326 matches
-
în mijlocul țăranilor. Cât l-a rugat ea mereu să o ducă undeva! Dacă o fi pățit ceva, va avea-o pe conștiință până la moarte... Pe urmă spuse cum I-au dezarmat și fugărit rebelii. Firește, ca să nu iasă coborât, își ticluise o versiune oarecum eroică: îndată ce a izbucnit focul la Ruginoasa, a alergat, a luat măsuri pentru localizarea incendiului, cum scrie la regulament. Din nenorocire a întîmpinat rea-voință din partea țăranilor pe de o parte, iar de altă parte a lipsit apa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de a se uni, nici măcar turcii și austriecii (dacă facem abstracție de unele declarații nesincere), care preferau să deplângă și să condamne încălcarea unor înțelegeri internaționale. Cât privește dubla alegere pusă la cale prin intrigi franceze, aceasta este o supoziție ticluită pro domo, ori o simplă născocire, de vreme ce înșiși francezii au fost deconcertați, câțiva uimiți de „abila manevră”.„Românii - scria Gaston de Monicault - au dat dovadă de statornicie; ba mai mult, ei s-au arătat capabili să renunțe la orice pasiune
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
titlu contrariant: Urmări pe mormintiri. Giamnân limbi, ceea ce vrea să însemne că e vorba de un text bilingv. Confuză e și o psaltire în versuri, alcătuită în 1827 și prefațată de Vasilie Popp, Psaltirea prorocului și împărat David. Nebulosul stihuitor ticluiește o sumedenie de forme lexicale, cuvinte compuse („omfăt” - copil, „călclegi” - călcător de legi) și expresii năstrușnice („moldovelinească”, „grădină florue”, „ilectră de fânear” ș.a.), în împerecheri nu rareori absurde („pomul lângă al său lapte”), înșiruite în fraze care par sau chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288998_a_290327]
-
repeziciunea cu care alții Își schimbă hainele: „O minciună spusă cere alte șapte, ca să fie acoperită”; „Mincinosul se Îmbolnăvește dacă nu spune minciuni”.) „Fără sinceritate nu faci nimic. Oricât vei fi de iscusit și de șiret, oricât vei ști să ticluiești și să sulemenești minciuna - ea rămâne tot minciună. Vei Înșela pe un om, o generație, două - dar timpul... pe el nu-l vei Înșela.” (Al. Vlahuță) Cine se laudă că nu e mincinos trebuie crezut numai pe jumătate. Cine e
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
hărțuială, suferință... Dar oare nu tocmai astea îi dau omului sentimentul că e viu, că e autentic? Față de nimic, e bun chiar și răul. Decît apatia, mai bine suferința. El n: Mă ții aici, în stradă, cu discursuri și-mi ticluiești mie filosofia și ideologia suferinței. Păi, după tine, idealul omenirii ar fi să trăiască și să lupte pentru a-și cîștiga dreptul la chin..., pentru a atinge cel mai dezvoltat nivel de suferință...! Păi nu-ți dai seama! "Popoare, înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ipoteștiului, a folosit 1400 galbeni "din zestrea" soției sale. De aceea, i-a cerut Ralucăi să aducă dovada. În acest scop, la 10 decembrie 1849 deci cu 10 zile înainte de nașterea viitorului poet soții Eminovici, dimpreună cu Vasile Iurașcu, au ticluit următorul Înscris, din care rezultă că toată averea lui Eminovici și toate afacerile sale au fost făcute cu banii luați numai din zestrea soției sale: "Gios iscălitul camr. Gh. Iminovici încredințez prin înscrisul de față că afară de zestrea ce am
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
zestre, fără autentificarea judecătorească, pe ce s-a bazat el, cînd a scris "Copia izvodului de zăstre din anul 1840, mai 26", pe care a trimis-o Isprăvniciei ținutale? De bună seamă că presupusul izvod și pretinsa copie au fost ticluite în acele zile, de la sfîrșitul lui decembrie, 1850, cu atenția mărită, din partea celor trei împricinați (Iurașcu, Raluca și Eminovici) ca "izvodul" să fie cît mai mult umflat în obiecte de lux și în bani, încît valoarea lui totală să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să ia și din pomul vieții, să mănînce din el și să trăiască în veci.»” Adică lui Elohim îi era frică să nu devină și oamenii nemuritori, povestea nemuririi fiind dezvoltată și limpezită la 6,1-6. Textele arată că sînt ticluite după căderea Ierusalimului din anul 70, fiindcă saduceii care administrau statul iudeu și controlau păstrarea credinței strămoșești, nu recunoșteau nemurirea, învierea, îngerii, sufletul, ori acestea au putut fi impuse ca dogme religioase numai după ce fariseii i-au trecut prin sabie
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
la Ro-ma este în fapt o construcție asemănătoare cu casele de locuit din jur, iar primele lăcașe de cult cu această destinație sînt construite în timpul lui Constantin cel Ma- re, după recunoașterea iudeo-cretinismului ca cult public în imperiul roman, poveste ticluită în secolul V după ce ei au ajuns stăpînii imperiului. Modelul de construcție religioasă este mitreumul luat din religia geților și nu templul din Ierusalim! În vremea lui Origene, cînd acesta se afla în Palestina după anul 231 și ulterior în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și asiaticii care erau majoritari. Aceste conflicte reizbucnesc după mișcarea montanistă și italicii sînt hotărîți să pună mîna pe frîiele iudeo-creștinismului din peninsulă. Începînd cu secolul lll iudeo-creștinismul are un caracter puternic greco-roman dar scriiturile lor de învățătură rămîn cele ticluite de Filon în Alexandria. Pe la mijlocul secolului lll este perioada cînd occidentul latin cunoaște o expansiune maxi-mă. Cultul se răspîndește prin mici frății în Galia, Spania, Italia de Nord, Iliria. Pînă la începutul secolului lll în Galia exista ca frăție
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
urmă de îndoială, religia iudeilor farisei a devenit prin făcătura lui și a predecesorilor săi, scriere revelată pentru creștini iar iudeo-creștinismul nu este decît o variantă pentru Neamuri a religiei întunecatului Iahwe și cetei lui de sataniști. Tot în Palestina ticluiește, la îndemnul împăratului roman Filip Arabul și poate a iudeo-creștinilor care l-au caterisit mai înainte, scrierea Contra Celsum în anul 248 ca răspuns la lucrarea Doctrina Adevărului scrisă de Celsus în anul 178 sau în jurul acestei date. Iudeo-creștinii au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lui Pavel, una a lui Apolo și una a lui Hristos! Ca să vezi, chiar și meseriașii în plăsmuiri se mai temeau de adevăr! Faptul că acest Apolo propovăduiește evanghelia iar Saul îl consideră frate în credință și în răspîndirea scrierilor ticluite de ei, arată că și el a fost apostol chiar dacă dogma creștină nu l-a recunoscut iar faptele lui trebuie să fi fost pe măsură. Și într-adevăr răstignirea lui Ili și scoaterea religiei geților din isto- ria și cultura
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
retro eruditi magis Getas quam Gog et Magog appelare consueverunt/ Și în mod cert toți învățații din trecut au folosit... pentru goți, numele get, decît Gog și Magog”. Adică se știa bine la sfîrși- tul secolului lV cînd a fost ticluită și făcătura lui Ioan, informație venită de la ,,în-vățații din trecut” că Magog era poporul get împotriva căruia iudeii au pornit un război total de distrugere a religiei acestuia prin minciună, viclenie și violență iar grecii și italicii mai tîrziu au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cabirii erau considerați ființe cerești ce au zidit un neam divin pe pământ și care i-a învățat pe oameni prelucrarea metalelor, Mitra purtînd și el acest titlul. Hipolit, un ivrit pretins iudeo-creștin, în cartea Philosophumena sau Respingerea tuturor ereziilor ticluită pe la anii 175 scriind despre mai multe neamuri care ar fi apărut primele pe pământ create de Dumnezeu, spune despre neamurile arimine ale cabirilor: ,,...sau dacă au fost cureții ideeni, neam divin, sau coribanții fri- gieni, cei pe care Helios
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
aproape două decenii, autoimpusa și riguros respectată, a lui Paul Valéry, ambele de neînțeles. Cea mai plauzibilă explicație rămâne, totuși, cea dată de poetul însuși. Cel care credea sincer că "faire difficilement des vers faciles" n-a însemnat niciodată a ticlui versuri ușor digerabile, ci rară aventură a unui vers într-adevăr esențial [s.n.]"1, trebuie sa fi ajuns, în acest moment al carierei sale, la concluzia că, din punctul său de vedere, odată cu publicarea Jocului secund, totul fusese deja spus
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
începute pentru că nu avea un discurs frumos. Arta povestirii implică, în egală măsură, tehnică și talent. Beatrice, eroina povestirii din ziua a șaptea, cu preocupări distinse (joacă șah în absența soțului), își dovedește inventivitatea și istețimea tot prin cuvânt, căci ticluiește un răspuns original pentru a justifica în fața soțului prezența amantului. Iubitoare de competiție, Filomena se bucură atunci când are onoarea de a deschide seria istorisirilor din ziua a noua: „sunt foarte bucuroasă să fiu eu prima care să intru în bătălia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prin ricoșeu, niște fragile similarități de spirit, într-o imitație înfundată în stângăcii. Un rateu major al acestei trilogii îl reprezintă Scrisori anonime. Dorind să ridice ștacheta inspirației, dramaturgul se străduiește să scrie în maniera participativă a lui Luigi Pirandello. Ticluiește o „comédie” în care personajele își cedează cuvântul unul altuia, dar lecția pirandelliană nu prea are la ce folosi. Piesele reunite sub titlul Procese istorice aparțin registrului solemn al activismului patriotic. V. alege să instrumenteze cu predilecție cauze importante (eliberarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
se constituie ca o disciplină de sine stătătoare, este legată de aceste structuri, pe care se întemeiază și pe care le reflectă nemijlocit. La nivelul limbii populare există numeroase cuvinte (cuget, cugetare, ființă, lucru, minte; a chibzui, a închipui, a ticlui etc.) care exprimă idei generale despre lume, exprimă universul din perspectiva cugetării și nu din cea a experienței senzoriale, precum și o serie de activități specifice facultăților umane, ce interpretează sau recreează lumea. Ca atare, fiind rezultatul unei experiențe colective (naționale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
E o poezie mereu însoțită și de o tehnică rudimentară ori barbar însușită. Nu există, atenționează cu îndreptățire poetul, versificație spontană. Cele două celule se întredevorează în monstruozitatea versului facil. "Faire difficilement des vers faciles" n-a însemnat niciodată a ticlui versuri ușor digerabile, ci rara aventură a unui vers într-adevăr esențial. Pentru acest fapt preponderent, pregătit de timpuri cu mai mare avariție decît o abordare de astre, pentru determinarea sau provocarea Versului Jubilator, Consistență și Nedeterminare unite, tehnicile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
neclintiții apostoli ai culturii române. Foarte grave sînt făcăturile liftelor care răcneau peste tot că i-a pocnit miracolul înțelepciunii! A venit timpul să le punem juvățul în gît și să-i tîrîm la dreapta jude- cată pentru că șandramaua lor ticluită cu atîta sîrg s-a făcut una cu pămîntul în fața adevărului. Diogio, ultimul conducător al rumunilor a avut în tăblița 73 o profeție foarte tristă, ori va învinge ori peste neamul său se va așeza întunericul. El știa foarte bine
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și în Cartea lui Eno. Ori aceste texte sacre erau cunoscute și de filisteni, dar și de patriarhul ivriților Avram, cum se găsește precizat în Apocriful Genezei descoperit la Qumran în anul 1947. Deci ivriții cînd au început să-și ticluiască făcătura lor numită Tora s-au folosit din plin de aceste scrieri așa cum rezultă din analiza Facerii și a Talmudului dar și în alte părți se găsesc asemănări foarte supărătoare pentru țăcălia ,,poporul ales” ce s-a dat rău la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
20 de ani în mîinile cazarilor. 10% din populația adultă a României - cam 1250000 de persoane - au trecut prin instituțiile terorii bolșevice ale pușcăriilor, lagărelor de muncă forțată și ,,școlilor de reeducare”. După mijlocul secolului V î.e.n. chiar istoria ivriților ticluită în pretinsele scrieri sfinte nu mai dă nici o urmă că acest popor ar fi existat în Palestina sau aiurea și apare abia la începutul secolului ll cînd se luptă să scape de dominația siriană a regilor macedoneni. Nici un rege al
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ciopoare de mișei au ajuns moțurile Europei, dar prin minciună, sabie, pîrjol și crimă după ce au impus iudeo-creștinismul ca religie uni-că în imperiul roman în anul 381! Dar atenianul Anticleides care a trăit în secolul lll î.e.n., pe cînd se ticluia Ilia-da, le-a dat rău la gioale elenilor și eleniștilor occidentali din secolul XlX al erei noastre, scriind că toată Ionia era locuită în vechime de pelasgi, și pe cale de consecință limba în care a fost scris poemul era limba
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
grec spune că sciții stăpîneau pînă la lacul Maiotis care știe orice om cu min-tea acasă că este Marea de Azov, acea parte din Marea Neagră despărțită spre est de strîmtoarea Kerci. Iar neamul celților amintit de Diodor ce și-a ticluit plăsmuire prin anii 40 î.e.n. este confirmat de tăblița 46 care spune că mato Orilieo l-a penit rău pe galul Monsiro Dimpo după ce i-a cucerit cetatea făcută din trunchiuri de co-pac. Deci galii erau undeva prin sudul Moldovei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și spălarea istoriei”, totalizează trei studii și, așa cum sugerează și titlul, Își concentrează atenția asupra istoricilor naționaliști români, a scrierilor acestora. Mulți cercetători, racolați de secția de propagandă a PCR, au Început (În anii ’70-’80) transmiterea unui mesaj identic, ticluit cu strășnicie și iscusit argumentat, ce Însemna propaganda naționalistă utilizînd numele lui Ion Antonescu. Tentativa de reabilitare, abil deghizată În interior, dar catastrofală În exterior, a fost susținută printre alții de I.C. Drăgan (fost membru al Mișcării Legionare, devenit susținător
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]