinderea nemaiîntîlnită a zonelor și componentelor hermeneuticii. Se merge riguros la amănunt și la documentarea aspectelor textuale sau intertextuale, prototipuri, biografia etc. Cele mai interesante lucrări dezvoltă acea nouă direcție de interpretare a operei marelui romancier care s-a realizat în a doua jumătate a secolului al XX-lea, prin D.Lihaciov, G.Fridlender, R.Neuhauser, J.
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
orice poet intră în spotul de lumină al Auctorelui și în organigrama opului său; iar apoi, spațiul cel mai întins îi este rezervat lui Eminescu, la care scriitorul "optzecist" se raportează în mod constant. Semnificativ pentru transformarea poligonului de parafrazare textuală în bază de piramidă canonică este cântul al șaptelea, în care Manoil ajunge într-o "domă urieșească" și, întrebând Ce e poesia?, e dus în fața unor statui care o încorporează și o ilustrează exemplar. Sunt șapte corifei: Eminescu, Arghezi, Bacovia
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
ne întristeze"8. Totuși, aici, surâsul lui declarat e în fond amar, mai mult de om revoltat și sarcastic decât de observator ironic. De cele mai multe ori, ironia e mai destinsă și chiar încărcată umoristic până la caricatural. Câteva exemple numai, și textuale, pentru a le reverifica savoarea. În Cameră, în loc de abstracte controverse "ideale", plicticoase, pe teme de interes național, politicienii recurg la mijloace contondente: "o palmă sau un pumn bine aplicate, trebuie că au o rezonanță de realitate, un aer vioi, cert
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
fi trebuit să avem lucruri clare: parcurse deja, încheiate, finite. În schimb, scrierea acestor episoade, cu conștientizarea și asumarea tuturor spațiilor goale, înseamnă o ordonare a vieții prin litere, o articulare a momentelor disparate, legarea vieții risipite într-un tot textual. , la Bibliotecă sau pe harta paralelă a cârciumilor (de la "Gambrinus" la "Geana Sterpei" și de la "Expresul" de pe Apolodor la "Caneaua spartă", sub Arsenal), sunt parcurse adevărate trasee inițiatice, proiecții ale unuia singur. Confuzia, treptat, este eliminată, iar risipirea scriitorului sărac
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
este, în fond, Jaggers, misteriosul spectator "nejucător"? Aici Dickens ne solicită, indubitabil, întreaga atenție. Poziția privilegiată (în raport cu celelalte personaje) îi conferă taciturnului administrator de averi și avocat (cîndva pledant), cu siguranță, un aer de autoritate. El stă în vîrful piramidei textuale (precum autorul omniscient din romanul tradițional), contemplînd destinele (turbulente) ale eroilor și făcînd observații arogante, de genul celei amintite. Statutul său "narativ" contrastează, în mod absolut, cu cel al lui Pip - așezat, simbolic, la polul "epic" opus. Dacă Pip, ca
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
contemplînd destinele (turbulente) ale eroilor și făcînd observații arogante, de genul celei amintite. Statutul său "narativ" contrastează, în mod absolut, cu cel al lui Pip - așezat, simbolic, la polul "epic" opus. Dacă Pip, ca narator, se zbate, la baza piramidei textuale, în mijlocul evenimentelor, să descifreze lumea, eșuînd lamentabil în excesul lui de subiectivitate, Jaggers, ca substitut de autor, omniscient, privește panoramic universul romanului (eliberat, pentru el, de mistere) și se detașează într-o obiectivitate sarcastică. Pip "narează" iluzii, în vreme ce Jaggers "studiază
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
forme literare preexistente și că el dobîndește substanță pe măsură ce este scris, prin valorificarea acestora, se poate constitui într-un argument suficient al lipsei sale de întemeiere ontologică? Nu putem oare vorbi în spațiul poeziei și despre o ontologie semantică, semiotică, textuală?". Sau: " Nu încape îndoială că școala lui Breton mizează pe o ontologie obscură, celebrînd necunoscutul din om". Pentru a fi consemnată o atare dilemă: Problema poeziei reflexive îmbracă simultan două aspecte: ea nu poate deveni ontologică decît în măsura în care a fost
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
există o miză a romanului, aceasta nu stă în specificitatea evenimentelor sau în modul în care sunt ele derulate (de fapt nici nu se poate vorbi de o acțiune propriu-zisă, dat fiind permanentul balans pe coordonatele timpului), nici în ingineria textuală (deși nu pare foarte elaborată, asupra acesteia s-ar putea totuși discuta), ci în calitatea cărții de frescă socială și politică a României din a doua jumătate a secolului al XX-lea și din primul deceniu al celui următor. pare
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
țării (...)." (p. 108) și fraza continuă pe încă o pagină și jumătate. Alice în țara crimei, de Iolanda Malamen, fără a fi o capodoperă este un roman care se citește cu interes. În pofida aerului experimentalist pe care îl dă ingineria textuală cam fantezistă, el constituie un bun prilej de meditație asupra destinului României și al românilor în ultimii șaptezeci de ani. Perspectiva oarecum istorică și sociologică nu anulează însă latura umană, disponibilitatea permanentă a autoarei de a observa, de a nota
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]