500 matches
-
povara cruntei boli care i-a lovit fiul. Un document de suflet impresionant (poetul are tăria de a nu se prăbuși în melodramă) al unui înstrăinat, pe care destinul l-a lovit dureros și care încearcă disperat să regăsească normalitatea tihnită a vieții. O experiență limită căreia Gheorghe Mocuța a reușit să-i dea o admirabilă expresie artistică.
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
laolaltă, e a cuiva care scrie fiindcă îl trage inima, sau când nu se poate tăcea, când atitudinea este necesară. Așadar, multe însemnări sunt lecturi amicale, revizitări de oameni și cărți, fără a ocoli, ici-colo, temele spinoase. Cufundat în lumi tihnite, Gabriel Dimisianu nu se rupe de actualitate. Are, deci, un cuvânt de spus (și de repetat) în privința scriitorilor dovediți informatori, ca și-n aceea a dizidenților. Comentează mica furtună iscată de Boierii minții, și acuzele aduse grupurilor de prestigiu (și
Plăcere și datorie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2833_a_4158]
-
lui este expresiv, căci te face să vezi cu ochiul minții nuanțe pe care nu le exprimă direct. Nu e un estet dornic să aibă un stil propriu, ci un mirean adulmecînd mirosul nevăzutelor. Poate de aici și tonul calm, tihnit, nepatetic al scrisului său. Dan Ciachir evocă trecutul fără să-l dramatizeze, și nu depășește pragul emoției narative nici măcar în acele episoade în care bănuiești că intensitatea desfășurării lor a fost cu mult mai mare decît cea înfățișată. (De pildă
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
Numai că cei virtuoși transformă invidia în competiție, pentru ca cei meschini să o convertească în vrăjmășie. în definitiv, invidia reciprocă a compozitorilor nu are în zilele noastre nicidecum un suport real, întrucît aproape nici unul nu duce o existență atît de tihnită și de apreciată pe cît ar trebui să i-o aloce invidioșii. Speranțe înșelate, succese ratate, pretenții lezate, talente neîmplinite, aspirații amînate - iată cîteva mostre de cazuistică a geloziei compozitorului contemporan. Nici chiar mai tinerii creatori nu au purces la
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
peisaj se așază Horia Bernea. Voluptatea unei contemplații active, notația frusta și o senzualitate abia stăpînita, coexista cu formele simbolice îndelung experimentate, cu acel gen de construcție care implică și culturalul că un partener legitim al ordinii naturale. O relație tihnita cu spațiul peisagistic, ușor de circumscris unei perspective clasice, are Horea Pastina. Tot ceea ce în sine este copleșitor, sălbatic și sec, se transformă, în viziunea sa, într-o imagine blîndă și cordiala în care agresiunile dispar și luminile se estompează
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
de superioritate - vagi, dar constante - pe care intelectualii români le-a dezvoltat, în bună tradiție galică, relativ la ceea ce se petrece peste ocean sunt, la rându-le, teme demne de înde-lungă meditație. Le-am lăsat, acum, în penumbră pentru a lămuri tihnit sistemul de multipli și submultipli pe care îl incumbă - în discutarea operei lui Steinhardt - recentele aproximații critice de metrologie a lecturii. Pentru că exact despre asta e vorba în titlul acestei cronici. Care e altceva decât un lapsus calami impus de
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
zâmbitoare pur și simplu. E drept, condițiile politice interne sunt altele. Jalnica evaporare a opoziției, dispariția motivelor majore de conflict politic imediat, transferul discuțiilor și polemicilor mai ales în domeniul economiei îi lasă d-lui Iliescu suficient timp pentru filozofică, tihnită contemplare a destinului său. Spaima de moarte a omului de la Cotroceni este să nu rămână pentru vecie cu stigmatul de "președinte bolșevic". Puține lucruri îl enervează mai mult decât această formulă (și aceea de "stalinist"!), pe care-a ajuns să
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
întreaga proză a lui Ioan Groșan. Protagonistul narațiunii este, într-adevăr, preot, dar putea fi și activist, ca "tovarășul Tavi", din Caravana cinematografică. Preotul, tânăr, se numește Emilian Marcu și vine într-un sat cu gândul să ducă o viață tihnită (îi place, printre altele, să pescuiască). Iată însă că una dintre femeile care i se spovedesc, Ana, îl tulbură cu confesiunile ei despre destrăbălarea în care se complace. în loc ca preotul să o convertească pe femeie la puritate, femeia îl
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
falsuri în domeniu, revizuiri-surogat pe tarabele unor conștiințe oportuniste, care n-au curajul a respinge frontal conceptul, preferînd a-l sabota. Nu avem a face în prezent, punctează cu pertinență dl Dimisianu, cu operațiuni exclusive de reevaluare estetică, în perspectiva tihnită a lovinescienelor „mutații de sensibilitate“, „ci de revizuire amplă a unei epoci literare convulsionate, marcată de agresiunile ideologicului“. N-ar fi corect să încercăm a absolvi toate compromisurile prin prisma unei „necesități înțelese“, a unei obediențe fatale: „Au fost cedări
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
sau neplăcut, adevărul, Galaxia Gutenberg, 2009). Mai degrabă l-aș suspecta pe Ilie Rad de o anume comoditate sau, de ce nu, de un ușor fetișism al manuscrisului. Ce pierde sub aspectul spontaneității, cartea recuperează în schimb pe latură documentară. Răspunzând tihnit seturilor de întrebări (în jur de 150) primite preț de trei anotimpuri („din primăvară până-n toamnă” se subintitulează, pe urmele lui Caragiale, volumul), Ion Brad își ia serios rolul, procedează ardelenește și își probează pozițiile cu materiale din arhiva personală
Tradiție și inovație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2962_a_4287]
-
Intențiile se duc de râpă, 'geaba Dorim ceva, că altfel iese treaba. Tu crezi acum că nu vrei alt bărbat; Te-i răzgândi când fi-voi răposat. REGINA DIN PIESĂ: În veci să nam nici hrană, nici lumină, Nici nopți tihnite, nici vreo zi senină, Durerile ce-alungă voia bună Oricare vis frumos să mi-l răpună! Speranța mea s-ajungă chin amar, Să-am bucurii cât are-un pustnic doar 6 Osândă-n iad m-aștepte pe vecie De voi
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
ei rămîn sub ochii atenți ai colectivității sătești, care le-a privegheat și eforturile cuminți și hîrjoana. Serioasa determinare nu exclude un anume balans, mai degrabă hîtru - Ne dați ori nu ne dați? -, repetițiile susținute se întretaie cu povești de tihnită șezătoare. E ca și cum cei care s-au angajat să asigure reviviscența colindelor, în acel anotimp, se feresc să le smulgă din humus-ul binefăcător în care-și proteguie făptura. Multiplicitatea neistovită încrucișează conivențe între spețe și rezurecții de paradigme aparent
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
fante provincial - domnul Warburton. Ținând cu dinții la credința ei, Dorothy îi refuză acestuia avansurile, însă gura satului (în persoana unui colportor de meserie - domnul Semprill) este de altă părere, iscând pe seama ei bârfe suculente. Din acest punct existența oarecum tihnită a eroinei este compromisă, printr-un concurs de împrejurări (plus un episod de amnezie), fata ajungând să cerșească pe străzile Londrei. Deși George Orwell istorisește povestea într-un ritm lent și oarecum previzibil, fără ruperi de ritm narativ, fără surprize
„Încropeala stupidă“ a lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5609_a_6934]
-
s-avem un mousafiris, spuneai de câte ori cafeaua intra brusc în fierbere și dădea pe de lături. Ignoram pe-atunci că e vorba de fapt de turcescul misafir, vizitatorul. Adesea făceam și a doua cafea, savurând amândoi cu nesaț ceasurile de tihnit taifas. Prietenii mei nu pricepeau în ruptul capului cum pot să-mi petrec atâtea ore stând de vorbă cu tine câte-n lună și-n stele. Ei n-aveau posibilitatea să vorbească la ei acasă, rolul lor se reducea la
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
în sală, fie că rulează un program de scurt-metraje studențești); mulți, foarte mulți tineri cu rucsacul în spate veniți de pe tot cuprinsul țării că să vadă filme (încât ai impresia că, peste noapte, cehii - oameni, de altfel, iubitori de viață tihnită - au devenit un popor de nomazi cinefili); terasa din fața Hotelului-sanatoriu Thermal (sediul Festivalului), unde la o bere sau o "oplatky"(un fel de vafă - "specialitate a casei" de mai bine de un secol) poți asculta orice - de la menuete de Mozart
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
așteptarea căilor ferate din viitor". Dar mă întorceam acasă amînînd ceea ce trebuia să fie penultima dorință a pierzaniei. Înainte de asta, trebuia să isprăvesc multe lucruri, să aștept multe așteptări, să mă bizui pe noutățile progresului, să îmi găsesc o slujbă tihnită și foarte plăcută. Însă toate astea se preschimbaseră în disperare, iar blonda sulimenită îmi făcea viața imposibilă. Și dacă, așa cum sînt, cu ce am pe mine și fără cravată, cu haina pe braț și nasturele de la gît smuls, aș rămîne
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
vorbim despre Bucureștiul care și-a pierdut farmecul, ieșind traumatizat din încercările vremurilor. Ei bine, ceea ce face cu obstinație, cu talent și cu dăruire Aurora Nicolau este să regăsească, prin restaurantele sale, tradiția aceea pierdută, când traiul bucureșteanului cuprindea rânduiala tihnită, dar și bucatele îmbelșugate și cu gust. Este de remarcat că Aurora Nicolau, prin ținută vestimentară și limbaj, prin atitudine și acțiuni, și-a construit un personaj, Kera Calița, cu care practic se confundă, care te intrigă și care este
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4557_a_5882]
-
romantici (influența sa și a lui Hume asupra filosofiei romantice sunt cunoscute), consideră că nu e �făcut pentru societatea civilizată", caută adevărul propriu, și totodată natura. Lumea plantelor e pentru el o lume ideală pentru că e o lume a singurătății tihnite. Iată de ce, citind Visările unui hoinar singuratic, ajungi să prețuiești simplitatea pregnantă a inscripției de pe mormântul lui Rousseau de la Ermenonville (de unde avea să fie dus la Pantheon): Aici odihnește omul Naturii". Jean-Jacques Rousseau, Visările unui hoinar singuratic. Traducere de Mihai
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
colțurile serii, Zăbovi asupra șanțurilor cu băltoace, Lăsă să-i cadă pe spinare funingine din hornuri, Se strecură apoi pe prispă, făcu un salt pripit, Și-apoi văzînd o noapte-atît de blîndă de octombrie, Se-ncolăci în jurul casei și adormi tihnit. Și va veni desigur vremea Fumului galben ce-alunecă de-a lungul străzilor obstești, Frecîndu-si spatele de tocuri și ferestre; Va veni vremea, va veni vremea Să-ți prepari fața pentru întîlnirea cu fețele ce le-ntîlnești: Va veni vremea să
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
la plictiseală. E vorba de plictiseala omului care își epuizează gama de excitanți la care poate recurge, consecința fiind căderea în apatie. Marea dramă a omului contemporan e că, ahtiat fiind după senzații tari, a ajuns să vadă în viața tihnită o pierdere de vreme. E ca într-o cursă fără capăt în care orice oprire e considerată un timp mort. În realitate, monotonia ascunde un ritual al comodităților cărora spiritele superioare știu să le guste farmecul. Iar cine simte farmecul
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
documentare, Cu fața spre trecut nu e, chiar dacă are ceva peste cinci sute de pagini, lectura pentru care să aștepți vacanța următoare. Răsfoiți-o acum, trecînd peste duioșiile de înțeles și peste cioburile pastelate de bezea, în amintirea unui invidiabil, tihnit și fast, atunci... P.S. Am dat deoparte, citind Cu fața spre trecut ca pe un ,repertoar" cu destine și cărți, delimitările ideologice pe care Ion Papuc, de bună seamă, le face, foarte pe înțeles. Las altora, mai amatori de așa
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
mai dificil dintre romanele lui Sorin Titel. Critica l-a plasat într-o tetralogie, ale cărei prime părți sunt: țara îndepărtată (1974), Pasărea și umbra (1977) și Clipa cea repede (1979), romane cu care are în comun lumea bănățeană, atmosfera tihnită a vieții de altădată. Spațiul privilegiat se conturează în apropiere de Lugoj, fiind invocate localități rurale ca Făget, Margina, Mânăștiur, mănăstirea de la Radna, târgul de la Balta Caldă. Timișoara nu e departe. Provincia are specificul, farmecul și pitorescul ei. Un univers
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
fără a adopta calea unei proze de investigație și fără obsesia adevărului. Sorin Titel scrie o proză de reflecție melancolică, încorporată în povestiri ce vizionează cu uimire panorama vieții obișnuite. Dramele sociale și euforiile senzoriale, echilibrele și dezechilibrele unei provincii tihnite sunt ridicate la rang de evenimente ale întregului univers și derulate în viziunea unui realism nostalgic, feerie a vieții cu inserturi de coșmar, mult atenuat, al timpului devorator. Romanul începe cu visul premonitoriu al unei mame despre fiul său și
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
un bărbat în putere, vajnic și care n-ar pregeta să mai calce și strâmb, în afara căminului conjugal. Timpurile sunt ale lui, cum au fost și cele mai vechi: pensia e mare, iar privilegiile castei, intacte. Treptat, însă, în existența tihnită a protagonistului se insinuează semnul de întrebare al unei enigme. Profilul unui necunoscut cu un "nas subțire ca un cuțit, cu nările aproape străvezii și fremătând în chip ciudat" începe să-i apară în fața ochilor. Singurul care îl vede este
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
cu adevărat. Era viață, nu o caricatură de viață, așa cum ne-a fost nouă dat să trăim. Iată, ca la lumina unui blitz, cum arăta insignifianta Oltenița, o localitate cu 9000 de locuitori: " Era un orășel bogat, cu o viață tihnită; mulți dintre locuitorii săi aveau pământ în împrejurimi, în suprafețe mai mari sau mai mici. Pe străzile mărginite toate cu arbori se înșirau pe atunci case scunde și cu ziduri trainice, cu grădini înecate de vegetație și brăzdate de straturi
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]